Cernăuţi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare
Cernăuţi
—  Oraş  —
Denumirea în alte limbi 
 - Ucraineană Чернівці / Cerniviţi
 - Poloneză Czerniowce
 - Germană Czernowitz / Tschernowitz
Biserica ortodoxă Sf. Nicolae din Cernăuţi
Biserica ortodoxă Sf. Nicolae din Cernăuţi
Porecla: Mica Vienă
Location of Cernăuţi
Coordonate: 48°18′00″N 25°56′00″E / 48.3, 25.933333
Ţară Ucraina
Regiune regiunea Cernăuţi
Raion Municipiu
Oraş 8 octombrie 1408
Raioane
Guvernare
 - Primar Mikola Trohimovici
Prefix telefonic 372

Cernăuţi (ucraineană Чернівці / Cerniviţi, poloneză Czerniowce, germană Czernowitz / Tschernowitz) este un oraş din regiunea cu acelaşi nume, Ucraina (nordul Bucovinei), un loc modern plin de fumuseţi naturale şi arhitectură interesantă, multe monumente sculptate, parcuri verzi şi pieţe primitoare. Râul Prut trece prin acest oraş.

Cuprins

[modifică] Populaţie

Populaţia Cernăuţiului a suferit unele modificări în perioada habsburgică. Aici s-au aşezat numeroşi evrei, germani, polonezi, dar şi ucraineni. Aceştia din urmă au reuşit să-i devanseze numeric pe români, după cum rezultă din rezultatul diferitelor recensăminte austriece prezentate în următorul tabel:

Cernăuţi (oraşul) Cernăuţi (suburbii)
Anul Români Ucraineni Români Ucraineni
1860 9.177 4.133 20.068 6.645
1870 5.999 5.831 28.315 35.011
1880 6.431 8.232 8.887 23.051
1890 7.624 10.385 11.433 34.067
1900 9.400 13.030 13.252 25.476
1910 13.440 15.254 18.060 22.351

Conform datelor recensământului din 1930, din cei 112.427 de locuitori ai municipiului Cernăuţi, 35.387 erau ortodocşi, 7.168 greco-catolici, 21.232 romano-catolici, 4.854 evanghelici-lutherani, 42.932 mozaici ş.a. Din punct de vedere etnic, 30.367 s-au declarat români, 568 unguri, 16.359 germani, 1.521 ruşi, 11.130 ucrainieni, 8.986 poloni, 42.592 evrei ş.a.

Cea mai mare parte a populaţiei Cernăuţiului a fost transferată în restul Uniunii Sovietice imediat după instaurarea regimului comunist. În locul celor deportaţi, au fost aduşi oameni din toate republicile sovietice socialiste, care nu aveau nici o legătură cu oraşul Cernăuţi şi cu cultura sa. Populaţia actuală este, potrivit datelor recensământului populaţiei Ucrainei din 2001, de 236.691 de locuitori. Între aceştia se află 189.021 de ucrainieni, 26.733 ruşi, 10.553 români şi 3.829 moldoveni (au fost împărţiţi pentru că după drepturile internaţionale ar fi fost o naţiune compactă şi ar fi trebuit să le fie conferite mult mai multe drepturi; însă în ultimele întâlniri România-Ucraina s-a convenit că sunt aceeaşi naţiune), 1.408 polonezi 1.308 evrei şi alţii 971.

Oraşul ocupă o arie de 150 km pătrţi şi este împărţit administrtiv în 3 sectoare (raioane): Садгiрський/Sădăgura (Sădăgura, Jucica, Pohozna, Lencăuţi - suburbiile de la nord de Prut), Шевченкiвский/Şevcenko (Taras Şevcenko - poet ucrainean) şi Першотравневий/1 mai.

România a deschis în mai 1999 un Consulat General la Cernăuţi.

[modifică] Istorie

Palatul Mitropoliei ortodoxe din Cernăuţi
Palatul Mitropoliei ortodoxe din Cernăuţi
Palatul Culturii
Palatul Culturii

În evul mediu timpuriu, pe partea opusă a Prutului faţă de actualul oraş a existat un mic castel Ţeţina, distrus de tătari. Aparent, locuitorii rămaşi în viaţă au decis reconstruirea localităţii pe partea sudică a râului, considerată mai uşor de apărat. Atestat documentar la 8 octombrie 1408 într-un privilegiu acordat de Alexandru cel Bun, domn al Moldovei (1400-1432), negustorilor din Lemberg (azi Lvov), începând cu 1775, oraşul a făcut parte din Imperiul Habsburgic. La recensământul din acel an au fost numărate în oraş 338 de familii. Autorităţile imperiale au colonizat la Cernăuţi populaţie de limbă germană, atât germani, cât şi evrei. În anul 1849 Cernăuţiul a devenit capitala Ducatului Bucovina, instituit prin Constituţia Austriei din 4 martie 1849. Cei şase primari pe care i-a avut oraşul între 1864 şi 1914 au fost: un polonez, un armean, doi germani şi doi evrei. În anul 1875 a fost înfiinţată Universitatea Cernăuţi, o instituţie de învăţământ superior renumită în tot Imperiul Austro-Ungar. Când Austro-Ungaria s-a dezmembrat în 1918, Cernăuţiul a devenit parte a României. În iunie 1940 a fost ocupat de Armata Roşie a URSS, împreună cu nordul Bucovinei şi alocat Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene. După destrămarea URSS, a devenit parte a Ucrainei.

[modifică] Crimele antiromâneşti din vara lui 1940

Ca urmare a celor două note ultimative date de Uniunea Sovietică în iulie 1940 prin care cerea României cedarea Basarabiei şi Bucovinei, la 28 iunie, s-a hotărât evacuarea. Aceasta a fost însoţită de manifestări şi asasinate antiromâneşti întreprinse de populaţia minoritară şi în special de comuniştii evrei. Notele informative ale armatei române, cât şi mărturiile arată că la Cernăuţi "încă înainte de intrarea trupelor sovietice", evreii au devastat biserici şi i-au împuşcat pe mai mulţi şefi ai autorităţilor[1].

Bandele de comunişti şi evrei au iniţiat acţiuni antiromâneşti împotriva armatei române şi a civililor români care se refugiau. Un astfel de caz este evocat de mărturia lui Raoul Volcinschi. Aflat în faţa primăriei din Cernăuţi a văzut cum "în stradă zăceau 5 cadavre de soldaţi români al căror sânge se scursese pe praful de pe caldarâm". Interesându-se de ceea ce se întâmplă, i s-a spus că soldaţii români au fost ucişi "de ăia", indicându-i-se un grup de 12-15 tineri evrei înarmaţi care se grăbeau să urce în 2 maşini. Deoarece jucase cu ei fotbal i-a recunoscut pe toti, pe unii cunoscându-i chiar personal şi ştiindu-le şi numele: Aufleger Faibiş, Fişer, Abacumov, Eisinger, Siegfried. Printre ei l-a recunoscut şi pe torţionarul de mai târziu de la Securitatea din Cluj, pe Sigi Beiner (Bainer)[2].

[modifică] Personalităţi

[modifică] Născuţi în Cernăuţi

 Luca Gheorghe(1943) inginer

[modifică] Locuitori

[modifică] Vezi şi

[modifică] Note

  1. ^ Săptămâna Roşie (Ediţia august 2006), Paul Goma, p. 175
  2. ^ Săptămâna Roşie (Ediţia august 2006), Paul Goma, p. 170

[modifică] Bibliografie

  • Helmut Braun, Czernowitz. Die Geschichte einer untergegangenen Kulturmetropole (în trad. "Cernăuţi. Istoria unei metropole culturale apuse"), Berlin 2005.
  • Săptămâna Roşie (Ediţia august 2006), Paul Goma, p. 162-221

[modifică] Legături externe

Commons
Wikimedia Commons conţine materiale multimedia legate de Cernăuţi


COA of Chernivtsi Oblast Diviziuni administrative ale Regiunii Cernăuţi, Ucraina Steagul Ucrainei

Raioane: Adâncata | Chelemeneţi | Cozmeni | Herţa | Hotin | Putila | Secureni | Storojineţ | Noua Suliţă | Vişniţa | Zastavna

Oraşe: Cernăuţi | Cozmeni | Herţa | Hotin | Novodnistrovsk | Secureni | Storojineţ | Noua Suliţă | Văşcăuţi | Vişniţa | Zastavna

Aşezări urbane: Adâncata | Berehomete pe Siret | Chelemeneţi | Crasna-Ilschi | Kostryzhivka | Lujeni | Grigore-Ghica Vodă (Nepolocăuţi) | Putila | mai mult...

Sate: Boian | Cernăuca | Fântâna Albă | Voloca | mai mult...

Unelte personale