Elena Bacaloglu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Elena Bacaloglu
Helene Bacaloglu 1914.jpg
Elena Bacaloglu
Date personale
Născută[1][2][3] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Decedată1947 (68 de ani)[1][2] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
ÎnmormântatăCimitirul Bellu Modificați la Wikidata
Frați și suroriGeorge Bacaloglu[*] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuOvid Densusianu Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiejurnalistă
politiciană
critic literar[*]
eseistă
traducătoare Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea din București

Elena Bacaloglu (n. ,[1][2][3] București, România – d. 1947,[1][2] București, România) a fost o jurnalistă și politiciană română.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Era de origine Turco-Bulgaro-Română. Jurnalistă cunoscut inițial pentru căsătoria cu poetul Ovid Densușianu, după divorțul de acesta s-a mutat în Italia și s-a căsătorit cu un italian. A devenit un susținător ferm al fascismului în curs de formare al lui Benito Mussolini. În 1921 a revenit în România și a dat naștere mișcării naționale fasciste italo-română, un grup care a adunat aproximativ 100 de membri și care a stabilit obiectivul de a consolida rădăcinile comune din cultura Italiei și a României, încercând, de asemenea, să propună un model ideologic extrem de similar cu fascismul italian.[4][5]

Elena Bacaloglu a tradus în românește eseuri de Mussolini și Antonio Beltramelli. Ea a format în 1921 un partid fascist, Mișcarea Națională Fascistă Italo-Română. În 1923, mișcarea a fuzionat cu un alt partd, formând Fascia Națională Română.[6] Contactele Elenei Bacaloglu cu Italia i-au permis să aibă o poziție de conducere în noul partid, care, totuși, nu a obținut consensul dorit.[7]

Elena Bacaloglu a fost una dintre cele două femei care au condus partide de inspirație fascistă în perioada interbelică. Cealaltă a fost englezoaica Rotha Lintorn-Orman⁠(d), fondatoare al mișcării fasciste britanice în 1923.

De asemenea, ea a purtat o corespondență cu scriitorul Salvatore di Giacomo⁠(d).[8]

Opera literară[modificare | modificare sursă]

Colonelul George Bacaloglu, fondatorul revistei „Cele Trei Crișuri".
  • Despre simbolism și Maeterlinck, București, 1903;
  • În luptă, vol. I, București, 1906; vol. II: Două forțe, București, 1908;
  • Naples et son plus grand poete, Neapole, 1911;
  • Bianca Milesi e Giorgio Asachi, Roma, 1912;
  • Preuves d’amour, prefață de Helene Vacaresco, București, 1914;
  • Per la Grande Rumania, București, 1915;
  • Movimento nazionale fascista italo-rumeno, Milano, 1923.
Traduceri

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Elena Bacaloglu, WomenWriters, accesat în  
  2. ^ a b c d Elena Bacaloglu, Faceted Application of Subject Terminology, accesat în  
  3. ^ a b Ovid Densuşianu, Bioibliografie (PDF) 
  4. ^ Attila, Gidó (). „Două decenii. Evreii din Cluj în perioada interbelică”. Institutul Pentru Studierea Problemelor Minorităților Naționale – via Google Books. 
  5. ^ "Fascistii romani". 
  6. ^ Clark, Roland (). „Sfîntă tinerețe legionară: activismul fascist în România interbelică”. Polirom – via Google Books. 
  7. ^ Stanley G. Payne, A History of Fascism, 1914-1945, Routledge, 1996, p. 135
  8. ^ Salvatore, Di Giacomo (). „Lettere a Elena”. Osanna Edizioni – via Google Books. 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Elena Bacaloglu