Sari la conținut

Elena Bacaloglu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Elena Bacaloglu
Date personale
Născută[1] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Decedată (68 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
ÎnmormântatăCimitirul Bellu
Cimitirul Central din Chișinău Modificați la Wikidata
Frați și suroriGeorge Bacaloglu[*]​ Modificați la Wikidata
Căsătorită cuOvid Densusianu
Radu Dumitru Rosetti (–) Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiejurnalistă
politiciană
critic literar[*]​
eseistă
traducătoare
romancieră Modificați la Wikidata
Limbi vorbiteitaliană
română
franceză Modificați la Wikidata
Activitate
Partid politicMișcarea Națională Fascistă Italo-Română 
Fascia Națională Română  Modificați la Wikidata
Alma materUniversitatea din București
Semnătură

Elena Bacaloglu (n. , București, România – d. , București, România) a fost o jurnalistă și politiciană română.

Elena Bacaloglu a fost căsătorită în 1897 cu Radu D. Rosetti dar au divorțat în același an. Elena Bacaloglu a fost o jurnalistă cunoscută inițial pentru căsătoria cu poetul Ovid Densușianu. După divorțul de acesta, Elena Bacaloglu s-a mutat în Italia și s-a căsătorit cu un italian. A devenit o susținătoare fermă a fascismului în curs de formare al lui Benito Mussolini. În 1921 a revenit în România și a dat naștere mișcării naționale fasciste italo-română, un grup care a adunat aproximativ 100 de membri și care a stabilit obiectivul de a consolida rădăcinile comune din cultura Italiei și a României, încercând, de asemenea, să propună un model ideologic extrem de similar cu fascismul italian.[2][3]

Elena Bacaloglu a tradus în românește eseuri de Mussolini și Antonio Beltramelli (1879 - 1930). Ea a format în 1921 un partid fascist, Mișcarea Națională Fascistă Italo-Română. În 1923, mișcarea a fuzionat cu un alt partid, formând Fascia Națională Română.[4] Contactele Elenei Bacaloglu cu Italia i-au permis să aibă o poziție de conducere în noul partid, în care, totuși, nu a obținut consensul dorit.[5]

Elena Bacaloglu a fost una dintre cele două femei care au condus partide de inspirație fascistă în perioada interbelică. Cealaltă a fost englezoaica Rotha Lintorn-Orman⁠(d) (1895 - 1935), fondatoare a mișcării fasciste britanice în 1923.

De asemenea, ea a purtat o corespondență cu scriitorul Salvatore di Giacomo⁠(d).[6]

A murit la București, în luna noiembrie 1947.[7] Înmormântată în Cimitirul Bellu din București.[8]

Opera literară

[modificare | modificare sursă]
Colonelul George Bacaloglu, fondatorul revistei „Cele Trei Crișuri".
  • Despre simbolism și Maeterlinck, București, 1903;
  • În luptă, vol. I, București, 1906; vol. II: Două forțe, București, 1908;
  • Naples et son plus grand poete, Neapole, 1911;
  • Bianca Milesi e Giorgio Asachi, Roma, 1912;
  • Preuves d’amour, prefață de Helene Vacaresco, București, 1914;
  • Per la Grande Rumania, București, 1915;[9]
  • Movimento nazionale fascista italo-rumeno, Milano, 1923.
Traduceri
  1. ↑ „Ovid Densuşianu, Bioibliografie” (PDF).
  2. ↑ Attila, Gidó (). „Două decenii. Evreii din Cluj în perioada interbelică”. Institutul Pentru Studierea Problemelor Minorităților Naționale – via Google Books.
  3. ↑ „"Fascistii romani"”.
  4. ↑ Clark, Roland (). „Sfîntă tinerețe legionară: activismul fascist în România interbelică”. Polirom – via Google Books.
  5. ↑ Stanley G. Payne, A History of Fascism, 1914-1945, Routledge, 1996, p. 135
  6. ↑ Salvatore, Di Giacomo (). „Lettere a Elena”. Osanna Edizioni – via Google Books.
  7. ↑ Necrolog. În: Universul - Capitala, an. 64, nr. 274, 29 noiembrie 1947, p. 7
  8. ↑ Bezviconi, Gheorghe (1972). Necropola Capitalei. București: Institutul de Istorie „N. Iorga”. p. 58.
  9. ↑ Marcu, George (). Femei de seamă din România: de ieri și de azi. Meronia. p. 54.
Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Elena Bacaloglu