Câmpulung

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pentru un oraș cu numele asemănător din județul Suceava, vedeți Câmpulung Moldovenesc. Pentru alte sensuri, vedeți Câmpulung (dezambiguizare).
Câmpulung
—  Municipiu  —
Câmpulung
Câmpulung
Stemă
Stemă
Câmpulung se află în România
Câmpulung
Câmpulung
Câmpulung (România)
Localizarea orașului pe harta României
Câmpulung se află în Județul Argeș
Câmpulung
Câmpulung
Câmpulung (Județul Argeș)
Localizarea orașului pe harta județului Argeș
Coordonate: Coordonate: 45°16′N 25°3′E / 45.267°N 25.050°E / 45.267; 25.05045°16′N 25°3′E / 45.267°N 25.050°E / 45.267; 25.050

Țară Flag of Romania.svg România
Județ Actual Arges county CoA.png Argeș

SIRUTA 13490
Atestare documentară secolul al XIII-lea

Reședință Câmpulung[*]
Componență Câmpulung[*], Valea Rumâneștilor

Guvernare
 - Primar Ioan Liviu Țâroiu[*][3] (PSD, )

Suprafață
 - Total 11,7 km²
Altitudine 655 m.d.m.

Populație (2011)[1][2]
 - Total 31767 locuitori
 - Recensământul anterior, 2002 51,492 locuitori

Fus orar UTC+2
Cod poștal 115100

Localități înfrățite
 - Soissons Franța
 - Comuna Popovo, Tărgoviște Bulgaria

Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata
GeoNames Modificați la Wikidata

Poziția localității Câmpulung
Poziția localității Câmpulung

Câmpulung (în maghiară Hosszúmező, în germană Langenau) este un municipiu în județul Argeș, Muntenia, România, format din localitățile componente Câmpulung (reședința) și Valea Rumâneștilor.

Geografie[modificare | modificare sursă]

Orașul se află în nord-estul județului, în depresiunea omonimă, la o altitudine de 580–600 m, în Muscelele Argeșului, la poalele Munților Iezer, pe malurile Râului Târgului. Este străbătut de șoseaua națională DN73, care leagă Piteștiul de Brașov, aflându-se la o distanță de 52 km de Pitești și 84 km de Brașov. La Câmpulung, din acest drum se ramifică șoseaua județeană DJ737, care duce spre sud-est la Mioarele și Boteni (unde se termină în DN73D); șoseaua județeană DJ734, care duce spre nord la Lerești; și șoseaua județeană DJ732C, care duce spre vest la Bughea de Jos, Godeni (unde se intersectează cu DN73C) și Schitu Golești (unde se termină în DN73). Pe calea ferată, orașul are stațiile Câmpulung și Parc Krețulescu, ultima fiind capătul unei linii de cale ferată care duce spre sud la Golești, unde se unește cu calea ferată București-Pitești.[4]

Istorie[modificare | modificare sursă]

Prima mențiune documentară datează din 1300 (alte surse menționează anul 1292, apărând recent ipoteza conform căreia orașul este, de fapt, atestat documentar din 1215). Câmpulungul este cel mai vechi oraș medieval, dar și prima reședință domnească (capitală) a statului Țara Românească. Între secolele XIII - XVII a trăit aici o însemnată comunitate săsească, odată cu sosirea cavalerilor teutoni din Țara Bârsei.

Istoria veche

Prezența umană în această zonă este însă mult mai veche. Cele mai vechi urme de cultură materială, descoperite atât pe raza orașului, cât și în împrejurimile sale, datează din perioada bronzului târziu (1700-1600 i.d.Hr.). Astfel, la Pescăreasa, în sudul orașului a fost descoperită o necropolă, dovadă a existenței unei așezări omenești. Urme de locuire geto-dacică, din sec. II-I i.d.Hr., sunt bine conturate în zona actualului oraș, în cartierul Olari-Sfântu Gheorghe; la fel și cele din cartierul Apa Sărată și în comuna Bughea de Sus, care aparțin culturii dacice târzii.

La Cetățeni-Muscel, unde a existat o așezare dacică locuită fără întrerupere din jurul anului 300 î.d.Hr., au fost descoperite urme materiale ce atestă existența aici a unui important centru economic, unde aveau loc schimburi intense de mărfuri. Aceasta este una dintre cele mai vechi așezări dacice din țară. După 106, anul cuceririi Daciei de către romani, fiind o provincie de graniță a Imperiului Roman, Dacia are un important rol de apărare împotriva atacurilor barbare, aceasta presupunând construirea unor linii de fortificație punctate de existența unor castre de pamânt sau piatră.

Limesul reprezintă o noțiune al cărei conținut a evoluat pe parcursul secolelor începând de la cel de limita despărțitoare a unui teren și pâna la cel de frontieră fortificată în fața unui teritoriu încă necucerit, în scopul instituirii unui obstacol. Pe acest hotar, elementele militare special deplasate, fortificațiile și trupele de graniță, aveau misiunea de a supraveghea, apăra, respinge mișcările și eventualele incursiuni ale inamicului. Unul dintre limesurile din Dacia este Limes Transalutanus, care se întinde pe o lungime de 235 km, construit la o distanța variabilă de 10–15 km est de râul Olt. Malul Limesului nu este continuu. De la râul Argeș este înlocuit de cursul Râului Doamnei și al Râului Târgului. După anul 245 d.Hr., în urma puternicelor atacuri ale geților carpi și ale roxolanilor, limesul transalutan a fost abandonat și granița a revenit pe Olt (Limes Alutanus). Dintre cele 13 castre cunoscute ale Limes Transalutanus, cel de la Jidova (astăzi Apa Sărată, cartier sudic al Câmpulungului) este singurul construit cu piatră și caramidă, dar în acelasi timp și cel mai mare. Castrul avea o formă dreptunghiulară, era înconjurat cu un zid de incintă prevăzut cu turnuri dreptunghiulare pe laturi și semicirculare la colțuri, având rolul strategic de a controla și apăra drumul prin Pasul Bran.

Istoria medievală[modificare | modificare sursă]

Ca toate celelalte orașe, Câmpulungul a trecut în evoluția sa prin fazele de sat, târg, pentru ca la începutul sec. XIV să devină oraș. Această evoluție a fost determinată de sporirea numărului de locuitori, de creșterea continuă și intensă a producției meșteșugărești și a schimbului de mărfuri. În primele decenii ale sec. XIII s-au stabilit la Câmpulung meseriași și negustori sași. Comunitatea săsească care se formase aici era condusă de un greav (comes). Ultimul dintre aceștia a fost Laurencius de Longo Campo. Piatra sa funerară se află astăzi în Biserica Bărăției și constituie cel mai vechi document epigrafic medieval din Țara Românească și în același timp prima mențiune scrisă a orașului. Inscripția este datată în anul 1300 și are următorul text: "Hic sepultus est comes Laurencius de Longo-Campo, pie memorie, anno Domini MCCC." (Aici este înmormântat comitele Laurențiu de Câmpulung, spre pioasă amintire, în anul Domnului 1300.). Pânza orașului Câmpulung, cel mai însemnat și mai peremtoriu izvor privitor la obștea Câmpulungului, care conține 38 de hrisoave dintre anii 1559-1747, menționează că cel mai vechi document în care erau trecute privilegiile orașului îl dăduse lui Matei Basarab: "prea luminatul, blagocestivul și de Hristos iubitorul, răposatul Io Radu Negru Voivod la leat 6800 (1292)." Din anul 1330, după victoria de la Posada împotriva regelui Ungariei Carol Robert de Anjou, la Câmpulung își stabilește reședința de scaun Basarab I (cca. 1310-1352), primul domnitor al statului Țara Românească.

Astfel Câmpulungul devine, pentru aproape 4 decenii, centrul politic și administrativ al statului. Abia în 1369, domnitorul Vladislav I Vlaicu (1364-1377), urmașul la tron al lui Nicolae Alexandru (1352-1364), fiul marelui Basarab, mută capitala țării la Curtea de Argeș. Așezat pe unul dintre cele mai importante drumuri de legatură din Evul Mediu între Țara Românească și Transilvania, orașul devine punct vamal, pomenit pentru prima dată din acest punct de vedere în anul 1368, într-un hrisov emis de Vladislav I, prin care se stabilește obligația negustorilor brașoveni ce trec cu carele de mărfuri prin Pasul Bran să plătească la Câmpulung, ca taxă vamală, o "treizecime".

După mutarea centrului politico-administrativ la Curtea de Argeș, Câmpulungul continuă să aibă calitatea de reședință domnească temporară. Este perioada domniilor "itinerante", când domnitorul se deplasa în diferite localități din țară, în care își stabilea reședințe temporare. Atât Basarab I, cât și fiul și urmașul său la tron, Nicolae Alexandru, au fost înmormântați la Câmpulung. Piatra tombală a acestuia din urmă se păstrează și astăzi în biserica din Complexul voivodal Negru Vodă: "În luna noiembrie 16 zile a răposat marele și singur stăpânitor Domn Io Nicolae Alexandru Voivod, Fiul marelui Basarab, în anul 6873 (1364), indictionul 3, veșnica lui pomenire." Acest text este cel mai vechi document epigrafic medieval, scris în limba slavonă, cunoscut până acum în Țara Românească.

Existența unui mare număr de meșteșugari (olari, șubari, blănari, cojocari, tăbăcari, pietrari, lemnari, morari, măcelari) organizați în bresle și grupați în cartiere distincte, și situarea orașului pe drumul de legătură cu Transilvania, au făcut ca acesta să joace un rol important în comerțul intern și extern al Țării Românești. Astfel, Sebastian Münster, în lucrarea Cosmografia, tipărită în 1544, menționează: "Între Târgoviște și Brașov este târgul Câmpulung, locuit de creștini, și acolo este locul de desfacere a mărfurilor pe care le transportă de la Târgoviște în Transilvania."

Tot în domeniul comerțului menționăm faptul că încă din sec. XV exista bâlciul de Sfântul Ilie, renumit și astăzi în regiune. Amploarea și pitorescul bâlciului i-au atras atenția florentinului Anton Maria del Chiaro, secretarul domnitorului Constantin Brâncoveanu, care consemnează: "La distanță de o zi de drumul de Târgoviște, către granițele Transilvaniei, se găsește Câmpulungul, oraș renumit pentru bâlciul anual ce are loc pe la mijlocul lui iulie și la care iau parte negustori din toate părțile." (anexa 2.3.2.)

Câmpulungul a fost singurul oraș din țară care s-a bucurat de privilegii în domeniul economic, administrativ, politic și juridic. În 1521, județul Neacșu Lupu emite, din cancelaria orașului, o scrisoare redactată cu scriere chirilică dar în limba română către omologul și vecinul său, Hans Brukner, judele Brașovului, informându-l asupra mișcărilor oștirilor otomane din zona Dunării. Este prima scriere cunoscută în limba română din Țara Românească. (anexa 2.3.3.) Tot Matei Basarab, în 1643, înființează la Câmpulung prima fabrică de hârtie din țară. Forma cea mai eficientă de răspândire a culturii au constituit-o școlile. La Câmpulung a funcționat una dintre cele mai vechi școli din Țara Românească, înființată în 1552 de doamna Chiajna, soția domnitorului Mircea Ciobanu. (anexa 2.3.4..) Tot aici, Antonie Vodă (1669-1672) a înființat prima școală obștească cu învățătura în limba română din Țara Românească: "...făcui domnia mea casă de învățătură, adecă școală, în orașul domniei mele Câmpulung." În acest mediu cultural și-au desfășurat activitatea mai multi copiști, dintre care amintim: Vasile Ieromonahul, Nicolae Grămăticul, Panu Grămăticul, Constantin Logofătul, Ianache Preotul.

Târg la Câmpulung, acuarelă de Carol Popp de Szathmári

Istoria modernă[modificare | modificare sursă]

2rightarrow.svgMarile evenimente ale istoriei moderne s-au facut simțite și la Câmpulung, astfel că izbucnirea revoluției de la 1821, condusă de Tudor Vladimirescu, și măsurile luate de către acesta în favoarea maselor populare s-au bucurat și de adeziunea câmpulungenilor. Arestat de către eteriști la Golești, Tudor Vladimirescu este dus la Târgoviște prin Câmpulung, unde în noaptea de 22-23 mai 1821 este găzduit în casa boierului Constantin Chiliașu, bunicul istoricului Constantin D. Aricescu. În acest timp, orașul este ocupat de cei doi frați ai lui Alexandru Ipsilanti, Nicolae și Iorgu, cu un detașament de ostași. Și ideile revoluției de la 1848 au pătruns în rândul câmpulungenilor. Aici au activat în perioada de pregătire a revoluției de la 1848, câteva figuri remarcabile ale culturii naționale: I.D. Negulici, C.D. Aricescu, Apostol Aricescu. La turnul-clopotniță al mînăstirii Negru-Vodă se află o placă cu textul jurământului revoluționarilor câmpulungeni de la 1848.2leftarrow.svg
({{{2}}})

La sfârșitul secolului al XIX-lea, Câmpulung era o comună urbană ce juca rol de reședință a județului Muscel. Orașul avea o populație de 11.244 de locuitori. Străzile lui principale erau Negru Vodă, Râului, Matei Basarab și Gruiului; ele mergeau paralel prin centrul orașului și erau pietruite. Străzile Negru Vodă, Fierarilor și Câmpulung-Albești aveau plantați arbori. Erau amenajate trei piețe (Sfântul Ilie, Scheiul și a Județelor); piața Sfântul Ilie era cea principală, aflată lângă biserica cu același hram; acolo se ținea târg săptămânal, precum și un mare târg anual între 17 și 28 iulie, de Sfântul Ilie. Existau în oraș școli primare de băieți și fete, un gimnaziu, o școală normală, spital, cazărmi de dorobanți și călărași, poștă și muzeul „Negru Vodă”. Funcționau 19 biserici, între care și mănăstirea Câmpulung.[5] Anuarul Socec din 1925 consemnează orașul cu același statut, având o populație de 16.100 de locuitori.[6]

În 1950, județul Muscel a fost desființat, iar Câmpulung a devenit oraș raional, reședință a raionului Muscel din regiunea Argeș. În 1968, la reforma administrativă, orașul a pierdut statutul de centru administrativ regional, devenind oraș al județului Argeș.[7][8] A fost declarat municipiu în 1994.[9]

Demografie[modificare | modificare sursă]



Circle frame.svg

Componența etnică a municipiului Câmpulung

     Români (91,98%)

     Romi (1,79%)

     Necunoscut (6,02%)

     Altă etnie (0,19%)



Circle frame.svg

Componența confesională a municipiului Câmpulung

     Ortodocși (90,41%)

     Creștini după evanghelie (1,06%)

     Necunoscută (6,06%)

     Altă religie (2,46%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Câmpulung se ridică la 31.767 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 38.209 locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (91,99%), cu o minoritate de romi (1,79%). Pentru 6,03% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (90,41%), cu o minoritate de creștini după evanghelie (1,06%). Pentru 6,06% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[10]

Câmpulung - evoluția demografică

Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia

Administrație[modificare | modificare sursă]

Municipiul Câmpulung este administrat de un primar și un consiliu local compus din 19 consilieri. Primarul, Ioan Liviu Țâroiu[*], de la Partidul Social Democrat, a fost ales în . Începând cu alegerile locale din 2016, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[11]

    Partid Consilieri Componența Consiliului
Partidul Social Democrat 10                    
Partidul Național Liberal 6                    
Partidul Alianța Liberalilor și Democraților 2                    
Partidul pentru Argeș și Muscel 1                    

În sistemul judecătoresc, la Câmpulung se află sediul unei judecătorii cu jurisdicție asupra orașului și a 19 comune din nord-estul județului Argeș. Judecătoria este subordonată Tribunalului Pitești.[12][13]

Municipiul Câmpulung este format din 15 cartiere:[necesită citare]

  • Apa Sărată
  • Calea Pietroasă
  • Centru
  • Crețișoara
  • Flămânda
  • Grui
  • Mărcuși
  • Pescăreasa
  • Piață
  • Schei
  • Șubești-Olari
  • Tabaci
  • Valea Bărbușii
  • Valea Româneștilor
  • Vișoi

Educație[modificare | modificare sursă]

  • Școli de stat:
    • Școala Generală Nr. 1 Oprea D. Iorgulescu
    • Școala Gimnazială C. D. Aricescu (fosta Școală Generală Nr. 2)
    • Școala Generală Nr. 3 Nanu Muscel
    • Școala Generală Nr. 4 ( Structură Sc. Gim. C.D. Aricescu)
    • Școala Gimnazială Nr. 7 Theodor Aman
    • Scoala Generala Nr. 5 (desființată)
    • Scoala Generala Nr. 6 (desființată)
  • Școli private:
    • Scoala "Sfântul Iacob"
  • Licee:
    • Colegiul National "Dinicu Golescu"
    • Colegiul Pedagogic "Carol I"
    • Colegiul Tehnic Câmpulung
    • Liceul Tehnologic Auto Câmpulung[14]
    • Liceul Național de Atletism
    • Liceul Teoretic "Dan Barbilian"
    • Seminarul Teologic Liceal Ortodox
  • Universități:
    • Universitatea "Spiru Haret" (Facultatea de Finanțe si Contabilitate)
  • Școli speciale:
    • Școala de Muzică și Arte Plastice
    • Centrul Școlar de Educație Incluzivă  "Sfântul Nicolae"
  • Centre pentru copiii cu dizabilități:
    • Centrul Școlar Special
    • Casa de Copii Școlari Nr. 1 - Baieți–

Monumente istorice[modificare | modificare sursă]

Musceleancă
(portret de Mișu Popp)

Peste 100 de locuri din oraș sunt clasificate ca monumente istorice. 39 dintre ele sunt clasificate ca monumente istorice de interes național. Unul este situl arheologic reprezentând sectorul nordic al Limesului Transalutan — ansamblu alcătuit din castrul de pământ Jidava, castrul de piatră Jidava (sfârșitul secolului al II-lea–prima jumătate a secolului al III-lea e.n.) și fortificație de pământ.

Alte cincisprezece sunt clasificate ca monumente istorice de arhitectură: biserica „Sf. Împărați”-Șubești (1779); biserica „Sf. Nicolae”, „Sf. Mc. Mina”-Nicuț (1708); biserica „Sf. Gheorghe”, „Sf. Apostoli”-Vișoi (1774); biserica „Adormirea Maicii Domnului”-Flamânda (1940); ansamblul vilei Elie Mirea (înc. sec. XX) — ansamblu alcătuit din vila propriu-zisă și parcul —; Școala Normală „Carol I”, azi Liceul Pedagogic (1895); biserica „Sf. Gheorghe”-Olari (prima jumătate a secolului al XVII-lea); biserica „Adormirea Maicii Domnului”-Fundeni (secolul al XVIII-lea); Mănăstirea Negru Vodă (secolele al XIV-lea–al XIX-lea) — ansamblu alcătuit din biserica domnească „Adormirea Maicii Domnului” (secolul al XIV-lea, refăcută în secolul al XVII-lea), biserica bolniței „Nașterea Sf. Ioan Botezătorul” (1718), casa egumenească (1635), casa domnească/arhierească (1301-1900), turnul clopotniță (1647), chiliile (secolele al XIV-lea–al XIX-lea), o fântână (începutul secolului al XX-lea), zidul de incintă al bisericii (secolele al XIV-lea–al XIX-lea) și zidul de incintă al mănăstirii (1712) —; ansamblul bisericii catolice „Sf. Iacob”-Bărăția (secolele al XIII-lea–al XVIII-lea) — ansamblu alcătuit din biserica catolică „Sf. Iacob cel Mare” (corul primei biserici gotice), ruinele navei primei biserici gotice (secolul al XIII-lea), casa parohială (secolul al XVII-lea), clădirile-anexă, turnul clopotniță (1730) și zidul de incintă —; biserica „Sf. Marina” (secolele al XIV-lea–al XVII-lea); vila Ghiță Ștefănescu, azi Muzeul de Etnografie (1735, refăcut în 1928); ansamblul bisericii „Sf. Nicolae”-Domnească (secolul al XVI-lea, refăcut în 1860–1861) — ansamblu alcătuit din biserica propriu-zisă, casa parohială (sfârșitul secolului al XIX-lea) și incintă —; și ansamblul bisericii „Sf. Ilie” (1626) — ansamblu alcătuit din biserica „Sf. Ilie” (1626) și incinta fostului cimitir (secolele al XVII-lea–al XIX-lea).

Centrul istoric este și clasificat ca un monument istoric de arhitectură.

Pe teritoriul orașului se află și douăzeci și două de cruci de piatră, toate clasificate ca monumente memoriale sau funerare de interes național, datând dintre 1593 și 1790, plus un al douăzeciși treilea astfel de monument reprezentat de fântâna generalului rus Minciaky (1835).

Personalități[modificare | modificare sursă]

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002/etnii2002.zip. Accesat la 6 august 2013. 
  2. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_Tab_8.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  3. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central[*] 
  4. ^ Google Inc. Google Maps – Câmpulung. Cartografiere de Google, Inc. https://www.google.ro/maps/@45.2816767,25.0595324,13.46z. Accesat la 12 februarie 2018. 
  5. ^ Lahovari, George Ioan (1899). „Cîmpulungul, oraș”. Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 2. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 483–493. http://ia700400.us.archive.org/21/items/mareledictionar00lahogoog/mareledictionar00lahogoog.pdf. 
  6. ^ Comuna urbană Câmpulung în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. http://lcweb2.loc.gov/cgi-bin/ampage?collId=gdc3&fileName=scd0001_20030122001ropage.db&recNum=484. Accesat la 9 februarie 2018. 
  7. ^ Legea nr. 3/1968”. Lege5.ro. http://lege5.ro/Gratuit/g43tmnry/legea-nr-3-1968-privind-asigurarea-conducerii-locale-de-stat-in-unitatile-administrativ-teritoriale-pina-la-alegerea-consiliilor-populare. Accesat la 12 februarie 2018. 
  8. ^ Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. http://www.monitoruljuridic.ro/act/lege-nr-2-din-16-februarie-1968-republicata-privind-organizarea-administrativa-a-teritoriului-republicii-socialiste-romania-emitent-marea-adunare-nationala-46045.html. Accesat la 12 februarie 2018. 
  9. ^ Camera Deputaților din România, „LEGE nr.104 din 24 noiembrie 1994 privind declararea ca municipii a unor orase”, Camera Deputaților, http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=14632, accesat la 12 februarie 2018 
  10. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_TAB_13.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  11. ^ Lista competitorilor care au obținut mandate” (XLSX). Biroul Electoral Central pentru alegerile locale din 2016. http://www.2016bec.ro/wp-content/uploads/2016/06/Export_mandate-2.xlsx. 
  12. ^ Hotărârea 337/1993”, Legex.ro, http://www.legex.ro/Hotararea-337-1993-4117.aspx, accesat la 12 februarie 2018 
  13. ^ Legea privind organizarea judiciară nr. 304/2004”, Lege5.ro, https://lege5.ro/Gratuit/hazdkmbs/legea-nr-304-2004-privind-organizarea-judiciara/7, accesat la 12 februarie 2018 
  14. ^ Tarbă George Alexandru. „[liceulautoclung.licee.edu.ro Liceul Tehnologic Auto Câmpulung]”. liceulautoclung.licee.edu.ro. Accesat la 2016.01.25. 

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Istoria Câmpulungului, prima rezidență a României, C D Aricescu, Adrian Săvoiu, Gh Pârnuță, Editura Ars Docendi, București, 2007 - recenzie
  • Noui documente Câmpulungene, Teodor Bălan, Editura Tip. Mitropolitul Silvestru, 1929

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Câmpulung

Istorie

Imagini