Câmpulung

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Pentru un oraș cu numele asemănător din județul Suceava, vedeți Câmpulung Moldovenesc. Pentru alte sensuri, vedeți Câmpulung (dezambiguizare).
Câmpulung
—  Municipiu  —
Câmpulung
Câmpulung
Stemă
Stemă
Câmpulung se află în România
Câmpulung
Câmpulung
Câmpulung (România)
Localizarea orașului pe harta României
Câmpulung se află în Județul Argeș
Câmpulung
Câmpulung
Câmpulung (Județul Argeș)
Localizarea orașului pe harta județului Argeș
Coordonate: Coordonate: 45°16′N 25°3′E / 45.267°N 25.050°E / 45.267; 25.05045°16′N 25°3′E / 45.267°N 25.050°E / 45.267; 25.050

ȚarăFlag of Romania.svg România
JudețActual Arges county CoA.png Argeș

SIRUTA13490
Atestare documentarăsecolul al XIII-lea

ReședințăCâmpulung[*]
ComponențăCâmpulung[*], Valea Rumâneștilor

Guvernare
 - PrimarIoan Liviu Țâroiu[*][3] (PSD, )

Altitudine655 m.d.m.

Populație (2011)[1][2]
 - Total 31767 locuitori
 - Recensământul anterior, 200251,492 locuitori

Fus orarUTC+2
Cod poștal115100

Localități înfrățite
 - SoissonsFranța
 - Comuna Popovo, TărgovișteBulgaria

Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata
GeoNames Modificați la Wikidata

Poziția localității Câmpulung
Poziția localității Câmpulung

Câmpulung (în maghiară Hosszúmező, în germană Langenau) este un municipiu în județul Argeș, Muntenia, România, format din localitățile componente Câmpulung (reședința) și Valea Rumâneștilor.

Geografie[modificare | modificare sursă]

Orașul se află în nord-estul județului, în depresiunea omonimă, la o altitudine de 580–600 m, în Muscelele Argeșului, la poalele Munților Iezer, pe malurile Râului Târgului. Este străbătut de șoseaua națională DN73, care leagă Piteștiul de Brașov, aflându-se la o distanță de 52 km de Pitești și 84 km de Brașov. La Câmpulung, din acest drum se ramifică șoseaua județeană DJ737, care duce spre sud-est la Mioarele și Boteni (unde se termină în DN73D); șoseaua județeană DJ734, care duce spre nord la Lerești; și șoseaua județeană DJ732C, care duce spre vest la Bughea de Jos, Godeni (unde se intersectează cu DN73C) și Schitu Golești (unde se termină în DN73). Pe calea ferată, orașul are stațiile Câmpulung și Parc Krețulescu, ultima fiind capătul unei linii de cale ferată care duce spre sud la Golești, unde se unește cu calea ferată București-Pitești.[4]

Istorie[modificare | modificare sursă]

Din evul mediu și până în anul 1822, când a fost retrasă autonomia orășenească, judele orașului era ales în Biserica Bărăția în a treia duminică de după Paștele catolic.[5] În timpul domniei lui Șerban Cantacuzino (1678-1688) au fost exercitate presiuni pentru trecerea juzilor catolici ai Câmpulungului la ortodoxie.[6]

La sfârșitul secolului al XIX-lea Câmpulungul devenise o comună urbană ce juca rol de reședință a județului Muscel. Orașul avea o populație de 11.244 de locuitori. Străzile lui principale erau Negru Vodă, Râului, Matei Basarab și Gruiului; ele mergeau paralel prin centrul orașului și erau pietruite. Străzile Negru Vodă, Fierarilor și Câmpulung-Albești aveau plantați arbori. Erau amenajate trei piețe (Sfântul Ilie, Scheiul și a Județelor); piața Sfântul Ilie era cea principală, aflată lângă biserica cu același hram; acolo se ținea târg săptămânal, precum și un mare târg anual între 17 și 28 iulie, de Sfântul Ilie. Existau în oraș școli primare de băieți și fete, un gimnaziu, o școală normală, spital, cazărmi de dorobanți și călărași, poștă și muzeul „Negru Vodă”. Funcționau 19 biserici, între care și mănăstirea Câmpulung.[7] Anuarul Socec din 1925 consemnează orașul cu același statut, având o populație de 16.100 de locuitori.[8]

În 1950 județul Muscel a fost desființat, iar Câmpulungul a devenit oraș raional, reședință a raionului Muscel din regiunea Argeș. În 1968, la reforma administrativă, orașul a pierdut statutul de centru administrativ regional, devenind oraș al județului Argeș.[9][10] A fost declarat municipiu în 1994.[11]

Demografie[modificare | modificare sursă]



Circle frame.svg

Componența etnică a municipiului Câmpulung

     Români (91,98%)

     Romi (1,79%)

     Necunoscut (6,02%)

     Altă etnie (0,19%)



Circle frame.svg

Componența confesională a municipiului Câmpulung

     Ortodocși (90,41%)

     Creștini după evanghelie (1,06%)

     Necunoscută (6,06%)

     Altă religie (2,46%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Câmpulung se ridică la 31.767 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 38.209 locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (91,99%), cu o minoritate de romi (1,79%). Pentru 6,03% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (90,41%), cu o minoritate de creștini după evanghelie (1,06%). Pentru 6,06% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[12]

Câmpulung - evoluția demografică

Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia

Administrație[modificare | modificare sursă]

Municipiul Câmpulung este administrat de un primar și un consiliu local compus din 19 consilieri. Primarul, Ioan Liviu Țâroiu[*], de la Partidul Social Democrat, a fost ales în . Începând cu alegerile locale din 2016, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[13]

   PartidConsilieriComponența Consiliului
Partidul Social Democrat10          
Partidul Național Liberal6          
Partidul Alianța Liberalilor și Democraților2          
Partidul pentru Argeș și Muscel1          

În sistemul judecătoresc, la Câmpulung se află sediul unei judecătorii cu jurisdicție asupra orașului și a 19 comune din nord-estul județului Argeș. Judecătoria este subordonată Tribunalului Pitești.[14][15]

Municipiul Câmpulung este format din 15 cartiere:[necesită citare]

  • Apa Sărată
  • Calea Pietroasă
  • Centru
  • Crețișoara
  • Flămânda
  • Grui
  • Mărcuși
  • Pescăreasa
  • Piață
  • Schei
  • Șubești-Olari
  • Tabaci
  • Valea Bărbușii
  • Valea Româneștilor
  • Vișoi

Educație[modificare | modificare sursă]

  • Școli de stat:
    • Școala Generală Nr. 1 Oprea D. Iorgulescu
    • Școala Gimnazială C. D. Aricescu (fosta Școală Generală Nr. 2)
    • Școala Generală Nr. 3 Nanu Muscel
    • Școala Generală Nr. 4 ( Structură Sc. Gim. C.D. Aricescu)
    • Școala Gimnazială Nr. 7 Theodor Aman
    • Scoala Generala Nr. 5 (desființată)
    • Scoala Generala Nr. 6 (desființată)
  • Școli private:
    • Scoala "Sfântul Iacob"
  • Licee:
    • Colegiul National "Dinicu Golescu"
    • Colegiul Pedagogic "Carol I"
    • Colegiul Tehnic Câmpulung
    • Liceul Tehnologic Auto Câmpulung[16]
    • Liceul Național de Atletism
    • Liceul Teoretic "Dan Barbilian"
    • Seminarul Teologic Liceal Ortodox
  • Universități:
    • Universitatea "Spiru Haret" (Facultatea de Finanțe si Contabilitate)
  • Școli speciale:
    • Școala de Muzică și Arte Plastice
    • Centrul Școlar de Educație Incluzivă  "Sfântul Nicolae"
  • Centre pentru copiii cu dizabilități:
    • Centrul Școlar Special
    • Casa de Copii Școlari Nr. 1 - Baieți–

Monumente istorice[modificare | modificare sursă]

Musceleancă
(portret de Mișu Popp)

Peste 100 de locuri din oraș sunt clasificate ca monumente istorice. 39 dintre ele sunt clasificate ca monumente istorice de interes național. Unul este situl arheologic reprezentând sectorul nordic al Limesului Transalutan — ansamblu alcătuit din castrul de pământ Jidava, castrul de piatră Jidava (sfârșitul secolului al II-lea–prima jumătate a secolului al III-lea e.n.) și fortificație de pământ.

Alte cincisprezece sunt clasificate ca monumente istorice de arhitectură: biserica „Sf. Împărați”-Șubești (1779); biserica „Sf. Nicolae”, „Sf. Mc. Mina”-Nicuț (1708); biserica „Sf. Gheorghe”, „Sf. Apostoli”-Vișoi (1774); biserica „Adormirea Maicii Domnului”-Flamânda (1940); ansamblul vilei Elie Mirea (înc. sec. XX) — ansamblu alcătuit din vila propriu-zisă și parcul —; Școala Normală „Carol I”, azi Liceul Pedagogic (1895); biserica „Sf. Gheorghe”-Olari (prima jumătate a secolului al XVII-lea); biserica „Adormirea Maicii Domnului”-Fundeni (secolul al XVIII-lea); Mănăstirea Negru Vodă (secolele al XIV-lea–al XIX-lea) — ansamblu alcătuit din biserica domnească „Adormirea Maicii Domnului” (secolul al XIV-lea, refăcută în secolul al XVII-lea), biserica bolniței „Nașterea Sf. Ioan Botezătorul” (1718), casa egumenească (1635), casa domnească/arhierească (1301-1900), turnul clopotniță (1647), chiliile (secolele al XIV-lea–al XIX-lea), o fântână (începutul secolului al XX-lea), zidul de incintă al bisericii (secolele al XIV-lea–al XIX-lea) și zidul de incintă al mănăstirii (1712) —; ansamblul bisericii catolice „Sf. Iacob”-Bărăția (secolele al XIII-lea–al XVIII-lea) — ansamblu alcătuit din biserica catolică „Sf. Iacob cel Mare” (corul primei biserici gotice), ruinele navei primei biserici gotice (secolul al XIII-lea), casa parohială (secolul al XVII-lea), clădirile-anexă, turnul clopotniță (1730) și zidul de incintă —; biserica „Sf. Marina” (secolele al XIV-lea–al XVII-lea); vila Ghiță Ștefănescu, azi Muzeul de Etnografie (1735, refăcut în 1928); ansamblul bisericii „Sf. Nicolae”-Domnească (secolul al XVI-lea, refăcut în 1860–1861) — ansamblu alcătuit din biserica propriu-zisă, casa parohială (sfârșitul secolului al XIX-lea) și incintă —; și ansamblul bisericii „Sf. Ilie” (1626) — ansamblu alcătuit din biserica „Sf. Ilie” (1626) și incinta fostului cimitir (secolele al XVII-lea–al XIX-lea).

Centrul istoric este și clasificat ca un monument istoric de arhitectură.

Pe teritoriul orașului se află și douăzeci și două de cruci de piatră, toate clasificate ca monumente memoriale sau funerare de interes național, datând dintre 1593 și 1790, plus un al douăzeci și treilea astfel de monument reprezentat de fântâna generalului rus Minciaky (1835).

Personalități[modificare | modificare sursă]

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). Accesat în . 
  2. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. . Accesat în . 
  3. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central[*] 
  4. ^ Google Maps – Câmpulung (Map). Cartografie realizată de Google, Inc. Google Inc. Accesat în . 
  5. ^ Lajos Kakucs, Der mittelalterliche Jakobuskult in Ungarn, în: Klaus Herbers, Dieter Bauer (ed.), Der Jakobskult in Ostmitteleuropa, Tübingen 2003, 328.
  6. ^ Alexandru Ciocîltan, Identitatea comunității germane din Câmpulung Muscel în secolele XIII – XVIII, în: Revista ERASMUS, nr. 13/2002.
  7. ^ Lahovari, George Ioan (). „Cîmpulungul, oraș” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 2. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 483–493. 
  8. ^ „Comuna urbană Câmpulung în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în . 
  9. ^ „Legea nr. 3/1968”. Lege5.ro. Accesat în . 
  10. ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în . 
  11. ^ Camera Deputaților din România, „LEGE nr.104 din 24 noiembrie 1994 privind declararea ca municipii a unor orase”, Camera Deputaților, accesat în  
  12. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. . Accesat în . 
  13. ^ „Lista competitorilor care au obținut mandate” (XLSX). Biroul Electoral Central pentru alegerile locale din 2016. 
  14. ^ „Hotărârea 337/1993”, Legex.ro, accesat în  
  15. ^ „Legea privind organizarea judiciară nr. 304/2004”, Lege5.ro, accesat în  
  16. ^ Tarbă George Alexandru. [liceulautoclung.licee.edu.ro „Liceul Tehnologic Auto Câmpulung”] Verificați valoarea |url= (ajutor). Accesat în 2016.01.25.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Istoria Câmpulungului, prima rezidență a României, C D Aricescu, Adrian Săvoiu, Gh Pârnuță, Editura Ars Docendi, București, 2007 - recenzie
  • Noui documente Câmpulungene, Teodor Bălan, Editura Tip. Mitropolitul Silvestru, 1929

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Câmpulung

Istorie

Imagini