Liga Apărării Național-Creștine

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Liga Apărării Național-Creștine
StindardPNC.png
Președinte Alexandru C. Cuza  Modificați la Wikidata
Înființat   Modificați la Wikidata
Desființat   Modificați la Wikidata
Sediu București
Ideologie oficială Ultranaționalism
Antisemitism
Poziție politică extrema dreaptă

Liga Apărării Național-Creștine (prescurtat LANC) a fost un partid politic de orientare naționalistă și antisemită din România, în perioada interbelică.

Congresul de înființare a avut loc în data de 4 martie 1923, în Aula Universității din Iași. Președinte a fost ales profesorul Alexandru C. Cuza. Corneliu Zelea Codreanu a fost însărcinat cu organizarea LANC pe întreaga țară. La 26 martie 1923, Parlamentul a modificat art. 7 din Constituție astfel fiind acordată din oficiu cetățenie deplină tuturor evreilor aflați pe teritoriul patriei. LANC s-a împotrivit acestei măsuri și a îndemnat studențimea la manifestări de protest. Au avut loc ciocniri cu poliția. În aceste mișcări studențești, Corneliu Zelea Codreanu, a avut un rol important, pe atunci membru LANC, ulterior fondator al Mișcării Legionare.

LANC a avut sub guvernarea Averescu (1926-1927), 10 deputați. În anul 1927 Legiunea Arhanghelul Mihail, condusă de Corneliu Zelea Codreanu, s-a desprinds din Ligă. Zelea Codreanu nu izbutise să obțină un loc de deputat în alegerile din mai 1926.

Transformarea în Partidul Național Creștin[modificare | modificare sursă]

Liga Apărării Național Creștine a fuzionat în data de 14 iulie 1935 la Iași cu Partidul Național Agrar condus de Octavian Goga, formându-se Partidul Național Creștin.