Liga Apărării Național-Creștine

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Liga Apărării Național-Creștine
Flag of National Christian Party.svg
Președinte Alexandru C. Cuza  Modificați la Wikidata
Înființat   Modificați la Wikidata
Desființat   Modificați la Wikidata
Sediu București
Ideologie oficială Ultranaționalism
Antisemitism
Poziție politică extrema dreaptă

Liga Apărării Național-Creștine (prescurtat LANC) a fost un partid politic de orientare naționalistă și antisemită din România, în perioada interbelică.

Congresul de înființare a avut loc în data de 4 martie 1923, în Aula Universității din Iași. Președinte a fost ales profesorul Alexandru C. Cuza. Din acest motiv, membrii și simpatizanții mișcării se mai numeau și cuziști. Corneliu Zelea Codreanu a fost însărcinat cu organizarea LANC pe întreaga țară. La 26 martie 1923, Parlamentul a modificat art. 7 din Constituție astfel fiind acordată din oficiu cetățenie deplină tuturor evreilor aflați pe teritoriul patriei. LANC s-a împotrivit acestei măsuri și a îndemnat studențimea la manifestări de protest. Au avut loc ciocniri cu poliția. În aceste mișcări studențești, Corneliu Zelea Codreanu, a avut un rol important, pe atunci membru LANC, ulterior fondator al Mișcării Legionare.

LANC a avut sub guvernarea Averescu (1926-1927), 10 deputați. În anul 1927 Legiunea Arhanghelul Mihail, condusă de Corneliu Zelea Codreanu, s-a desprinds din Ligă. Zelea Codreanu nu izbutise să obțină un loc de deputat în alegerile din mai 1926.

Transformarea în Partidul Național Creștin[modificare | modificare sursă]

Liga Apărării Național Creștine a fuzionat în data de 14 iulie 1935 la Iași cu Partidul Național Agrar condus de Octavian Goga, formându-se Partidul Național Creștin.