Partidul „Totul pentru Țară”

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Partidul „Totul pentru Țară”
Președinte Virgil Totoescu
Înființat 1993
Sediu Str. Veseliei, 21, București
Ideologie oficială Naționalism
Poziție politică Centru-dreapta
Afiliere internațională Nu are
Afiliere europeană Nu are
Culori oficiale Negru, alb și verde
Senat
0 / 176
Camera Deputaților
0 / 412
Parlamentul European
0 / 32
Consilieri Județeni
0 / 1338
Primari
0 / 3180
Consilieri Locali
2 / 40222
Website Partidul Totul Pentru Țară

Partidul „Totul pentru Țară” (PTT) a fost înființat în 1993, la inițiativa unui grup de vechi luptători în Rezistența Națională Anticomunistă, foști legionari si foști deținuți politici și partizani in munți.Deoarece partidul legionar a fost singurul partid rămas interzis după Revoluția Română din 1989, legionarii au căutat diverse denumiri pentru mișcarea lor ultima fiind PPP: Partidul „Pentru Patrie”.

PTT a apărut ca o reacție la continuitatea și consolidarea structurilor sistemului dinainte de 1989, dezvoltarea unui politicianism corupt și imoral, întemeietorii săi considerând că acestea puneau în pericol existența neamului românesc și a statului național unitar român, amenințînd România cu izolarea de lumea civilizată. În aceste condiții, vechii luptători au considerat că Rezistența Națională trebuie să continue, dar în condițiile și cadrele puse la dispoziție de Statul de Drept. PTT-ul venerează memoria legionarilor Corneliu Zelea Codreanu, Horia Sima sau Radu Gyr, după cum reiese din publicația „Buciumul”.

Doctrină[modificare | modificare sursă]

PTT se revendică de la valorile doctrinei național-creștine, situându-se la dreapta eșichierului politic românesc. Ca principii și valori fundamentale PTT-ul susține: disciplina, ordinea morală, valorile naționale, creștine și ale Statului de Drept. Din punct de vedere ideologic, PPP-ul se declară împotriva rasismului, șovinismului, totalitarismului și a extremismului de orice fel.

Întemeietorii PTT-ului au declarat în repetate rânduri că acest partid este singura forță politică care continuă în mod legitim spiritul Rezistenței Naționale Anticomuniste.

Spre deosebire de ideologia cuzista si dar la fel ca cea legionară, PTT-ul nu a adoptat formal antisemitismul ca scop sau practică socială.[1]

Sediu[modificare | modificare sursă]

În presa din preajma anului 2000, PTT-ul s-a făcut mediatizat ca singurul partid din România ai cărui membri au construit, exclusiv prin eforturile bănești și munca lor, un sediu central, pe un teren donat, de asemenea, de un membru, fost deținut politic. (Libertatea, septembrie 1999).

Conducere[modificare | modificare sursă]

  • Președinte: Virgil Totoescu (Suceava) - învățător, participant la Rezistența Națională Anticomunistă, fost deținut politic între 1948 și 1964. Responsabil regiunea Moldova.
  • Președinte executiv: Cătălin Maghiar (Galați) - profesor drd., licențiat în Istorie.
  • Vicepreședinte (aria metropolitană București): Corneliu Suliman (București) - participant la Rezistența Naționala Anticomunistă, fost deținut politic, inginer constructor, întreprinzător.
  • Vicepreședinte (zona Transilvania-Banat): C. Baciu - jurist, economist, dr. în drept.
  • Vicepreședinte (zona Sud): Răzvan A. (București) - inginer.
  • Secretar-general: Florin Dobrescu (București) - profesor, licențiat în geografie.

.

Membri marcanți[modificare | modificare sursă]

Un alt prilej de mediatizare a fost apartenența la PPP a unor personalități cunoscute în societatea românească, cum ar fi[2]: Ion Gavrila Ogoranu, liderul Rezistenței Armate Anticomuniste din Munții Făgărașului (vicepreședinte și apoi președinte al PPP până la moarte), actorul Ernest Maftei, el însuși fost deținut politic, Mircea Nicolau, președintele Fundației „Prof. George Manu” — implicat la vârf în Rezistența Anticomunistă și deținut politic timp de 20 de ani, Nicolae Purcarea, artist popular (sculptor în lemn), prof. univ. dr. Ion Brad (biochimist, cunoscut pe glob ca „tatăl cătinei albe”), Părintele Constantin Voicescu, fost deținut politic și unul din vârfurile Pieței Universității în 1990, Părintele Dumitru Bălașa, supranumit „Patriarhul de la Vâlcea”, reputat istoric al perioadei dacilor și alții.

Publicații[modificare | modificare sursă]

  • Curierul Informativ al P.P.P. (1993–2002)
  • Buciumul – Curierul P.P.P. (2002–2009)

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ http://www.pentrupatrie.ro/documente/PROGRAM.DOC
  2. ^ Buciumul – Curierul P.P.P. și Curierul Informativ al P.P.P., colecția 2002–2007.

Legături externe[modificare | modificare sursă]