Mihai Stelescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Mihai Stelescu
Date personale
Născut1907 Modificați la Wikidata
Decedat1936 (29 de ani) Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiejurnalist
om politic Modificați la Wikidata
Activitate
Partid politicMișcarea Legionară  Modificați la Wikidata

Mihai Stelescu (n. 1907, Galați - d. 16 iulie 1936, București) a fost un om politic de extremă dreapta, legionar.

Născut la Galați, aderă încă din liceu la Legiunea Arhanghelul Mihail, devenind în scurt timp unul dintre cei mai importanți activiști din județul Covurlui. Pentru militantismul său a fost decorat cu Crucea Albă, cea mai înaltă distincție legionară, acordată pentru vitejie non-violentă, pentru desăvârșire sufletească.

În iulie 1932, la 25 de ani, a devenit cel mai tânăr deputat legionar. După asasinarea lui I.G. Duca este judecat împreună cu Corneliu Zelea Codreanu, general Gheorghe Cantacuzino-Grănicerul, Nichifor Crainic și alții pentru conspirație criminală, fiind achitat. Memorialistica legionară acreditează teza conform căreia s-ar fi lăsat convins de Siguranță să organizeze un atentat împotriva căpitanului, dar cel ales pentru "a-l otrăvi pe Codreanu" ar fi cedat nervos și s-ar fi „autodenunțat”... Nu există, în acest sens, nici o dovadă arhivistică pentru această aserțiune. Este, mai degrabă, genul de fals istoriografic construit și preluat pentru a justifica, a posteriori, crima.

„Consiliul de onoare" al Legiunii, întrunit la 24 septembrie 1934, l-a declarat pe Stelescu vinovat de „înaltă trădare față de Legiune și Căpitan”. Fidelii lui Codreanu au reactivat, astfel, instituția "țapului ispășitor", în logica unei istorii care a inventat, periodic, atentate sau "dușmani" care l-ar fi vizat pe Căpitanul Mișcării Legionare. Asistăm, așadar, la un exercițiu simbolic de legitimare, prin crimă, a liderului suprem (C.Z.C.). Codreanu a decis excluderea lui Stelescu din Mișcare cu precizarea „Acord lui Stelescu dreptul ca-ntr-un viitor cât mai îndepărtat, care rămâne la aprecierea mea, să-și poată răscumpăra în fața aceluiași Consiliu de Onoare convocat de mine în acest scop, numai prin jerfă, onoare pierdută și păcatul făptuit."

Șef de organizație[modificare | modificare sursă]

Stelescu a înființat organizația Vulturii Albi care, în noiembrie 1934, și-a luat numele de Cruciada Românismului[1]. În paginile săptămânalului de luptă politică și spirituală Cruciada Românismului, în cadrul căruia ocupa funcția de redactor-șef[2], Stelescu a dezlănțuit o amplă campanie împotriva lui Corneliu Zelea Codreanu, reluată de presa de mare tiraj, prin care Codreanu este făcut laș, desfrânat și slab orator. „Dacă ești așa un mare Căpitan, de ce nu ai zdrobit prin discursurile tale Camera? Cine te-a auzit?[3], i-a reproșat el într-un articol.

Asasinatul[modificare | modificare sursă]

În ziua de 16 iulie 1936, legionarul Ion Caratănase a adunat un grup de zece legionari (numiți ulterior „Decemvirii"), hotărâți „să dea un exemplu istoric", au intrat în incinta Spitalul Brâncovenesc din București, unde Mihai Stelescu era internat, și l-au executat cu câteva zeci de focuri de armă. După moartea lui Stelescu, i-au profanat cadavrul, aplicându-i mai multe lovituri de topor, ciopârțind trupul celui mort. Într-o operațiune de propagandă legionară, cei 10 asasini și-au asumat întreaga răspundere a actului comis.[4]

Note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Horia Sima, Istoria Mișcării Legionare, p. 98
  • Ioan Scurtu și Gheorghe Buzatu, Istoria Românilor în secolul XX (1918-1948), Editura Paideia, București, 1999, p. 315;
  • Ioan Scurtu, Politică și viață cotidiană în secolul XX-lea și începutul celui de-al XXI-lea, București, Mica Valahie, 2011.