Mihai Stelescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Mihail Stelescu
Date personale
Născut1907 Modificați la Wikidata
Galați, România Modificați la Wikidata
Decedat1936 (29 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cauza decesuluiomor (Foc de armă) Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiejurnalist
politician Modificați la Wikidata
Activitate
EducațieFacultatea de Drept - Universitatea din București; Facultatea de Litere - Universitatea din București
OrganizațieCruciada Românismului
Partid politicMișcarea Legionară, Cruciada Românismului  Modificați la Wikidata

Mihail Stelescu (n. 1907, Galați – d. 16 iulie 1936, București) a fost un jurnalist, politician român de orientare naționalistă și fost legionar.

Născut la Galați, aderă încă din liceu la Legiunea Arhanghelul Mihail, devenind în scurt timp unul dintre cei mai importanți activiști din județul Covurlui. Pentru militantismul său a fost decorat cu Crucea Albă, cea mai înaltă distincție legionară, acordată pentru vitejie non-violentă, pentru desăvârșire sufletească. După finalizarea studiilor liceale urmează Facultatea de Drept și Facultatea de Litere din cadrul Universității din București.

Mihail Stelescu, conducătorul Cruciadei Românismului
Mihail Stelescu (foto: Cruciada Românismului, 19 ianuarie 1936, Anul II, Nr. 57, p. 6

În iulie 1932, la 25 de ani neîmpliniți, a devenit cel mai tânăr deputat legionar. După asasinarea lui I.G. Duca este judecat împreună cu Corneliu Zelea Codreanu, generalul Gheorghe Cantacuzino-Grănicerul, Nichifor Crainic și alții, pentru conspirație criminală, fiind achitat. Memorialistica legionară acreditează teza conform căreia s-ar fi lăsat convins de Siguranță să organizeze un atentat împotriva Căpitanului, dar cel ales pentru "a-l otrăvi pe Codreanu" ar fi cedat nervos și s-ar fi „autodenunțat”... Nu există, în acest sens, nici o dovadă arhivistică pentru această aserțiune. Este, mai degrabă, genul de fals istoriografic construit și preluat pentru a justifica, a posteriori, crima.

„Consiliul de onoare" al Legiunii, întrunit la 24 septembrie 1934, l-a declarat pe Stelescu vinovat de „înaltă trădare față de Legiune și Căpitan”. Fidelii lui Codreanu au reactivat, astfel, instituția "țapului ispășitor", în logica unei istorii care a inventat, periodic, atentate sau "dușmani" care l-ar fi vizat pe Căpitanul Mișcării Legionare. Asistăm, așadar, la un exercițiu simbolic de legitimare, prin crimă, a liderului suprem (C.Z.C.). Codreanu a decis excluderea lui Stelescu din Mișcare cu precizarea „Acord lui Stelescu dreptul ca-ntr-un viitor cât mai îndepărtat, care rămâne la aprecierea mea, să-și poată răscumpăra în fața aceluiași Consiliu de Onoare convocat de mine în acest scop, numai prin jerfă, onoare pierdută și păcatul făptuit."

Șef de organizație[modificare | modificare sursă]

Stelescu a înființat organizația Vulturii Albi, care, în noiembrie 1934, și-a luat numele de Cruciada Românismului[1]. În aceeași perioadă a înființat și ziarul omonim „Cruciada Românismului”, devenind directorul acestei publicații. În paginile săptămânalului de luptă politică și spirituală Cruciada Românismului, în cadrul căruia ocupa și funcția de redactor-șef[2], Stelescu a dezlănțuit o amplă campanie împotriva lui Corneliu Zelea Codreanu, reluată de presa de mare tiraj, prin care Codreanu este făcut laș, desfrânat și slab orator. „Dacă ești așa un mare Căpitan, de ce nu ai zdrobit prin discursurile tale Camera? Cine te-a auzit?[3], i-a reproșat el într-un articol.

Asasinatul[modificare | modificare sursă]

În ziua de 16 iulie 1936, legionarul Ion Caratănase a adunat un grup de zece legionari (numiți ulterior „Decemvirii”), hotărâți „să dea un exemplu istoric", au intrat în incinta Spitalul Brâncovenesc din București, unde Mihail Stelescu era internat și l-au executat cu câteva zeci de focuri de armă. După moartea lui Stelescu, i-au profanat cadavrul, aplicându-i mai multe lovituri de topor, ciopârțind trupul celui mort. Într-o operațiune de propagandă legionară, cei 10 asasini și-au asumat întreaga răspundere a actului comis.[4] Din cei 10 asasini, 8 au fost condamnați la muncă forțată pe viață, iar 2 - la zece ani de închisoare.[5]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Florea Nedelcu, De la restaurație la Dictatura regală, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 1981, p. 112.
  2. ^ Asasinarea lui Mihai Stelescu, criticată în „Cruciada Românismului”
  3. ^ Cruciada Românismului, an I, nr 18/4 aprilie 1935
  4. ^ Ioan Scurtu, Politică și viață cotidiană în România: în secolul al XX-lea și începutul celui de-al XXI-lea, Editura Mica Valahie, București, 2011
  5. ^ Matthieu Boisdron, La Roumanie des années trente: De l'avènement de Carol II au démembrement du royaume (1930-1940). Editions Anovi, 2007, p. 80

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Horia Sima, Istoria Mișcării Legionare, p. 98
  • Ioan Scurtu și Gheorghe Buzatu, Istoria Românilor în secolul XX (1918-1948), Editura Paideia, București, 1999, p. 315;
  • Ioan Scurtu, Politică și viață cotidiană în secolul XX-lea și începutul celui de-al XXI-lea, București, Mica Valahie, 2011.