Glosar de mecanică

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Acest glosar conține termeni din mecanica clasică, acustică, teoria oscilațiilor, teoria relativității, metrologie, precum și alte fenomene fizice fundamentale. Pentru termeni din termodinamică, electromagnetism, optică sau fizica particulelor elementare, accesați celelalte glosare din categoria Categorie:Glosare de fizică.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

A[modificare | modificare sursă]

- micșorare a energiei cinetice sau a numărului particulelor unui fascicul la trecerea printr-o substanță;
- fenomen ce însoțește de obicei propagarea undelor sonore într-un mediu disipativ, constând în micșorarea intensității undei cu distanța parcursă. După parcurgerea spațiului x, intensitatea undei devine (legea de absorbție a undelor), unde este intensitatea undei înainte de a pătrunde în mediul disipativ, iar este coeficientul de absorbție.
  • accelerație - mărime vectorială reprezentată prin limita către carre tinde raportul dintre variația a vectorului viteză și intervalul de timp corespunzător , când acest interval tinde către zero:
  • accelerație acustică - variația vitezei unei particule din mediul în care se propagă sunetul în unitatea de timp.
  • accelerație areolară - mărime de reprezintă viteza de variație a vitezei areolare:
  • accelerație Coriolis - vezi forță Coriolis.
  • accelerație gravitațională - accelerație de mișcare a corpurilor într-un câmp gravitațional, în vid: , unde este forța de atracție, iar masa corpului respectiv.
  • accelerație liniară - mărime vectorială care reprezintă variația vectorului viteză liniară în unitatea de timp.
  • accelerație medie - (pe un interval de timp ) raportul , unde este variația vitezei pe acel interval de timp.
  • accelerație redusă - accelerația liniară a unei particule (punct material) raportată la pătratul vitezei sale unghiulare , ambele exprimate față de același sistem de referință:
  • accelerație tangențială - vector tangent la traiectorie în fiecare punct al acesteia, al cărui modul exprimă viteza de variație în timp a modului vitezei: unde este viteza spațiul parcurs, iar intervalul de timp.
  • accelerație unghiulară - mărime caracteristică mișcării pe o curbă, reprezentând viteza de variație a vitezei unghiulare : , unde este unghiul orientat descris de raza vectoare.
  • aciclic - (despre fenomene, transformări, procese) care este lipsit de periodicitate; care nu variază în timp; vezi și aperiodic.
  • acord - egalitate a frecvențelor de oscilație a unor mărimi fizice de aceeași natură ce caracterizează sisteme diferite (sinonim: sintonie).
  • acțiune - mărime fizică ce caracterizează mișcarea unui sistem de puncte materiale exprimată integrala definită a funcției Lagrange în raport cu timpul: unde este funcția Lagrange (T fiind energia cinetică, iar U cea potențială a sistemului), - coordonatele generalizate, - vitezele generalizate iar - timpul (vezi și principiul minimei acțiuni).
  • adeziune - forță de atracție moleculară care se exercită între două corpuri în contact, care acționează la distanțe relativ mici.
  • aditiv - care este exprimat printr-o mărime fizică ale cărei valori se însumează algebric.
  • aeraulică - știință care se ocupă cu studiul scurgerii gazelor în conducte.
  • aerodinamică - ramură a mecanicii fluidelor care se ocupă cu studiul mișcării aerului și, în general, a gazelor, precum și cu mișcarea corpurilor (solide) într-un mediu gazos (mai ales în aer).
  • aeromecanică - ramură a mecanicii care se ocupă cu studiul mișcării și al echilibrului gazelor; sinonim: mecanica gazelor.
  • aerometrie - ramură a fizicii care se ocupă cu studiul proprietăților fizice ale aerului și ale gazelor și cu măsurarea efectelor mecanice ale acestora.
  • aerometru - instrument pentru măsurarea sau determinarea densității aerului.
  • aeromotor - motor acționat de vânt (eolian); sinonim: anemotrop.
  • aerostatică - ramură a mecanicii fluidelor care se ocupă cu studiul echilibrului gazelor (în special al aerului), precum și cu construirea și dirijarea aerostatelor.
  • aglutinare - lipire a particulelor de material prin adeziune.
  • alunecare:
- deplasare lină a unui obiect (și cădere) de la locul unde era așezat, fixat, susținut, fără a întâmpina rezistență.
- mișcare, deplasare tangențială, continuă a unui corp pe o suprafață netedă și lucioasă, fără a se rostogoli; glisare.
  • alunecare liniară unitară - mărime adimensională care indică deplasarea unui corp sub acțiunea unei forțe care se exercită într-un plan tangențial la suprafața de contact, raportată la unitatea de lungime.
  • alungire - creștere relativă a lungimii unui corp datorită unei acțiuni externe (forță de întindere, încălzire), exprimată în procente față de lungimea inițială.
  • alungire relativă - vezi alungire specifică.
  • alungire specifică - raportul dintre alungirea unui corp supus întinderii sau comprimării și lungimea inițială (sinonime: alungire relativă, lungire specifică).
  • alungirea specifică la rupere - raportul dintre diferența lungimii la rupere și lungimea inițială.
  • ambiofonie - metodă de modificare a acusticii unei săli prin mijloace electroacustice pentru crearea ambianței sonore adecvate unui anumit gen de program.
  • amortizare - scădere progresivă, în timp, a amplitudinii unei oscilații periodice, prin transformarea energiei oscilațiilor în altă formă de energie, cel mai frecvent în căldură.
  • amplitudine:
- valoarea absolută maximă, elongație maximă a unei mărimi variabile sinusoidal;
- distanța dintre pozițiile extreme ale unui corp care oscilează; mărimea unei oscilații sau variații.
  • analizor
- instrument pentru determinări analitice;
- aparat cu un sistem de recepționare și de analiză a unor informații.
  • anecoid - (despre încăperi, spații etc.) lipsit de ecou.
  • anemotrop - vezi aeromotor.
  • aneroid (barometru ~) - barometru având ca element sensibil o capsulă de tablă subțire, ondulată, în interiorul căreia se află aer sub presiune, cu care se măsoară variațiile presiunii atmosferice.
  • anizotropie - proprietate a unei substanțe structură internă ordonată de a prezenta caracteristici mecanice variate în funcție de direcția de măsurare și de observare; sinonim: eolotropie.
  • antidrom(ic) - care se propagă în direcție opusă căii obișnuite.
  • antifazat - (despre două mărimi armonice de aceeași frecvență) cu o diferență de fază care corespunde unei jumătăți de perioadă.
  • antiformant - zonă de minimă energie, situată între doi formanți apropiați.
  • antigravitație - efect de anihilare a gravitației prin utilizarea unor metode speciale sau cu ajutorul unor substanțe ipotetice.
  • antirezonanță - stare de vibrație opusă rezonanței.
  • aperiodic - care nu variază periodic (în timp); care este lipsit de periodicitate, aciclic; care atinge fără oscilații o poziție de echilibru.
  • areometrie - parte a fizicii care se ocupă cu studiul măsurării densității lichidelor (cu areometrul).
  • areometru - instrument care servește la determinarea densității unui lichid sau a concentrației unei soluții prin cufundarea în lichidul respectiv.
  • areopicnometru - instrument compus dintr-un areometru și un picnometru, folosit pentru determinarea densității lichidelor.
  • arie de absorbție echivalentă - (a unei suprafețe sau obiect) aria suprafeței cu factorul de absorbție unitar, care absoarbe aceeași putere sonoră, într-un câmp sonor difuz când efectele de difracție sunt neglijabile.
  • armonic:
- (despre mărimi fizice periodice) a cărei variație este descrisă de o funcție care satisface ecuația lui Laplace; sinusoidal;
- vibrație sinusoidală care însoțește vibrația fundamentală de același tip și a cărei frecvență este un multiplu întreg al frecvenței vibrației fundamentale.
  • ascensiune - mișcare de jos în sus a unui mobil; ridicare a unui fluid, a unui lichid într-un tub capilar, într-o tijă etc.
  • astatic - care este în echilibru în toate pozițiile; vezi și echilibru indiferent.
  • astatizare - procedeu de mărire a sensibilității unor sisteme deformabile față de acțiunile deformante, prin micșorarea stabilității acestor sisteme.
  • atmoliză - separare a unui amestec de gaze la trecerea prin pereții unui vas poros.
  • atmosferă fizică - sau standard, normală) - unitate de măsură pentru presiune, egală cu forța exercitată pe centimetru pătrat de o coloană de mercur înaltă de760 mm, la 0°C (simbol: atm).
  • atmosferă tehnică - unitate de măsură a presiunii, egală cu un kilogramforță pe centimetru pătrat (simbol: at).
  • atomizare - (despre lichide) transformare în picături fine, pulverizare.
  • atracție - forță care tinde să apropie corpurile între care se exercită; vezi și gravitație.
  • atracție capilară - vezi capilaritate.
  • audibil - (despre vibrații sonore) care poate fi auzit, având frevența situată între 16 Hz și 16 kHz.
  • audiofrecvență - frecvență a unei unde sonore care este percepută de auz.
  • autocinetic - care este capabil să se miște fără a primi impuls din exterior.
  • axă (de rotație) - dreaptă imaginară sau reală, care trece prin centrul unui corp și în jurul căreia acel corp se rotește sau se poate roti.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

B[modificare | modificare sursă]

- bășică de aer sau de gaz aflată în masa unui lichid sau a unui solid;
- obiect sferic de metal sau de sticlă, gol în interior.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

C[modificare | modificare sursă]

- mărime a spațiului interior (a volumului util) al unui recipient, exprimată în litri sau metri cubi;
- însușirea, posibilitatea unei amenajări, a unui corp, a unui sistem etc. de a acumula o cantitate de materii sau de energie.
- proprietate pe care o au lichidele de a se ridica sau de a coborî, fără intervenții din afară, în tuburi foarte subțiri;
- ansamblu de fenomene care se produc în tuburile capilare sau la suprafața unui lichid.
  • capsulă manometrică - recipient închis, prevăzut cu un capac deformabil sub acțiunea variațiilor presiunii atmosferice, care constituie partea sensibilă a diferitelor tipuri de manometre.
  • carusel aerodinamic - turn metalic pe un suport rotativ, pe care se poate monta un obiect profilat în vederea măsurării forțelor aerodinamice.
  • catacustică - parte a acusticii care are ca obiect studiul ecourilor.
  • catetometru - instrument utilizat pentru măsurarea diferențelor de înălțime a două puncte.
  • cavitație - fenomen de producere, într-un curent de lichid, a unui vid parțial, unde se formează bule de vapori sau de gaze care, aglomerându-se, determină vibrații și coroziune mecanică, prezentând pericol de distrugere pentru pereții conductei prin care circulă lichidul, pentru paletele turbinelor etc.
  • cădere:
- deplasare de sus în jos sub acțiunea gravitației;
- diferență dintre valorile pe care le are o mărime fizică în două puncte sau în două locuri diferite (exemplu: cădere de potențial).
- serie a modificărilor prin care trece un corp până ajunge în starea lui inițială;
- succesiune de fenomene, stări, operații, manifestări etc. realizate într-un anumit interval de timp și care epuizează, în ansamblu, evoluția unui proces repetabil;
- valori specifice pe care le ia o mărime periodică în cursul unei perioade date;
- unitate de măsură pentru frecvența vibrațiilor, reprezentând frecvența unei vibrații cu perioada de o secundă, un ciclu reprezentând un Hertz.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

D[modificare | modificare sursă]

  • debit - mărime fizică ce reprezintă cantitatea, masă (debit masic) sau volum (debit volumic), de fluid care străbate o secțiune transversală a unei conducte în unitatea de timp; debitul volumic este: unde este secțiunea transversală, iar viteza fluidului.
  • decelerație - reducere a vitezei unui mobil, raportată la unitatea de timp; accelerație negativă.
  • decibel - nivelul presiunii acustice al cărui raport față de pragul convențional de , luat ca nivel zero, are logaritmul zecimal înmulțit cu 20 egal cu unitatea.
  • decrement logaritmic - logaritmul natural a raportului a două amplitudini succesive ale unei oscilații amortizate: , unde este perioada oscilației, iar timpul de relaxare.
  • densitate - mărime fizică definită prin raportul dintre masa și volumul unui corp ( sinonim: masă specifică).
  • densitate relativă - raportul dintre densitatea unei substanțe și densitatea apei.
  • dependența masei de viteză - concept specific teoriei relativității conform căreia, la viteze apropiate de viteza luminii, masa a unui corp crește odată cu viteza de deplasare: , unde este masa de repaus, masa de mișcare, viteza corpului, iar viteza luminii.
  • diafragmă:
- membrană elastică (la microfon, telefon, gramofon etc.) care, prin vibrațiile ei, reproduce sunetele;
- dispozitiv alcătuit dintr-o membrană cu un orificiu, care, introdus într-o conductă, măsoară debitul și viteza fluidului.
  • dimensiune spațială - oricare dintre cele trei dimensiuni ale spațiu-timpului care se referă la spațiu, adică oricare în afară de dimensiunea timpului.
  • discordanță de fază, oscilații în ~ - vezi opoziție, oscilații în ~.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

E[modificare | modificare sursă]

  • echilibru - stare în care se află un corp când rezultanta forțelor ce acționează asupra sa este nulă și când momentul rezultant față de un punct arbitrar este nul; există trei tipuri de echilibru:
    • stabil (sau nestabil, labil): poziție a unui corp, a unui sistem de puncte materiale care se restabilește de la sine după ce a fost perturbată;
    • instabil: poziție a unui corp, a unui sistem de puncte materiale care se stabilizează într-o formă modificată față de cea inițială;
    • indiferent: modificându-i ușor pozitia de echilibru mecanic și lăsându-l liber, corpul rămâne în echilibru; sinonim: astatic.
  • echilibru dinamic - echilibru al unui sistem în care două procese opuse se desfășoară cu aceeași viteză, menținând astfel nemodificată starea în care se află sistemul.
  • ecou - undă reflectată de un obstacol și receptată de un observator.
  • etalonare:
- gradarea scării unui instrument de măsură; verificarea acestei gradări;
- marcarea, fixarea valorii reale a unei mărimi de măsurat; compararea acesteia cu o măsură-model (un etalon).
  • ecuație a spațiului - undă sonoră care, reflectată pe o suprafață, ajunge într-un punct unde poate fi percepută distinct față de unda directă (la un interval de timp ).
  • ecuație a spațiului - vezi ecuație de mișcare.
  • ecuație a vitezei - viteza unui mobil în funcție de momentul în care se determină: , care, în cazul mișcării rectilinii uniform variate devine: , unde este viteza inițială, accelerația, iar timpul.
  • ecuație de continuitate - relație care stabilește legătura dintre secțiunea a unei conducte și viteza de curgere prin aceasta a unui fluid; astfel, în pentru două puncte diferite:
  • ecuație de mișcare - relația dintre spațiul străbătut de un mobil sau între coordonatele acestuia și timpul ; în cazul mișcării rectilinii uniform variate: , unde este coordonata poziției inițiale, iar viteza inițială.
  • elasticitate - proprietate a unor corpuri (solide, lichide, gazoase) de a se deforma, modificându-și volumul sau forma sub acțiunea solicitărilor exterioare și de a reveni la starea inițială după încetarea acestora; vezi și: limită de elasticitate, teoria elasticității.
  • elongație - valoare, într-un moment dat, a deplasării unui corp față de poziția sa de echilibru.
  • energie:
- capacitatea unui sistem fizic de a efectua lucru mecanic în trecerea dintr-o stare în altă stare dată;
- măsura generală a diferitelor forme de mișcare a materiei.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

F[modificare | modificare sursă]

  • factor de amortizare - mărimea din ecuația de mișcare a unei oscilații amortizate: , unde este elongația iar pulsația inițială; mișcarea va fi aperiodică, aperiodică critică sau amortizată după cum sau (sinonim: coeficient de amortizare).
  • factor de calitate - (în cadrul unei oscilații forțate) raportul , unde este pulsația sistemului oscilant, iar factorul de amortizare, ecuația oscilației fiind , unde este elongația, pulsația forței exteriaore de amplitudine .
  • factor de cuplaj - (în cazul unui cuplaj elastic) raportul , unde apar în ecuațiile de mișcare ale celor două corpuri aflate în cuplaj elastic:
  • fază:
- argumentul, dependent de timpul , al unei mărimi cu variație sinusoidală; este dat de , unde este pulsația, faza inițială (sinonim: unghi de fază); arată dacă unda este la maxim, la minim sau la un punct intermediar;
- una din părțile componente ale unui sistem eterogen, care este separată de celelalte sisteme printr-o suprafață continuă sau o reuniune a unei mulțimi de suprafețe; poate fi separată din sistem prin mijloace fizice.
  • fenomene similare - fenomene care au proprietatea că se desfășoară în același mod dacă între diferitele mărimi dinamice omoloage, cu aceleași dimensiuni, există un factor de proporționalitate constant.
  • filtru - dispozitiv, aparat sau instalație care separă, cu ajutorul unui material filtrant, un fluid de particulele solide aflate în suspensie în masa acestuia.
  • film - strat subțire, dintr-un corp solid sau fluid, care poate avea uneori dimensiuni moleculare și se găsește la o suprafață de separație a unui corp cu alt mediu.
  • fizică - știință care se ocupă cu studiul structurii și al proprietăților materiei, cu formele mișcării ei și cu legile generale ale fenomenelor naturii anorganice.
  • formant - zonă de maximă relevanță a unui spectru acustic; zonă de armonice amplificate prin rezonanța cavităților supraglotice, definitorii pentru formarea timbrului vocal.
  • forță - acțiune care, exercitată de un sistem fizic asupra altuia, îi schimbă starea de repaus sau de mișcare sau îl deformează.
  • frecvență - mărime care arată de câte ori se produce un fenomen periodic (cum ar fi o oscilație armonică) într-o unitate de timp.
  • frecvență fundamentală - prima armonică a unui semnal complex; fundamentala.
  • funcție Hamilton - funcție definită prin relația , în care sunt coordonatele, respectiv impulsurile generalizate ale particulelor unui sistem material, iar este funcția lui Lagrange.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

G[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

H[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

I[modificare | modificare sursă]

- (despre substanțe) care prezintă identitate de structură;
- (despre cristale) asemănătoare ca formă.
  • izotrop - (despre corpuri) care are aceleași proprietăți fizice identice în toate direcțiile.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

Î[modificare | modificare sursă]

  • înălțime a unui sunet - calitate a sunetelor de a fi mai ridicate ("acute") sau mai grave, după cum frecvența acestora este mai înaltă sau mai joasă.
  • încovoiere - tip de deformație elastică a unei grinzi fixate la un capăt și supuse unei forțe transversale , în urma căreia capătul liber al grinzii se deplasează cu ("săgeata"), unde este modulul lui Young, lungimea grinzii, secțiunea transversală a acesteia, fiind un coeficient ce depinde de profilul acesteia.
  • întindere - tip de deformație elastică a unei bare de (lungime ) supuse unei forțe de întindere , în urma căreia bara suferă o deformație de întindere relativă în care este coeficientul de elasticitate, secțiunea transversală a barei, iar modulul lui Young.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

J[modificare | modificare sursă]

  • jet - curent de fluid de dimensiuni transversale relativ reduse, ce iese printr-un orificiu într-un spațiu în care se află alt (sau același) fluid, în repaus.
  • joule - unitate de măsură în SI pentru lucru mecanic; reprezintă lucrul mecanic efectuat de forța de un newton, al cărei punct de aplicație se deplasează cu un metru pe direcția și în sensul forței.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

K[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

L[modificare | modificare sursă]

  • legătură mecanică - condiție geometrică ce restrânge posibilitățile de mișcare ale unui sistem material sau ale unui sistem de puncte materiale; după cum condițiile geometrice variază sau nu în timp, legăturile se numesc reonome sau respectiv, scleronome, iar după absența sau existența componentelor vitezelor și ale accelerațiilor în relațiile matematice corespunzătoare, se deosebesc legături olonome și, respectiv, neolonome.
  • legea lui Arhimede - un corp cufundat într-un fluid este împins în sus cu o forță verticală egală cu greutatea volumului de fluid dezlocuit.
  • legea atracției universale - (sinonim: legea gravitației) două corpuri de mase și se atrag cu o forță direct proporțională cu produsul maselor și invers proporțională cu pătratul distanței dintre acestea: unde este constanta gravitațională sau constanta atracției universale.
  • legea gravitației - vezi legea atracției universale.
  • limită de elasticitate - solicitarea maximă la care poate fi supus un corp fără a rămâne cu deformații permanente.
  • lungime de undă - distanța dintre două minime adiacente sau două maxime adiacente ale unei unde, în care oscilația are aceeași fază.
  • lungire specifică - vezi alungire specifică.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

M[modificare | modificare sursă]

- corp subțire flexibil, care, prin vibrație, poate produce sau transmite sunete, fiind folosit la telefon, la microfon și la alte aparate acustice sau de percuție;
- corp subțire folosit pentru a separa două medii; diafragmă.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

N[modificare | modificare sursă]

  • neolonom - vezi legătură mecanică.
  • newton - unitate de măsură în SI pentru forță, egală cu forța care, acționând asupra unui corp cu masa de un kilogram, îi imprimă acestuia o accelerație de un metru pe secundă la pătrat.
  • nivel de intensitate acustică - (notat ) de 10 ori logaritmul zecimal al raportului dintre intensitatea a sunetului respectiv și intensitatea acustică de referință :
  • nivel de presiune acustică - (notat ) de 20 de ori logaritmul zecimal al raportului dintre presiunea acustică eficace a sunetului respectiv și presiunea acustică de referință ,
  • nivel de tărie - mărime acustică psiho-fizică, reprezentată prin de 20 de ori logaritmul zecimal al raportului dintre presiunea eficace a unei unde sonore de 1000 Hz, apreciată de un ascultător otologic normal ca având o intensitate egală cu aceea a sunetului considerat, când nivelul de presiune acustică este de un decibel:
  • nivel de transmisiune - mărime fizică exprimată prin logaritmul natural dintre amplitudinea finală și cea inițială (sau de referință) a unui semnal acustic:
  • număr Mach - raportul dintre viteza unui corp și viteza fluidului în care se deplasează:
  • număr Reynolds - raport adimensional, caracteristic unei conducte, a cărui valoare marchează trecerea de la curgerea laminară a unui fluid vâscos, la curgerea turbionară: unde este viteza de curgere a fluidului, densitatea acestuia și raza conductei.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

O[modificare | modificare sursă]

  • olonom - vezi legătură mecanică.
  • omogenitate - calitate a unui sistem fizic de a prezenta în oricare domeniu din interiorul său, la scară macroscopică sau microscopică, o aceeași valoare a unei mărimi fizice.
  • opoziție, oscilații în ~ - oscilații armonice de aceeași pulsație, de ecuații și pentru care (sinonim: oscilații în discordanță de fază).
  • oscilație mecanică - variație în timp a mărimilor caracteristice unui sistem mecanic, însoțită de o transformare a energiei din cinetică în potențială și invers, în mod periodic sau cvasiperiodic, reversibil sau parțial reversibil.
  • oscilație amortizată - oscilație în care energia sistemului nu se conservă și amplitudinea mărimilor caracteristice scade în timp.
  • oscilație armonică - oscilație a unei mărimi care variază periodic după anumite legi.
  • oscilație de rezonanță - oscilație forțată la care pulsația forței perturbatoare este egală cu cea proprie a sistemului oscilant, motiv pentru care amplitudinea mișcării devine foarte mare.
  • oscilație de torsiune - oscilația specifică unui pendul de torsiune.
  • oscilație forțată - oscilație caracteristică sistemelor supuse unor perturbații periodice exterioare; în timp, pulsația mișcării devine tot mai apropiată de cea a forței perturbatoare.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

P[modificare | modificare sursă]

  • parametru Coriolis - mărime fizică definită prin: , unde ω este viteza unghiulară de rotație a Pământului, iar φ este latitudinea.
  • pendul de torsiune - corp susținut de un fir elastic, capabil să oscileze în jurul unei poziții de echilibru prin torsionarea firului.
  • perioadă - interval de timp după care se repetă un fenomen, reproducându-se consecutiv valorile unei mărimi caracteristice acelui fenomen.
  • plan înclinat - dispozitiv simplu de forma unei rampe înclinate, alcătuit dintr-un corp cu o suprafață plană (sau din două bare paralele) care formează un unghi cu planul orizontal și care este folosit pentru a ridica corpuri prin rostogolire sau prin împingere, folosindu-se forțe mai mici decât greutatea corpurilor respective.
  • pompă centrifugă - aparat (pompă) bazat pe efectul forței centrifuge, care este folosit la pomparea apei.
  • principiul lui Hamilton - vezi principiul minimei acțiuni.
  • principiul minimei acțiuni - sub acțiunea unor forțe exterioare și a unor legături, mișcarea unui sistem de puncte materiale se produce astfel încât acțiunea totală între două momente și este staționară (minimă), expresia matematică fiind: unde este funcția Lagrange, - coordonatele generalizate, - vitezele generalizate iar - timpul. (sinonim: principiul lui Hamilton).
  • punct de aplicație - punct de pe un corp, asupra căruia se exercită o forță.
  • punct de reazem - loc de contact dintre două corpuri solide unde se exercită forțe de acțiune și reacțiune.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

Q[modificare | modificare sursă]

  • quintal - unitate tolerată de măsură a masei, multiplu zecimal al kilogramului:


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

R[modificare | modificare sursă]

  • rază vectoare - segment de dreaptă care pornește într-un sistem de coordonate polare către un punct (sinonim: vector de poziție).
  • reactor - aparat propulsor cu o cameră de la care propulsia se realizează prin interacțiunea mecanică dintre gazele rezultate din acțiunea arderii unui combustibil în această cameră și pereții recipientului prin care se evacuează aceste gaze.
  • reacțiune - forță (sau cuplu de forțe) exercitată de un sistem de corpuri asupra altui sistem de corpuri, în momentul în care ultimul exercită asupra primului o forță (sau un cuplu de forțe) care se consideră ca acțiune.
  • redresor - dispozitiv care readuce în direcția inițială un curent de fluid deviat de un obstacol oarecare.
  • relativitatea generală - vezi teoria relativității generalizate.
  • relativitatea restrânsă - vezi teoria relativității restrânse.
  • reonom - vezi legătură mecanică.
  • repaus - stare a unui corp în raport cu un alt corp sau cu un sistem de referință, în care distanțele dintre punctele corpului considerat și punctele corpului sau ale sistemului de referință nu variază cu timpul.
  • rezistență aerodinamică - forță care se opune mișcării relative a unui corp solid într-un mediu gazos sau lichid.
  • reverberație - persistența, datorita reflexiei pe pereți, a unui sunet într-o încăpere închisă dupa ce sursa sonoră nu mai emite unde.
  • rezistența materialelor - ramură a mecanicii care se ocupă cu studiul comportării corpurilor deformabile, când se exercită asupra lor forțe din afară, și cu studiul dimensiunilor pe care acestea trebuie să le aibă ca să nu-și modifice forma.
  • rezistență:
- forța de opunere a unui mediu la realizarea unei acțiuni;
- proprietate a unui corp de a suporta, fără modificări în masa lui, acțiunea altui corp sau a unei forțe străine.
  • rezonator acustic - aparat care intră în oscilație numai sub influența undelor sonore de o anumită frecvență și care este folosit pentru analizarea sunetelor compuse.
  • rezultantă - forță a cărei aplicare este echivalentă din punctul de vedere al efectului cu mai multe forțe date, care se aplică în același timp asupra aceluiași punct material.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

S[modificare | modificare sursă]

  • sarcină - mărime fizică (forță, moment etc.) care produce o stare de solicitare mecanică într-un corp solid deformabil sau într-un sistem fizic ori tehnic; după modul în care acționează, există:
    • sarcină concentrată - solicitare aplicată asupra unui domeniu foarte mic, asimilabil cu un punct;
    • sarcină distribuită - solicitare aplicată pe o anumită suprafață sau în lungul unei piese;
    • sarcină statică - sarcină aplicată brusc sau având o intensitate cu o variație rapidă în timp.
  • scleronom - vezi legătură mecanică.
  • sifon - tub în formă de U răsturnat folosit pentru a face ca un lichid să treacă de la un nivel la alt nivel, pe deasupra unui obstacol care împiedică scurgerea liberă a lichidului.
  • sintonie - vezi acord.
  • sinusoidal - vezi armonic.
  • statica fluidelor - vezi hidrostatică.
  • stereosonicitate - vezi sonicitate.
  • solicitare:
- proces fizic prin care se produc tensiuni și deformații în interiorul unui corp solid; vezi și tensiune;
- stabilirea unei tensiuni mecanice, a unui câmp electric sau a unei temperaturi într-un material sau într-un sistem tehnic care, dacă ar depăși o anumită valoare, ar provoca deteriorarea corpului.
- ansamblu de valori fizice pe care le poate lua, în condiții determinate, o mărime dată;
- totalitatea liniilor de fluid în mișcare.
  • stare de agregare (a corpurilor) - fiecare dintre cele trei stări de consistență și rezistență diferite (solidă, lichidă sau gazoasă) sub care se poate prezenta materia.
  • stare staționară - o stare care nu se schimbă cu timpul; exemplu: o sferă care se rotește cu viteză constantă, deoarece arată identic în orice moment, chiar dacă nu este statică.
  • stereofonie - procedeu de reproducere a sunetelor (înregistrate) caracterizat printr-o reconstituire a repartiției spațiale a surselor sonore care dă ascultătorului senzația că se află chiar în apropierea sursei.
  • sunet armonic - vibrație care însoțește vibrația fundamentală de același tip și care are o frecvență egală cu un multiplu întreg al frecvenței vibrației fundamentale.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

Ș[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

T[modificare | modificare sursă]

  • tautocron - fenomen care se produce, care este situat la intervale egale de timp.
  • tautocronism - proprietate a unui punct material, care se mișcă pe o curbă (numită tautocronă) în plan vertical, de a ajunge în același interval de timp în punctul de energie potențială minimă, indiferent de poziția sa inițială.
  • tensiune:
- forță interioară care acționează asupra unității de arie dintr-o secțiune a unui corp supus unor forțe exterioare;
- stare a unui corp care este întins sau comprimat, răsucit sau încovoiat; încordare; vezi și solicitare;


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

U[modificare | modificare sursă]

  • undă - propagare din aproape în aproape a unei oscilații, cu viteză finită și printr-o variație spațială.
  • unghi de fază - vezi fază.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

V[modificare | modificare sursă]

  • vacuumetru - manometru folosit la măsurarea presiunilor foarte joase.
  • valoare - număr asociat unei mărimi fizice (după un anumit procedeu de măsurare), permițând compararea mărimii acesteia cu altele de aceeași natură.
  • vector de poziție - vezi rază vectoare.
  • vergea vibrantă - vezi bară vibrantă.
  • vibrator - aparat care produce oscilații.
  • viteza sunetului - parametru care descrie propagarea sunetului într-un mediu și este dat de:
- (într-un mediu fluid) , unde K este este modulul de elasticitate volumic, iar este densitatea fluidului;
- (într-un mediu solid) , unde E este modulul lui Young.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

W[modificare | modificare sursă]

Z[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Dicționar de fizică, Editura Enciclopedică Română, 1972

Acest articol conține text din Dicționarul enciclopedic român (1962-1966), aflat acum în domeniul public.