Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.
În mecanică , forța centrală este o forță ce se exercită asupra unui punct material , al cărei suport trece în permanență printr-un punct fix și depinde numai de distanța până la acel punct, numit centru de forță .
Exemple: forța electrostatică , forța gravitațională , forța elastică .
Forța centrală este o forță conservativă .
Se definește forța centrală în raport cu un punct
O
{\displaystyle O}
ca fiind un vector invariant la grupul mișcărilor plane ce lasă fix punctul
O
.
{\displaystyle O.}
Deci dreapta suport a forței trece prin
O
{\displaystyle O}
iar modului acesteia depinde doar de distanța de la punctul ei de aplicație la punctul
O
.
{\displaystyle O.}
F
(
x
)
=
F
(
r
)
x
r
,
x
=
O
P
→
,
r
=
|
x
|
,
{\displaystyle \mathbf {F} (\mathbf {x} )=F(r){\frac {\mathbf {x} }{r}},\;\;\mathbf {x} ={\overrightarrow {OP}},\;\;r=|\mathbf {x} |,}
(
1.1
)
{\displaystyle (1.1)}
unde
P
{\displaystyle P}
este punctul material considerat.
Dacă
F
(
r
)
<
0
{\displaystyle F(r)<0}
forța centrală se numește atractivă , iar dacă
F
(
r
)
>
0
{\displaystyle F(r)>0}
forța centrală se numește repulsivă .
Din formula (1.1) rezultă că
r
o
t
F
=
0
,
{\displaystyle rot\;\mathbf {F} =0,}
deci forțele centrale sunt forțe conservative .
Dacă
(
r
,
θ
)
{\displaystyle (r,\theta )}
sunt coordonatele polare ale punctului
P
{\displaystyle P}
atunci vectorul viteză poate fi scris:
v
→
=
(
r
˙
,
r
θ
˙
)
{\displaystyle {\vec {v}}=({\dot {r}},r{\dot {\theta }})\;}
(în raport cu reperul
(
e
→
r
,
e
→
θ
)
{\displaystyle ({\vec {e}}_{r},{\vec {e}}_{\theta })}
)
(
1.1.1
)
{\displaystyle (1.1.1)}
Fie
ρ
→
=
r
→
r
=
r
→
|
r
→
|
{\displaystyle {\vec {\rho }}={\frac {\vec {r}}{r}}={\frac {\vec {r}}{|{\vec {r}}|}}}
versorul vectorului de poziție
r
→
.
{\displaystyle {\vec {r}}.}
Atunci:
F
→
=
F
ρ
→
=
F
r
→
r
.
{\displaystyle {\vec {F}}=F{\vec {\rho }}=F{\frac {\vec {r}}{r}}.}
(
1.1.2
)
{\displaystyle (1.1.2)}
În cazul forței elastice
F
(
x
)
=
−
k
x
,
{\displaystyle \mathbf {F} (\mathbf {x} )=-k\mathbf {x} ,}
unde
k
=
c
o
n
s
t
.
>
0
{\displaystyle k=const.>0}
se numește modul de elasticitate .
Acest rezultat se bazează pe experimente (legea lui Hooke ).
Potențialul forței elastice are forma:
Π
(
x
)
=
−
k
2
∑
i
=
1
3
x
i
2
+
C
{\displaystyle \Pi (x)=-{\frac {k}{2}}\sum _{i=1}^{3}x_{i}^{2}+{\mathcal {C}}}
(
2.1.1
)
{\displaystyle (2.1.1)}
unde
x
i
,
i
=
1
,
3
¯
{\displaystyle x_{i},\;i={\overline {1,3}}}
sunt componentele carteziene ale vectorului
x
.
{\displaystyle \mathbf {x} .}
Forța pe care un corp de masă
M
{\displaystyle M}
o exercită asupra unui corp de masă
m
{\displaystyle m}
este dată de legea lui Newton :
F
(
x
)
=
−
K
M
m
r
2
⋅
x
r
,
{\displaystyle \mathbf {F} (\mathbf {x} )=-K{\frac {Mm}{r^{2}}}\cdot {\frac {\mathbf {x} }{r}},}
(
2.2.1
)
{\displaystyle (2.2.1)}
unde
K
{\displaystyle K}
este constanta atracției universale , care este determinată experimental și are valoarea:
K
=
6
,
673
×
10
−
11
m
3
k
g
×
s
2
.
{\displaystyle K=6,673\times 10^{-11}{\frac {m^{3}}{kg\times s^{2}}}.}
(
2.2.2
)
{\displaystyle (2.2.2)}
Potențialul forței de atracție universale are forma:
Π
(
x
)
=
K
M
m
r
+
C
.
{\displaystyle \Pi (\mathbf {x} )=K{\frac {Mm}{r}}+{\mathcal {C}}.}
(
2.2.3
)
{\displaystyle (2.2.3)}
Din teorema momentului cinetic
(
d
K
→
0
d
t
=
M
→
0
(
F
→
)
=
r
→
×
F
→
=
0
)
{\displaystyle \left({\frac {d{\vec {K}}_{0}}{dt}}={\vec {M}}_{0}({\vec {F}})={\vec {r}}\times {\vec {F}}=0\right)}
rezultă
d
d
t
r
→
×
m
v
→
=
0.
{\displaystyle {\frac {d}{dt}}{\vec {r}}\times m{\vec {v}}=0.}
Se obține integrala primă a ariilor:
r
→
×
v
→
=
c
→
=
r
→
0
×
v
→
0
{\displaystyle {\vec {r}}\times {\vec {v}}={\vec {c}}={\vec {r}}_{0}\times {\vec {v}}_{0}}
(
3.1
)
{\displaystyle (3.1)}
r
→
(
t
0
)
=
r
→
0
,
v
→
(
t
0
)
=
v
→
0
.
{\displaystyle {\vec {r}}(t_{0})={\vec {r}}_{0},\;{\vec {v}}(t_{0})={\vec {v}}_{0}.}
Viteza areolară a punctului
P
{\displaystyle P}
este:
d
A
→
d
t
=
1
2
(
r
→
×
v
→
)
=
c
→
2
,
∀
t
≥
t
0
,
{\displaystyle {\frac {d{\vec {A}}}{dt}}={\frac {1}{2}}({\vec {r}}\times {\vec {v}})={\frac {\vec {c}}{2}},\;\forall t\geq t_{0},}
(
3.2
)
{\displaystyle (3.2)}
deci viteza areolară este constantă.
Prin urmare, mișcarea punctului
P
{\displaystyle P}
sub acțiunea forței centrale
F
→
{\displaystyle {\vec {F}}}
are loc astfel încât momentul cinetic și viteza areolară sunt constante vectoriale ,
∀
t
≥
t
0
.
{\displaystyle \forall t\geq t_{0}.}