Înălțimea sunetelor

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Vibraţia unei corzi, frecvenţa fundamentală şi primele 6 armonici superioare

Sunetele și zgomotele de orice fel și orice proveniență se deosebesc între ele prin trei caracteristici principale: înălțimea, tăria (intensitatea) și timbrul. Cele trei mărimi nu sunt independente. La nivelul percepției, tăria și înălțimea se influențează reciproc.

Înălțimea sunetelor se referă la frecvența de vibrație a coloanei de aer, coardelor sau membranelor ce produc sunetul. Această caracteristică a sunetelor este relativă, în funcție de înălțimea unui ton de reper, odată cu creșterea frecvenței crescând și înălțimea.

Sunetul emis de o sursă are un caracter complex, deoarece, în afară de sunetul fundamental, sursele sonore emit și diferite armonici superioare (sunete ce au frecvențele egale cu multipli ai frecvenței sunetului fundamental). Analiza structurii unui sunet permite obținerea unui spectru caracteristic fiecărei surse (așa numita amprentă sonoră). Această proprietate permite recunoașterea persoanelor după voce.

Sunetele muzicale și frecvența lor[modificare | modificare sursă]

Denumirea științifică Frecvența (Hz)
C5 (C tenor) 523,251
B4 493,883
A#4 sau Bb4 466,164
A4 (A440) 440,000
G#4 sau Ab4 415,305
G4 391,995
F#4 sau Gb4 369,994
F4 349,228
E4 329,628
D#4 sau Eb4 311,127
D4 293,665
C#4 sau Db4 277,183
C4 (C mijlociu) 261,626
B3 246,942
A#3 sau Bb3 233,082
A3 220,000
G#3 sau Ab3 207,652
G3 195,998
F#3 sau Gb3 184,997
F3 174,614
E3 164,814
D#3 sau Eb3 155,563
D3 146,832
C#3 sau Db3 138,591
C3 (C jos) 130,813
B2 123,471
A#2 sau Bb2 116,541
A2 110,000

Procesul prin care se atribuie nume de note diferitelor înălțimi (frecvențe) se numește acordare. În muzica contemporană, acordajul se realizează astfel încât frecvenței de 440Hz să îi corespundă nota La (A).



Diferența în numărul de vibrații pe secundă dintre două sunete cu înălțimi diferite se numește interval (primă - aceeași înălțime, secundă, terță, cvartă, cvintă, sextă, septimă, octavă, ș.a.m.d). Două sunete cu frecvența , respectiv , se află la o octavă unul de celălalt, deci reprezintă aceeași notă muzicală. Spre exemplu, fiecare notă La poate fi exprimată matematic astfel:

Astfel, folosind formula de mai sus, putem obține lista de note La cu înălțimiile cuprinse între 20Hz și 20,000 Hz, adică spectrul auditiv uman.

Johann Sebastian Bach a fost cel care a introdus scara uniform temperată în muzică. În această scară există 12 semitonuri în interiorul fiecărei octave, frecvențele notelor succesive separate printr-un interval de un semiton formând un raport constant, egal cu [1] Tabelul alăturat prezintă notele muzicale cuprinse în intervalul 110 Hz și aprox. 523 Hz.

Percepția înălțimii sunetului[modificare | modificare sursă]

În timp ce frecvența fundamentală sau înălțimea fundamentală a sunetului poate fi determinată precis prin intermediul unor măsurători, aceasta poate fi diferită de înălțimea percepută de urechea umană datorită apariției vibrațiilor armonice (în special în cazul instrumentelor cu coarde, cum sunt pianul sau chitara).

Micile modificări în frecvența unui sunet sunt greu de observat de urechea umană, mai ales de cea neantrenată. În general, o diferență de cinci sutimi de semiton sau aproximativ 0.3% în frecvența sunetului este sesizabilă, dar acest fapt depinde și de poziția ei în spectrul auzului uman (cu cât se apropie mai mult de pragul infrasunetelor, respectiv ultrasunetelor, capacitatea analizatorului auditiv de a distinge între sunetele apropiate scade). De asemenea, dacă cele două sunete de comparat sunt emise simultan, existența diferenței dintre ele este mai ușor de observat.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Fizică, manual pentru clasa XI, Ed. POLIROM, ISBN 973-683-748-3, pag. 210.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Harmony and Theory, Keyth Wyatt & Carl Schroeder, ISBN 0-7935-7991-0, pag. 7.
  • Manual de fizică pentru clasa XI, Ed. LVS Crepuscul 2006, ISBN(10) 973-7680-10-3, ISBN(13) 978-973-7680-10-5, pag. 54-58.
  • Fizică, manual pentru clasa XI, Ed. POLIROM, ISBN 973-683-748-3, pag. 209-211.