Modulul lui Young

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Modulul lui Young (E) este o măsură a rigidității a unui material elastic și izotropic. El este, de asemenea, cunoscut și sub denumirea de modulul de elasticitate longitudinal. El este definit ca fiind raportul dintre tensiunea axiala și deformația axială în domeniul de valabilitate al Legii lui Hooke.

Modulul lui Young a fost denumit după Thomas Young, un om de știință britanic din secolul al 18-lea. Totuși, conceptul a fost dezvoltat în 1727 de către Leonhard Euler, și primele experimente care folosesc conceptul de modulul lui Young în formele sale actuale au fost efectuate de către omul de știință italian Giordano Riccati în 1782.