Modulul lui Young

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Modulul lui Young (E) este o măsură a rigidității unui material elastic și izotropic. El este, de asemenea, cunoscut și sub denumirea de modul de elasticitate longitudinal. El este definit ca fiind raportul dintre tensiunea axială și deformația axială în domeniul de valabilitate al legii lui Hooke.

Modulul lui Young a fost denumit după Thomas Young, un om de știință britanic din secolul al XVIII-lea. Totuși, conceptul a fost dezvoltat în 1727 de către Leonhard Euler, și primele experimente care folosesc conceptul de modulul lui Young în formele sale actuale au fost efectuate de către omul de știință italian Giordano Riccati în 1782.