Indice de refracție

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Refracţia

Indicele de refracție caracterizează cantitativ mediul substanțial unde se produce refracția luminii. Se exprimă ca raport între viteza luminii în vid c_0 și viteza de propagare a luminii prin mediul străbătut c:

n = \frac{c_0}{c}

Un mediu de exemplu cu valoarea unghiului de refracție 2 este un mediu unde viteza luminii va fi numai jumătate din viteza luminii prin vid (299.792.458 m/sec.).

Indicii de refracție ai unor materiale
pentru λ=589 nm.
Substanța n
Gaze la 0 °C și 1 atm
Aer 1,000293
Heliu 1,000036
Hidrogen 1,000132
Dioxid de carbon 1,00045
Lichide la 20 °C
Apă 1,333
Etanol 1,36
Ulei de măsline 1,47
Solide
Gheață 1,309
Plexiglas 1,49
Sticlă "Crown" 1,52
Diamant 2,42

Aplicații[modificare | modificare sursă]

Unele din aplicațiile practice cele mai cunoscute ale unghiului de refracție sunt:

  1. controlul lichidului de frână
  2. deteminarea concentrației de zahăr din must, în vinificație
  3. la identificarea unui mineral ajută stabilirea valorii unghiului de refracție

Frecvent un unghi de refracție cu valoare mare corespunde unui mediu mai dens și invers, astfel se folosește termenul de densitate optică, care nu trebuie confundat cu absorbția optică.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • I.G. Murgulescu, E. Segal: Introducere în chimia fizică, vol.II.1, Teoria molecular cinetică a materiei, Editura Academiei RSR, București, 1979

Vezi și[modificare | modificare sursă]