Sari la conținut

Indice de refracție

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Refracția
Imagine a fronturilor de unde
Imagine a fronturilor de unde

Indicele de refracție este o mărime adimensională care caracterizează cantitativ refracția luminii. Se exprimă ca raport între viteza luminii în vid și viteza de propagare a luminii prin mediul străbătut :

De exemplu, un mediu cu valoarea indicelui de refracție egală cu 2 este un mediu în care viteza luminii este numai jumătate din viteza luminii prin vid (299.792.458 m/sec.).

Dependența de temperatură stă la baza unor fenomene ca miraje, în care sunt implicate straturi din același fluid la temperaturi diferite.[necesită citare]

Este o mărime dependentă de temperatură și de lungimea de undă a radiației[1].

Dependența de lungimea de undă a indicelui de refracție a unui mediu face ca lumina albă să se separe în culorile componente atunci când are loc refracția.

Indicii de refracție ai unor materiale
pentru λ=589 nm.
Substanțan
Gaze la 0 °C și 1 atm
Aer1,000293
Heliu1,000036
Hidrogen1,000132
Dioxid de carbon1,00045
Lichide la 20 °C
Apă1,333
Etanol1,36
Ulei de măsline1,47
Solide
Gheață1,309
Plexiglas1,49
Sticlă "Crown"1,52
Diamant2,42

Unele din aplicațiile practice cele mai cunoscute ale unghiului de refracție sunt:

  1. Controlul purității substanțelor (lichid de frână, lichid de parbriz, etc)
  2. Determinarea concentrației soluțiilor (zahăr din must, în vinificație, etc)
  3. La identificarea unui mineral prin stabilirea valorii unghiului de refracție

Frecvent un unghi de refracție cu valoare mare corespunde unui mediu mai dens și invers, astfel se folosește termenul de densitate optică, care nu trebuie confundat cu absorbția optică.

  1. Nenițescu, p. 115