Glosar de tehnică

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Acest glosar conține termeni din domeniul tehnicii și tehnologiei.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

A[modificare | modificare sursă]

  • abataj - operație de tăiere sau de extragere a unui minereu sau a unei roci dintr-un zăcământ; loc unde se execută această operație.
  • abataj frontal - abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului.
  • abaxial - care este situat în afara unui ax central.
  • abrazare - prelucrare prin așchiere cu ajutorul unui abraziv.
  • abraziune - roadere a unui corp ca urmare a frecării acestuia de un alt corp abraziv sau mai dur; vezi și abrazare.
  • abraziv:
- (corp, material dur) care are proprietatea de a roade prin frecare;
- agent de curățare, de îndepărtare a unor depuneri de pe suprafața unui obiect.
  • abrazor - unealtă alcătuită dintr-un material abraziv (natural sau artificial), folosită la prelucrarea prin așchiere.
  • absorbitor:
- care absoarbe lichide, vapori etc; sinonim: absorbant;
- organ al unei instalații frigorifice în care se produce absorbția agentului frigorigen.
- senzor care măsoră accelerația;
- transductor electromecanic pentru verificarea structurilor vibrante.
  • ac de aerisire - ac metalic cu ajutorul căruia se găuresc formele de turnătorie, pentru realizarea unor canale prin care se elimină gazele produse în formă în timpul turnării și aerul.
  • acreție - proces de aglomerare a unor elemente.
  • acționare - punere în mișcare a unor sisteme, a unor utilaje etc.
  • acvastat - termostat pentru limitarea temperaturii apei într-un cazan de încălzire.
  • acvatubuiar - (despre cazane cu aburi) în care apa circulă prin țevi încălzite la exterior de agentul de încălzire.
  • adaptor - dispozitiv care permite conectarea a două piese cu mufe diferite.
  • adeziv:
- (despre materiale) care aderă, care se lipește strâns de ceva;
- produs, natural sau sintetic, folosit la încleierea și lipirea a două suprafețe din același material sau din materiale diferite.
  • admisie - fracțiune din cursa pistonului unei mașini de forță, efectuată în timpul intrării agentului motor în mașină.
  • aeraj - împrospătare, distribuire a aerului curat într-o mină.
  • aerator - mașină de lucru folosită în turnătorii pentru afânarea amestecului de formare; sinonim: afânător.
  • aer condiționat:
- aer din încăperi trecut printr-un sistem special de ventilație, pentru a păstra proprietățile sale fizice normale (temperatură, umiditate, grad de puritate etc);
- aparat, sistem de ventilație a aerului din încăperi.
  • aerlift:
- metodă mecanizată de explorare a sondelor prin erupție artificială, țițeiul fiind împins la suprafață cu ajutorul aerului comprimat;
- dispozitiv pentru ridicarea apei, bazat pe diferența de greutate specifică între apă și emulsia de aer din apă.
  • afânător - vezi aerator.
  • afinare:
- proces de îndepărtare (prin precipitare, electroliză, oxidare, reducere, diluare etc.) a impurităților dintr-un metal sau dintr-un aliaj;
- perioadă din cadrul procesului de elaborare a oțelului, în care se produce oxidarea elementelor însoțitoare (carbon, mangan etc.) și se îndepărtează oxizii rezultați.
- totalitate a aparatelor folosite într-un anumit domeniu de activitate;
- termen general pentru a denumi aparatele accesorii ale diferitelor instalații, independent de scopul în care sînt folosite; vezi și aparatură.
  • aparatură - totalitatea aparatelor, a sistemelor tehnice care asigură funcționarea, controlul și reglarea unei instalații, a unei mașini etc; vezi și aparataj.
  • apometru - aparat de înregistrare a cantității de apă care trece printr-o conductă într-un anumit interval de timp; sinonim: contor pentru apă.
  • aprindere - inițierea arderii amestecului combustibil în camera de combustie a unui motor cu ardere internă.
  • aprinzător - dispozitiv special care produce aprinderea fitilului unei încărcături explozive.
  • arbore - organ de mașină (de formă cilindrică), de obicei din oțel, care primește și transmite o mișcare prin rotația în jurul axei sale, solicitat mai ales la torsiune și încovoiere; fus.
  • arbore canelat - arbore care are pe suprafața exterioară șanțuri (caneluri) longitudinale.
  • arbore motor - arbore care transmite mișcarea de rotație de la motor la sistemul antrenant.
  • arc - organ metalic elastic al unei mașini sau al unui mecanism, care are proprietatea de a reveni la forma inițială după ce a fost supus unei solicitări; resort, organ metalic elastic.
  • arici - unealtă, instrument pentru îndepărtarea crustei depuse pe pereții interiori ai unor canale (cu secțiune circulară), formată dintr-un cilindru central în care sînt înfipte neregulat tije de oțel.
  • aripă - nume dat unor obiecte, părți ale unor aparate etc. care au forma, funcțiunea sau poziția aripilor.
  • armătură:
- totalitatea pieselor metalice ale unei instalații din țevi (sau conducte);
- totalitatea aparatelor și dispozitivelor de control, comandă și siguranță ale unei instalații sau ale unei mașini.
  • artefact - structură de origine artificială sau accidentală apărută în cursul observării sau al experimentării unui fenomen natural.
  • articulație - cuplă mobilă care permite rotirea relativă a celor două elemente componente în jurul uneia sau a două axe ori în jurul unui punct.
  • articulație cardanică - dispozitiv mecanic de asamblare prin articulare, pentru transmiterea mișcării circulare între doi arbori ce formează între ei un unghi oarecare; sinonim: cruce cardanică.
  • aruncător de spumă - dispozitiv de stingere a incendiilor, care produce dioxid de carbon într-o masă de substanță spumoasă.
  • asamblare - operație de reunire, de îmbinare într-o anumită ordine elementele unui sistem tehnic; de exemplu: asamblarea unui motor.
  • asamblaj - asamblare; sistem format din două sau mai multe elemente tehnice îmbinate sau articulate.
  • asanator - produs chimic, aparat electric care înlătură mirosurile urâte.
  • ascensor - instalație (cabină sau platformă care se deplasează pe ghidaje fixe) pentru transportul pe verticală al persoanelor sau al materialelor (în clădirile cu mai multe etaje, în mine, între puncte de niveluri diferite ale unui oraș etc.).
  • asigurare - împiedicare a desfacerii sau deplasării elementelor asamblate ale unui sistem tehnic.
  • asistență tehnică - serviciu de reparare a defecțiunilor unei mașini, instalații, ale unui aparat etc. furnizat clienților de un producător sau vânzător de bunuri de folosință îndelungată.
  • aspirator - aparat pentru aspirarea fumului, a prafului, a gazelor etc.; (în alcătuirea pompelor) tub care aspiră lichide, gaze etc.
  • aspirație - deplasare a unui fluid într-o conductă prin micșorarea presiunii aerului la capătul acesteia.
  • așchie - bucată mică, subțire, de formă neregulată, care se desprinde (complet) sau care sare dintr-un material (metal, lemn, piatră etc) prin cioplire, prin spargere, la prelucrarea prin așchiere etc.
  • așchiere - prelucrare a unui obiect prin înlăturarea surplusului de material sub formă de așchii.
  • atac - gen de transmisie între mașina motoare și mașina de acționat sau între mașina generatoare și motorul acționat de ea.
  • atelier - loc, încăpere, local amenajat, utilat cu uneltele sau cu mașinile necesare, în care se desfășoară o activitate meșteșugărească sau industrială.
  • atenuator - dispozitiv montat în tuburile de ventilație, care comunică cu atmosfera și servește la micșorarea zgomotului.
  • atex - material termoizolant și fonoizolant, fabricat din fibre de lemn.
  • atomiz(at)or - mic recipient (cilindric) sau dispozitiv pentru pulverizarea fină a unui lichid, utilizat la vopsit, la dezinfectare etc.
  • atramentare - (în metalurgie) tratament termochimic al pieselor de oțel, prin încălzire în baie cu soluție de fosfat de fier și de mangan.
  • atriți(un)e - îndepărtare a particulelor de pe suprafața granulelor minerale prin frecare umedă; abraziune.
  • audioprotector - dispozitiv care are rolul de a proteja urechile de zgomotele prea puternice.
  • autoadeziv - (bandă) care este impregnată cu o substanță specială și care se lipește prin simplă apăsare, fără a fi nevoie să fie umezită; autocolant.
  • autoaglutinare - proces prin care unii cărbuni pot fi brichetați, prin încălzire, în forme, fără lianți.
  • autoamorsare - amorsare spontană a unei mașini sau a unei reacții, fără intervenția unui agent exterior.
  • autoclavă:
- recipient metalic, închis etanș, în care se produc procese fizice și chimice sub presiune, la temperaturi ridicate și care servește la efectuarea unor reacții, la sterilizări etc.;
- capac care închide ermetic un recipient și se menține închis prin presiunea din interior.
  • autoclavizare - tratare a unui material cu aburi sub presiune în instalații industriale prevăzute cu autoclave.
  • autocirculație - menținere a deplasării apei în circuitul închis de vaporizare al unor căldări acvatubulare.
  • autocolant - vezi autoadeziv.
  • autocomandă - (în legătură cu anumite dispozitive, aparate etc.) comandă automată.
  • autocorecție - dispozitiv automat pentru corectarea unei mărimi.
  • autodeșurubare - deșurubare provocată de vibrații.
  • autodiagnosticare - control al condițiilor și al funcționării părților unui aparat, motor etc. realizat automat de un sistem electronic sau mecanic cu care este dotat aparatul.
  • autofrânare - dispozitiv care intră în funcțiune la depășirea unei anumite viteze.
  • autoghidaj - procedeu care permite unui corp, dispozitiv mobil să-și dirijeze el însuși mișcarea; ghidaj automat.
  • automat:
- (despre aparate, mașini etc.) care este acționat printr-un dispozitiv mecanic sau electronic, fără intervenția directă a omului;
- aparat sau mașină care, după primirea unei comenzi, efectuează o anumită operație sau un complex de operații fără intervenția omului.
  • automatic - care funcționează singur, cu ajutorul unui mecanism, fără intervenția omului.
  • automatică - ramură a științei și a tehnicii care se ocupă cu studiul metodelor și al mijloacelor de conducere automată a proceselor tehnice (fără participarea directă a omului).
  • automatizare - modificare a unui aparat sau dispozitiv component al acestuia, pentru a funcționa automat; înzestrare cu aparatură, cu utilaje automate.
  • autonomie - capacitate a unui mecanism de a funcționa o anumită perioadă de timp, fără a se alimenta cu energie.
  • autoprogramare - (despre mașini, aparate, dispozitive etc.) programare automată, fără intervenție din exterior.
  • autoreglare - (despre mecanisme sau aparate) reglare în mod automat.
  • autosudură - vezi sudură autogenă.
  • avans:
- (la mașini-unelte) înaintare a uneltei sau a piesei de prelucrat, perpendicular pe direcția de tăiere, pentru a se ataca a nouă așchie, a cărei lățime depinde de spațiul parcurs de piesă prin această deplasare;
- (la mașini cu mișcare rotativă) înaintare a piesei de prelucrat sau a sculei în timpul unei rotații.
- (la mașini motoare) admisie și evacuare a amestecului motor; (la mașini termice) injecție și evacuare a combustibilului în cilindru înainte ca pistonul să fi ajuns la punctul mort;
- (la motoarele cu explozie) manetă cu care se reglează momentul aprinderii combustibilului în camera de explozie.
  • avertizor - aparat de semnalizare optică sau acustică a unei avarii (la un sistem tehnic), a unui pericol.
  • ax - organ de mașină de formă cilindrică (din oțel), care susține elementele cu mișcare de rotație.
  • axat - (despre piese cilindrice) care este adus în poziția în care axa de simetrie sau de rotație coincide cu o axă dată; sinonim: centrat.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

B[modificare | modificare sursă]

- element al sculelor și dispozitivelor de strângere (menghine, mandrine etc.) cu care se prind piesele în vederea prelucrării lor;
- recipient, vas de sticlă, de metal sau ebonită, folosit de obicei pentru depozitarea unui lichid, dar și pentru diverse utilizări industriale.
  • baghetă - tijă metalică sau piesă cilindrică, subțire, îndeplinind o anumită funcție într-un sistem tehnic.
  • bailag - adaos care se pune între două piese în contact pentru reglarea jocului dintre ele.
  • bainită - constituent structural al oțelurilor, obținut prin transformarea austenitei.
  • baionetă - tăietură în segmenții pistoanelor de la motoarele termice, care permite trecerea de abur sau de gaze.
  • baionetă de extracție - dispozitiv pentru agățarea și desprinderea garniturii prăjinilor de foraj la o anumită adâncime.
  • baipas - vezi bypass.
  • baiț - substanță, de obicei lichidă, întrebuințată pentru curățarea sau colorarea corpurilor solide sau pentru a le conferi un aspect de obiect prelucrat.
- colorant folosit în tâmplărie, în industria textilă, în tăbăcărie etc.
  • balador - element de angrenaj al unui schimbător de viteză compus dintr-un ax cu una sau cu mai multe roți dințate, care se pot deplasa longitudinal.
  • balama - dispozitiv metalic, format din două piese articulate pe un ax, dintre care cel puțin una se învârtește după montare în jurul axului, spre a permite unei uși, unei ferestre, unui capac de ladă etc. să se închidă și să se deschidă prin rotire parțială; șarnieră, țâțână.
  • balansier (sau balansor) - element al unui mecanism, articulat cu un reazem așezat între extremități, care poate transmite o mișcare oscilatorie de la o extremitate la cealaltă, reglând mișcarea mecanismului; exemplu: pendulul unui ceas clasic.
  • baleiaj - evacuare forțată a gazelor de ardere din cilindrul unui motor cu ardere internă cu ajutorul unui curent de aer sau de carburant proaspăt.
  • balon:
- obiect din cauciuc foarte subțire, mai ales în formă de sferă, umplut cu aer sau cu un gaz ușor;
- vas sferic de sticlă, cu unul sau mai multe gâturi, folosit în laborator în anumite operații.
  • balustru - compas special pentru trasarea cercurilor foarte mici.
  • banană - piesă metalică, de forma unei fișe mici, acoperită parțial sau total cu un manșon izolant, care se montează, de obicei, la capătul unui cordon electric, pentru a stabili un contact conductiv amoviabil sau pentru a permite trecerea unui semnal digital.
  • banc - postament, suport care susține o mașină-unealtă.
  • bancaizăn:
- bucată de fier fixată la bancul tâmplarului, care servește ca opritor al scândurilor date la rindea;
- piesă de fier cu care se fixează în perete un dulap.
  • banc de lucru - masă sau platformă special amenajată, pe care pot fi montate dispozitive, utilaje, instalații folosite pentru efectuarea unor operații caracteristice unei profesii manuale; exemplu: banc de tâmplărie.
  • banc de probă - instalație pentru controlul calităților tehnice ale unor motoare.
  • bandaj:
- coroană inelară de oțel sau de cauciuc, care se montează pe obada unei roți de vehicul pentru a o proteja;
- căptușeală în forma unei benzi care se înfășoară pe o țeavă, pe o vargă de metal etc.
  • bandă rulantă - transportor cu mișcare continuă, format din elemente flexibile de tracțiune (benzi, cabluri, lanțuri etc.) și folosit la deplasarea obiectelor în timpul prelucrării lor; sinonim: conveier.
  • bandzeg - fierăstrău cu o pânză lată de oțel.
  • bară:
- bucată lungă de lemn sau de metal căruia i se dau diferite întrebuințări (în construcții sau în tehnică);
- element metalic tubular de rezistență.
  • barbotaj (sau barbotare):
- trecere forțată a unui gaz dispersat în bule mici printr-un lichid;
- sistem de ungere a unei mașini, realizat prin împroșcarea lubrifiantului pe suprafețele de uns.
- aparat care permite cântărirea corpurilor grele cu ajutorul unor greutăți (de o sută de ori) mai mici;
- scândură sau pârghie mobilă așezată în cumpănă pe un suport, astfel încât, când un capăt se lasă în jos, celălalt se ridică.
  • bașchie - ciocan cu vârful prevăzut cu un șanț în formă de V, folosit la baterea cercurilor metalice ale butoaielor.
  • batiu - construcție sau cadru (de fontă sau de oțel) pe care se montează mecanismele sau dispozitivele unui sistem tehnic și prin intermediul căreia acesta se poate fixa pe o platformă sau pe care se montează mecanismele mașinilor-unelte.
  • bavură - surplus de material rezultat la elaborarea unor semifabricate prin matrițare, forjare, turnare etc.
  • bax - cutie (de diferite dimensiuni) în care se ambalează cutii mai mici cu produse de același fel; conținutul unei asemenea cutii.
  • băițuire - acoperire cu baiț a suprafeței unui obiect.
  • bătaie - sunet ritmic (sau fond sonor sub forma unor sunete ritmice ) produs de un motor sau de un mecanism în funcțiune.
  • bec:
- balon de sticlă, ce conține un filament care emite lumină la trecerea curentului electric;
- partea din interior a unei lămpi cu gaz, unde se formează flacăra;
- sită a unei lămpi de gaz;
- arzător special de laborator pentru combustia gazelor, care permite reglarea accesului aerului și al gazului, arderea făcându-se cu flacără.
  • bec de sudură - ajutaj de sudură prin care iese amestecul de gaz combustibil și gaz carburant.
  • belciug - verigă sau inel de metal, asamblat cu o scoabă sau cu un șurub de fixare, care servește la legarea sau fixarea unui lanț a unui cablu etc.
  • benă - cupă metalică la macarale, elevatoare etc. în care se plasează materialul de ridicat și de transportat.
  • berbec:
- greutate mare, acționată mecanic sau manual, care, prin cădere, servește la baterea pilonilor, la bătucit pământul, la spargerea bucăților mari de fontă etc.;
- piesă de lovire, din oțel sau din fontă, a unor mașini de lucru (ciocan mecanic, sonetă etc).
  • berbec hidraulic - veche mașină de ridicat apa, care folosea energia loviturilor de berbec produse prin închiderea și deschiderea automată alternativă a două supape.
  • beschie - fierăstrău mare format dintr-o pânză cu dinți mari, mai lată la mijloc decît la capete, prevăzut cu două mânere pentru a putea fi acționat de două persoane; vezi și joagăr.
  • bidon - vas de tablă, de material plastic etc, destinat păstrării sau transportului lichidelor.
  • bielă - organ de mașină în formă de bară articulată, care transmite mișcarea unei alte piese sau care transformă mișcarea rectilinie în mișcare de rotație și invers.
  • bieletă - bielă de dimensiuni mici, articulată la capul unei biele principale, în motoarele cu mai mulți cilindri.
  • bigaz - amestec de două gaze folosit drept combustibil.
  • bilanț energetic - calcul efectuat pe principiul conservării energiei privind sursele, repartiția și consumul energiei.
  • biletă - semifabricat din oțel cu secțiunea pătrată, din care se laminează bare, sârme etc. sau din care se ștanțează diferite piese.
  • bimetal - semifabricat, piesă realizată din două straturi de metale diferite, reunite prin presare, laminare, tragere, lipire, sudare etc. și care, prin deformări diferite în urma dilatației termice, poate servi pentru controlul temperaturilor.
  • bipied - suport cu două picioare.
  • blat - suprafața (netedă) a unor obiecte.
  • blindaj - element de construcție servind ca mijloc de protecție a unor piese sau sisteme tehnice.
  • bloc:
- bucată, masă mare dintr-o materie solidă și grea; corp, obiect dintr-o bucată;
- semifabricat de metal, obținut prin turnare în forme;
- ansamblu de elemente care alcătuiesc o unitate funcțională, grupate într-un spațiu restrâns.
- piesă din metal de formă cilindrică, folosită ca element de legătură la asamblarea pieselor unui utilaj;
- cui fixat în perete prin împușcare.
  • bombaj - deformare a unei plăci care are cel puțin o suprafață în formă convexă.
  • bombare - deformare a tablei, la cald sau la rece.
  • bomfaier - fierăstrău de mână pentru tăiat metale.
  • bonderizare - operație de fosfatare a unor metale feroase pentru a le proteja de rugină.
  • boraci - unealtă portabilă, acționată manual, pentru găurit piesele metalice mari și greu transportabile.
  • borium - carbură metalică, având drept component principal wolframul, folosită la armarea pieselor supuse uzurii ale unei mașini.
  • bormașină - mașină de găurit metale, piatră etc. cu ajutorul unui burghiu rotitor.
  • bort - diamant brut, impur, cu o structură fibroasă sau granulară, cu luciu, întrebuințat la șlefuit sau la perforat, în industria forajului.
  • bracare (sau bracaj) - rotire a părții mobile a unor sisteme tehnice pentru a fi aduse sau orientate într-o anumită poziție sau direcție.
  • brachetă - raportul de multiplicare dintre pedalier și pinionul mic al unei biciclete.
  • bramă - semifabricat cu secțiune dreptunghiulară sau pătrată, cu muchiile rotunjite și suprafața striată sau punctată, obținut prin laminarea lingourilor de oțel.
  • braț:
- element solid al unui sistem tehnic, legat sau articulat la un capăt cu sistemul respectiv și care servește la preluarea unei sarcini sau la transmiterea unei mișcări; exemplu: braț al unei macarale;
- fiecare dintre cele două părți mobile ale unei balanțe, pe care se pun talgerele.
- piesă de formă inelară, alcătuită din una sau mai multe bucăți de bandă metalică, care este utilizată la asamblarea a două elemente;
- inel de metal care fixează coada toporului.
  • bremză - plan înclinat cu dispozitiv de frânare, pe care circulă vagonetele într-o mină.
  • brichetare - transformare în brichete a unui material mărunt sau pulverulente (cum ar fi cărbunele) prin presare.
  • brichetă:
- produs obținut prin brichetarea materialului mărunt sau pulverulent, în forme geometrice regulate (paralelipipedice, ovoidale etc.), în vederea transportului, a folosirii sau a prelucrării lui ulterioare;
- bucată de combustibil, din praf de cărbune aglutinat și turnat în diferite forme.
  • bridă:
- piesă metalică în formă de U, care face legătura între arcuri și osii;
- piesă metalică în forma unei coroane circulare, care se aplică pe tuburi, la îmbinarea acestora; margine răsfrântă a capetelor, care servește la îmbinare.
  • broșare - prelucrare a unei piese de metal prin așchiere sau prin executarea unui șanț cu o broșă.
  • brunare - acoperire pe cale chimică, a pieselor de oțel sau de cupru, cu un strat protector de oxizi de culoare brună sau neagră, împotriva coroziunii.
  • brunaj - strat protector de oxizi care acoperă unele piese metalice (de oțel sau de cupru) prin brunare.
  • brut - (despre materii prime) care se găsește în stare naturală, care nu a fost încă rafinat, care nu a fost încă transformat în produs finit; neprelucrat.
  • buceá - vezi bucșă.
  • bucelare - montare, căptușire.
  • buclă - piesă metalică pe care se fixează, prin îndoire, capătul unui cablu.
  • bucșă:
- manșon metalic montat între două piese asamblate rigid sau între două piese în mișcare relativă, pentru a le proteja; altă denumire: bucea;
- cilindru de fontă care căptușește interiorul unui butuc de roată (de car, de camion etc.);
- scobitură într-o piesă de lemn în care intră capul altei piese cu care se îmbină.
- construcție alcătuită dintr-un recipient de oțel, de beton etc. și un schelet de susținere, destinată depozitării temporare a unor materiale granulare;
- cutie metalică destinată depozitării pieselor la mașinile-unelte în vederea prelucrării lor.
  • burete - partea cea mai umflată a butucului de la roțile carului, în care sunt făcute orificiile prin care intră capetele spițelor.
  • burghiu - unealtă formată dintr-o tijă ascuțită de oțel, în formă de spirală, care, prin mișcări de înșurubare, servește la găurirea cilindrică a materialelor; altă denumire: sfredel.
  • burghiu de filetat - vezi tarod.
  • burghiu de foraj - unealtă de foraj în formă de bară, cu capătul ca o elice, care se adaptează la perforatorul mecanic.
  • burlan:
- tub, jgheab prin care se scurge apa de la jgheaburile unei clădiri sau dintr-un izvor;
- tub de beton, de fontă etc. folosit la canale, utilaje pentru exploatarea minieră etc.
- piesă mică, în formă de disc, de calotă sferică etc, care, prin apăsare sau rotire realizează comanda unei acțiuni mecanice, electrice etc.;
- fus care servește ca legătură de articulație într-un mecanism, legat cu un capăt de corpul unei piese care efectuează o mișcare circulară, fiind situat excentric față de axa de rotație a acesteia.
  • butuc:
- partea centrală a unui corp rotativ, care se montează pe un arbore și în care sunt înfipte spițe (la roți), pale (la elice) etc.; exemplu: butucul unei roți;
- bucată mare (oarecum cilindrică) din tulpina unui arbore.
  • bypass - conductă care dublează, pe o anumită porțiune, o conductă principală, înlocuind-o temporar în vederea unor lucrări de revizie sau de reparație; altă scriere: baipas.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

C[modificare | modificare sursă]

  • cabestan - troliu cu axa de rotație verticală, pe care se înfășoară cablul de tracțiune, utilizat la deplasarea sarcinilor și a vehiculelor pe distanțe relativ scurte.
  • cabină de comandă - încăpere unde sînt instalate aparatele prin care se transmit comenzile, într-un sistem tehnic.
  • caiet (sau carnet) de atașament - registru sau jurnal de șantier, în care se notează zilnic, pentru o evidență strictă, toate operațiunile efectuate la o lucrare, în vederea întocmirii situațiilor de plată.
  • cameră de comandă - încăpere specială în care se efectuează în mod automat controlul și conducerea funcționării unei centrale sau stații electrice.
  • canelură:
- șanț pe suprafața pieselor unor mașini, servind la cuplarea cu alte piese; sinonim: nut;
- fiecare dintre adânciturile longitudinale ale trunchiului unui arbore.
  • capotă - îmbrăcăminte din tablă sau din alt material cu care se acoperă un sistem tehnic în vederea protejării acestuia.
  • cap-revolver - suportul rotativ care se găsește pe sania strungului-revolver.
  • canal - conductă (acoperită sau descoperită) construită din beton sau din tuburi îmbinate și destinată să transporte lichide, în scop sanitar, industrial etc.
  • carotă - probă cilindrică de material luată din fundul găurii unei sonde pentru a determina structura stratului străbătut.
  • carotieră - utilaj de foraj folosit pentru extragerea carotelor din puțul sondei.
  • catenă - lanț (din mai multe inele de metal).
  • centrat - vezi axat.
  • cheie:
- unealtă de metal cu care se strâng sau se desfac șuruburile sau piulițele;
- obiect de metal care servește la încuierea sau descuierea unei broaște sau a unui lacăt;
- mic instrument de metal cu care se întoarce resortul ceasului sau al altor mecanisme.
  • ciclu de producție - totalitate a fenomenelor care au loc în timpul unui proces de prelucrare.
  • coajă - strat exterior, superficial, care acoperă un obiect, o piesă (metalică) etc.
  • concasare - sfărâmare a unui material solid în părți mai mici cu ajutorul concasorului.
  • concasor - mașină care sfărâmă materialele dure și semidure (minereuri, cărbuni, piatră etc.) și care este folosită în industriile extractive sau de prelucrare.
  • contor de apă - vezi apometru.
  • conveier - vezi bandă rulantă.
  • cruce cardanică - vezi articulație cardanică.
  • cumpănă:
- balanță;
- vezi nivelă cu bulă de aer.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

D[modificare | modificare sursă]

  • defect - deviere a caracteristicilor produsului finit, care determină sau riscă să determine utilizarea neadecvată a acelui produs sau nefuncționarea lui.
  • derivat - produs industrial extras dintr-o materie primă.
  • derivă - abatere într-un singur sens a valorii unei mărimi față de valoarea inițială.
  • duză - vezi ajutaj.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

E[modificare | modificare sursă]

  • echipament - totalitatea pieselor si a dispozitivelor unei mașini, ale unei instalații etc. care îi asigură buna funcționare.
  • economie de energie - acțiunile sau rezultatul acțiunilor întreprinse de generatorii sau consumatorii de energie în scopul de a evita risipa.
  • extrudare (sau extruziune) - procedeu de prelucrare prin deformare plastică a materialelor prin trecerea materialului fluid printr-o matriță, printr-o filieră etc.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

F[modificare | modificare sursă]

  • falț - mașină pentru strâns muchia fălțuită la burlanele de tablă.
  • fișă tehnologică - (formular care conține) totalitatea indicațiilor privitoare la fazele unui anumit proces de producție.
  • formă - piesă prevăzută cu o cavitate de o anumită înfățișare în care se toarnă un material și care reprezintă negativul obiectului obținut prin turnare.
  • fosfatare - acoperire a obiectelor de oțel sau de fontă cu un strat de fosfat cristalin (pentru a le proteja contra agenților corozivi).
  • fus - vezi arbore.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

G[modificare | modificare sursă]

  • garnitură:
- piesă sau ansamblu de piese demontabile care completează, întăresc sau protejează o altă piesă, micșorându-i uzura;
- piesă care asigură îmbinarea perfectă a două elemente prin care circulă un fluid;
- grup de mai multe lucruri de același gen care împreună formează un ansamblu unitar;
- totalitatea uneltelor, sculelor, pieselor etc. de același fel folosite într-un atelier sau într-o exploatare.
  • gater - vezi joagăr.
  • ghidaj automat - vezi autoghidaj.
  • gratie:
- fiecare din barele metalice (paralele) așezate pe un cadru și care servește la protejarea (și securizarea) ușilor și a ferestrelor;
- zăbrea, bară de metal; vergea, grilaj.
- dispozitiv în interiorul unei instalații de ardere, alcătuit din bare de oțel paralele și distanțate, pe care se așază cărbunii sau lemnele, prin care pătrunde aerul la foc și prin care cade cenușa.
- piesă (la diferite mașini) care servește la separarea de impurități a materiei prime;


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

H[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

I[modificare | modificare sursă]

- unealtă sau aparat adecvat executării unei anumite operații;
- sistem tehnic folosit pentru observarea, măsurarea sau controlul unor mărimi.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

Î[modificare | modificare sursă]

  • îmbinare:
- ansamblu rezultat în urma unirii, împreunării sau asocierii mai multor piese;
- element care unește două sau mai multe piese.
  • îmbinare în baionetă - îmbinare demontabilă a două piese care se fixează una într-alta prin împingere și rotire cu un sfert sau cu o jumătate de cerc.
  • împușcare:
- introducere, cu un aparat special, a unor cuie într-o suprafață betonată;
- operație de rupere în bucăți a unei roci prin explodarea încărcăturilor de mină.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

J[modificare | modificare sursă]

  • joagăr:
- vezi beschie;
- fierăstrău cu mai multe pânze drepte, verticale, care funcționează cu o mișcare alternativă, fiind acționat de forța apei curgătoare prin intermediul unei roți de apă; sinonim: gater.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

L[modificare | modificare sursă]

- mașină compusă din doi sau mai mulți cilindri care se rotesc în direcții contrare și printre care trece metalul sau alt material de prelucrat, pentru a fi transformat în lame, fire, profile etc.;
- instalație siderurgică compusă din una sau mai multe linii de laminare.
  • lingotieră - formă metalică, de obicei din fontă sau de oțel, în care se toarnă metalele sau aliajele topite pentru obținerea lingourilor.
  • lingou - bloc de metal sau de aliaj obținut prin turnare în lingotieră, ce urmează să fie prelucrat prin forjare și ale cărui mărime și formă depind de natura metalului sau a aliajului respectiv
  • liză - cărucior cu două roți, folosit în fabrici pentru transportul baloturilor, obiectelor masive etc.
  • lumină de control - indicație luminoasă care serveste la controlul stării și al modului de funcționare a unei instalații de telecomandă, de semnalizare etc.
  • lunetă - dispozitiv pe o mașină-unealtă (de exemplu strung) servind la susținerea pieselor de prelucrat lungi și subțiri.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

M[modificare | modificare sursă]

  • malaxor - vezi amestecător.
  • manșon:
- piesă sau parte de piesă care servește la asamblarea a două țevi, bare sau cabluri; sinonim: mufă;
- sită în formă de con din interiorul becului de gaz aerian, care devine incandescentă după aprinderea becului;
- înveliș de protecție (de formă inelară) în care se îmbracă mânerul sau altă parte a unor obiecte.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

N[modificare | modificare sursă]

  • nacelă - vas mic, lunguieț, confecționat dintr-un material refractar, folosit în unele operații de laborator.
  • nervură - proeminență pe suprafața interioară sau exterioară a unei piese, a unui organ de mașină etc., care servește la ghidarea, la mărirea rezistenței sau a rigidității piesei, la mărirea suprafeței de schimb de căldură etc.
  • nivelă cu bulă de aer - instrument utilizat pentru verificarea orizontalității sau verticalității care conține un lichid și o bulă de gaz; sinonime: boloboc, cumpănă.
  • nut - vezi canelură.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

O[modificare | modificare sursă]

  • organ de mașină - (la mașini sau mecanisme) ansamblu de piese îmbinate (uneori o piesă monobloc) sau grup de piese reunite, având o anumită funcțiune.
  • oțel-balot - bandă de oțel folosită la confecționarea cercurilor de butoaie, a șinelor de roți de căruță, la ambalarea mărfurilor etc.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

P[modificare | modificare sursă]

  • pală - element activ al unei elice sau al unui rotor de mașină ori de turbină, încastrat sau articulat la un capăt în butucul elicei sau al rotorului.
  • pană:
- oprire accidentală a funcționării unei mașini, a unui mecanism, a unui vehicul;
- piesă de lemn sau de metal (de forma unei prisme), întrebuințată la despicarea lemnelor, la detașarea unor bucăți dintr-un material, la fixarea sau la înțepenirea unor piese, la asamblarea sau la solidarizarea unor organe de mașini, a unor elemente de construcție etc.
- parte a ciocanului, opusă capului, prelungită și subțiată spre vârf; partea lată, plată a unor obiecte, instrumente etc.; lamă;
- bețișor cu care se strânge frânghia ferăstrăului pentru a întinde pânza; denumire populară: cordar.
  • pedalier - mecanism cuprinzând axa, manivelele și pedalele la bicicletă.
  • picior de siguranță - parte din masivul unui zăcământ lăsată neexploatată în scopul protecției unor lucrări sau a unor construcții de la suprafață.
  • piesă - parte demontabilă a unei mașini, a unui mecanism, a unui instrument, a unei construcții; organ de mașină sau element component al unui mecanism, instrument, aparat etc.
  • pinion - roată dințată cu un număr mic de dinți, care intră în componența unui angrenaj, servind la punerea în mișcare a altor roți din angrenajul respectiv.
  • produs finit - produs care a trecut prin toate fazele de transformare a materiei prime și poate fi dat în folosință.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

R[modificare | modificare sursă]

  • registru - sertar sau clapă de oțel, de fontă, de material ceramic etc., care servește la reglarea tirajului sau la închiderea canalelor de fum de la căldările de abur sau de la cuptoarele industriale.
  • repartizor - vezi distribuitor.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

S[modificare | modificare sursă]

  • sarcină - putere activă dată sau luată de un sistem tehnic generator, transmițător sau transformator de energie.
  • schimbător:
- sistem tehnic sau fizico-chimic care permite să se modifice valoarea mărimilor caracteristice altui sistem tehnic sau fizico-chimic, direcția mersului unui vehicul etc.; exemplu: schimbător de viteză;
- aparat sau agent (chimic, fizic etc.) care permite schimbul de substanțe, de energie, de căldură între două medii.
  • schimbător de viteză - dispozitiv montat între un motor de antrenare și organele care transmit mișcarea unui alt sistem tehnic, permițând să se modifice viteza de lucru sau de deplasare a sistemului antrenat.
  • semifabricat - produs cu un anumit grad de prelucrare, care mai are nevoie de alte operații de pentru a deveni produs finit.
  • sensibilitate - însușire a unui instrument sau a unui aparat de a indica cele mai mici valori, deosebiri, diferențe.
  • sfredel - vezi burghiu.
  • siguranță:
- organ de mașină, aparat sau dispozitiv care protejează un material sau un sistem tehnic împotriva efectelor dăunatoare provocate de anumite acțiuni interioare sau exterioare;
- dispozitiv care se introduce în broasca unei uși, pentru ca acesta să nu poata fi deschisă cu o cheie falsă.
  • sondă:
- gaură cilindrică forată în interiorul scoarței Pământului în vederea exploatării unui zăcământ de hidrocarburi fluide, a explorării unor strate etc.;
- instalație situată deasupra unei sonde;
- dispozitiv care servește la extragerea unei mici cantități dintr-un material compact sau granular (pământ, ciment, nisip etc.).;
- burghiu mare, acționat mecanic, cu care se fac foraje în sol (în scopul de a-l explora și a recunoaște natura stratelor).
  • strung-revolver - strung universal la prelucrarea în serie a pieselor de forma complicată.
  • sudură autogenă - tip de sudură a pieselor metalice care folosește energia termică produsă prin arderea acetilenei în oxigen.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

Ș[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

T[modificare | modificare sursă]

  • tablou - placă de marmură, de metal, de lemn pe care sunt montate diferite aparate folosite la acționarea unui sistem tehnic sau la controlul funcționării lui; placa împreună cu aparatura respectivă.
  • tablou de comandă - vezi punct de comandă.
  • tabular - (despre materiale) care se prezintă sub formă de plăci.
  • tahograf - aparat înregistrator de viteze.
  • tahografie - măsurare și înregistrare a vitezei unui fluid.
  • tahogramă - diagramă obținută la tahometru.
  • tahometru - instrument pentru măsurarea turației motoarelor.
  • tarod - unealtă cu muchii ascuțite care, prin rotire, taie filet în interiorul unei găuri date în prealabil într-o piesă; altă denumire: burghiu de filetat.
  • tub - sistem tehnic având o carcasă în formă de cilindru gol în interior; corp cilindric în care se introduc unele conducte electrice în clădiri.
  • turnătorie - atelier, secție, fabrică în care se execută operațiile de turnare a metalelor.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

Ț[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

U[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

V[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

Z[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Acest articol conține text din Dicționarul enciclopedic român (1962-1966), aflat acum în domeniul public.