Momentul forței
| Parte a seriei de articole despre |
| Mecanică clasică |
|---|
|
Subiecte de bază |
|
Categorii |

Momentul forței este o mărime fizică vectorială ce exprimă cantitativ proprietatea forței de a roti un solid rigid în jurul unei drepte ce trece printr-un punct și este perpendiculară pe planul format de dreapta suport a forței și punctul respectiv.[1] Noțiunea este importantă în funcționarea tuturor mecanismelor în care există forțe care imprimă mișcări de rotație unor solide.
Momentul unei forțe în raport cu un punct
[modificare | modificare sursă]
Momentul forței care acționează asupra unui solid rigid, în raport cu punctul O, numit pol, este o mărime vectorială notată cu sau, mai simplu, notată cu și reprezintă produsul vectorial dintre vectorul de poziție care unește punctul O cu un punct oarecare de pe suportul forței și forță:[2][3]
unde:
- este unghiul dintre și
- și este brațul forței F fața de punctul O , care reprezintă distanța de la punctul O până la dreapta suport a forței F, adică lungimea perpendicularei dusă din punctul O pe dreapta suport a forței F.
Momentul unei forțe în raport cu un punct O se exprimă analitic în raport cu sistemul de referință cartezian triortogonal drept OXZY prin relația:
unde:
sunt proiecțiile momentului forței F in raport cu punctul O pe axele Ox , Oy si Oz
Caracteristicile vectorului moment:
- punctul de aplicație este în O, ceea ce înseamnă ca vectorul moment este un vector legat;
- direcția este normală pe planul format de O și suportul forței;
- sensul este corespunzător triedrului drept;
- mărimea (modulul) acestuia este:
unde {{math|1=d = OB} se numește brațul forței și reprezintă lungimea perpendicularei dusă din O pe dreapta suport a forței.
Proprietăți
[modificare | modificare sursă]- Momentul unei forțe în raport cu un punct arbitrar de pe dreapta suport a forței este întotdeauna nul.
- deoarece și sunt coliniari.
- Momentul unei forțe în raport cu un punct care nu aparține dreptei suport al forței este întotdeauna constant la alunecarea forței pe dreapta sa suport.
Demonstrație:
[modificare | modificare sursă]deoarece BA și F sunt vectori coliniari.
- Punctul O se deplasează pe o dreaptă paralelă cu {{math|(Δ)}.
- Momentul unei forțe se schimbă dacă se schimbă polul din O în O1:
- iar este legea de variație a momentului unei forțe la schimbarea punctului in raport cu care este calculat.

Momentul unei forțe în raport cu o axă
[modificare | modificare sursă]
Momentul unei forțe în raport cu o axă, de versor este proiecția pe acea axă a momentului forței calculat în raport cu un punct oarecare al axei respective:[4][5]
Proprietăți
[modificare | modificare sursă]- dacă cei trei vectori sunt coplanari: forța este paralelă cu axa Δ sau suportul forței intersectează axa.
- nu depinde de alegerea punctului O pe axa Δ:
Astfel, dacă se consideră un alt punct O1:
- Momentul unei forțe în raport cu o axă Δ este egal cu mărime momentului produs de componenta forței dintr-un plan normal pe axă, calculat în raport cu punctul în care axa Δ intersectează planul normal:
Momentul unor dipoli electrici
[modificare | modificare sursă]Dipolii de sarcini electrice prezintă cupluri de forțe coulombiene pentru care momentul cuplului de forțe este în funcție de momentul electric al dipolului :[6]
Terminologie
[modificare | modificare sursă]- Momentul forței este tradițional notat de fizicienii români cu MF, spre deosebire de fizicienii anglofoni, de exemplu Serway & Jewett jr.[6], care îl notează cu litera greacă tau (τ).
- O combinație de momente ale două forțe antiparalele care acționează la capetele unui braț este un cuplu de forțe, având momentul:
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ „Moment al uni forțe” la Lexiconul Tehnic Român
- ↑ Vâlcovici ș.a., 1968, p. 62–64
- ↑ Manafi, curs, p. 23
- ↑ Vâlcovici ș.a., 1968, p. 64–66
- ↑ Manafi, curs, p. 24
- 1 2 Raymond A. Serway; John W. Jewett Jr. (). Physics for Scientists and Engineers, Volume 2 (ed. 8th). Cengage Learning. pp. 756–757. ISBN 978-1-4390-4839-9.
- ↑ „cuplu 2.” la Lexiconul Tehnic Român
- ↑ Károly Ágoston Biró, Mașini sincrone speciale (curs), Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca
Vezi și
[modificare | modificare sursă]Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Victor Vâlcovici, Ștefan Bălan, Radu Voinea (coordonatori), Mecanică teoretică, ediția a III-a, București: Editura Tehnică, 1968
- Niculae Manafi, Bazele mecanicii aplicate (curs), Universitatea Politehnica din București, accesat 2024-04-10
Lectură suplimentară
[modificare | modificare sursă]- Mercheș, Ioan și Burlacu, Lucian: Mecanică analitică și a mediilor deformabile, Editura didactică și pedagogică, București, 1983.