Europa

Modifică legăturile
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Acest articol se referă la unul dintre cele șapte continente. Pentru alte sensuri, vedeți Europa (dezambiguizare).
Europa
Amplasarea Europei de pe Pământul
Suprafață 10.180.000 km²
Populație 741.447.158 (2016)
Densitate 72,9 locuitori/km²
Țări 50 (Lista țărilor)
Familiile de limbi Indo-Europene
Fino-Ugrice
Altaice
Limba bască
Semitice
Caucaziene
Cele mai mari orașe Istanbul, Moscova, Londra, Paris, Madrid, Sankt Petersburg, Berlin, Roma, București, Atena, Kiev, Varșovia, Minsk
Fus orar multiplu
de la UTC (Islanda) la UTC+5 (Rusia)

Europa este, convențional, unul dintre cele șapte continente. Cuprinzând peninsula Eurasiei, Europa este separată de Asia de Munții Ural, râul Ural și Marea Caspică la est, și de Munții Caucaz la sud-est. Europa are deschidere, în nord, la Oceanul Arctic, în vest la Oceanul Atlantic, în sud la Marea Mediterană, iar în sud-est la Marea Neagră și la căile ei de legătură spre Marea Mediterană. Totuși, granițele Europei — un concept ce datează încă din antichitate — sunt oarecum arbitrare, deoarece termenul de continent poate face referire la diferențele de ordin cultural și politic sau cele de ordin fizico-geografic. Andreas Kaplan a definit Europa ca oferind „un maxim de diversitate culturală într-o distanță geografică minimă”.[1]

Ca suprafață, Europa este penultimul continent, acoperind 10.180.000 de kilometri pătrați sau 2% din suprafața Pământului și 6,8% din suprafața terestră. Din cele 50 de state ale Europei, Rusia este cel mai mare (atât ca suprafață, cât și ca populație), în timp ce Vaticanul este cel mai mic. Ca populație, Europa este al treilea continent după Asia și Africa, având 731 de milioane de locuitori, adică 11% din populația lumii;[2] totuși, potrivit estimărilor Organizației Națiunilor Unite, ponderea Europei va scădea la 7% până în 2050.

Europa, în special Grecia Antică, este locul de naștere al culturii vestice.[3] Națiunile europene au jucat, începând din secolul al XVI-lea încoace, un rol predominant în politica mondială, în special după începuturile colonialismului. Între secolele al XVII-lea și al XX-lea, țările europene au controlat Americile, cea mai mare parte din Africa, Australia, precum și porțiuni întinse din Asia. În 1900, populația Europei reprezenta 25% din populația lumii.[4] Schimbările demografice și cele două războaie mondiale au condus la declinul dominației europene în politica mondială, la mijlocul secolului al XX-lea, pe măsură ce Statele Unite și Uniunea Sovietică își sporeau influența. În timpul Războiului Rece, Europa a fost divizată de-a lungul Cortinei de Fier între NATO, în partea de vest, și Pactul de la Varșovia, în est. Integrarea europeană a condus la fondarea Consiliului Europei și a Uniunii Europene în Europa de Vest, amândouă extinzându-și granițele spre est, după dezmembrarea Uniunii Sovietice în 1991.

Etimologie

Tizian: Răpirea Europei (pictură în ulei)

În mitologia Greciei antice, Europa a fost o prințesă feniciană pe care Zeus a răpit-o, după ce a luat forma unui taur de un alb strălucitor. A dus–o pe insula Creta, unde aceasta a dat naștere lui Minos, Rhadamanthus și Sarpedon. Pentru Homer, Europa (greacă Εὐρώπη, Eurṓpē) era numele reginei Cretei din mitologie, și nu, încă, o denumire geografică. Mai târziu, Europa făcea referire la zona central-nordică a Greciei, iar din jurul anului 500 î.Hr. termenul a fost extins pentru a face referire și la teritoriile din nord.

Numele grecesc „Europa” are o origine incertă. O ipoteză sugerează originea cuvântului de la cuvintele grecești întins (eur-) și ochi (op-, opt-), iar de aici Europē.

Istorie

Articol principal: Istoria Europei.

Europa s-a format printr-un amestec de moștenire greco-romană, feudalism și creștinism. Europa are o lungă istorie a unor mari reușite culturale și economice, începând din Epoca Bronzului. Originile culturii vestice sunt, în mod general, atribuite grecilor antici și Imperiului Roman, care a supus întreg continentul pentru mai multe secole. După declinul Imperiului Roman, Europa a intrat într-o perioadă de stagnare, cunoscută sub numele de Evul Mediu, care s-a terminat prin fenomenul numit Renaștere și prin Noii Monarhi, ce aveau să marcheze noi descoperiri, explorări și creșterea cunoștințelor științifice. Din secolul XV, națiunile europene, în special Spania, Portugalia, Franța și Marea Britanie, au construit mari imperii coloniale, cu dependențe în Africa, America și Asia. Revoluția Industrială a început în secolul XVIII, ducând la o prosperitate sporită și, implicit, la o creștere a populației. După Al Doilea Război Mondial și până la sfârșitul Războiului Rece, Europa a fost împărțită în două mari blocuri politice și economice: națiunile comuniste din Europa de Est și țările capitaliste din Europa de Vest. În jurul anului 1991, blocul estic a fost dezintegrat, după ce a fost vândut la Malta.[5]

Geografie și întindere

Articol principal: Geografia Europei.

Din punct de vedere al geografiei fizice, Europa reprezintă o peninsulă, partea nord-vestică a Eurasiei sau a Afro-Eurasiei: Asia ocupă partea estică a acestei mase continentale și toate împart un platou continental comun.

Delimitări

Europa văzută din satelit
  • Nord-71°10′21″N 25°47′40″ - Capul Nord (Norvegia)
  • Sud-36°0′15″N 5°36′37″ - Punta Marroquí (Spania)
  • Est-60° 0′ 0″ N, 60° 0′ 0″ E-Nord-estul Muntilor Ural(Rusia)
  • Vest-38°46′51″N 9°29′54″ - Capul Roca(Portugalia)

Granița de est a Europei este reprezentată convențional de Munții Ural, în Rusia.[6] Primul geograf al secolului I d.Hr., Strabon, credea că, de fapt, Râul Tanaïs reprezintă această graniță,[7] așa cum precizau și primele surse iudaice. Frontiera de sud-est cu Asia nu este definită clar. Cel mai adesea, Uralul sau, alternativ, Râul Emba sunt luate ca posibile delimitări. Granița continuă către Marea Caspică, Munții Caucaz sau, alternativ, Râul Kura din Caucaz, și ajunge la Marea Neagră; apoi, Strâmtoarea Bosfor, Marea Marmara, Strâmtoarea Dardanele și Marea Egee completează granița cu Asia. Marea Mediterană din sud separă Europa de Africa, în timp ce vecinul din vest este Oceanul Atlantic; Islanda, deși mai aproape de Groenlanda (America de Nord) decât de Europa, face, totuși, parte din cadrul acestui continent.

Datorită diferențelor culturale și socio-politice, există multe variante de delimitări ale Europei; în unele surse, anumite teritorii nu sunt incluse în Europa, în timp ce alte surse le includ. De exemplu, geografii din Rusia și alte state post-sovietice includ, în general, Munții Ural în Europa, dar Caucazul îl atribuie Asiei. D, asemenea unele hărți includ în Europa Georgia, Armenia și Azerbaidjanul, în timp ce altele le exclud. TLa fel în ciuda faptului că insulele Cipru și Malta sunt mai apropiate de Asia și Africa, adesea sunt redate ca aparținând continentului european, mai ales de când au devenit membre cu drepturi depline ale Uniunii Europene. Același lucru se petrece cu Insulele Canare ale Spaniei și cu teritoriile engleze și franceze situate în sau dincolo de Oceanul Atlantic sau în Oceanul Indian.

Caracteristicile continentului european

Harta fizică a Europei
  • contur sinuos, lungimea țărmurilor de aproximativ 80 000 km
  • relief complex și diversificat, altitudinea medie 340 m, altitudinea maximă 5642 m (Munții Caucaz)
  • predominanța climatului temperat, prielnic locuirii umane
  • diversitatea și complexitatea rețelei hidrografice ca tipologie, lungime, nivel, debit, importanță
  • diversitatea biopedogeografică latitudinală și altitudinală
  • resurse de subsol variate, neuniform răspândite
  • grad ridicat de populare, densitatea populației-71 loc./km²
  • ponderea ridicată a populației urbane (peste 77%)
  • existența civilizațiilor străvechi (greacă, romană, bizantină) și predominanța religiei creștine
  • prezenta celor 2 blocuri regionale: militar (NATO) și economic (UE)

Relieful major - trepte, tipuri și unități majore de relief

Elbrus 3D version

Relieful Europei este foarte variat pe zone relativ mici. În regiunile sudice predomină caracterul muntos, în timp ce mergând spre nord, terenul coboară dinspre Alpi, Pirinei și Carpați, prin teritoriile deluroase, și continuă către câmpiile joase din nord și est. Aceste șesuri prelungite sunt cunoscute sub numele de Marea Câmpie Europeană, iar în mijlociul lor se întinde Câmpia Nord-Europeană. De asemenea, un arc format din zone mai înalte se desfășoară de-a lungul țărmului nord-vestic, care începe în vestul insulelor britanice și al Irlandei și continuă până la țărmul articulat și plin de fiorduri al Norvegiei.[8]

Această descriere este simplificată. Zone cum ar fi, de pildă, Peninsula Iberică și Peninsula Italică au propriile caracteristici, așa cum și însăși Europa centrală dispune de multe platouri, văi și bazine care complică și mai mult tendința generală.

Suprafața Europei este de aproximativ 10,5 milioane de km2, fiind al șaselea continent ca întindere. Cea mai mare răspândire o au câmpiile cu înălțimi între 0 și 200 de metri, care reprezintă circa 57%, urmate de dealuri și podișuri — 37% — și munți — 6% din suprafața totală. Altitudinea medie este de 320 de metri, aceasta fiind cea mai mică, relieful încadrându-se între -28 de metri, în Marea Caspică, și 4807 metri, în Munții Alpi, vârful Mont Blanc.[8]

Per ansamblu, altitudinile mai mici de 500 metri (câmpii, podișuri, dealuri) se întind din estul Munților Alpii Scandinaviei până în vestul Munților Urali și din nordul Munților Pirinei și al Mării Negre până la țărmulul Oceanului Arctic.

Unități morfostructurale

Orogeneza alpina

Din punct de vedere tectonic, continentul aparține Plăcii Euroasiatice; 60% din suprafața Europei este foarte veche (unitățile de platformă și munții paleozoici).

  • Europa străveche: primul nucleu continental al Europei este reprezentat printr-o unitate de platformă precambriană alcătuită din Scutul Scandinav, în nord, și Placa Est-Europeană (Placa Rusă), care se suprapune peste cea mai mare parte a Europei Estice.
  • Europa caledoniană: Orogeneza caledoniană, care a avut loc în prima jumătate a erei paleozoice, a dus la formarea Munților Alpii Scandinaviei, a munților din arhipelagul Spitzbergen, a munților Scoției (Munții Grampieni) și Țării Galilor (Muntii Cambrieni).
  • Europa hercinică: în Paleozoicul Superior, orogeneza hercinică a dus la formarea unui lanț de munți care începea de la Oceanul Atlantic și se termina la Marea Neagră. În prezent se păstrează în fundamentul unor câmpii din Vestul Europei, dar mai ales într-o serie de masive joase: Podișul Castiliei, Masivul Armorican, Masivul Central Francez, Munții Vosgi, Munții Pădurea Neagră, Masivul Șistos Renan, Masivul Harz (Mittelgebirge), Masivul Boemiei, Podisul Lysa Gora și Podișul Dobrogei de Nord. Aceeași orogeneză a dus la formarea Munților Urali.
  • Europa alpină: orogeneza alpină, care a avut loc în erele mezozoică și neozoică, a dus la cutarea stratelor din fostul Ocean Tethis în urma coliziunii dintre continentul nordic Laurasia și cel sudic, Gondwana. A luat naștere lanțul alpin alcătuit din : Cordiliera Betică, Munții Pirinei, Munții Alpi, Munții Apenini, Alpii Dinarici, Munții Carpați, Munții Balcani(Stara Planina) și Munții Caucaz. S-a format și cel mai lung lanț de munți vulcanici din Europa, Harghita-Oaș-Vihorlat din erupțiile vulcanice neogene, precum și vulcanii mediteraneeni: Etna în Sicilia, Vezuviu în Italia, Stromboli în Insulele Lipari. În prezent, areale cu vulcani activi se găsesc în Islanda și Italia.

Tipuri genetice de relief

Acest articol sau această secțiune este sub formă de listă și trebuie rescris sub formă de text format din fraze legate.
Câmpie din Danemarca
Circul glaciar de Soaso
Fiordul Geirangerfjord
Piemont din Pirinei
Podișul Karst
Etna
Poldere olandeze
Plajă grecească
Munții Rila

Tipurile genetice majore de relief ale Europei sunt determinate de morfostructurile majore:

  • Câmpiile: cele mai întinse se suprapun peste primul nucleu continental (Câmpia est-Europeană se suprapune peste placa est-europeană)

Sistemele montane caledonice, hercinice și alpine s-au format în orogenezele omonime, apărând astăzi fie sub forma unor lanțuri muntoase, fie sub forma unor masive muntoase și podișuri. Ariile depresionare apar sub forma unor câmpii de acumulare (fluviale, fluvio-lacustre, fluvio-glaciare) sau depresiuni interioare. Unitățile de podiș se suprapun peste substraturi diferite după cum urmează: Podișul Ardeni, Podișul Boemiei, Podișul Podolic, Podișul Dobrogei pe structuri hercinice; Podișul Smaland, Podișul Norland și Podișul Finlandei se suprapun pe structuri caledonice.

Acțiunea agenților externi asupra acestor tipuri de relief a determinat apariția reliefului derivat:

  • Relieful glaciar a apărut fie ca rezultat al acțiunii ghețarilor de calotă, fie ca rezultat al acțiunii ghețarilor montani.

Relieful glaciar de calotă. În pleistocen, Europa Nordică a fost acoperită de o platoșă de gheață care se extindea spre sud peste Marea Baltică și peste Câmpia Europei de Nord și Câmpia Est-Europeană până la latitudinea orașelor Kiev și Moscova. În urma topirii ghețarului de calotă a rămas un relief glaciar specific, cu aliniamente de morene, sandre, blocuri eratice și depresiuni care adăpostesc lacuri. Acest tip de relief glaciar se extinde peste sud-estul Peninsulei Scandinave, Finlanda, Câmpia Nord Europeană și jumătatea nordică a Câmpiei Est-Europene.

Relieful glaciar montan cuprinde mai multe tipuri: relief glaciar pirinean alcătuit dominant din circuri glaciare, creste alpine, relieful glaciar alpin și caucazian alcătuit din circuri, văi glaciare, morene, creste alpine, dar și relief glaciar actual. În Munții Carpați se conservă relieful glaciar cuaternar.

Relieful litoral:

  • cu fiorduri: Peninsula Scandinavia, Arhipelagul Britanic
  • cu riass: nordul Spaniei, nord-vestul Frantei
  • cu estuare la gurile de vărsare ale fluviilor: Sena, Tamisa, Severn, Elba, Peciora, Dvina de Nord
  • cu delte: Delta Volgăi, Delta Dunării, Delta Padului
  • cu limane: la Marea Baltică și la Marea Neagră
  • de tip dalmatic: pe litoralul Croației, la Marea Adriatică
  • țărm antropic: polderele olandeze

Relieful carstic s-a format carstificându-se (calcare, sare, ghips) și este diversificat în raport de condițiile locale. Curpinde relief carstic de suprafață: lapiezuri, doline, uvale, polii, ponoare, poduri naturale, toate incluse în termenul exorcarst, și carstul din adâncime, endocarstul, alcătuit din peșteri. Cele mai reprezentative zone carstice din Europa sunt Podișul Karst (Slovenia) și Munții Alpi din Austria.

Relieful de loess/sedimentar: microdepresiuni formate prin tasare numite crovuri. Se găsește în Câmpia Germano-Polonă, Câmpia Europei de Est.

Relieful vulcanic din Europa cuprinde trei tipuri principale : platouri vulcanice în Islanda, vulcani activi și semiactivi cu relief vulcanic alcătuit din conuri și cratere, în Italia, și un lanț vulcanic neogen stins în Carpați cu relieful vulcanic modelat de agenții externi unde apar conuri vulcanice, neck-uri și cratere sau fragmente de cratere.

Relieful piemontan este cel mai bine reprezentat în nordul Munțiilor Pirinei, în regiunea Piemont din nordul Italiei și în Piemontul Getic, în sudul Carpaților Meridionali.

Suprafețele de eroziune apar în masivele vechi sub forma unor peneplene, cât și în munții de tip alpin, sub forma de nivele de creste sau platouri largi și fragmentate formate în trei-patru etape de evoluție numite suprafețe de nivelare.

Terasele și luncile se desfășoară în lungul văilor din Europa Centrală și de Sud și cuprind 3-8 trepte de terasă. Toate râurile mari și fluviile din Europa prezintă lunci largi și uneori culoare de vale.

Relieful eolian este format din câmpuri de dune și apare mai frecvent în sud-vestul Franței și în Câmpia Mării Caspice și Danemarca.

Relieful insulelor este format din munții alcătuiți din roci eruptive sau cristaline cu înălțimi de până la 1500 metri și din câmpii litorale înguste. Insula Islanda are aspectul unui imens podiș vulcanic, alcătuit din bazalte, tufuri și brecii vulcanice terțiare, peste care se înalță numeroase conuri vulcanice, dintre care cel mai înalt are 2115 metri (Hekla).

Unități majore de relief

Munții Caledonici (paleozoici) formați în Silurian

Panorama Munțiilor Scandinavici
Munții Scandinaviei
Vârful Ben Nevis
Munții Penini
Alpii Scandinaviei
Munții Scandinaviei
  • se situează în nordul Peninsulei Scandinavice
  • formați în Orogeneza Caledonică, ridicați pe verticală în orogeneza alpină
  • altitudini de peste 2000 metri
  • afectați de glaciația cuaternară
  • relief glaciar
  • la contactul cu Marea Norvegiei se formează fiorduri
Munții Grampieni
  • Vf. Ben Nevis - 1343 metri
  • lanțuri orientate SV-NE, separate de depresiuni tectonice
Munții Penini
  • se situează în Marea Britanie
  • formați în orogeneza caledonică, afectați de cutările hercinice
  • puternic erodați și faliați
  • calcare și relief carstic
  • altitudini sub 900 metri - Vf. Cross Fell - 893 metri

Munții Hercinici (paleozoici) formati in Carbonifer

Panorama Muntilor Harz
Masivul Central Francez
Masivul Francez
Muntii Vosgi
  • se situează în vestul Franței
  • formați în orogeneza hercinică prin încrețire și eroziune
  • roci metamorfice
  • afectați de vulcanismul din neozoic - conuri și cratere
  • în partea de sud se găsește relief carstic cu numeroase sectoare de chei
  • alt. max. - 1886 m (Mont-Dore, vf vulcanic Puy de Sancy)
Meseta Spaniola
Meseta Spaniola
  • se află în partea centrală a peninsulei Iberice
  • formați în orogeneza hercinică prin încrețire și eroziune
  • roci metamorfice
  • erodată și faliată - culmi alungite numite sierre
  • relief ruiniform apărut prin eroziune
  • cele mai înalte vârfuri cu relief glaciar (Sierra de Gredos - 2592 m)
Munții Vosgi (Pădurea Neagră)
  • situați în Germania
  • formați în orogeneza hercinică prin încrețire și eroziune
  • roci metamorfice
  • un sistem de horsturi (Pădurea Neagră și Vosgii) și grabene (Valea Rinului)
  • altitudini ce depășesc 1400 de metri
  • relief vulcanic
Masivul Șistos Renan
  • are orientare est-vest și se află pe de-o parte și pe alta a Rinului
  • formați în orogeneza hercinică prin încrețire și eroziune
  • roci metamorfice
  • afectați de erupții vulcanice
  • relief vulcanic
  • înălțime medie : 600–800 m
Munții Jura
Munții Jura
  • se situează în nordul Alpilor
  • formați în orogeneza hercinică prin încrețire și eroziune
  • roci metamorfice
  • alt. max. 1723 m - Vârful Crête de la Neige
  • straturi de rocă dispuse în cute regulate, paralele și o structură ce a dat naștere reliefului jurasian
Patrulaterul Boemiei
  • se situează în Cehia
  • alcătuit din Podișul Boemiei, încadrat de Colinele Ceho-Morave, Munții Sudeți și Munții Metaliferi, în centru aflându-se Munții Pădurea Boemiei
  • formați în orogeneza hercinică prin încrețire și eroziune
  • roci metamorfice
  • relief carstic
Munții Ural
Munții Ural
  • se află la contactul dintre Europa și Asia
  • orientați de la nord la sud și au o lungime de 2000 km
  • formați în orogeneza hercinică prin încrețire și eroziune
  • roci metamorfice
  • alt. max. - Vf. Narodnaia, 1894 m
  • relief glaciar în nord, carstic și vulcanic în centru și nivelat de eroziune în sud
Munții Harz
  • cel mai nordic masiv hercinic
  • masiv erodat

Munții alpini tineri (mezozoici) formați în Cretacic

Panorama Munților Alpi
Sierra Nevada
Pirinei
Alpi
Munții Carpați
Munții Apenini
Munții Caucaz
Alpii Dinarici
Muntele Olimp
Munții Balcani
Muntii Rodopi
Munții Rila
Munții Pindus
Mount Elbrus
Mont Blanc
Aneto
Dykhtau
Munții Sierra Nevada
  • 3480 metri (vf. Mulhacen)
  • fenomene carstice
  • cei mai sudici ghețari din Europa
Munții Rodopi
  • alt. max. 2191 metri în vf. Goliam Perelik
Munții Rila
  • S-V Bulgariei
  • cel mai înalt lanț muntos din Peninsula Balcanică - vf. Musalla (2925 metri, cel mai înalt din Bulgaria) cu relief glaciar
Munții Pirinei
  • situați între Golful Biscaya și Marea Mediterană
  • despart Peninsula Iberică de continent
  • se întind pe o lungime de 400 km
  • s-au format prin orogeneza alpină prin încrețire
  • domină rocile metamorfice
  • au altitudini peste 3000 metri-Vf. Aneto-3404 m
  • prezintă relief glaciar și ghețari de tip pirinean
  • Pirineii Atlantici
Munții Alpi
  • situați între Marea Ligurică și Câmpia Panonică, pe o lungime de 1200 km;
  • formați în orogeneza alpină prin încrețirea scoarței terestre;
  • domină rocile metamorfice;
  • au altitudini de peste 4000 m;
  • prezintă relief glaciar și carstic;
  • înălțimea maximă: Mont Blanc - 4807 m.
Munții Carpați
  • se întind din Bazinul Vienei până în Valea Timocului
  • formați în orogeneza alpină prin încrețire,
  • domină rocile metamorfice
  • au traseu sinuos și sunt mai fragmentați decât Alpii
  • au altitudinea maximă de 2655 m (Vârful Gherlakovka din Munții Tatra)
  • prezintă relief glaciar, carstic și vulcanic.
Munții Apenini
  • sunt situați în Peninsula Italică
  • formați prin orogeneza alpină prin încrețire
  • domină rocile metamorfice, se desfășoară sub formă de culmi paralele orientate nord-sud
  • altitudinea maximă 2912 m (Vf. Corno Grande)
  • în nord apar alunecările de teren, în sud se găsește relief vulcanic și vulcani activi ca Vezuviu
  • sunt fragmentați de numeroase văi și depresiuni
Munții Caucaz
  • situați între Marea Neagră și Marea Caspică
  • formați prin orogeneza alpină prin încrețire
  • domină rocile metamorfice
  • se găsesc și roci vulcanice și calcare
  • altitudinea maximă: 5642 metri
  • prezintă relief vulcanic, carstic și glaciar
  • sunt traversați de trecători la înălțime (Pasul Crucii - 2380 metri)
  • prezintă masivitate
Alpii Dinarici
  • situați de-a lungul țărmului Mării Adriatice
  • formați prin orogeneza alpină prin încrețire
  • domină rocile metamorfice
  • relieful carstic
  • prezentă șirurilor paralele, ce se extind și în Marea Adriatică formând țărmul dalmatin
Munții Pindului
  • ocupă partea vestică a Greciei
  • formați în orogeneza alpină prin încrețire
  • domină rocile metamorfice
  • altitudinea maximă: 2911 metri - Vârful Olimp
  • se extind din Marea Adriatică formând un țărm dalmatin
Munții Balcani
  • situați în Peninsula Balcanică
  • formați prin orogeneza alpină prin încrețire
  • domină rocile metamorfice
  • mai joși decât Carpații
  • altitudinea maximă: 2376 metri - Vârful Botev
  • formați din două culmi între care se găsește Valea tectonică a Tundjei
  • relief mai puțin variat

Podișuri vechi

Emparis - Lac Lérié
Hardangerviddaflora
Podișul Castiliei
  • fundament hercinic și cuvertură sedimentară mezozoică și neozoică
  • altitudini de peste 500 m
  • înălțarea marginilor a generat sierre (Sierra de Gredos 2592 m)
  • subunități: Podișul Castilia Veche în nord, Podișul Castilia Nouă în sud
Podișul Boemiei
  • înconjurat de munții hercinici, Munții Pădurea Boemiei, Munții Metaliferi, Munții Sudeți, Colinele Ceho-Morave

Podișuri noi

Podisul Elveției
  • caracter piemontan spre Alpi
  • depozite glaciare și fluvio-glaciare
Podișul Bavariei
  • situat în sudul Germaniei
Podișul Finlandei
  • estul Peninsulei Scandinavice
  • se suprapune Scutului Baltic
  • alcătuit din șisturi cristaline străpunse de granite
  • puternic modelat de ghețarii cuaternari
  • relieful glaciar - șiruri de morene
  • alt. maximă - 1324 metri

Câmpii vechi

Câmpia Rusească
Câmpia Europei de Nord
Câmpia Europei de Est
  • aflată în estul Europei, este cea mai întinsă câmpie europeană și a doua din lume după Câmpia Amazonului
  • este formată din Scutul Baltic, peste care s-au depus straturi de sedimente
  • alcătuită din câmpii joase, câmpii colinare și podișuri joase puternic erodate
  • podișuri: Podișul Volga, Podișul Central Rus, Podișul Valdai, Timan
  • alt. minimă- 28 metri, alt. maximă-463 m în Col.Timan
  • modelat de glaciația cuaternară,pe care s-a depus un strat gros de loess
  • principalele sisteme fluviale sunt orientate spre nord-sud
Câmpia Europei de Nord
  • Câmpia Germano-Polonă
  • câmpie de subsidență
  • modelată de ghețari cuaternari - câmpuri de morene, sandre
  • altitudini negative în Câmpia Olandei care au fost închise cu diguri numite poldere
  • cămpie vălurită, acoperită cu loess
Câmpia Germano-Poloneză
Frisia de est (Câmpia Germano-Polonă)
  • este mărginită la nord de coasta Mării Nordului și a Mării Baltice, la sud de munții Mittelgebirge cu Masivul Șistos Renan, Eifel, Bergisches Land și Sauerland, la vest de regiunea Teutoburger Wald, la est de munții Harz ca și colinele aparținătoare de Erzgebirge.
  • Principalele ape curgătoare sunt Rinul, Ems, Weser, Elba și Havel.
  • Se extinde și pe litoralul baltic al Poloniei.
  • A fost afectată de glaciațiunea cuaternară, dovadă stând șirurile morenaice care se întâlnesc pe toată suprafața unității de relief

Câmpii noi

Câmpia Padului
Câmpia Padului
  • vechi golf al Mării Adriatice, în care s-au depus sedimente aduse de râuri din Alpi
  • s-a format în cuaternar
  • alt.scăzute-sub 200 m
  • separă Munții Apenini de Alpi
  • a creat o deltă comună cu Adige-prezintă lagune și cordoane litorale
Câmpia Panonică
  • se află între Munții Dinarici, Munții Alpi și Munții Carpați
  • s-a format în cuaternar prin depunerea de sedimente pe locul lacului panonic
  • roci sedimentare
  • fundament cristalin, căzut în trepte
  • se găsesc munți insulari la suprafață
Câmpia Română
  • se desfășoară de-a lungul Dunării, sub formă de fâșii paralele, reprezentate de Lunca Dunării, terasele Dunării, câmpia de loess, câmpiile de subzistență și câmpiile piemontane

Clima

Tipuri de clima
Temperaturile in intervalul 2009-12

Europa se află în mijlocul zonei temperate de nord, cea mai mare parte a continentului fiind cuprinsă între 35º și 60º latitudine nordică și între 9º și 65º longitudine vestică,[8] întinzându-se pe mai bine de 4 000 km între Capul Nordului, unde temperatura medie anuală este de −5 °C, și insula Creta unde temperatura medie anuală este de 18 °C.

Centrul și răsăritul continentului au o climă continentală contrastată, cu ierni reci și veri foarte calde (mai ales în ultimele decenii și cu precădere în orașele moderne dominate de asfalt, ciment, beton și sticlă), dar în apus și la miazăzi se manifestă respectiv influențele atlantice și mediteranene care moderează contrastele termice. Dinspre Atlantic vin vânturile de apus care aduc umezeală tot anul și mențin temperaturile deasupra mediei mondiale la latitudinile corespunzătoare, mulțumită apelor calde aduse de curentul Nord-Atlantic zis și „Curentul Golfului” (este vorba de Golful Mexic: acest curent este numit Gulf Stream în limba engleză și Corriente del Golfo în spaniolă).

Spre răsărit, marile presiuni de iarnă formează bariere de aer rece în calea fluxului de apus de aer oceanic, provocând ninsori mari acolo unde cele două mase de aer se întâlnesc sau geruri uscate mai la răsărit. Munții norvegieni constituie de asemenea o barieră, astfel că Scandinavia are o climă continentală rece.

Spre sud, clima mediteraneană se caracterizează prin ierni călduțe și ploioase și prin veri calde, uscate și însorite, astfel încât această climă a fost definită ca fiind „temperată iarna și subtropicală vara”.

Acești factori explică repartizarea climelor Europei așa cum apar pe harta alăturată.

Factori

Mase de aer

Factorii genetici ai climei Europei sunt:

  • radiația solară (rezultată din poziția de pe glob) determină caracterul temperat al climei;scade ca valoare anuală de la sud (130-140 kcal/cm³/an) spre nord (80-100 kcal/cm²/an).
  • circulația generală a aerului de la vest la est concretizată prin deplasarea anuală a zonelor de divergență și convergență, este determinată pe direcția vest-est): repartiția descrescătoare a precipitațiilor;diminuarea caracterului oceanic al climei; accentuarea continentalismului termic.

Europa este situată în spațiul de acțiune dinamică a vânturilor de vest și a vânturilor polare. Influența centrilor barici situați în afara continentului sau pe marginile acestuia (Anticiclonul Azorelor, Anticiclonul Groenlandez, Anticiclonul Siberian, Ciclonul Islandez, Ciclonul Central Asiatic) determină deplasarea pe continent a unor mase de aer diferite: polare- foarte reci și relativ continentale-reci/calde, atlantice-călduroase și umede, mediteranene/nord africane-calde și umede; după sezon și uscate.

Diversitatea maselor de aer și raporturile dintre acestea determină caracteristici variate în regimul precipitațiliilor, temperaturii.

  • contactul sinuos dintre uscat și apă
  • influența Curentului Atlanticului de Nord
  • aspectul și altitudinea reliefului prin prezența și orientarea lanțului muntos alpino-carpatic;zonalitatea verticală
  • prezența unei mase continentale de mari dimensiuni în estul continentului, aceasta determină continentalismul temperaturii și al precipitațiilor.

Elementele climei

Nori asupra Europei

Manifestarea elementelor climatice principale; izotermele medii anuale și cantitatea medie anuală de precipitații este determinată de acțiunea climatică simultană a Curentului Atlanticului de Nord și de continentalismul regiunii de est a Europei, inducând o azonalitate deformată (de la sud-vest spre nord-est) și nu este în conformitate cu zonalitatea latitudinală.

Temperatura medie anuală scade de la sudul spre nordul continentului, pe teritoriul continentului se desfășoară izoterme medii anuale cu valori de 20 °C , 15 °C , 10 °C , 5 °C , 0 °C sau -5 °C. Precipitațiile scad de la vest (1000 mm/an) la est (500 mm/an) și cresc în funcție de altitudine. Vânturile predominante sunt vânturile de vest și crivațul din est. Există și vânturi locale, de tip foehn.

Regionalizare climatică

În Europa se disting mai multe tipuri de climă, cu o succesiune predominant latitudinală, cu o dispunere deformată, de la sud-vest spre nord-est. Zonalitatea este dublată de etajarea pe verticală a elementelor climei. Succesiunea tipurilor de climă începe din Peninsula Iberică (pe fondul climatului mediteran), aici existând nuanțe de ariditate similare latitudinilor tropicale și ajunge la caracteristici climatice extreme în nord-estul continental (similare cu cele polare în nordul Munților Urali).

Repartiția tipurilor de climă este influențată de Curentul Atlanticului de Nord, în vest (sub aspectul repartiției temperaturilor medii și al regimului precipitațiilor) și de influența maselor continentale, în est (în caracterul continental al temperaturii și arid al regimului precipitațiilor).

Tipuri de climă

  • climat subtropical secetos în Peninsula Iberică
  • climat mediteranean-subtropical în Peninsula Iberică, Peninsula Italică, sudul Peninsulei Balcanice.

Caracteristici: două sezoane (iarna răcoroasă și umedă, vară foarte caldă și secetoasă), temperaturile medii ale lunilor extreme fiind de 10 °C în ianuarie și 25 °C în iulie.Precipitațiile medii anuale sunt de 600–900 mm/an (predominant în aprilie și octombrie), zona de interferență între circulația vestică, de pe Marea Mediterană și cea din nordul Africii. Climat temperat oceanic(influența Curentului Atlanticului de Nord) se întâlnește în nordul Spaniei, Insulele Britanice, vestul Franței, nordul Norvegiei (Europa de Vest între 40° și 70° latitudine).

Caracteristici: circulația permanentă a maselor de aer vestice, umede și răcoroase, temperaturile medii ale lunilor extreme scad de la sud la nord (în ianuarie de la 8 °C la -1 °C, în iulie de la 22 °C la 15 °C), iar precipitațiile medii anuale scad de la 1000 mm/an la 800–900 mm/an. Circulă vânturile din vest.

  • climat de tranziție: se găsește în centrul Spaniei, Europa Centrală, Europa de Sud-Est.

Caracteristici: slăbirea treptată a circulației maselor de aer vestice, interferența acestora cu masele de aer provenit din nord, sud sau est, temperaturile medii negative fiind timp de 1-3 luni. Vara, temperaturile medii cuprind 15 °C - 18 °C, precipitațiile medii anuale scad de la vest (800 mm/an) la est (500 mm/an).

  • climat temperat-continental: se gasește în Europa de Est, sudul Peninsulei Scandinavice.

Caracteristici: influența maselor de aer nordice și est-continentale; rece și umed la nord (500 mmm/an), mai cald și ariid în sud (200–300 mm/an).

  • climat temperat de stepă

Caracteristici: precipitații moderate; nuanțe de ariditate (în estul Mării Negre)

  • climat subpolar în Europa Nordică, la latitudini mai mari de Cercul Polar

Caracteristici: cca. 5-6 luni temperaturi medii negative; media lunii iulie între 10 °C - 15 °C ; precipitații de 500 – 800 mm/an, predominant sub formă de zăpadă; lungimea mare a anotimpului rece; vânturi polare.

  • climat montan: etajare pe verticală; lanțurile montane se desfașoară în toate unitațile climatice;

Caracteristici: la baza munților sunt caracteristicile unitații mari de relief, iar de la cca 800 m altutudine intervine etajarea; scăderea temperaturilor, creșterea precipitațiilor și a umidității; în munții din altutidine, iar în munții din nordul continentului, la 500 m altitudine precipitațiile cresc până la 1000–1500 mm/an.

Hidrografia Europei

Volga
Balaton
Ladoga
Odra, Szczecin, Polonia

Particularitățile rețelei de râuri se definesc în raport cu : lungimea, suprafața bazinului hidrografic, debitele și nivelurile specifice, bazinele oceanice și marine în care se varsă și regimul de scurgere.

Volga este cel mai lung fluviu al Europei, de peste 3500 km, iar, din acest punct de vedere, este urmată de 3 fluvii cu lungimi între 2000 și 3000 km: Dunărea, Ural și Nipru. Între 1000 și 2000 km, au râurile Don, Peciora, Nistru, Rin și Elba. Volga se impune ca cel mai întins bazin hidrografic în spațiul european.

Cele mai importante fluvii se varsă în Oceanul Atlantic, în Marea Baltică, Oceanul Arctic, Marea Nordului, Marea Mediterană, Marea Neagră, dar și în bazinul endoreic al Mării Caspice (Ural și Volga).

Regimul de scurgere al râurilor variază în cursul anului în funcție de climă și relief. În spațiul european există râuri cu regim complex și râuri cu regim simplu de scurgere. Râurile cu regim complex străbat regiuni variate din punct de vedere morfologic și climatic, reprezentând importante artere de navigație și de energie.Cele mai importante sunt Dunărea, Rinul și Ron.

Râurile cu regim simplu se diferențeaza în funcție de variația debitului:

  • tipul nordic: râuri bogate în apă pe tot cursul anului - Pecioara, Dvina de Nord, Neva
  • tipul atlantic: Loara ,Sena, Tamisa, Meusse; se caracterizează printr-un regim relativ uniform, dar cu debit crescut iarna, ca Saone.
  • tipul mediteraneean: râuri scurte, alimentate mai ales iarna, comparativ cu vara, când pot să sece, ca Tibru, Segura, Alfios, Salso.
  • tipul central-european: râuri lungi, cu debit mare primăvara în urma topirii zăpezilor și a ploilor de primăvară, ca Vistula, Elba și Odra.
  • tipul est-european: specific râurilor din câmpii întinse, cu debit oscilant, foarte mic vara, datorită climatului continental excesiv, ca și iarna, datorită înghețului, cum ar fi Volga, Don și Nipru.

În Europa sunt distribuite numeroase lacuri, variate ca mod de formare, întindere și volum. Cele mai multe și mai mari se află în regiunile afectate de glaciațiunea cuaternară din nordul Europei.

În Peninsula Scandinava și în nordul Câmpiei Ruse există câteva sute de mii de lacuri glaciare, ca Ladoga (18 400 km²) și Onega (9610 km²) în Rusia, ca Varern, Vattern, Malaren în Suedia, Saimma în Finlanda.

Lacurile glaciare sunt numeroase și în munti înalți, însă, chiar daca au o suprafață mai mică decât cele de calotă - mai mari fiind Geneva, Constanza, Bodensee (peste 600 km²), sunt mai adânci, precum cele din nordul Italiei - Como, Garda și Maggiore.

Suprafețe apreciate au și lacurile de origine tectonică, precum lacul Balaton, Ohrid sau Prespa. Cel mai mare lac de pe glob se situează între Europa și Asia: Marea Caspică (371.000 km²) și un nivel sub cel al Oceanului Planetar -28 metri. Din cauza evaporației puternice, suprafața sa se reduce treptat, din 1930 până în prezent micșorându-se cu 40.000 km²,iar în unele locuri linia țărmului înaintând spre interior cu 16 km.

Amenajările hidrotehnice, în special cele din Europa de est, au condus la apariția unor lacuri de acumulare de mari dimensiuni, cum sunt Samara și Vogograd pe Volga; Porțile de Fier I pe Dunare; Timleansk pe Don.

Panorama Dunării lângă orașul Visegard (Ungaria)

Mări și oceane

Imagine din satelit a Mării Negre

Biopedosfera Europei

Biosfera Europei
Vegetația Europei

Vegetația

Zona Mediteraneeană este alcătuită predominant din formațiuni arbustive semperviriscente: maquis, garriga (sudul Franței), tomillares (Spania), frigana (Grecia). În Spania apare singura specie de palmier pe sol european.

Zona pădurilor de foioase se întinde din nordul Spaniei și din arhipelagul britanic, până la sud de Varșovia, spre est, până în bazinul superior al Prutului și Nistrului, iar spre sud, până la limita munților Alpi, Dinarici și Rodopi. Pădurile sunt relativ sărace în specii, fiind dominate de fag și stejar, multe dintre ele fiind înlocuite, din timpuri istorice, cu plante de cultură.

Zona pădurilor mixte se reprezintă sub forma unor fâșii, între 50 și 55 grade latitudine, care se îngustează pe măsură ce înaintează spre extremitatea estică a continentului.

Zona pădurilor de rășinoase, în care predomină molidul, bradul, zada și mesteacănul, este cea mai masivă unitate forestieră a Europei. Acestea ocupă o arie vastă, până spre latitudinea orașelor Oslo, Stockhlom și Sankt Petesburg, dincolo de care, spre sud, are o maximă extensiune în Câmpia Petesburg, până la latitudinea orașului Kiev.

Stepa, alcătuită din vegetație ierboasă xerofilă, este specifică Europei de Est, teritoriile situate la nord de Marea Neagră și Marea Caspică și a unor porțiuni restrânse din estul Câmpiei Române, Podișul Dobrogei, Câmpia Tisei și Peninsula Iberică. A fost înlocuită în cea mai mare parte cu cereale și plante tehnice.

Silvostepa - o fâșie îngustă, situată între vegetația de stepă și cea a pădurilor de foioase, se întinde din Câmpia Română până la poalele Munților Ural. În afara ierburilor specifice stepei (colilie, laptele cucului, pelin, paius), apar și pâlcuri de pădure, reprezentate de stejar, carpen, tei, arțar etc.

Tundra este întâlnită în insulele arctice, în nordul Scandinaviei și în nordul Câmpiei Ruse, între Capul Nord și Munții Ural. Vegetației sărăcăcioase de mușchi și licheni i se adaugă mesteăcanul pitic, salcia pitică și ienupărul. O vegetație asemănătoare celei de tundră, vegetația alpină, se găsește în partea superioară a munților înalți, fiind formată, printre altele, din graminee, afin, merișor și smardar.

Fauna

Marmota Alpină
Wisent

Fauna de tip tropical, apoi subtropical, din pliocen, cu elefanți, cămile și antilope, a cedat locul faunei de climă rece, din timpul glaciațiunilor.S-a format o faună de tundră și pădurea boreală, cu exemplare de mamut, ren, cerb, urs, rinocer lânos și animale de peșteră, cum ar fi ursul de peșteră.

În postglaciar, fauna s-a modificat din nou, ajungându-se la fauna actuală.Se mai păstrează însă relicte glaciare, pe munții înalți, în cadrul faunei alpine sau al regiunilor arctice. Intervenția omului a făcut ca, în holocen, unele specii ca bourul sau mamutul să dispară.

Cu toate acestea, și în cadrul lumii animale, se pot deosebi anumite asociații faunistice, legate de zona atlantică, cea mediteraneeană și cea continentală etc.

În Europa atlantică, din cauza marii densități a populației, numărul de specii și de exemplare ale animalelor sălbatice s-a redus simțitor ,iar multe specii, cum ar fi ursul sau lupul, chiar au dispărut.

În nordul european se întâlnesc în mediul acvatic foca, morsa, iar pe uscat lemingul, renul și alte numeroase specii de păsări, în special în timpul scurtei veri polare.

În Europa Mediteraneeană, cu o faună sărăcită, se mai păstrează câteva elemente caracteristice precum șacalul și pisica sălbatică, în care se adaugă numeroase reptile, broasca țestoasă de uscat, scorpionul și în Gilbraltar magotul, singura specie de maimuță din Europa.

Fauna cea mai abundentă și cea mai diversificată se întâlnește în Europa Centrală și în cea Continentală. Taigaua, spre deosebire de tundră, beneficiază de o faună bogată și variată, cu numeroase specii endemice, ca elanul sau vulpea roșie.Pădurea de foioase se caracterizează prin specii de animale precum cerbul, căprioara, mistrețul, ciocănitoarea, gaița, cucul, cocoșul de pădure.

Specifică prin elemente faunistice, este stepa, tipică pentru mulțimea rozătoarelor ca popândăul, hârciogul, iepurele și răpitoare ca lupul, vulpea sau viezurele. Dintre păsări poti fi menționate: dropia, ciocârlia, prepelița, cocorul.

În stepele caspice foarte aride sunt întâlnite antilopa saiga.

Fauna alpină proprice munților înalți, cuprinde relicte glaciare, antilopa de munte europeană, capra neagră, marmota, mai ales în Munții Alpi.

Solul

Cernoziom - Prokhorovka - Russia
Terra Rossa

Ca o consecință a varietății reliefului, climei și vegetației, în Europa, solurile sunt foarte variate, diferențiindu-se, astfel, clase și tipuri genetice. Cele trei regiuni principale ale continentului - atlantică, mediteraneană și continentală - sunt reprezentate prin soluri caracteristice:

În Europa de Vest predomină argiluvisolurile și cambisolurile, acoperite cu păduri de foioase în spațiile, cu relief mai coborât. Acestea sunt soluri slab acide, mai sărace în humus. În același timp, masivele hercinice se caracterizează prin prezența rendzinelor.

Solul tipic Europei mediteraneene este terra rossa, specific pădurilor xerofile și tufișurilor de arbuști.

În partea centrală și estică a continentului există cea mai mare desfășurare de soluri zonale. Astfel, în nord, pe litoralul arctic, sunt prezentate solurile de tundră; în partea de mijloc, reprezentând cea mai mare suprafață, sunt prezentate podzolurile și solurile cenușii podzolice, tipice pădurii de conifere; spre sud, în Câmpia Română, Podișul Dobrogei, sudul Europei de est și, insular, în Câmpia Tisei, predomină cernoziomurile, legate de formațiunile de stepă și silvostepă. Acestea sunt cele mai fertile soluri din Europa. În zona stepelor caspice, pe porțiuni restrânse, se formează soluri de semideșert, cu o concentrație mare de săruri.

Lanțurile montane înalte prezintă o dispunere a tipurilor de soluri în strânsă corelație cu condițiile climatice și cu elemente de vegetație.

Resurse naturale

StatfjordA(Jarvin1982)
Бачатский экскаваторы
Swiss National Park 131
Bazinul carbonifer Ruhr
I.Resursele de subsol
  • Minereuri de fier: Munții Ural, Peninsula Crimeea, Suedia (Kiruna), nordul Norvegiei, bazinul francez Lorena iar în România în M. Banatului, Poiana Ruscă și Harghita;
  • Minereuri neferoase: Scandinavia, România (grupa N a Carpaților Orientali, Apuseni), bauxită (M. Pădurea Craiului) etc.;
  • Petrol și gaze: Marea Nordului, Marea Caspică și câmpiile limitrofe, Marea Neagră în NV, bazinul Peciorei din Câmpia Rusă, România (Subcarpați, Câmpia Română, Depresiunea colinară a Transilvaniei, Dealurile de Vest, Câmpia de Vest);
  • Cărbuni: M. Ural, Wales și Northumberland în Marea Britanie, Rhur în Germania, Silezia în Polonia și Cehia, Asturia în Spania iar în România în Depresiunea Petroșani, Podișul Getic, Subcarpații de Curbură și Getici, Câmpia de Vest etc.;
  • Roci de construcție: granit (Finlanda, Scoția, Munții Măcin), bazalt (Masivul Central Francez, Irlanda, M. Harghitei), marmură (Grecia, Italia, Norvegia, Munții Poiana Ruscă);
  • Sare: Polonia, Germania, Spania, România (Subcarpați, P. Sucevei, P. Transilvaniei)
II. Resursele de apă
  • Energia hidroelectrică: Norvegia, Alpi, Dunăre (România, Serbia), Volga (Rusia);
  • Energia geotermală: Italia, Islanda, România (Câmpia de Vest);
  • Ape minerale: România (Vatra Dornei, Borsec, Harghita), Franța (Vichy), Cehia (Karlovy-Vary);
  • Lacuri: agrement, piscicultură, irigații, etc.
III. Resurse atmosferice și extraatmosferice
  • Energia eoliană: Olanda, Germania, Danemarca;
  • Energia solară: Franța, Spania, Germania, Marea Britanie;
  • Resursele vegetale: păduri, pășuni, fânețe. Din punct de vedere economic, mai importante sunt pădurile de conifere, pajiștile montane și cele din lungul râurilor;
  • Resursele de sol: cernoziom (fertilitat).

Țări

Vezi și: Listă de țări europene.

Cel mai mare stat de pe continent este Federația Rusă, chiar dacă se ia în considerare doar partea sa europeană, Rusia fiind mai mare decât orice alt stat european. Douăzeci și opt din țările Europei compun Uniunea Europeană și sunt puternic integrate din punct de vedere politic și economic.

Tabelul de mai jos afișează o listă a țărilor europene grupate după regiunile folosite de către Organizația Națiunilor Unite.

Numele regiunii și
al țării cu drapel 		Suprafață
(km²) 		Populație
(est. din 1 iulie 2002) 		Densitatea populației
(pe km²) 		Capitală
Europa de Est:
Belarus Belarus 207.600 10.335.382 49,8 Minsk
Bulgaria Bulgaria 110.910 7.621.337 68,7 Sofia
Republica Moldova Republica Moldova 33.843 4.434.547 131,0 Chișinău
Polonia Polonia 312.685 38.625.478 123,5 Varșovia
Cehia Republica Cehă 78.866 10.256.760 130,1 Praga
România România 238.391 21.698.181 91,0 București
Slovacia Slovacia 48.845 5.422.366 111,0 Bratislava
Ucraina Ucraina 603.700 48.396.470 80,2 Kiev
Ungaria Ungaria 93.030 10.075.034 108,3 Budapesta
Europa de Nord:
Danemarca Danemarca 43.094 5.368.854 124,6 Copenhaga
Estonia Estonia 45.226 1.415.681 31,3 Tallinn
Finlanda Finlanda 336.593 5.157.537 15,3 Helsinki
Islanda Islanda 103.000 307.261 2,7 Reykjavík
Letonia Letonia 64.589 2.366.515 36,6 Riga
Lituania Lituania 65.200 3.601.138 55,2 Vilnius
Norvegia Norvegia 324.220 5.163.709 15.92 Oslo
Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord Regatul Unit 244.820 61.100.835 244,2 Londra
Republica Irlanda Republica Irlanda 70.280 4.234.925 60,3 Dublin
Suedia Suedia 449.964 9.090.113 19,7 Stockholm
Europa de Sud:
Albania Albania 28.748 3.600.523 125,2 Tirana
Andorra Andorra 468 68.403 146,2 Andorra la Vella
Bosnia și Herțegovina Bosnia și Herțegovina 51.129 4.448.500 77,5 Sarajevo
Croația Croația 56.542 4.437.460 77,7 Zagreb
Grecia Grecia 131.940 10.645.343 80,7 Atena
Italia Italia 301.230 58.751.711 191,6 Roma
Macedonia de Nord Macedonia (FYR) 25.333 2.054.800 81,1 Skopje
Malta Malta 316 397.499 1.257,9 Valletta
Muntenegru Muntenegru 13.812 616.258 44,6 Podgorița
Portugalia Portugalia 91.568 10.084.245 110,1 Lisabona
San Marino San Marino 61 27.730 454,6 San Marino
Serbia Serbia 88.361 9.663.742 109,4 Belgrad
Slovenia Slovenia 20.273 1.932.917 95,3 Ljubljana
Spania Spania 504.851 45.061.274 89,3 Madrid
Vatican Vatican 0,44 900 2.045,5 Cetatea Vaticanului
Europa de Vest:
Austria Austria 83.858 8.169.929 97,4 Viena
Belgia Belgia 30.510 10.274.595 336,8 Bruxelles
Elveția Elveția 42.290 7.507.000 176,8 Berna
Franța Franța 547.030 59.765.983 109,3 Paris
Germania Germania 357.021 83.251.851 233,2 Berlin
Liechtenstein Liechtenstein 160 32.842 205,3 Vaduz
Luxemburg Luxemburg 2.586 448.569 173,5 Luxembourg
Monaco Monaco 1,95 31.987 16.403,6 Monaco
Țările de Jos Țările de Jos (Olanda) 41.526 16.318.199 393,0 Amsterdam
Europa Transcontinentală și Asia:
Azerbaidjan Azerbaidjan 86.600 8.621.000 97 Baku
Georgia Georgia 69.700 4.661.473 64 Tbilisi
Kazahstan Kazahstan 2.724.900 15.217.711 5,6 Astana
Rusia Rusia 3.960.000 106.037.143 26,8 Moscova
Turcia Turcia 783.562 70.586.256 93 Ankara
Europa sociopolitică
Armenia Armenia 29.800 3.229.900 101 Erevan
Israel Israel 67.91 3.572.000 49,7 Ierusalim
Cipru Cipru 9.251 788.457 85 Nicosia
Total 10.176.246 709.608.850 69,7

Populația și caracteristicile Europei geodemografice

Population density Europe
Articol principal: Demografia Europei.

Încă de la Renaștere, Europa a avut o influență majoră în cultura, economia și mișcările sociale din întreaga lume. Cele mai importante invenții își au originea, în principal, în Europa și Statele Unite.[9] Demografia Europei e importantă nu numai din punct de vedere istoric, cât mai ales din cel al înțelegerii actualelor relații internaționale și probleme de ordin social-economic.

Unele probleme curente și din trecut legate de demografie au inclus emigrația religioasă, relațiile inter-rasiale, imigrația economică, un declin al natalității și îmbătrânirea populației. În unele țări majoritar catolice, precum Irlanda și Polonia, accesul la avort este, în prezent, limitat; în trecut, asemenea restricții privind nașterile controlate artificial erau comune în Europa. Avortul a rămas ilegal în insula Malta, unde religia de stat este cea catolică. De asemenea, este de menționat și faptul că 3 țări europene (Olanda, Belgia și Elveția) și comunitatea autonomă a Andaluziei (Spania)[10][11] au permis forma limitată a eutanasiei voluntare pentru persoanele bolnave în stare terminală.

În 2005 populația Europei a fost estimată la 731 de milioane de locuitori de către Națiunile Unite,[12] care reprezintă puțin peste a noua parte din populația lumii. Cu un secol în urmă, Europa adăpostea aproape un sfert din populația lumii. Populația Europei a crescut în ultimul secol, dar în alte zone ale lumii (în special în Africa și Asia) populația lumii a crescut într-un ritm mult mai alert.[12] Potrivit proiecției populației realizată de ONU, populația Europei va suferi un declin până la 7% din populația planetei în 2050, sau 653 de milioane de locuitori (varianta medie, variantele cele mai ridicate și scăzute fiind de 777 de milioane, respectiv, 556 de milioane).[12] În acest context, discordanțe importante există între regiuni privind rata fertilității.

Demographics of europe
Demographics of Europe

Evoluția numerică

Din secolul III până în 1759 a avut loc o creștere lentă; Europa avea 40 de milioane de locuitori în secolul III, 80 de milioane de locuitori în 1500 și 140 de milioane de locuitori în 1759. Creșterea lentă a fost cauzată de epidemii, invazii ale popoarelor migratoare, războaie, lipsa resurselor alimentare datorită recoltelor scăzute.

Creșterea evidentă a populației în condițiile exploziei demografice a fost declanșată de Revoluția Industrială din Anglia, Franța, Germania și Țările de Jos, de progresele în domeniul medical, de creșterea nivelului de trai: în sec. XIX-XX, populația Europei a crescut de la 203 milioane de locuitori la 408 de milioane de locuitori, pentru ca în 2011 să se înregistreze 738.271.800 de locuitori (cu populația Rusiei inclusă, însă cu populația Turciei exclusă). După 1950 ritmul de creștere al populației s-a redus, apropiindu-se de valoarea 0 în ultimii ani. Din populația totală a Europei actuale, circa 500.729.000 de locuitori aparțin Uniunii Europene, care include în prezent 27 de state membre (în cazul aderării Croației la 1 iulie 2013, populația totală a statelor membre UE ar crește cu 4.284.889 de locuitori).

Distribuția spațială a populației

Populația a fost distribuită inegal în Europa, în funcție de factorii naturali, factorii tehnologici și economici, factorii demografici și factorii sociali.

Densitatea medie a populației este de 71 loc./km², plasând Europa pe locul 2 după Asia. Pe state există densități diferite: state cu densități medii de peste 200 loc./km² (Germania, Olanda, Belgia, Regatul Unit); cu densități între 150-200 loc./km² (Italia, Elveția), între 100–150 km² (Danemarca, Franța, Portugalia, Ungaria, Polonia), între 50-100 loc./ km² (Irlanda, Spania, Austria, România, Bulgaria, Grecia) și sub 50 loc./km² (Islanda, Norvegia, Finlanda, Letonia sau Rusia-27 loc./km²). Cea mai mare densitate de populație o are Monaco (16.000 loc./km²), iar cea mai mică densitate o are Islanda (2,81 loc./km²).

Pe zone, densități mai mari de 300 loc./km² apar în Olanda, Belgia, Ruhr, centrul și sud-estul Marii Britanii, nordul Italiei, valea Rhinului, între 100-200 loc./km² (Europa de Vest și Europa Centrală); sub 50 loc./km² (Europa Nordică, Europa de Răsărit și Peninsula Balcanică).

Mișcarea naturală a populației

Invandrare utvandrare Sverige 1850-2007

Europa este spațiul unui dramatism demografic deoarece natalitatea a coborât la 11-12%, iar mortalitatea a urcat la 11%, rezultând un bilanț natural cuprins între 0-1%. Pe state, în ultimii ani s-au înregistrat rate ale natalității între 15 și 20% în Albania, Turcia, Islanda și Irlanda; rate reduse ale natalității în jur de 10% și sub 10%, în Austria, Germania, Ungaria, România și Rusia, și chiar de 8-9% în Bulgaria și Ucraina.

Bilanțul natural al populației Europei este negativ în țări ca: Letonia (-7,1%), Ucraina (-6,2%), Rusia (-4,8%), Belarus (-4,7%) și România (-1,5%).

Speranța de viață

În Europa speranța de viață este de 70 de ani. Pe state apar diferențieri mari: în Islanda 79 ani la bărbați și 83 de ani la femei; în Elveția 84 de ani la femei.

În 2008, speranța de viață la nivelul celor 27 de state din UE era de 76,4 ani pentru bărbați și 82,4 ani pentru femei, iar creșterea speranței de viață este principatul factor care duce la îmbătrânirea populației.

În statele din Europa de Est s-a înregistrat o scădere a speranței medii de viață ca urmare a degradării nivelului de trai, accidentelor, crimelor, consumului de alcool etc. Ca tip demografic, Europa se încadrează în tipul demografic modern, cu deficit natural de populație.

Mobilitatea teritorială a populației

După marile descoperiri geografice europenii au părăsit continentul și au contribuit decisiv la colonizarea lumii noi.

Începând din secolul XX și până în prezent asistăm la o tendință inversă(locuitorii altor continente se îndreaptă spre Europa ca forță de muncă , cele mai multe sosiri fiind din fostele colonii din Africa, Orientul Mijlociu sau din Asia către Marea Britanie, Franța, Olanda , care au și adoptat o legislație favorabilă.

După 1989 s-a înregistrat un flux de emigranți dinspre țările est-europene spre Europa occidentală, datorită decalajelor de dezvoltare economică și implicit a diferenței nivelului de trai.

Fenomenul "brain drain" sau "exodul inteligenței" a căpătat o extensiune mare (persoanele super-dotate fiind racolate spre occident).

Conflictele militare din nordul Africi au contribuit în ultimii ani la intensificarea fluxurilor de emigrare a refugiaților spre statele din sudul Europei, acestea confruntându-se cu mari probleme legate de preluarea acestora-în special Italia.

La nivelul continentului, bilanțul migratoriu este predominant negativ cu excepția unor state ca Marea Britanie, Germania, Franța, Suedia etc. Principalele țări emițătoare de emigranți sunt cele foste comuniste: principalele țări receptoare de imigranți sunt Franța, Spania, Germania, Marea Britanie, Grecia, Italia, Belgia și Olanda.

Structura populației pe grupe de vârstă

Europe population over 65

Structura populației pe grupe de vârstă este influențată de mobilitatea populației, comportamentului demografic și nivelului de trai. Pe ansamblu, Europa se caracterizează printr-o pondere mare (15%) a populației de peste 60 de ani, fiind continentul cu cea mai îmbătrânită populație. Italia este țara cu cea mai îmbătrânită populație de pe glob, cu 19,7 % din totalul populației cu vârste de peste 60 de ani, valori ridicate dețin Germania și Grecia, Belgia și Suedia.

Populația tânară (sub 15 ani) deține doar 17% din populația Europei. Există și țări cu pondere mare a populației tinere: Albania, Islanda, Irlanda, Cipru.

Structura profesională a populației

Structura populației pe ramuri de activitate economică prezintă mari diferențe: valorile medii plasează Europa între continentele cu un nivel de dezvoltare economică ridicată, cu o importantă forță de muncă ocupată în servicii (60%), industrie (23%) și agricultură (17%).

Partea centrală și de vest a Europei are o pondere de peste 70% a populației ocupate în sfera serviciilor. Fostele state socialiste din Europa de est au ponderi ridicate ale populației ocupate în sectorul secundar, cum sunt România și Slovacia.

Criza economică izbucnită din 2008 și Criza datoriilor și a statelor din zona Euro ar putea modifica drastic structura profesională a populației și ar provoca o scădere masivă economică a Europei în viitorul apropiat.

Structura populației pe medii(urban/rural)

În Europa populația urbană are o pondere de 73%, iar cea rurală de 27 %.

Structura confesională

Europe religion map en

În Europa religia dominantă este creștinismul cu trei culte principale: catolicismul (predominant în Franța, Spania, Italia, Belgia, Portugalia, Polonia, Ungaria, Irlanda, Austria), protestantismul (predominant în Germania, Olanda, Norvegia, Suedia, Finlanda, Danemarca, Marea Britanie) și ortodoxismul (predominant în Rusia, România, Grecia, Bulgaria, Ucraina, Republica Moldova, Belarus și Serbia).

Alte culte: cultul musulman în Albania și Bosnia, neoprotestantismul (baptiștii, adventiștii, evangheliștii, martorii lui Iehova). Se preconizează că până în 2030, numărul musulmanilor în Europa se va dubla.

Limbi

Articol principal: Limbile Europei.
Hartă lingvistică a Europei

Majoritatea limbilor Europei fac parte din una din cele trei mari familii lingvistice indo-europene: limbile romanice (dezvoltate din limba latină vorbită în Imperiul Roman); limbile germanice (dezvoltate din limba pregermanică vorbită în partea de sud a Scandinaviei); limbile slave (dezvoltate din limba slavă veche vorbită în Ucraina actuală)[13].

  • Limbile romanice sunt vorbite, constant, în Europa de Sud-Vest și Vest, în țări precum Franța, Belgia, Spania, Portugalia, Andorra, Italia, Elveția, dar și în România, Republica Moldova, în unele regiuni ale Serbiei, Macedoniei și Greciei. Există, de asemenea, o importantă diasporă italiană și portugheză în Germania, Elveția etc.
  • Limbile germanice sunt vorbite, mai ales, în Europa Centrală, Europa de Nord-Vest și Nord (Germania, Austria, Elveția, nordul-estul Italiei, nord-estul Franței, Țările de Jos și Scandinavia și, de asemenea, în Marea Britanie și Irlanda, precum și de minoritatea germană și de unii membri ai comunităților evreiești care au supraviețuit în diverse țări de pe cuprinsul continentului).
  • Limbile slave se utilizează în Europa Centrală și Europa de Est - în Polonia, Cehia și Slovacia, unele zone ale estului Germaniei, în Rusia, țările baltice, Ucraina, Belarus și în Europa de Sud-Est - în țările din fosta Iugoslavie, Bulgaria, minorități din nordul Greciei, Ungaria, România și Republica Moldova, în țări din Caucaz, precum și de către diaspora iugoslavă, polonă, ucraineană și rusă în Germania, Franța, Belgia, Suedia și alte țări occidentale[13].

În afară de cele trei familii amintite sunt vorbite și alte limbi indo-europene:

În afara limbilor indo-europene sunt reprezentate în Europa și alte câteva familii de limbi, în primul rând,

  • Familia limbilor semitice e reprezentată de limba malteză, oficială în Malta, și de limba arabă vorbită de minorități numeroase de istorie recentă în Franța, Olanda, Spania, precum și de imigranți arabofoni în Marea Britanie, Suedia și alte țări occidentale. Există și o diasporă somaliană și etiopiană în Italia, Franța, Olanda etc.

Datorită imigrației din fostele colonii, există și comunități vorbitoare de limbi africane din familia limbilor hamitice, sudaneze, bantu (de pildă, în Franța și Marea Britanie etc) sau a limbilor malaezo-polineziene — de exemplu, în Olanda, Franța, Marea Britanie.

În unele orașe occidentale există cartiere populate de vorbitori de limbi din familia sino-tibetană — mai ales chinezi și vietnamezi — de pildă, în Franța și Regatul Unit — sau comunități bilingve de imigranți vorbitori de limbi amerindiene, în Spania.

Multilingvismul și apărarea limbilor regionale și minoritare sunt recunoscute ca scopuri politice în Europa de astăzi. În același timp, se acordă însemnătate și combaterii marginalizării și izolării cronice a minorităților mai recent imigrate, mai ales din țări extra-europene, în scopul promovării integrării lor economice, culturale și lingvistice.

Sistemul de orașe al Europei

[[wiki]]
Acest articol sau această secțiune nu este în formatul standard.
Ștergeți eticheta la încheierea standardizării.

Sistemul de orașe al Europei este rezultatul unor transformări succesive. În diferite perioade istorice orașele europene au fost cele mai mari din lume: Roma în Antichitate, Constantinopolul în Evul Mediu și Londra în epoca modernă. Sistemul de orașe al Europei este alcătuit din totalitatea așezărilor urbane din spațiul european aflate în relații complexe de interdependență și definite prin localizare, ierarhie, centralitate și mărime teritorială. Localizare orașelor europene este condiționată de configurația terenului, de resursele de apă și de căile de comunicații.a

Localizarea grupată a orașelor europene se referă la ariile cu grad sporit de concentrare a acestora sub formă de aglomerații urbane, conurbații și chiar megalopolisuri. Cele mai reprezentative aglomerații urbane din Europa sunt metropolele: Moscova (12,2 mil. loc.), Paris (11,3 mil. loc.), Londra (11,2 mil. loc.), Berlin (4,1 mil. loc.), Milano, Madrid, Roma, Atena. Aglomerațiile de tip megalopolis se conturează în câteva areale după cum urmează:

  • Middland, megalopolisul englez, cuprinde marea Londră și orașele Birmingham, Manchester, Liverpool, Schefield, Nottingham, Leeds, și înglobează cam jumătate din populația Marii Britanii (cca. 33 mil. loc.)
  • Ruhr-Rhin, megalopolisul german, dezvoltat în jurul conurbației Ruhr-Rhin, cu o populație de peste 25 mil. loc. care înglobează orașele Stuttgart, Frankfurt am Main, Kőln, Dűsseldorf și Essen
  • Randstad-Holland, megalopolisul olandez, care ocupă jumătatea vestică a țării și concentrează 60% din populația Olandei (cca. 10 mil. loc.), include cele două capitale Amsterdam și Haga precum și orașele Rotterdam și Utrecht.

Alte zone cu grad sporit de concentrare a orașelor sunt: Bazinul Parisului, sud-estul Ucrainei, valea fluviului Volga, nord-estul Franței, litoralul mediteranean al Spaniei, sudul Poloniei.Cele mai vechi centre urbane ale Europei au apărut în jurul Mării Mediterane în perioada antică (în Grecia, Italia, sudul Franței) și pe țărmul Mării Negre:

  • orașele grecești au apărut atât în bazinul Mării Mediterane (Atena, Corint, Byzantion, Marsala) și la Marea Neagră (Tomis, Histria, Callatis)
  • orașele romane: Roma, Londra (Londinium), Paris (Lutetia), Viena (Vindobona), Kőln (Colonia)

În Evul Mediu s-au dezvoltat orașele hanseatice (Anvers, Bruges, Hamburg și Bremen), cele din bazinul mediteranean (Bizantium-Constantinopol, Genova, Veneția), dar și multe orașe din Europa Centrală (Paris, Londra, Cracovia, Praga, Viena, Milano, Brașov, Târgoviște, Iași, Budapesta), și Europa de Est (Kiev, Moscova, St. Petersburg). În Epoca Modernă au apărut orașe noi care sunt un produs al Revoluției Industriale al activităților de producție și comerț: Manchester, Liverpool (Marea Britanie), Rotterdam (Olanda), Sankt Petersburg (Rusia), Odessa (Ucraina), Essen (Germania), Reșița și Hunedoara (România). După al Doilea Război Mondial a apărut o explozie de centre urbane înființate fie prin acordare de statut urban unor comune, fie prin înființarea de orașe noi în jurul unor obiective industriale nou construite: Nowa Huta (Polonia), Dunaujváros (Ungaria), Eisenhüttenstadt (Germania), Victoria (România).

Clasificarea orașelor după criterii geografice După poziția geografică:

  • Orașe situate pe litoral, orașe-port: Londra, Sankt Petersburg, Rotterdam, Odessa, Istanbul, Barcelona.
  • Orașe situate în interiorul continentului: Paris, Viena, Berlin, Moscova, Kiev, București.

După mărimea demografică

  • În Europa există peste 60 de orașe cu populație ce depășește 1 mil. loc.
  • În prezent, aglomerația urbană Moscova este considerată cea mai mare entitate urbană a Europei (cu o populație de 12,1 mil. loc.).
  • În viitorul apropiat este de așteptat ca orașul Istanbul să devină cel mai mare oraș al Europei sub aspect demografic.

După funcția urbană

  • Orașe cu funcție comercială: Genova, Leipzig, Veneția, Anvers, Lyon, Cracovia, Narwik, Cardiff, Arhanghelsk, Odessa.
  • Orașe cu funcție industrială: Manchaster, Birmingham, Essen, Katowice, Donețk, Torino, Brașov
  • Orașe cu funcție culturală: Viena, Florența, Sankt Petersburg, Cannes, San Remo, Davos, Versailles, Oxford, Cambridge, Heidelberg
  • Orașe cu funcții de servicii: Băile Herculane, Vichy, Karlovy-Vary, Nisa
  • Orașe cu funcție financiară: Londra, Paris, Zűrich, Frankfurt
  • Orașe cu funcție portuară: Rotterdam, Hamburg, Liverpool, Gdansk, Constanța

Nivelul de urbanizare al Europei este evidențiat și de ponderea de 77 % a populației urbane.

Lista orașelor mari

Rang Oraș Stat Populație (2004)[14] Populația oficială 2012 Datele recesământ/estimate Referițe Imagine
1 London[15]  Regatul Unit &&&&&&&&&7429200.&&&&&07.429.200 &&&&&&&&&8174000.&&&&&08.174.000 02011-03-27 27 martie 2011 [16]
2 Berlin  Germania &&&&&&&&&3387828.&&&&&03.387.828 &&&&&&&&&3501872.&&&&&03.501.872 02011-12-31 31 decembrie 2011 [17]
3 Madrid  Spania &&&&&&&&&3228319.&&&&&03.228.319 &&&&&&&&&3284110.&&&&&03.284.110 02011-01-01 1 ianuarie 2011 [18]
4 Atena  Grecia &&&&&&&&&3058400.&&&&&03.058.400 &&&&&&&&&3089698.&&&&&03.089.698 02011-01-01 1 ianuarie 2011 [19]
5 Roma  Italia &&&&&&&&&2553873.&&&&&02.553.873 &&&&&&&&&2799350.&&&&&02.799.350 02012-07-31 31 iulie 2012 [20]
6 Paris  Franța &&&&&&&&&2181374.&&&&&02.181.374 &&&&&&&&&2234105.&&&&&02.234.105 02009-12-31 31 decembrie 2009 [21]
7 Hamburg[22]  Germania &&&&&&&&&1734830.&&&&&01.734.830 &&&&&&&&&1802041.&&&&&01.802.041 02012-03-30 30 martie 2012 [23]
8 Budapest  Ungaria &&&&&&&&&1695814.&&&&&01.695.814 &&&&&&&&&1740041.&&&&&01.740.041 02012-01-01 1 ianuarie 2012 [24]
9 Vienna  Austria &&&&&&&&&1598626.&&&&&01.598.626 &&&&&&&&&1730278.&&&&&01.730.278 02012-01-01 01 ianuarie 2012 [25]
10 Varșovia  Polonia &&&&&&&&&1716855.&&&&&01.716.855 &&&&&&&&&1711324.&&&&&01.711.324 02012-07-01 1 iulie 2012 [26]
11 Bucharest  România &&&&&&&&&1927448.&&&&&01.927.448 &&&&&&&&&1677985.&&&&&01.677.985 02011-10-20 20 octombrie 2011 [27]
12 Barcelona  Spania &&&&&&&&&1621537.&&&&&01.621.537 &&&&&&&&&1621537.&&&&&01.621.537 02009-01-01 1 ianuarie 2009 [18]
13 Munich  Germania &&&&&&&&&1249176.&&&&&01.249.176 &&&&&&&&&1378176.&&&&&01.378.176 02011-12-31 31 decembrie 2011 [28]
14 Milano  Italia &&&&&&&&&1299439.&&&&&01.299.439 &&&&&&&&&1350267.&&&&&01.350.267 02012-06-30 30 iunie 2012 [29]
15 Praga  Cehia &&&&&&&&&1290846.&&&&&01.290.846 &&&&&&&&&1290846.&&&&&01.290.846 02011-06-17 17 iunie 2011 [30]
16 Sofia  Bulgaria &&&&&&&&&1138950.&&&&&01.138.950 Eroare de expresie: caracter de punctuație „,” necunoscut.Eroare de expresie: caracter de punctuație „,” necunoscut1.296.615 02011-02 februarie 2011 [31]
17 Brussels[32]  Belgia &&&&&&&&&&999899.&&&&&0999.899 &&&&&&&&&1119088.&&&&&01.119.088 02011-01-01 1 ianuarie 2011 [33]
18 Birmingham  Regatul Unit &&&&&&&&&&992400.&&&&&0992.400 &&&&&&&&&1074300.&&&&&01.074.300 02011-03-27 27 martie 2011 [16]
19 Cologne  Germania &&&&&&&&&&969709.&&&&&0969.709 &&&&&&&&&1000298.&&&&&01.000.298 02009-05-31 31 mai 2009 [34]
20 Napoli  Italia &&&&&&&&&&995171.&&&&&0995.171 &&&&&&&&&&956664.&&&&&0956.664 02012-06-30 30 iunie 2012 [29]
21 Turin  Italia &&&&&&&&&&902255.&&&&&0902.255 &&&&&&&&&&905352.&&&&&0905.352 02012-06-30 30 iunie 2012 [29]
22 Stockholm  Suedia &&&&&&&&&&761721.&&&&&0761.721 &&&&&&&&&&861010.&&&&&0861.010 02011-09-30 30 septembrie 2011 [35]
23 Marseille  Franța &&&&&&&&&1023973.&&&&&01.023.973 &&&&&&&&&&850602.&&&&&0850.602 02009 2009 [36]
24 Valencia  Spania &&&&&&&&&1294732.&&&&&01.294.732 &&&&&&&&&&814208.&&&&&0814.208 02009-01-01 1 ianuarie 2009 [18]
25 Amsterdam  Țările de Jos Eroare de expresie: caracter de punctuație „,” necunoscut.Eroare de expresie: caracter de punctuație „,” necunoscut767,849 &&&&&&&&&&798164.&&&&&0798.164 02012-11-30 30 noiembrie 2012 [37]
26 Kraków  Polonia &&&&&&&&&&757430.&&&&&0757.430 &&&&&&&&&&756666.&&&&&0756.666 02007-06-30 30 iunie 2007 [38]
27 Leeds  Regatul Unit &&&&&&&&&&443247.&&&&&0443.247 Eroare de expresie: caracter de punctuație „,” necunoscut.Eroare de expresie: caracter de punctuație „,” necunoscut751,5 02008-08-27 27 august 2008 [16]
28 Łódź  Polonia &&&&&&&&&&744541.&&&&&0744.541 &&&&&&&&&&750125.&&&&&0750.125 02009-01-01 1 ianuarie 2009 [38]
29 Riga  Letonia &&&&&&&&&&735241.&&&&&0735.241 &&&&&&&&&&713000.&&&&&0713.000 02009-01-01 1 ianuarie 2009 [39]
30 Sevilla  Spania &&&&&&&&&&704203.&&&&&0704.203 &&&&&&&&&&703206.&&&&&0703.206 02009-01-01 1 ianuarie 2009 [40]
31 Frankfurt  Germania &&&&&&&&&&646889.&&&&&0646.889 &&&&&&&&&&691518.&&&&&0691.518 02011-12-31 31 decembrie 2011 [41]
32 Zaragoza  Spania &&&&&&&&&&638799.&&&&&0638.799 &&&&&&&&&&674317.&&&&&0674.317 02009-01-01 1 ianuarie 2009 [18]
33 Palermo  Italia &&&&&&&&&&675277.&&&&&0675.277 &&&&&&&&&&653235.&&&&&0653.235 02012-06-30 30 iunie 2012 [29]
34 Wrocław  Polonia &&&&&&&&&&636268.&&&&&0636.268 &&&&&&&&&&633950.&&&&&0633.950 02007-06-30 30 iunie 2007 [38]
35 Rotterdam  Țările de Jos &&&&&&&&&&598923.&&&&&0598.923 &&&&&&&&&&615752.&&&&&0615.752 02012-11-30 30 noiembrie 2012 [37]
36 Genoa  Italia &&&&&&&&&&605084.&&&&&0605.084 &&&&&&&&&&606070.&&&&&0606.070 02012-06-30 30 iunie 2012 [29]
37 Helsinki  Finlanda &&&&&&&&&&559716.&&&&&0559.716 &&&&&&&&&&600551.&&&&&0600.551 02011-04-30 30 aprilie 2011 [42]
38 Stuttgart  Germania &&&&&&&&&&590657.&&&&&0590.657 &&&&&&&&&&595452.&&&&&0595.452 02007-02-28 28 februarie 2007 [43]
39 Düsseldorf  Germania &&&&&&&&&&572663.&&&&&0572.663 &&&&&&&&&&592393.&&&&&0592.393 02011-12-31 31 decembrie 2011 [44]
40 Glasgow  Regatul Unit &&&&&&&&&&629501.&&&&&0629.501 &&&&&&&&&&581900.&&&&&0581.900 02007-06-30 30 iunie 2007 [16]
41 Dortmund  Germania &&&&&&&&&&588680.&&&&&0588.680 &&&&&&&&&&580444.&&&&&0580.444 02010-12-31 31 decembrie 2010 [37]
42 Essen  Germania &&&&&&&&&&588084.&&&&&0588.084 &&&&&&&&&&574635.&&&&&0574.635 02010-12-31 31 decembrie 2010 [45]
43 Málaga  Spania &&&&&&&&&&547731.&&&&&0547.731 &&&&&&&&&&568305.&&&&&0568.305 02009-01-01 1 ianuarie 2009 [18]
44 Poznań  Polonia &&&&&&&&&&570778.&&&&&0570.778 &&&&&&&&&&564035.&&&&&0564.035 02007-06-30 30 iunie 2007 [38]
45 Copenhagen  Danemarca &&&&&&&&&&501664.&&&&&0501.664 &&&&&&&&&&557920.&&&&&0557.920 02012-10-01 1 octombrie 2012 [46]
46 Vilnius  Lituania &&&&&&&&&&552800.&&&&&0552.800 &&&&&&&&&&553553.&&&&&0553.553 02006-01-01 1 ianuarie 2006 [47]
47 Bremen  Germania &&&&&&&&&&545932.&&&&&0545.932 &&&&&&&&&&548477.&&&&&0548.477 02006-11-11 11 noiembrie 2006 [48]
48 Lisabona  Portugalia &&&&&&&&&&529485.&&&&&0529.485 &&&&&&&&&&547631.&&&&&0547.631 02011 2011 [49]
49 Sheffield  Regatul Unit &&&&&&&&&&516100.&&&&&0516.100 &&&&&&&&&&534500.&&&&&0534.500 02008-08-27 27 august 2008 [16]
50 Leipzig  Germania &&&&&&&&&&498491.&&&&&0498.491 &&&&&&&&&&533374.&&&&&0533.374 02012-03-31 31 martie 2012 [50]
51 Dresden  Germania &&&&&&&&&&487421.&&&&&0487.421 &&&&&&&&&&530548.&&&&&0530.548 02012-03-31 31 martie 2012 [50]
52 Dublin  Irlanda &&&&&&&&&&471841.&&&&&0471.841 &&&&&&&&&&525383.&&&&&0525.383 02011-04-10 10 aprilie 2011 [51]
53 Hannover  Germania &&&&&&&&&&515841.&&&&&0515.841 &&&&&&&&&&517251.&&&&&0517.251 02007-09-30 30 septembrie 2007 [52]
54 Gothenburg  Suedia &&&&&&&&&&466990.&&&&&0466.990[53] &&&&&&&&&&507330.&&&&&0507.330 02009-12-31 31 decembrie 2009 [35]
55 Haga  Țările de Jos &&&&&&&&&&469059.&&&&&0469.059 &&&&&&&&&&504260.&&&&&0504.260 02012-11-30 30 noiembrie 2012 [37]
56 Bradford  Regatul Unit &&&&&&&&&&481100.&&&&&0481.100 &&&&&&&&&&501700.&&&&&0501.700 02008-08-27 27 august 2008 [16]
57 Nuremberg  Germania &&&&&&&&&&495302.&&&&&0495.302 &&&&&&&&&&500967.&&&&&0500.967 02007-02-28 28 februarie 2007 [54]
58 Duisburg  Germania N/A &&&&&&&&&&496665.&&&&&0496.665 02007-12-31 31 decembrie 2007 [55]
59 Antwerp  Belgia &&&&&&&&&&455148.&&&&&0455.148 &&&&&&&&&&493517.&&&&&0493.517 02011-01-01 1 ianuarie 2011 [33]
60 Edinburgh  Regatul Unit &&&&&&&&&&453700.&&&&&0453.700 &&&&&&&&&&477660.&&&&&0477.660 02009-06-30 30 iunie 2009 [16][56]
61 Lyon  Franța &&&&&&&&&1226249.&&&&&01.226.249 &&&&&&&&&&472304.&&&&&0472.304 02006 2006 [57]
62 Manchester  Regatul Unit &&&&&&&&&&437000.&&&&&0437.000 &&&&&&&&&&503100.&&&&&0503.100 02011-03-27 27 martie 2011 [58]
63 Gdańsk  Polonia &&&&&&&&&&459072.&&&&&0459.072 &&&&&&&&&&456103.&&&&&0456.103 02007-06-30 30 iunie 2007 [38]
64 Toulouse  Franța &&&&&&&&&&651586.&&&&&0651.586 &&&&&&&&&&440204.&&&&&0440.204 02009 2009 [59]
65 Murcia  Spania &&&&&&&&&&398815.&&&&&0398.815 &&&&&&&&&&436870.&&&&&0436.870 02009-01-01 1 ianuarie 2009 [18]
66 Liverpool  Regatul Unit &&&&&&&&&&444500.&&&&&0444.500 &&&&&&&&&&466400.&&&&&0466.400 02011-03-27 27 martie 2011 [58]
67 Bratislava  Slovacia &&&&&&&&&&425155.&&&&&0425.155 &&&&&&&&&&431061.&&&&&0431.061 02009-12-31 31 decembrie 2009 [60]
68 Bristol  Regatul Unit &&&&&&&&&&393900.&&&&&0393.900 &&&&&&&&&&421300.&&&&&0421.300 02008-08-27 27 august 2008 [16]
69 Szczecin  Polonia &&&&&&&&&&411900.&&&&&0411.900 &&&&&&&&&&408583.&&&&&0408.583 02007-06-30 30 iunie 2007 [38]
70 Brno  Cehia &&&&&&&&&&367729.&&&&&0367.729 &&&&&&&&&&403407.&&&&&0403.407 02011-06-17 17 iunie 2011 [61]
71 Palma  Spania &&&&&&&&&&368974.&&&&&0368.974 &&&&&&&&&&401270.&&&&&0401.270 02009-01-01 1 ianuarie 2009 [18]
72 Tallinn  Estonia &&&&&&&&&&392306.&&&&&0392.306 &&&&&&&&&&396193.&&&&&0396.193 02006-01-01 1 ianuarie 2006 [62]
73 Bologna  Italia &&&&&&&&&&374425.&&&&&0374.425 &&&&&&&&&&383949.&&&&&0383.949 02012-06-30 30 iunie 2012 [29]
74 Bochum  Germania &&&&&&&&&&388179.&&&&&0388.179 &&&&&&&&&&382195.&&&&&0382.195 02007-06-30 30 iunie 2007 [63]
75 Las Palmas de Gran Canaria  Spania &&&&&&&&&&376953.&&&&&0376.953 &&&&&&&&&&381847.&&&&&0381.847 02009-01-01 1 ianuarie 2009 [18]
76 Florența  Italia &&&&&&&&&&368059.&&&&&0368.059 &&&&&&&&&&374580.&&&&&0374.580 02012-06-30 30 iunie 2012 [29]
77 Thessaloniki  Grecia &&&&&&&&&&386627.&&&&&0386.627 &&&&&&&&&&363987.&&&&&0363.987 02001-03-18 18 martie 2001 [64]
78 Bydgoszcz  Polonia &&&&&&&&&&368235.&&&&&0368.235 &&&&&&&&&&362397.&&&&&0362.397 02007-06-30 30 iunie 2007 [38]
79 Kaunas  Lituania &&&&&&&&&&368913.&&&&&0368.913 &&&&&&&&&&360630.&&&&&0360.630 02006-01-01 1 ianuarie 2006 [47]
80 Wuppertal  Germania &&&&&&&&&&361077.&&&&&0361.077 &&&&&&&&&&358746.&&&&&0358.746 02006-06-30 30 iunie 2006 [63]
81 Bilbao  Spania &&&&&&&&&&352317.&&&&&0352.317 &&&&&&&&&&354860.&&&&&0354.860 02009-01-01 1 ianuarie 2009 [18]
82 Lublin  Polonia &&&&&&&&&&355998.&&&&&0355.998 &&&&&&&&&&352786.&&&&&0352.786 02007-06-30 30 iunie 2007 [38]
83 Nice  Franța &&&&&&&&&&478850.&&&&&0478.850[65] &&&&&&&&&&347060.&&&&&0347.060 02006 2006 [66]
84 Plovdiv  Bulgaria N/A &&&&&&&&&&338153.&&&&&0338.153 02011-02 februarie 2011 [31]
85 Varna  Bulgaria N/A &&&&&&&&&&334870.&&&&&0334.870 02011-02 februarie 2011 [31]
86 Alicante  Spania &&&&&&&&&&310330.&&&&&0310.330 &&&&&&&&&&334757.&&&&&0334.757 02008-01-01 1 ianuarie 2008 [67]
87 Córdoba  Spania &&&&&&&&&&314178.&&&&&0314.178 &&&&&&&&&&328428.&&&&&0328.428 02009-01-01 1 ianuarie 2009 [67]
88 Bielefeld  Germania &&&&&&&&&&328012.&&&&&0328.012 &&&&&&&&&&326268.&&&&&0326.268 02006-06-30 30 iunie 2006 [68]
89 Wakefield  Regatul Unit N/A &&&&&&&&&&322300.&&&&&0322.300 02008-08-27 27 august 2008 [16]
90 Utrecht  Țările de Jos N/A &&&&&&&&&&321583.&&&&&0321.583 02012-11-30 30 noiembrie 2012 [37]
91 Cardiff  Regatul Unit &&&&&&&&&&341054.&&&&&0341.054 &&&&&&&&&&321000.&&&&&0321.000 02007-06-30 30 iunie 2007 [16]
92 Bari  Italia &&&&&&&&&&328458.&&&&&0328.458 &&&&&&&&&&318591.&&&&&0318.591 02012-06-30 30 iunie 2012 [29]
93 Valladolid  Spania &&&&&&&&&&321713.&&&&&0321.713 &&&&&&&&&&318461.&&&&&0318.461 02008-01-01 1 ianuarie 2008 [67]
94 Katowice  Polonia &&&&&&&&&&319904.&&&&&0319.904 &&&&&&&&&&317864.&&&&&0317.864 02009-01-01 1 ianuarie 2009 [38]
95 Aarhus  Danemarca N/A Eroare de expresie: caracter de punctuație „,” necunoscut.Eroare de expresie: caracter de punctuație „,” necunoscut315,193 02012-04-01 1 aprilie 2012 .[69]
96 Ostrava  Cehia &&&&&&&&&&311402.&&&&&0311.402 &&&&&&&&&&310397.&&&&&0310.397 02011-06-17 17 iunie 2011 [70]
97 Coventry  Regatul Unit &&&&&&&&&&304200.&&&&&0304.200 &&&&&&&&&&309800.&&&&&0309.800 02008-08-27 27 august 2008 [16]
98 Wirral  Regatul Unit &&&&&&&&&&313100.&&&&&0313.100 &&&&&&&&&&309500.&&&&&0309.500 02008-08-27 27 august 2008 [16]
99 Cluj-Napoca  România &&&&&&&&&&311528.&&&&&0311.528 &&&&&&&&&&309136.&&&&&0309.136 02011-10-20 20 octombrie 2011 [71]
100 Malmö  Suedia N/A &&&&&&&&&&306738.&&&&&0306.738 02012-09-30 30 septembrie 2012 [72]
101 Timișoara  România &&&&&&&&&&303908.&&&&&0303.908 &&&&&&&&&&303708.&&&&&0303.708 02011-10-20 20 octombrie 2011 [73] 250px
102 Mannheim  Germania N/A &&&&&&&&&&300793.&&&&&0300.793 02009-12-31 31 decembrie 2009 [74]

Turism

Conform specialiștilor din domeniul turismului una dintre cele mai frumoase destinații turistice europene, Veneția, se numără printre cele mai vizitate orașe din lume. În anul 2006 acesta a fost vizitat de peste 3 milioane de oameni din toate colțurile lumii.[75] Veneția nu este singurul oraș prin care continentul european atrage milioane de turiști, printre acestea se mai numără și orașe ca Paris, Barcelona, Sighișoara sau Amsterdam. Toate acestea au fost incluse în top 10 [76] de majoritatea site-urilor și blogurilor de turism din întreaga lume.

Transportul

DHC-7 G-BOAY London City Aws LCY 31.10.88 edited-2
International E Road Network green
Gare de l'Est - mars 2013 - TGV reseau 510 carmillon (2)
Glanmire north
MSMajestyOfTheSeasEdit1

Europa dispune de cel mai diversificat, dens și complementar sistem de transport de pe Glob;

  • rețeaua feroviară depășește 360.000 km și este electrificată în proporție de 45 % (locul 2 pe Glob, după America de Nord);
  • prin Europa circulă cel mai rapid tren din lume, TGV (350 km/h) și cel mai luxos (Orient Expres);
  • rețeaua rutieră depășește 6,6 mil. km, fiind modernizată diferențiat, de la vestul spre estul continentului;
  • Europa ocupă locul al doilea pe Glob în privința lungimii rețelei de autostrăzi, bine reprezentată în Europa de Vest și în curs de amenajare și extindere în Europa Centrală și de Est;
  • parcul de autoturisme depășește 230 de milioane (locul al 2-lea după America) și peste 40 mil. autovehicule comerciale (locul al 3-lea după America și Asia)
  • magistralele feroviare și rutiere se întretaie în mari noduri de transport reprezentate de marile metropole;
  • pentru eficientizarea fluxurilor de transport de mărfuri și persoane au fost stabilite la nivelul continentului (mai puțin Rusia) nouă coridoare de transport paneuropene;

Transporturile maritime (cu tradiții încă din antichitate în bazinul mediteranean și ulterior în țările atlantice) s-au revigorat după cel de-al doilea război mondial;

  • în transportul maritim predomină mărfurile debarcate (2/3 din total), iar ca porturi mari sunt Rotterdam (locul al 2-lea pe Glob), Anvers/Antwerpen, Hamburg, Londra, Le Havre, Marsilia, Barcelona, Constanța;
  • transporturile fluviale se realizează îndeosebi pe Rin (locul întâi ca trafic și Duisburg, locul întâi în lume ca port fluvial, cu peste 100 mil. tone/an), Dunăre, Volga, Tamisa, Elba etc.;
  • rețeaua de canale, de peste 14.000 km (1/3 din rețeaua navigabilă internă, fără Rusia), completează traficul fluvial;

Transporturile aeriene europene dețin 10,3 % din transportul mondial de pasageri;

  • în Europa se află unele dintre cele mai mari aeroporturi de pe Glob: Heathrow (Londra), Frankfurt/Main, Charles de Gaulle (Paris), Schipool (Amsterdam), Șeremetievo (Moscova) ș.a.;\
  • Transporturile speciale sunt bine reprezentate în spațiul european (inclusiv în România) prin sistemul de conducte (mai ales pentru petrol și gaze naturale), linii electrice de înaltă tensiune, telecomunicații etc.;

Note

  1. ^ Kaplan, Andreas M. (2014) European management and European business schools: Insights from the history of business schools, European Management Journal, 32(4), 529-534.
  2. ^ "Global: UN Migrants, Population". Migration News. January 2010 Volume 17 Number 1.
  3. ^ Lewis & Wigen 1997, p. 226.
  4. ^ World Population Growth, 1950–2050. Population Reference Bureau.
  5. ^ Raportul generalului Iulian Vlad către Nicolae Ceaușescu (cu privire la întâlnirea de la Malta, Gorbaciov-Bush din 2 decembrie 1989).
  6. ^ Microsoft Encarta Online Encyclopedia 2007. „„Europe"” (în engleză). Accesat în . 
  7. ^ Strabon, Geography 11.1
  8. ^ a b c Lungu, Marius (). Antologia Statelor Lumii (ed. a doua ediție). Constanța: Editura Steaua Nordului. pp. pp. 493—494. ISBN 973-8459-11-7. 
  9. ^ Encyclopædia Britannica's Great Inventions, Encyclopædia Britannica (în engleză). Accesat la data de 17 februarie 2009.
  10. ^ „Andalucía permitirá por ley la eutanasia pasiva para enfermos incurables”, 20 Minutos, 31 mai 2008 (în spaniolă). Accesat la data de 17 februarie 2009.
  11. ^ „Andalusia euthanasia law unnecessary, expert warns”, Catholic News Agency, 26 iunie 2008 (în engleză). Accesat la data de 17 februarie 2009.
  12. ^ a b c „World Population Prospects: The 2006 Revision Population Database” (în engleză). ONU — Departamentul pentru Afaceri Economice și Sociale. Accesat în . 
  13. ^ a b c „Europe”. Encyclopædia Britannica. 2007. Encyclopædia Britannica Online. 13 mai 2008.
  14. ^ Total population in Urban Audit cities – Core city
  15. ^ Refers to Greater London, which is composed of 32 independent borough councils
  16. ^ a b c d e f g h i j k l „July 2012 The populations of the regions and where these have changed the most”. Office for National Statistics. Accesat în .  Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; numele "UK" este definit de mai multe ori cu conținut diferit
  17. ^ http://www.statistik-berlin-brandenburg.de//Publikationen/OTab/2012/OT_A01-01-00_124_201112_BE.pdf
  18. ^ a b c d e f g h i „Instituto Nacional de Estadística. (National Statistics Institute)”. Ine.es. Accesat în . 
  19. ^ „Press Release” (PDF). Accesat în . 
  20. ^ „Bilancio Demografico della Popolazione Residente per Mese – Anno 2012” (în Italian). Dipartimento Partecipazioni e Controllo Gruppo Roma Capitale- Sviluppo Economico Locale. Accesat în . 
  21. ^ Institut National de la Statistique et des Études Économiques. „Commune : Paris (75056) – Thème : Évolution et structure de la population”. Accesat în . 
  22. ^ Refers to the city and federal state of Hamburg, which is composed of 7 boroughs
  23. ^ http://www.statistik-nord.de/index.php?id=1273
  24. ^ Gazetteer of Hungary, Hungarian Central Statistical Office, 2012
  25. ^ „STATISTIK AUSTRIA – Bevölkerung zu Quartalsbeginn seit 2002 nach Bundesland”. Statistik.at. . Accesat în . 
  26. ^ http://www.stat.gov.pl/gus/5840_13211_PLK_HTML.htm
  27. ^ http://www.bucuresti.insse.ro/cmsbuc/rw/resource/comunicat%20date%20provizorii%20rpl%202011%20bucuresti.pdf
  28. ^ Bayerisches Landesamt für Statistik - GENESIS-Online Bayern: Ergebnis - 12411-009r
  29. ^ a b c d e f g h „Bilancio Demografico Istat della Popolazione Residente – Anno 2012” (în Italian). The Office of Statistics and Census of the Italy. Accesat în . 
  30. ^ „Adresy v České republice: PRAHA” (în cehă). Mvcr.cz. Accesat în . 
  31. ^ a b c „ПРЕБРОЯВАНЕ 2011” (PDF) (în Bulgarian). National Statistical Institute of Bulgaria. . 
  32. ^ Refers to Brussels Capital Region
  33. ^ a b „Wettelijke bevolking”. Statbel.fgov.be. Accesat în . 
  34. ^ „Amtliche Bevölkerungszahlen”. Lds.nrw.de. Arhivat din original la . Accesat în . 
  35. ^ a b „SCB”. Statistics Sweden. Accesat în . 
  36. ^ „Resultats du recensement de la population – 2006”. INSEE. Accesat în . 
  37. ^ a b c d e CBS StatLine - Bevolkingsontwikkeling; regio per maand
  38. ^ a b c d e f g h i „Polska w liczbach 2012. As of 1 July 2012” (în poloneză). Wikipedia. Accesat în . 
  39. ^ http://data.csb.lv/EN/Database/annualstatistics/annualstatistics.asp
  40. ^ Instituto Nacional de Estadistica. (Spanish Statistical Office)
  41. ^ Statistik-Hessen.de: Bevölkerung der Hessischen Gemeinden
  42. ^ „(in Finnish and Swedish). Population Information System. Population Register Center of Finland”. vrk.fi. Accesat în . 
  43. ^ „Stadt – Stuttgart”. Stuttgart.de. Arhivat din original la . Accesat în . 
  44. ^ Information und Technik Nordrhein-Westfalen (IT.NRW) - Bevölkerung im Regierungsbezirk Düsseldorf
  45. ^ http://www.essen.de/Deutsch/Rathaus/Statistik/Bev%C3%B6lkerungszahlen.pdf
  46. ^ Statistikbanken
  47. ^ a b „Naujas adresas”. Std.lt. Arhivat din original la . Accesat în . 
  48. ^ „Quaest.io on Bremen”. Informat.io. Accesat în . 
  49. ^ http://www.ine.pt/scripts/flex_provisorios/Main.html
  50. ^ a b http://www.statistik.sachsen.de/download/010_GB-Bev/Bev_Gemeinde.pdf
  51. ^ „CSO” (PDF). Cso.ie. Accesat în . 
  52. ^ http://www1.nls.niedersachsen.de/statistik/html/mustertabelle.asp
  53. ^ Figure for 2001 (2004 data not available)
  54. ^ Die gewünschte Seite wurde nicht gefunden - Stadtportal Nürnberg
  55. ^ [1]
  56. ^ „General Register Office for Scotland – mid 2009 population estimates by sex, single year of age and administrative area”. 
  57. ^ „Resultats du recensement de la population – 2006”. INSEE. Accesat în . 
  58. ^ a b „Census result shows increase in population of the North West”. Office for National Statistics. Accesat în . 
  59. ^ „Resultats du recensement de la population – 2006”. INSEE. Accesat în . 
  60. ^ http://app.statistics.sk/mosmis/sk/uroven.jsp?txtUroven=410190
  61. ^ „Adresy v České republice: BRNO” (în cehă). Mvcr.cz. Accesat în . 
  62. ^ „Statistical database”. Pub.stat.ee. Accesat în . 
  63. ^ a b nrw.de
  64. ^ „ΑΘΗΝΑ 2001”. Statistics.gr. Arhivat din original la . Accesat în . 
  65. ^ Figure for 1993 (1996, 2001 and 2004 figures not available)
  66. ^ „Resultats du recensement de la population – 2006”. INSEE. Accesat în . 
  67. ^ a b c „Instituto Nacional de Estadística. (National Statistics Institute)”. Ine.es. Accesat în . 
  68. ^ „Bielefeld – History”. Bielefeld.de. Accesat în . 
  69. ^ Kommuner på landkortet - Danmarks Statistik
  70. ^ „Adresy v České republice: OSTRAVA” (în cehă). Mvcr.cz. Accesat în . 
  71. ^ http://www.cluj.insse.ro/cmscluj/files%5Cdeclaratii%5CComunicat%20CLUJ%20-%20DATE%20PROVIZORII%20RPL%202011.pdf
  72. ^ „Folkmängd i riket, län och kommuner 30 september 2012 och befolkningsförändringar 1 juli – 30 september 2012”. Statistics Sweden, SCB. Arhivat din original la . Accesat în . 
  73. ^ http://www.timis.insse.ro/cmstimis/rw/resource/comunicat-date_provizorii_rpl_2011_timis.pdf
  74. ^ [2] [nefuncțională]
  75. ^ „Cele mai frumoase locuri din Europa care merita vizitate”. Accesat în 20.09.2016.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  76. ^ Cele mai frumoase locuri din Europa

Bibliografie

  • „Enciclopedia Europei”, Silviu Negut, Horia C. Matei, Ion Nicolae, Editura Meronia, 2007

Lectură suplimentară

  • „Europa pe care o iubesc” (357 pagini), Radu Șerban, Ed. Tribuna Economică, 2006

Vezi și

Portal icon Portal Europa


v • d • m
Continentele lumii
Continente  · Oceanele și mările Pământului  · Regiunile Pământului  · Teritorii în Antarctica
v • d • m
Regiunile Pământului
Africa
America
Eurasia
Oceania
Oceane
Polii
v • d • m
Țări independente sau recunoscute parțial și regiuni nesuverane în Europa
Țări independente
Republici, teritorii și regiuni
recunoscute parțial
Teritorii și regiuni nesuverane
Danemarca
Finlanda
Grecia
Norvegia
Regatul Unit
1 În întregime în Asia, dar din punct de vedere istoric este considerat european  · 2 Parțial sau în întregime în Asia, în funcție de definirea graniței  · 3 Stat transcontinental (preponderent asiatic)

Țări după continent: Africa  · America de Nord  · America de Sud  · Asia  · Europa  · Oceania

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Europa&oldid=12287582