Republica Macedonia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Acest articol se referă la Republica Macedonia, . Pentru alte sensuri, vedeți Macedonia (dezambiguizare).
Republica Macedonia
Република Македонија
Drapelul Macedoniei Stema Macedoniei
Drapelul Macedoniei stema Republicii Macedonia[*]
ImnДенес Над Македонија (Denes Nad Makedonija: Astăzi peste Macedonia)
Amplasarea Macedoniei
Localizarea Republicii Macedonia pe continentul European
Capitală
(și cel mai mare oraș)
Skopje
42°43′N 21°26′E / 42.717°N 21.433°E / 42.717; 21.433
Limbi oficiale Macedoneană
Sistem politic Republică
 -  Președinte Gjorge Ivanov
 -  Șef de guvern Nikola Gruevski
Legislativ Adunarea Republicii Macedonia[*]
Independență
 -  8 septembrie 1991  
Suprafață
 -  Total 25,713 km² (locul 146)
 -  Apă (%) 1,9%
Populație
 -  Estimare 2011 2.058.539 (locul 140)
 -  Densitate 80 loc/km² 
Monedă Denar macedonean (MKD)
Prefix telefonic 389
Domeniu Internet .mk
ISO 3166-2 MK
Fus orar UTC + 1

Macedonia (în macedoneană Македонија, transliterat Makedonija, IPA: [makɛˈdɔnija]), oficial Republica Macedonia (macedoneană: Sunet Република Македонија, tr. Republika Makedonija), este o țară în peninsula Balcanică în Europa de Sud-Est. Este unul dintre statele succesoare ale fostei Iugoslavii, față de care și-a declarat independența în 1991. A devenit membră a organizației Națiunilor Unite în 1993, dar, ca urmare al unei persistente dispute cu Grecia⁠(d) pe tema numelui de Macedonia, a fost admisă sub denumirea provizorie de Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei[1][2] (abreviat FYROM), denumire utilizată și de către organizații internaționale cum ar fi Uniunea Europeană,[3] Consiliul Europei [4] și NATO.[5]

Neavând ieșire la mare, Republica Macedonia se învecinează cu Kosovo[a] la nord-vest, cu Serbia la nord, cu Bulgaria la est, cu Grecia la sud, și cu Albania la vest.[6] Teritoriul ei constituie aproximativ treimea nord-vestică a mai marii regiuni geografice și istorice Macedonia, care cuprinde și părțile învecinate din nordul Greciei și mici porțiuni din sud-vestul Bulgariei și sud-estul Albaniei. Capitala țării este orașul Skopje, cu 506.926 de locuitori conform recensământului din 2002. Alte orașe sunt Bitola, Kumanovo, Prilep, Tetovo, Ohrid, Veles, Štip, Kočani, Gostivar, Kavadarci și Strumica. Ea are peste cincizeci de lacuri, și șaisprezece munți mai înalți de 2000 m. Macedonia este stat membru al ONU și al Consiliului Europei. Începând cu anul 2005, are și statut de candidat pentru aderarea la Uniunea Europeană⁠(d) și a cerut aderarea la NATO⁠(d).

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Numele țării provine de la denumirea grecească Μακεδονία (Makedonía),[7][8] un regat (și mai târziu, o regiune) denumit după vechii macedoni⁠(d). Numele lor, Μακεδόνες (Makedónes), derivă în ultimă instanță din adjectivul din greaca veche μακεδνός (makednós), cu sensul de „înalt, ridicat”,[9] care are aceeași rădăcină ca și adjectivul μακρός (makrós), care înseamnă „lung, înalt, mare” în greaca veche.[10] Se crede că inițial numele însemna fie „oameni de sus” („munteni”), fie „cei înalți”, posibil o descriere a poporului.[8][11][12] Cu toate acestea, potrivit cercetărilor moderne ale lui Robert S. P. Beekes⁠(d), ambii termeni provin din substratul preelin⁠(d) și nu pot fi explicați în termeni de morfologie indo-europeană.[13]

Istoria[modificare | modificare sursă]

Perioada antică și romană[modificare | modificare sursă]

Heracleea Lyncestis, oraș fondat de către Filip al II-lea Macedon în secolul al IV-lea î.e.n.: ruinele „micii basilici” bizantine

Republica Macedonia corespunde aproximativ cu vechiul regat Paeonia⁠(d),[14][15][16][17] care se afla în vecinătatea nordică a vechiului regat al Macedoniei.[18] Paeonia era locuită de paeoni, un popor tracic,[19] în timp ce nord-vestul era locuit de dardani⁠(en) și sud-vestul de triburi cunoscute din punct de vedere istoric ca enchelae⁠(d), Pelagonia⁠(d) și lyncestae⁠(d); cele două din urmă sunt în general considerate a fi triburi molossice⁠(d) din grupul grecesc nord-vestic, în timp ce primele două sunt considerate ilire⁠(d).[20][21][22][23][24][25]

La sfârșitul secolului al VI-lea î.e.n., perșii ahemenizi în frunte cu Darius cel Mare i-au cucerit pe paeoni, incluzând teritoriul actual al Republicii Macedonia în vastul lor imperiu.[26][27][28] După înfrângerea în a doua invazie persană a Greciei, la 479 î.e.n., perșii s-au retras în cele din urmă din teritoriile europene, inclusiv din Macedonia actuală.

În 356 î.e.n., Filip al II-lea Macedon a absorbit[29] regiunile Macedonia Superioară⁠(d) (Lynkestis și Pelagonia) și partea de sud a Paeoniei (Deuriopus⁠(d)) în regatul Macedoniei.[30] Fiul lui Filip, Alexandru cel Mare, a cucerit restul regiunii, și a încorporat-o în imperiul său, ajungând în nord până la Scupi⁠(d), dar orașul și zona înconjurătoare au rămas parte a Dardaniei⁠(d).[31]

Romanii au înființat Provincia Macedonia în 146 î.e.n. Până în vremea lui Dioclețian, provincia a fost împărțită între Macedonia Prima, în partea de sud, care cuprinde cele mai mare parte din regatul Macedoniei, și Macedonia Salutaris (denumită și Macedonia Secunda, „ a doua Macedonie”), la nord, cuprinzând parțial Dardania și întreaga Paeonie; mare parte a teritoriului modern al țării se afla în cea din urmă, cu capitala în orașul Stobi⁠(d).[32] Expansiunea romană a adus zona Scupi sub dominație romană în timpul lui Domițian (81-96 e.n.), care a inclus-o în provincia Moesia.[33] În timp ce greaca a rămas limba dominantă în partea de est a Imperiului Roman, în Macedonia s-a extins într-o oarecare măsură și latina.[34]

Evul mediu și perioada otomană[modificare | modificare sursă]

Popoarele slave s-au stabilit în regiunea Balcanilor, inclusiv în Macedonia la sfârșitul secolului al VI-lea e.n. În anii 580, literatura bizantină atestă raiduri slave în teritoriile bizantine din regiunea Macedonia, mai târziu și cu ajutorul bulgarilor. Documente istorice arată că pe la 680, un grup de bulgari, slavi și bizantini în frunte cu un bulgar pe nume Kuber⁠(d) s-au stabilit în regiunea Câmpiei Keramisiene, care își are centrul în orașul Bitola.[35] Se pare că domnia lui Presian coincide cu extinderea controlului bulgar asupra triburilor slave din Macedonia și din jurul ei. Popoarele slave care s-au stabilit în regiunea Macedoniei s-au convertit la creștinism în preajma secolului al IX-lea, în timpul domniei țarului Boris I al Bulgariei⁠(d).

În 1014, împăratul Bizantin Vasile al II-lea a învins armatele țarului Samuil al Bulgariei⁠(d), și în patru ani bizantinii și-au redobândit controlul asupra Balcanilor (inclusiv asupra Macedoniei), pentru prima dată după secolul al VII-lea. Cu toate acestea, de la sfârșitul secolului al XII-lea, declinul Bizanțului a făcut ca regiunea să fie revendicată de către diverse entități politice, inclusiv cu o scurtă ocupație normandă în anii 1080.

La începutul secolului al XIII-lea, un Imperiu Bulgar revitalizat a cucerit regiunea. Afectat de dificultăți politice, imperiul nu a durat mult timp, iar regiunea a revenit sub control bizantin în secolul al XIV-lea. În acel veac, aceasta a fost inclusă și în Imperiul Sârbilor, aceștia considerându-se eliberatori ai neamurilor lor slave de sub despotismul bizantin. Skopje a devenit capitala imperiului condus de țarul Ștefan Dușan.

După moartea lui Dușan, succesorul acestuia a fost unul slab, și de luptele pentru putere dintre nobilii au împărțit din nou Balcanii. Aceste evenimente au coincis cu pătrunderea turcilor otomani în Europa. Domnul Prilepului⁠(d) a fost suveran pentru scurtă durată într-un stat rezultat după prăbușirea Imperiul Sârb în secolul al XIV-lea.[36] Treptat, întreaga regiune a Balcanilor centrali a fost cucerită de Imperiul Otoman și a rămas sub dominație turcească timp de cinci secole.

Naționalismul macedonean[modificare | modificare sursă]

Nikola Karev, președintele efemerei Republici de la Kruševo⁠(d) din timpul Răscoalei de Sfântul Ilie⁠(d)
Periodicul Avtonomna Makedonia, Belgrad, 1905

În contextul începutul Renașterii Naționale Bulgare⁠(d) în secolul al XVIII-lea, mulți dintre reformatorii din această mișcare proveneau din regiunea Macedoniei. Între ei, se numărau Frații Miladinov⁠(d),[37] Rajko Žinzifov⁠(d), Joakim Krčovski⁠(d),[38] Kiril Pejčinoviḱ⁠(d)[39] și alții. Episcopiile de la Skopje, Debar, Bitola, Ohrid, Veles și Strumica au votat să adere la Exarhatul Bulgar⁠(d), după înființarea acestuia în 1870.[40]

Mai multe mișcări ale căror obiective au fost crearea unei Macedonii autonome, care ar fi cuprins întreaga regiune a Macedoniei, au început să apară în secolul al XIX-lea; cea mai veche dintre acestea a fost Organizația Revoluționară Macedoneană⁠(d), care mai târziu avea să devină Organizația Revoluționară Secretă Macedonia-Adrianopol (SMARO). În 1905, ea a primit numele de Organizația Revoluționară Internă Macedonia-Adrianopol (ORIMA), și, după Primul Război Mondial, ea s-a separat în Organizația Revoluționară Internă Macedoneană⁠(d) (ORIM) și Organizația Revoluționară Internă Tracă⁠(d) (ITRO).[41]

În primii ani de existență a organizației, ea era deschisă exclusiv bulgarilor, dar mai târziu acesta a fost deschisă tuturor locuitorilor Turciei Europene, indiferent de naționalitate sau religie.[42] Majoritatea membrilor săi erau însă bulgari macedoneni⁠(d).[43] În 1903, ORIM a organizat Răscoala de Sfântul Ilie-Schimbarea la Față⁠(d) împotriva otomanilor, răscoală care, după unele realizări de la început, între care proclamarea „Republicii de la Kruševo⁠(d)”, a fost zdrobită cu multe pierderi de vieți omenești.[44] Răscoala este considerată, împreună cu Republica de la Kruševo, piatră de temelie și precursoare a înființării statului macedonean.[45][46][47]

Regatele Serbiei și Iugoslaviei[modificare | modificare sursă]

Împărțirea regiunea Macedoniei după Războaiele Balcanice în conformitate cu Tratatul de la București

În urma celor două Războaie Balcanice din 1912 și 1913, și a destrămării Imperiului Otoman, cele mai multe dintre teritoriile deținute de acesta în Europa au fost împărțite între Grecia, Bulgaria și Serbia.[48] Teritoriul statului macedonean actual a fost anexat de către Serbia și botezat Južna Srbija, „Serbia de Sud⁠(d)”. În urma acestei divizări, în teritoriile aflate sub control grecesc și sârbesc s-a lansat o campanie antibulgară.[49] 641 de școli și 761 de biserici bulgărești au fost închise de către sârbi, în timp ce clericii și învățătorii exarhiști au fost expulzați.[49] Utilizarea limbii bulgare (inclusiv toate dialectele ei macedonene) a fost interzisă.[49]

În toamna anului 1915, Bulgaria s-a alăturat Puterilor Centrale în Primul Război Mondial și a cucerit majoritatea teritoriului de azi al Republicii Macedonia.[49] După sfârșitul Primului Război Mondial, zona a revenit sub control sârbesc, ca parte a nou formatului Regat al Sârbilor, Croaților și Slovenilor[50] și a trecut prin reintroducerea măsurilor antibulgare din prima ocupație (1913-1915): din nou, clericii și dascălii bulgari au fost expulzați, semnele și cărțile în limba bulgară eliminate, și toate organizațiile bulgărești dizolvate.[49]

Guvernul sârb a urmărit o politică de sârbizare⁠(d) forțată în regiune,[51][52] , ceea ce a inclus reprimarea sistematică a activiștilor bulgari, modificarea numelor de familie, colonizări interne, muncă forțată, și propagandă intensă.[53] Pentru a ajuta la punerea în aplicare a acestei politici, circa 50.000 de soldați și jandarmi sârbi au fost staționați în Macedonia.[49] Până la 1940, au fost înființate circa 280 de colonii sârbești (cuprinzând 4.200 de familii) ca parte a programului de colonizare internă organizat de guvernul de la Belgrad (planurile inițiale aveau în vedere stabilirea a 50.000 de familii în Macedonia).[49]

În 1929, Regatul a fost redenumit oficial Regatul Iugoslaviei și împărțit în provincii numite banovine⁠(d). Anterioara „Serbie de Sud”, inclusiv tot ceea ce este acum Republica Macedonia, a luat numele de banovina Vardarului⁠(d).[54]

Conceptul de Macedonia Unită⁠(d) a fost folosit de către Organizația Revoluționară Internă Macedoneană⁠(d) (ORIM) în perioada interbelică. Liderii săi – între care Todor Aleksandrov⁠(d), Aleksandăr Protogherov⁠(d), și Ivan Mihailov⁠(d) – au promovat independența teritoriului macedonean împărțit la acea dată între Serbia și Grecia pentru întreaga populație, indiferent de religie și etnie.[55] Guvernul bulgar al lui Aleksandăr Malinov⁠(d) a oferit în 1918 să cedeze Macedonia Pirinului pentru acest scop după Primul Război Mondial,[56] dar Marile Puteri nu au adoptat această idee, pentru că Serbia și Grecia s-au opus. În 1924, Internaționala Comunistă a sugerat ca toate partidele comuniste din Balcani să adopte o platformă de pentru „Macedonia Unită”, dar propunerea a fost respinsă de comuniștii bulgari și greci.[57]

ORIM a declanșat un război de insurgență în banovina Vardarului, împreună cu Organizația Revoluționară Secretă a Tineretului Macedonean⁠(d), care a efectuat și atacuri de gherilă împotriva administrației și ofițerilor sârbi. În 1923, la Štip, a fost înfințată o organizație paramilitară numită „Asociația împotriva Bandiților Bulgari⁠(d)” de către sârbi cetnici, foști membri ai ORIM acum dezertați, precum și membri ai Organizației Federative Macedonene⁠(d) (MFO) ca mișcare de opoziție față de ORIM și MMTRO.[58]

Ideile macedoniste⁠(d) au cunoscut o resurgență în perioada interbelică, în Macedonia Vardarului⁠(d) din Iugoslavia, dar și în sânul diasporei din Bulgaria, și au fost susținute de către Comintern.[59] În 1934, acesta a emis o rezoluție specială⁠(d) în care se dădeau pentru prima dată instrucțiuni privind recunoaștea existenței unui, popor macedonean⁠(d) separat și a unei limbi macedonene.[60]

Al Doilea Război Mondial[modificare | modificare sursă]

În timpul celui de al Doilea Război Mondial, Iugoslavia a fost ocupată de Puterile Axei din 1941 până în 1945. Banovina Vardarului⁠(d) a fost împărțită între Bulgaria și Albania aflată sub ocupație italiană. Au fost înființate Comitetele Bulgare de Acțiune⁠(d) pentru a pregăti regiunea în vederea noii administrații și prezenței armate bulgare.[61] Comisiile erau în mare parte formate din foști membri ai ORIM, dar au participat și unii comuniști, cum ar fi Panko Brașnarov⁠(d), Strahil Ghigov și Metodi Șatorov⁠(d).[62][63]

Ca lider al comuniștilor din Macedonia Vardarului, Șatorov a trecut de la Partidul Comunist Iugoslav la Partidul Comunist Bulgar⁠(d)[64][65] și a refuzat să înceapă acțiuni militare împotriva armatei bulgare.[66] Autoritățile bulgare, sub presiunea germană,[67] s-au făcut responsabile de deportarea a peste 7.000 de evrei din Skopje și Bitola.[68] Regimul dur de ocupație i-a încurajat pe mulți macedoneni să sprijine mișcarea de rezistență comunistă a partizanilor conduși de Josip Broz Tito după 1943,[69] și a urmat astfel Războiul de Eliberare Națională⁠(d), forțele germane fiind alungate din Macedonia până la sfârșitul anului 1944.[70][71]

După lovitura de stat din Bulgaria din 1944⁠(d), trupele bulgare din Macedonia Vardarului, înconjurate de forțele germane s-au luptat să-și facă drum înapoi spre vechile frontiere ale Bulgariei.[72] Sub conducerea noului guvern bulgar pro-sovietic, patru armate, cu un efectiv de 455.000 de oameni, s-au mobilizat și s-au reorganizat. Majoritatea au reintrat la începutul lui octombrie 1944 în Iugoslavia ocupată și au înaintat de la Sofia spre Niš, Skopje și Priștina cu misiunea strategică de a bloca retragerea forțelor germane din Grecia.[73] Obligat de către Uniunea Sovietică, a cărei conducere își imagina crearea unei mari Federații a Slavilor de Sud⁠(d), guvernul bulgar s-a oferit din nou în 1945 să cedeze Macedonia Pirinului unei astfel de Macedonii Unite.

Perioada Iugoslaviei socialiste[modificare | modificare sursă]

În 1944, Adunarea Antifascistă pentru Eliberarea Națională a Macedoniei (ASNOM)⁠(d) a proclamat Republica Populară Macedonia, ca parte a Republicii Populare Federale Iugoslavia.[74] ASNOM a acționat ca guvern al țării până la sfârșitul războiului. Alfabetul macedonean a fost codificat de către lingviștii ASNOM, pe baza alfabetului fonetic al lui Vuk Stefanović Karadžić și pe principiile lui Krste Petkov Misirkov⁠(d).

Noua republică a devenit una dintre cele șase republici componente ale federației iugoslave. După schimbarea numelui federației în Republica Socialistă Federativă Iugoslavia, în 1963, și Republica Populară Macedonia a luat numele de Republica Socialistă Macedonia.[75][76][77] În timpul războiului civil din Grecia (1946-1949), insurgenți macedoneni comuniști i-au susținut pe comuniștii greci. Mulți refugiați au fugit din Grecia în Republica Socialistă Macedonia. Statul a renunțat la denumirea de „Socialistă” din numele său în anul 1991, când s-a separat pe cale pașnică de Iugoslavia.

Declarația de independență[modificare | modificare sursă]

Țara sărbătorește oficial ziua de 8 septembrie 1991, ca zi a Independenței⁠(d) (macedoneană Ден на независноста, Den na nezavisnosta), aniversând referendumul care a aprobat independența față de Iugoslavia⁠(d), deși acesta a legalizat și o participare a țării la o viitoare reunire a fostelor state iugoslave.[78] Aniversarea izbucnirii Răscoalei de Sfântul Ilie, pe 2 august, este sărbătorită și ea pe scară largă la nivel oficial ca Ziua Republicii⁠(d).

Robert Badinter⁠(d), șef al Comisiei de Arbitraj a Conferinței de Pace pentru fosta Iugoslavie a recomandat CE recunoașterea intependenței Macedoniei în ianuarie 1992.[79]

Macedonia a rămas liniștită de-a lungul Războaielor Iugoslave din anii 1990. S-au convenit câteva rectificări minore de frontieră cu Iugoslavia pentru a rezolva problemele cu linia de demarcație între cele două țări. Cu toate acestea, ea a fost grav destabilizată de Războiul din Kosovo din 1999, când aproximativ 360.000 de etnici albanezi s-au refugiat din Kosovo în Macedonia.[80] Deși aceștia au plecat la scurt timp după război, naționaliștii albanezi de ambele părți ale frontierei au pus mâna pe arme la scurt timp, cerând autonomie sau independență pentru zonele Macedoniei populate majoritar de albanezi.[80][81]

Insurgența albaneză[modificare | modificare sursă]

Un conflict⁠(d) a avut loc între guvern și insurgenții etnici albanezi, mai ales în partea de nord și de vest a țării, între lunile februarie și august 2001.[81][82][83][84] Războiul s-a încheiat cu intervenția unei forțe NATO de monitorizare a armistițiului. În conformitate cu termenii Acordului de la Ohrid⁠(d), guvernul a fost de acord să transfere din puterea politică și să acorde drepturi culturale minorității albaneze.[85] Partea albaneză a fost de acord să renunțe la cererile separatiste și să recunoască toate instituțiile statului macedonean. În plus, în conformitate cu acest acord, NLA⁠(d) urma să se dezarmeze și să predea armele unei forțe NATO.[86]

Geografie[modificare | modificare sursă]

Muntele Korab, cel mai înalt munte din Macedonia
Galičica, vedere dinspre Korita

Macedonia are o suprafață totală de 25713 km2 și se află între paralelele de 40°⁠(d) și 43° N⁠(d), și în principal între meridianele de 20°⁠(d) și 23° E⁠(d) (o mică zonă se află la est de 23°). Lungimea frontierelor Macedoniei este de circa 748 km, dintre care 62 km cu Serbia la nord, 159 cu Kosovo la nord-vest, 148 km cu Bulgaria la est, 228 km cu Grecia la sud, și 151 km cu Albania la vest. Este o țară de tranzit pentru transportul de mărfuri din Grecia, prin Balcani, către Europa de Est, de Vest și Centrală și, prin Bulgaria, către est. Face parte dintr-o regiune mai mare, denumită și ea tot Macedonia, care include și Macedonia grecească și regiunea Blagoevgrad din sud-vestul Bulgariei.

Relieful[modificare | modificare sursă]

Macedonia este o țară fără ieșire la mare, care este definită clar din punct de vedere geografic de valea râului Vardar aflată în centrul țării și încadrată de-a lungul frontierelor sale de lanțuri muntoase. Relieful este în mare parte accidentat, situat între Munții Šar și Osogovo⁠(d), care încadrează valea Vardarului. Trei mari lacuri — Lacul Ohrid, Lacul Prespa și Lacul Dojran — se află la granița de sud, fiind traversate de frontierele cu Albania și cu Grecia. Ohridul este considerat a fi unul dintre cele mai vechi lacuri și biotopuri din lume.[87] Regiunea este activă din punct de vedere seismic și a fost în trecut locul unor cutremure distructive, cel mai recent în 1963 când orașul Skopje a fost puternic afectat de un cutremur major, în care au murit peste 1.000 de persoane.

Macedonia are și zone turistice montane. Ele fac parte din două lanțuri muntoase: primul sunt Munții Šar,[88][89] care continuă spre grupa Vardarul de Vest/Pelagonia (Muntele Baba, Munții Voras⁠(d), Kozuf⁠(d) și Jakupica⁠(d)), care face parte din lanțul mai mare al Alpilor Dinarici. Cel de-al doilea lanț muntos este Osogovo⁠(d)Balasica⁠(d) parte a Munților Rodopi. Munții din masivul Šar și din grupa Vardarul de Vest/Pelagonia sunt mai tineri și mai înalți decât munții mai bătrâni din grupa Osogovo-Balasica. Muntele Korab din Munții Šar, aflat la granița cu Albania, este cel mai înalt vârf din Macedonia, având 2764 m.

Hidrografie[modificare | modificare sursă]

În Republica Macedonia sunt 1.100 de izvoare mari. Râurile se varsă în trei bazine hidrografice: Marea Egee, Marea Adriatică și Marea Neagră.[90]

Bazinul Mării Egee este cel mai mare din Macedonia. Acesta acoperă 87% din teritoriul țării, adică 22075 km2. Vardarul, cel mai mare râu din acest bazin, strânge apele de pe 80% din teritoriul său, adică de pe o arie de 20459 km2. Valea acestuia joacă un rol important în economie și în sistemul de comunicații al țării. Proiectul numit „Valea Vardarului” este considerat a fi crucial pentru dezvoltarea strategică a țării.

Râul Drinul Negru⁠(d) formează bazinul Adriaticii, care acoperă o suprafață de aproximativ 3320 km2, respectiv, 13% din teritoriu. Primește apă din Lacurile Prespa și Ohrid.

Bazinul Mării Negre este cel mai mic din țară, având doar 37 km2 (14 mi2). Acesta acoperă versantul nordic al Muntelui Skopska Crna Gora⁠(d). Aici izvorăște râul Binačka Morava, ale cărui ape se varsă în Morava, și mai departe, pe teritoriul Serbiei, în Dunăre, care se varsă în Marea Neagră.

Macedonia are circa cincizeci de iazuri și trei lacuri naturale, Lacul Ohrid, Lacul Prespa și Lacul Dojran.

În Macedonia există nouă stațiuni balneare: Banište, Bania Bansko, Istibanja, Katlanovo, Kežovica⁠(d), Kosovrasti, Bania Kočani, Kumanovski Banji și Negorci.

Clima[modificare | modificare sursă]

Harta Macedoniei cu tipurile de climă după clasificarea Köppen.

Macedonia are un climat de tranziție de la cel mediteranean la cel continental. Verile sunt calde și uscate, iar iernile sunt moderat de reci. Cantitatea medie anuală de precipitații variază de la 1,700 mm (66.9 in)mm, în partea de vest a zonei montane, la 500 mm în zona de est. Există trei mari zone climatice în țară: cea mediteraneană temperată, cea de munte, și cea moderat continentală. De-a lungul văilor râurilor Vardar și Strumica, în regiunile Gevgelija, Valandovo, Dojran, Strumica, și Radoviš, clima este mediteraneană temperată. Cele mai calde regiuni sunt Demir Kapija și Gevgelija, unde temperatura în lunile iulie și august frecvent depășește 40 °C (104 °F)°C. Clima montană este prezentă în regiunile muntoase din țară, și este caracterizată prin ierni lungi și cu zăpezi abundente, și veri scurte și răcoroase. Primăvara este mai rece de toamna. Majoritatea Macedoniei are o climă continentală moderată, cu veri călduroase și uscate și ierni umede și relativ friguroase.

Parcuri naționale[modificare | modificare sursă]

Țara are trei parcuri naționale:

Nume Înființare Dimensiune Hartă Foto
Mavrovo⁠(d) 1948 731 km2 Mavrovo-Lake-Autumn.jpg
Galičica⁠(d) 1958 227 km2 Galichitsa.jpg
Pelister⁠(d) 1948 125 km2 Mount Pelister MK.jpg

Flora[modificare | modificare sursă]

Floarea-soarelui
Pinus peuce, pinul macedonean sau molika, unul dintre cei mai ușor de recunoscut copaci din Macedonia

Flora Macedoniei este reprezentată de aproximativ 210 familii, 920 de genuri și aproximativ 3.700 de specii de plante. Cele mai abundente grupuri sunt plantele cu flori, cu aproximativ 3200 de specii, urmate de mușchi (350 de specii) și ferigi (42).

Din punct de vedere fitogeografic⁠(d), Macedonia aparține provinciei Ilire a Regiunii Circumboreale⁠(d) în cadrul Regatului Boreal. Potrivit World Wide Fund (WWF) și Hărții Digitale a Regiunilor Ecologice Europene realizată de Agenția Europeană de Mediu⁠(d), teritoriul Macedoniei poate fi împărțit în patru ecoregiuni: pădurile de amestec ale Munților Pindului, pădurile de amestec din Balcani, pădurile de amestec din Rodopi, și pădurile mixte și sclerofile⁠(d) de la Marea Egee.

Parcul național Pelister de la Bitola este cunoscut pentru prezența pinului macedonean⁠(d), endemic aici, precum și a circa 88 de specii de plante reprezentând aproape 30% din dendroflora macedoneană. Pădurile de pin macedonean din Pelister sunt împărțite în două comunități: pădurile de pin cu ferigi și păduri de pin cu ienuperi. Ca specie coniferă specifică, pinul macedonean este un relict⁠(en) al florei terțiare, iar pinul cu cinci ace Molika a fost remarcat prima oară în Pelister în 1893.

Fondul forestier limitat al Macedoniei include și stejarii macedoneni⁠(d), paltini, salcii plângătoare, salcii albe, arini, plopi, ulmi și frasini. Pe lângă pășunile bogate din Munții Šar și Bistra, Mavrovo, crește o altă specie caracteristică florei Macedoniei—macul. Calitatea extrasului de mac⁠(d) este măsurată la nivel mondial în unități de morfină; opiul chinezesc conține opt astfel de unități și este considerat a fi unul de bună calitate, opiul indian conține șapte unități, iar cel turcesc doar șase, în timp ce opiul macedonean conține 14 unități de morfină și este unul dintre cele mai de calitate opiuri din lume.[91]

Fauna[modificare | modificare sursă]

Fauna din pădurile macedonene este abundentă și include urși, mistreți, lupi, vulpi, veverițe, capre negre și cerbi. Râsul se găsește și el, dar foarte rar, în munții din vestul Macedoniei, în timp ce cerbii se găsesc în regiunea Demir Kapija. Păsările de pădure sunt reprezentate de silvia c cap negru⁠(d), cocoșul de munte⁠(d), cocoșul de mesteacan, vulturul imperial și bufnița de pădure.

Cele trei lacuri artificiale din țară reprezintă o zonă faunistică separată, dovadă a unei izolări teritoriale și temporale de lungă durată. Fauna Lacului Ohrid este relictă a unei ere mai vechi, iar lacul este cunoscut pentru păstrăvi, coregonus⁠(d), babușcă, precum și pentru anumite specii de melci dintr-un gen vechi de peste 30 de milioane de ani; specii similare pot fi găsite doar în Lacul Baikal. Lacul Ohrid este remarcat în textele de zoologie și pentru anghila europeană și pentru complicatul ciclu de reproducere al acesteia: ea vine în Lacul Ohrid din îndepărtata Mare a Sargaselor,[92][93] aflată la mii de kilometri distanță, și se ascunde în adâncurile lacului timp de 10 ani. După ce se maturizează sexual, anghila este condusă de niște instincte încă neexplicate să pornească toamna înapoi către zona sa natală. Acolo se naște și moare, lăsând puii ei să caute singuri Lacul Ohrid, pentru a începe un nou ciclu.[93]

Animale domestice[modificare | modificare sursă]

Rasa de câine ciobănesc din Munții Šar este cunoscută în întreaga lume sub numele de Šarplaninec⁠(d) (ciobănesc iugoslav).[94][95][96] Măsoară circa 60 cm la greabăn[94] și este un luptător curajos și feroce, care poate fi chemat să lupte cu urși sau cu lupi în apărarea turmelor. Šarplaninec se trage din câinele ciobănesc al vechilor epiroți, molossus, dar Šarplaninec a fost recunoscută ca rasă de sine stătătoare abia în 1939 sub numele de „ciobănesc iliric”, iar din 1956 a primit denumirea de Šarplaninec.[94][95][96]

Politica[modificare | modificare sursă]

Harta Republicii Macedonia.

Macedonia este o democrație parlamentară cu un guvern format de o coaliție de partide din parlamentul unicameral (Собрание, Sobranie) și cu o putere judecătorească independentă cu o curte constituțională⁠(d). Ansamblul este format din 120 de locuri, iar membrii sunt aleși la fiecare patru ani. Rolul președintelui Republicii este mai mult ceremonial, puterea reală stând în mâinile șefului Guvernului. Președintele este comandant suprem⁠(d) al forțelor armate ale statului și președinte al Consiliului Siguranței Naționale. Președintele este ales la fiecare cinci ani și o persoană poate fi aleasă cel mult de două ori. Președintele actual al Macedoniei este Gjorge Ivanov.[97]

Odată cu adoptarea unei noi legi a administrației locale în 2005, țara este împărțită în 78 de comune (општини, opštini; singular: општина, opština). Capitala, Skopje, este administrată ca un grup de zece comune denumite în mod colectiv „Orașul Skopje”. Comunele Macedoniei sunt unități de autoguvernare locală. Comunele învecinate pot stabili convenții de cooperare.

Principala divergență politică din țară este cea între partidele politice bazate pe criterii etnice, care reprezintă majoritatea macedoneană și respectiv minoritatea albaneză. Problema echilibrului de putere dintre cele două comunități a dus la un scurt război în 2001, după care s-a convenit asupra unei metode mai echitabile de împărțire a puterii. În august 2004, parlamentul Macedoniei a adoptat legislația prin care retrasa limitele unităților administrative locale și acorda o mai mare autonomie locală etnicilor albanezi în zonele în care aceștia sunt majoritari.

După o problematică pre-campanie electorală, Macedonia a trecut printr-o schimbare de guvernare relativ liniștită și democratică după alegerile ținute în 5 iulie 2006⁠(d). Alegerile au fost marcate de o victorie decisivă a partidului de centru-dreapta VMRO-DPMNE, condus de Nikola Gruevski. Decizia lui Gruevski de a include în noul guvern Partidul Democrat al Albanezilor⁠(d), în locul coaliției între Uniunea Democrată pentru Integrare⁠(d) și Partidul pentru Prosperitate Democratică⁠(d), care câștigase majoritatea voturilor minorității albaneze, a declanșat proteste în zona majoritar albaneză a țării. Cu toate acestea, s-a stabilit ulterior un dialog între Uniunea Democrată pentru Integrare și partidul VMRO-DMPNE în încercarea de a discuta divergențele dintre cele două părți și pentru a sprijini aspirațiile europene și euro-atlantice ale țării.[98]

După alegerile parlamentare anticipate din 2008, VMRO-DPMNE și Uniunea Democrată pentru Integrare au format o coaliție de guvernare în Macedonia.[99]

În aprilie 2009, alegerile prezidențiale și locale din țară s-au desfășurat în mod pașnic, ceea ce a fost crucial pentru aspirațiile Macedoniei de aderare la UE.[100] Partidul conservator de guvernământ VMRO-DPMNE a câștigat alegerile locale și candidatul susținut de acesta, Gjorgi Ivanov, a fost ales președinte.

Parlamentul[modificare | modificare sursă]

Interiorul Clădirii Parlamentului din Skopie

Parlamentul, sau Sobranie (macedoneană Собрание), este legislativul unicameral al țării. El redactează, propune și adoptă legi. Cei 120 de membri sunt aleși pentru un mandat de patru ani, prin alegeri generale. Fiecare cetățean în vârstă de 18 ani sau mai în vârstă poate vota pentru unul dintre partidele politice. Actualul președinte al Parlamentului este Trajko Veljanovski⁠(d).

Guvernul[modificare | modificare sursă]

Puterea executivă din Macedonia este exercitată de către Guvern, al cărui prim-ministru are cea mai mare putere politică din țară. Membrii guvernului sunt aleși de către prim-ministru și fiecare este responsabil pentru câte o ramură de activitate a guvernului. Există miniștri pentru economie, finanțe, tehnologia informației, societate, afaceri interne, afaceri externe și alte domenii. Membrii Guvernului sunt aleși pentru un mandat de patru ani. Actualul prim-ministru este Nikola Gruevski, aflat la al treilea mandat consecutiv.

Instanțele de judecată[modificare | modificare sursă]

Puterea judecătorească este exercitată de către instanțele de judecată, sistemul judiciar fiind condus de către Curtea Supremă Judiciară, Curtea Constituțională și Consiliul Judiciar Republican.

Relații externe[modificare | modificare sursă]

Ambasada Macedoniei în SUA din Washington, D.C.

Macedonia a devenit stat membru al ONU la 8 aprilie 1993, la optsprezece luni de la independența față de Iugoslavia. Este denumită în cadrul ONU „Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei”, temporar până la rezolvarea prelungitei dispute⁠(d) cu Grecia pe tema numelui țării.

Obiectivul principal al țării este integrarea deplină în procesele european și Trans-Atlantic⁠(en). Cinci priorități ale politicii externe sunt:[101]

  • Începerea negocierilor pentru aderarea cu drepturi depline la Uniunea Europeană;
  • Ridicarea regimului de vize pentru cetățenii macedoneni;
  • Aderarea la NATO;
  • Rezolvarea disputei cu Grecia pe tema denumirii;
  • Consolidarea economiei și a diplomației publice⁠(d).

Macedonia este un membru al următoarelor organizații internaționale și regionale:[102] FMI (din 1992), OMS (din 1993), BERD (din 1993), Inițiativa Central-Europeană (din 1993), Consiliul Europei (din 1995), OSCE (din 1995), SECI (din 1996), OMC (din 2003), CEFTA (din 2006), Francofonia (din 2001).

În 2005, țara a fost recunoscut oficial ca stat candidat pentru aderarea la Uniunea Europeană.

La summit-ul NATO de la București, din aprilie 2008, Macedonia nu a reușit să obțină o invitație de a adera la organizație, deoarece Grecia a făcut uz de dreptul de veto din cauza disputei asupra numelui țării.[103] SUA își exprimaseră anterior sprijinul pentru invitare,[104] dar summit-ul de atunci a decis să condiționeze invitația de rezolvarea conflictului de nume cu Grecia.

În martie 2009, Parlamentul European și-a exprimat sprijinul pentru candidatura Macedoniei la UE și a cerut Comisiei Europene să-i acorde până la sfârșitul anului o dată pentru începerea negocierilor de aderare. De asemenea, parlamentul a recomandat o ridicare rapidă a regimului de vize pentru cetățenii macedoneni.[105] Cu toate acestea, Macedonia nu a reușit încă să primească o dată de începere a negocierilor de aderare, ca urmare a litigiului privind numele. Poziția UE este similară cu cea a NATO: rezolvarea problemei numelui țării este o precondiție pentru începerea negocierilor de aderare.

În octombrie 2012, Comisarul UE pentru Extindere, Štefan Füle, a propus pentru a patra oară începerea negocierilor de aderare cu Macedonia, eforturile anterioare fiind blocate de fiecare dată de către Grecia. În același timp, Füle a vizitat Bulgaria în încercarea de a clarifica și poziția acestei țări cu privire la Macedonia. El a constatat că Bulgaria era aproape de a se alătura Greciei în opoziția față de inițierea discuțiilor de aderare cu Macedonia. Poziția bulgară a fost că Sofia nu poate acorda un certificat UE pentru Skopje, care promovează în mod sistematic o ideologie a urii față de Bulgaria.[106]

Disputa pe tema denumirii[modificare | modificare sursă]

După destrămarea Iugoslaviei în 1991, numele de Macedonia a devenit obiect de dispută între Grecia și noul stat independent Republica Macedonia.[107] În partea de sud, Republica Macedonia se învecinează cu Macedonia grecească, care din punct de vedere administrativ este împărțită în trei (una din părți dintre ele cuprinzând atât Tracia de Vest⁠(d), cât și o parte a Macedoniei grecești). Invocând îngrijorări istorice și teritoriale care rezultă din ambiguitatea între Republica Macedonia, regiunile grecești adiacente din Macedonia și vechiul regat al Macedoniei, care cuprindea Macedonia grecească, Grecia se opune folosirii numelui de „Macedonia” de către Republica Macedonia fără un calificativ geografic, fiind dispusă să accepte un nume compus (cum ar fi „Macedonia de Nord”) pentru utilizare universală (erga omnes⁠(en)).[108] Cum milioane de etnici greci se identifică și ca macedoneni⁠(d), fără a avea legătură cu poporul slav care trăiește în Republica Macedonia, Grecia obiectează și față de utilizarea termenului de „macedonean” pentru cel mai mare grup etnic din țara vecină. Republica Macedonia este acuzată că îi însușește simbolistică și imagini considerate istoricește părți ale culturii grecești (cum ar fi Soarele Verginei⁠(d), un simbol asociat cu vechiul regat al Macedoniei și cu Alexandru cel Mare), și de promovarea conceptului iredentist al Macedoniei Unite⁠(d), care ar include teritorii din Grecia, Bulgaria, Albania și Serbia.

Din 1992 până în 1995, cele două țări s-au angajat și într-o dispută pe tema drapelului noului stat macedonean, care cuprindea Soarele Verginei⁠(d). Acest aspect a fost soluționat după ce drapelul a fost modificat în conformitate cu termenii unui acord temporar convenit între cele două state în octombrie 1995.

Primul drapel al Macedoniei independente (între 9/1991 și 8/1992), era doar drapelul fostei RSM, fiind folosit până la legiferarea celui nou.
Al doilea drapel al Macedoniei independente (1992-1995) a devenit parte a disputei cu Grecia.

ONU a adoptat denumirea provizorie de „Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei” (în macedoneană Поранешна Југословенска Република Македонија) la admiterea țării în cadrul organizației în 1993.[109] Cele mai multe organizații internaționale, precum Uniunea Europeană, European Broadcasting Union și Comitetul Olimpic Internațional, au adoptat aceeași convenție.[110][111][112][113][114] NATO utilizează această denumire și ea, în documentele oficiale, dar adaugă o explicație prin care statele membre recunosc denumirea constituțională a țării.[115] Aceeași denumire este utilizată și în orice discuție la care Grecia este parte.[116]

Cele mai multe țări membre ONU au abandonat însă denumirea provizorie și au recunoscut țara ca Republica Macedonia. Între acestea se numără și patru din cele cinci țări membre permanente ale Consiliului de Securitate al ONU—Statele Unite ale Americii,[117] , Rusia, Regatul Unit și Republica Populară Chineză; mai mulți membri ai Uniunii Europene cum ar fi Bulgaria, Polonia și Slovenia; și alte peste 100 de state membre ale ONU.[118] ONU a întocmit un proces de negociere cu un mediator, Matthew Nimetz⁠(d), și cele două părți la diferend, Macedonia și Grecia, pentru a încerca să medieze disputa. Negocierile continuă între cele două părți, dar ele încă nu au ajuns la vreo soluție.

Inițial, Comisia de Arbitraj numită de Comunitatea Europeană a opinat că că „simpla utilizare a numelui de «Macedonia» nu poate implica vreo revendicare teritorială împotriva unui alt Stat”;[119] în ciuda avizului comisiei, Grecia a continuat să se opună stabilirii relațiilor între Comunitate și Republică sub numele său constituțional.[120]

De la venirea la putere, în 2006, și în special după ce Macedonia nu a fost invitată să adere la NATO în 2008, guvernul VMRO-DPMNE a urmărit o politică de „Anticizare⁠(d)” („Antikvizatzija”), ca o modalitate de a pune presiune pe Grecia, precum și în scopul creării unei identități naționale interne.[121] Statui ale lui Alexandru cel Mare și Filip al Macedoniei au fost construite în mai multe orașe din țară. În plus, mai multe elemente de infrastructură publică, cum ar fi aeroporturi, autostrăzi și stadioane au fost botezate după Alexandru și Filip. Aceste acțiuni sunt privite în țara vecină, Grecia, ca provocări deliberate care exacerbează disputa și care întârzie și mai mult aderarea Macedoniei la UE și la NATO.[122] Politica a atras c critici și pe plan intern, precum și din partea unor diplomați ai UE.[121]

În noiembrie 2008, Macedonia a deschis un proces în fața Curții Internaționale de Justiție (CIJ) împotriva Greciei, acuzând încălcarea de Acordului Interimar din 1995, încălcări care i-au blocat aderarea la NATO.[123] CIJ i s-a solicitat să ordone Greciei să-și respecte obligațiile asumate în cadrul Acordului, obligatoriu pentru ambele țări. În 2011, Curtea Internațională de Justiție a ONU a decis că Grecia a încălcat Articolul 11 din Acordul Interimar din 1995 prin respingerea aderării Macedoniei la NATO la summitul din 2008 de la București.[124] Cu toate acestea, curtea nu a considerat necesar să ceară Greciei să se abțină de la acțiuni similare în viitor, deoarece „ca regulă generală, nu există niciun motiv să presupunem că un Stat a cărui acțiune sau conduită a fost declarată abuzivă de către Instanță va repeta acest act sau că-l va comite din nou în viitor, deoarece se prezumă buna-credință”,[125] și nici nu a existat încă o schimbare în poziției UE de condiționare a începerii negocierilor de aderare a Macedoniei de rezolvarea problemei numelui.[126]

Drepturile omului[modificare | modificare sursă]

Republica Macedonia este semnatară a Convenției Europene a Drepturilor Omului și Convenției ONU de la Geneva privind Statutul Refugiaților și Convenției împotriva Torturii, iar Constituția garantează drepturile fundamentale ale omului pentru toți cetățenii macedoneni.

Continuă însă să fie probleme cu drepturile omului. Potrivit organizațiilor pentru drepturile omului, în anul 2003 au fost suspiciuni de execuții extrajudiciare, amenințări și intimidări îndreptate împotriva activiștilor pentru drepturile omului și jurnaliștilor de opoziție, și au existat la adresa poliției acuzații de practicare a torturii.[127][128]

Armata[modificare | modificare sursă]

Elicopter Mi-24 al Forțelor Aeriene Macedonene

Forțele Armate Macedonene⁠(d) cuprind forțele terestre, forțele aeriene⁠(d) și Forțele Speciale⁠(d). Politica de apărare națională are drept scop garantarea păstrării independenței și suveranității statului, integrității sale teritoriale și a spațiului aerian, și a ordinii constituționale. Principalele sale obiective rămân dezvoltarea și menținerea unei capacități de apărare credibile a intereselor vitale ale națiunii și de dezvoltare a Forțelor Armate într-un mod care să asigure interoperabilitatea cu forțele armate ale NATO și cu statele membre ale Uniunii Europene și capacitatea lor de a participa la întreaga gamă de misiuni NATO.

Ministerul Apărării dezvoltă strategia de apărare a Republicii și evaluează posibilele amenințări și riscuri. Este, de asemenea, responsabil pentru sistemul de apărare, inclusiv de formarea, pregătirea, echiparea și dezvoltarea sa, precum și pentru elaborarea și prezentarea bugetului apărării.[129]

Economia[modificare | modificare sursă]

Clasat ca al patrulea „cel mai bun reformator stat” din 178 de țări clasificate de către Banca Mondială în 2009, Macedonia a implementat considerabile reforme economice de la proclamarea independenței.[130] Țara a dezvoltat o economie deschisă⁠(d) în care comerțul reprezintă mai mult de 90% din PIB-ul din ultimii ani. Din 1996, Macedonia a avut o constantă, dar lentă, creștere economică⁠(d), PIB-ul crescând cu 3,1% în anul 2005. Această cifră era estimată să crească cu o medie de 5,2% în perioada 2006-2010.[131] Guvernul a reușit să combată inflația, cu o rată a inflației de numai 3% în 2006 și 2% în 2007,[130] și a pus în aplicare politici axate pe atragerea de investiții străine⁠(d) și pe promovarea dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii (IMM). Actualul guvern a introdus o cotă unică de impozitare⁠(d) cu intenția de a face țara mai atractivă pentru investițiile străine. Cota unică de impozitare a fost de 12% în 2007 și a fost redusă la 10% în 2008.[132][133]

În ciuda acestor reforme, la data de 2005 rata șomajului în Macedonia a fost de 37,2%[134] și în 2005, rata sărăciei era de 22%.[131] Cu toate acestea, datorită unei serii de măsuri pentru ocuparea forței de muncă, precum și datorită succesului procesului de atragere a corporațiilor multinaționale, conform Biroului Macedonean de Statistică, rata șomajului scăzuse în primul trimestru al anului 2015 la 27,3%.[135] Politicile și eforturile Guvernului în ceea ce privește investițiile străine directe au avut ca rezultat înființarea de filiale locale ale mai multor companii producătoare din lume, în special din industria auto, cum ar fi: Johnson Controls Inc., Van Hool NV⁠(d), Johnson Matthey plc⁠(d), Lear Corp, Visteon Corp⁠(d), Kostal GmbH, Gentherm Inc.⁠(d), Dräxlmaier Group, Kromberg & Schubert, Marquardt GmbH⁠(d), Amphenol Corp⁠(d), Tekno Furtun SpA, KEMET Corp⁠(d), Key Safety Systems Inc., ODW-Elektrik GmbH etc.

Macedonia are una dintre cele mai mari proporții a oamenilor care au probleme financiare, 72% din cetățenii săi declarând că se descurcă  „cu dificultate” sau „cu mare dificultate” cu veniturile gospodăriei, deși Macedonia, împreună cu Croația, a fost singura țară din Balcanii de Vest care nu a raportat o creștere în această statistică.[136] Corupția și relativa ineficientul sistem juridic acționează și ele ca factori semnificativi de reducere a succesului dezvoltării economice⁠(d). Macedonia are unul dintre cele mai mici PIB-uri pe cap de locuitor îdi Europa. În plus economia gri⁠(d) este estimată la aproape 20% din PIB.[137]

În termeni de structură a PIB, la data de 2013 sectorul de producție, inclusiv activitățile miniere și de construcții au constituit cea mai mare parte a PIB cu 21,4%, în creștere cu 21,1% față de 2012. Comerțul, transporturile și turismul reprezentau 18,2% din PIB în 2013, față de 16,7% în 2012, în timp ce agricultura reprezenta 9.6%, față de 9,1% în anul precedent.[138]

În ceea ce privește comerțul exterior, cel mai mare sector care contribuie la exporturi în anul 2014 au fost „produsele chimice și conexe” cu 21,4%, urmat de sectorul „mașini și echipamente de transport” cu 21,1%. Principalele produse de import au fost în 2014 „mărfuri prelucrate, clasificate mai ales după materia primă” cu 34,2%, „mașini și echipamente de transport” cu 18,7% și „combustibili minerali, lubrifianți și materiale conexe”, cu 14,4% din totalul importurilor. 68,8% din comerțul exterior în anul 2014 s-a făcut cu UE, ceea ce face ca Uniunea să fie de departe cel mai mare partener comercial al Macedoniei (23,3% cu Germania, 7,9%, cu Regatul Unit, 7,3% cu Grecia, 6,2% cu Italia etc.). Aproape 12% din totalul comerțului exterior în anul 2014 a fost realizat cu țările din Balcanii de Vest.[139]

Cu un PIB pe cap de locuitor de 9157 de dolari la paritatea puterii de cumpărare și cu un Indice al Dezvoltării Umane de 0,701, Macedonia este mai puțin dezvoltată și are o economie considerabil mai mică decât cele mai multe dintre fostele state Iugoslave.

Potrivit datelor Eurostat, PIB-ul pe cap de locuitor era la 36% din media UE în anul 2014.[140]

Infrastructură și e-infrastructură[modificare | modificare sursă]

Macedonia (împreună cu Muntenegru, Bosnia și Herțegovina și Kosovo) aparține regiunii mai puțin dezvoltate din sudul fostei Iugoslavii. Acesta a suferit grave dificultăți economice, după independență, când piața internă iugoslavă s-a prăbușit și subvențiile de la Belgrad au încetat să mai vină. În plus, s-a confruntat cu multe dintre problemele cu care se confruntă și alte foste țări socialiste est-europene, în perioada de tranziție la o economie de piață. Principala sa rută terestră și feroviară de export, cea prin Serbia, rămâne nesigură, cu mari costuri de tranzit, afectând astfel exporturile sale, anterior extrem de profitabile, de legume timpurii către piața din Germania. Piața IT macedoneană a crescut cu 63,8% pe an în 2007, cea mai rapidă creștere din regiunea Adriaticii.[141]

Comerț și investiții[modificare | modificare sursă]

Izbucnirea războaielor Iugoslave și impunerea de sancțiuni asupra Serbiei și Muntenegrului au provocat pierderi mari pentru economia Republicii. Serbia constituia 60% din piața sa de desfacere înainte de dezintegrarea Iugoslaviei. Economia a fost afectată și după ce Grecia a impus un embargo comercial asupra Republicii în 1994-95. Sfârșitul Războiului Bosniac în noiembrie 1995 și ridicarea embargoului grecesc au adus o oarecare ameliorare, dar Războiului din Kosovo din 1999 și criza albaneză din 2001 au dus la noi destabilizări.

De la sfârșitul embargoului grecesc, Grecia a devenit cel mai important partener de afaceri. Multe companii grecești au cumpărat fostele companii de stat din Macedonia,[142] cum ar fi rafinăria de petrol⁠(d) Okta, compania de panificație Zhito Luks, o mină de marmură din Prilep, uzinele textile din Bitola etc., creând 20.000 de locuri de muncă. Comerțul transfrontalier local între Grecia și Republica Macedonia constă în mii de greci care vin în Macedonia să cumpere mai ieftin produsele autohtone.[necesită citare]

Alți parteneri-cheie sunt Germania, Italia, Statele Unite, Slovenia, Austria și Turcia.

Turism[modificare | modificare sursă]

Turismul este o parte importantă a economiei Republicii Macedonia⁠(d). Țara primește aproximativ 700.000 de turiști anual.[143]

Regiuni Administrative[modificare | modificare sursă]

Regiunile statistice ale Macedoniei există doar în scopuri legale și statistice. Regiunile sunt:

Regiunile statistice ale Macedoniei

Comunele[modificare | modificare sursă]

În august 2004, Republica Macedonia a fost reorganizată în 84 de comune (opštini; cântă. opština); 10 dintre ele constituie Orașul Skopje, o unitate distinctă de auto-guvernare locală și capitala țării.

Cele mai multe din comunele actuale au fost nemodificate sau doar comasate din anterioarele 123 de comune înființate în septembrie 1996; altele au fost consolidate și limitele lor modificate. Înainte de aceasta, administrația locală era organizată în 34 de districte administrative, comune sau județe (denumite tot, opštini).

Demografia[modificare | modificare sursă]

Grupurile etnice predominante în fiecare comuă din Republica Macedonia, 2002.

Datele ultimului recensământ din 2002 arată o populație de 2.022.547 de locuitori.[144] O estimare oficială din 2009, fără modificări semnificative, ofera o cifra de 2.050.671.[145] Conform ultimului recensământ, cel mai mare grup etnic din țară sunt macedonenii. Al doilea cel mai mare grup sunt albanezii care domină o mare parte din nord-vestul țării. Unele estimări neoficiale indică faptul că în Republica Macedonia ar putea exista până la 260.000 de romi⁠(d).[146]

Orașe[modificare | modificare sursă]

Tabelul de mai sus arată apartenența etnică a populației la recensământul din anul 2002:[144]

Religia[modificare | modificare sursă]

Creștinismul ortodox este religia majoritară în Republica Macedonia, alcătuind 64,7% din populație, marea majoritate a acestora aparținând Bisericii Ortodoxe Macedonene⁠(d). Diverse alte confesiuni creștine alcătuiau 0,37% din populație. Musulmanii cuprindeau 33,3% din populație; Macedonia are a cincea cea mai mare proporție de Musulmani în Europa, după Turcia (96%), Kosovo (90%), Albania (60%) și Bosnia-Herțegovina (45%).[147] Cei mai mulți musulmani sunt etnici albanezi, turci sau romi, deși există și puțini macedoneni musulmani⁠(d). Restul de 1.63% nu au specificat apartenența la o religie în recensământul din 2002.[148]

În total, la sfârșitul lui 2011 erau 1842 biserici și 580 de moschei în toată țara.[149] Comunitățile religioase ortodoxă și islamică au și școli gimnaziale confesionale la Skopje. Există un seminar teologic în capitală. Biserica Ortodoxă Macedoneană are jurisdicție peste 10 provincii (șapte în țară și trei în străinătate), cu 10 episcopi și circa 350 de preoți. Un total de 30.000 de oameni sunt botezați în toate provinciile în fiecare an.

Există tensiuni între Bisericile Ortodoxe Sârbă și Macedoneană, apărute din separarea celei de a doua, care și-a declarat autocefalia⁠(d) în 1967. După suspendarea negocierilor între cele două biserici, Biserica Ortodoxă Sârbă a recunoscut o grupare condusă de Zoran Vraniškovski (cunoscut și sub numele de Arhiepiscopul Jovan al Ohridului⁠(d)), un fost episcop macedonean, ca Arhiepiscop al Ohridului⁠(d).

Reacția Bisericii Ortodoxe Macedonene a fost întreruperea tuturor relațiilor cu noua arhiepiscopie a Ohridului și împiedicarea episcopilor Bisericii Ortodoxe Sârbe să intre în Macedonia. Episcopul Jovan a fost închis pentru 18 luni, pentru „defăimarea Bisericii Ortodoxe Macedonene și lezarea sentimentelor religioase ale cetățenilor localnici” prin distribuirea de calendare religioase și broșuri ale Bisericii Ortodoxe Sârbe.[150]

Biserica Greco-Catolică Macedoneană⁠(d) are aproximativ 11.000 de credincioși în Macedonia. Ea a fost înființată în 1918, și este alcătuit în mare parte din persoane convertite la catolicism și din urmașii acestora. Biserica este de rit bizantin și este în comuniune cu bisericile greco-catolice și cu cea romano-catolică. Cultul său liturgic este practicat în limba macedoneană.[151]

Menora macedoneană din secolul al XIX-lea

Există și o mică comunitate protestantă. Cel mai cunoscut protestant din țară este fostul președinte Boris Trajkovski. El provine din comunitatea metodistă, cea mai mare și cea mai veche biserică protestantă din Republică, datând de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Începând cu anii 1980, comunitatea protestantă a crescut, primind ajutor misionar din exterior.

Comunitatea evreiască, care se ridica la aproximativ 7.200 de oameni în ajunul celui de al Doilea Război Mondial, a fost aproape în întregime distrusă în timpul războiului: doar 2% dintre evreii macedoneni au supraviețuit⁠(d) Holocaustului.[152] După eliberare și sfârșitul războiului, majoritatea au ales să emigreze în Israel. Astăzi, comunitatea evreiască din țară numără aproximativ 200 de persoane, aproape toate locuind în Skopje. Majoritatea evreilor macedoneni sunt sefarzi – descendenți ai refugiaților din secolul al XV-lea care au fugit de inchiziția spaniolă și de cea portugheză⁠(d).

Conform recensământului din 2002, 46,5% din copiii cu vârste cuprinse între 0-4 ani erau musulmani.[153]

Limbi[modificare | modificare sursă]

Harta lingvistică a Macedoniei, la recensământul din 2002.

Limba oficială și cea mai vorbită este macedoneana, care aparține ramurii de est a grupului de limbi slave de sud. În comunele în care grupurile etnice reprezintă peste 20% din totalul populației, limba acestora are statut co-oficial.[154]

Macedoneana este strâns legată și reciproc inteligibilă de bulgara standard. De asemenea, acesta are unele asemănări cu sârba standard și cu dialectele intermediare dialectul torlak⁠(d) și Šop⁠(d) dialecte vorbite mai ales în sudul Serbiei și în vestul Bulgariei (și de unii vorbitori în partea de nord și de est a Macedoniei). Limba standard a fost codificată⁠(d) în perioada de după al Doilea Război Mondial și a acumulat o oarecare tradiție literară. 

Potrivit ultimului recensământ, 1.344.815 de cetățeni macedoneni au declarat că vorbesc macedoneana, 507.989 au declarat albaneza, 71.757 turca, 38528 romani, 6884 aromâna, 24.773 sârba, 8560 bosniaca, și 19.241 vorbeau în alte limbi.[155]

În Macedonia se vorbește o mare varietate de limbi, ceea ce reflectă diversitatea etnică. Pe lângă limba națională și oficială, macedoneana, limbi minoritare cu număr semnificativ de vorbitori sunt albanezi, romani, turca (inclusiv găgăuza balcanică⁠(d)[156]), sârba/bosniaca și aromână (inclusiv megleno-româna).[157][158][159][160][161][162] Există câteva sate cu vorbitori de adigee⁠(d) și o comunitate de imigranți greci.[163][164] Limbajul macedonean al semnelor⁠(d) este limba principală a celor din comunitatea persoanelor cu deficiențe de auz care nu au învățat o limbă vorbită în copilărie.

Educație[modificare | modificare sursă]

Universitatea de stat Sfinții Chiril și Metodiu din Skopie

Sistemul macedonean de educație este format din:

Nivelurile superioare de învățământ pot fi obținute în una din cele cinci universități de stat: Sfinții Chiril și Metodiu din Skopje⁠(d), Universitatea Sfântul Clement de Ohrid din Bitola⁠(d), Universitatea Goce Delčev din Štip⁠(d), Universitatea de Stat din Tetovo⁠(d) și Universitatea de Știința si Tehnologia Informației „Sfântul Apostol Pavel” din Ohrid⁠(d). Există mai multe universități private, cum ar fi Universitatea de Studii Europene,[165] Universitatea Slavă din Sveti Nikole, Universitatea Sud-Est Europeană⁠(d) și altele.

Agenția Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională a subscris un proiect numit „Macedonia se Conectează”, care a făcut din Macedonia prima țară conectată integral la conexiune wireless de bandă largă din lume. Ministerul Educației și Științei rapoartează că 461 de școli (primare și secundare) sunt conectate la Internet.[166] În plus, un ISP (On.net) a creat o rețea MESH pentru a oferi servicii WIFI în 11 mari orașe din țară.


Societatea[modificare | modificare sursă]

Mass-Media[modificare | modificare sursă]

Cel mai vechi ziar din țară este Nova Makedonija⁠(d) din 1944. Alte ziare și reviste cunoscute sunt: Utrinski Vesnik⁠(d), Dnevnik⁠(d), Vesta, Fokus, Večer⁠(d), Tea Moderna⁠(d), Makedonsko Sonce⁠(d), și Koha. Canalul public este Radio-Televiziunea Macedoneană⁠(d) fondată în 1993 de către Adunarea Republicii Macedonia⁠(d). TEKO TV⁠(d) (1989) din Štip este primul canal de televiziune⁠(d) privat din țară. Alte canale private populare sunt: Sitel⁠(d), Kanal 5⁠(d), Telma⁠(d), Alfa TV și Alsat-M⁠(d).

Cinematografia[modificare | modificare sursă]

Primul film produs pe teritoriul de azi al țării a fost făcută în anul 1895 de către Janaki și Milton Manaki în Bitola. De-a lungul secolului trecut, filmul macedonean a descris istoria, cultura și viața de zi cu zi a poporului macedonean. De-a lungul anilor, multe filme macedonene au fost prezentate la festivaluri de film⁠(d) din întreaga lume și mai multe dintre aceste filme au câștigat premii prestigioase. Primul film macedonean de lung-metraj a fost Frosina, lansat în 1952. Primul film de lung metraj în culori a fost Miss Stone, un film despre o misionară protestantă din Macedonia Otomană⁠(d). Acesta a fost lansat în 1958. Filmul macedonean cu cele mai mari încasari în țară a fost Bal-can-can⁠(d), văzut de peste 500.000 de spectatori în primul an. În 1994, filmul lui Milco Manchevski Înainte de Ploaie a fost nominalizat pentru Oscarul pentru cel mai bun film străin. Manchevski continuă să fie cel mai proeminent regizor macedonean modern. Ulterior, el a scris și a regizat filmul Praf și Umbre.

Cultura[modificare | modificare sursă]

Casa familiei Robevi – tipică pentru arhitectura macedoneană

Macedonia are un patrimoniu cultural bogat în artă, arhitectură, poezie, muzică. Ea are multe situri religioase vechi protejat. Festivaluri de poezie, cinematografie, muzică sunt organizate anual. Muzica macedoneană⁠(d) are stiluri dezvoltate sub puternica influență a muzicii bizantine. Macedonia are numeroase fresce bizantine conservate, în principal, din perioada cuprinsă între secolele al XI-lea și al XVI-lea. S-au păstrat câteva mii de metri pătrați de pictură în frescă, cea mai mare parte în stare foarte bună, care reprezintă capodopere ale școlii de pictură bisericească macedoneană.

Cele mai importante evenimente culturale din țară sunt Festivalul Ohrid Summer de muzică clasică și teatru, Serile de Poezie din Struga care adună poeți din peste 50 de țări ale lumii, Festivalul Internațional de Cameră de la Bitola, Open Youth Theatre și Festivalul de Jazz de⁠(d) la Skopje, etc. Opera Macedoneană s-a deschis în 1947, cu spectacolul Cavalleria rusticana în regia lui Branko Pomorisac. În fiecare an, Serile de Operă din Mai au loc la Skopje, timp de circa 20 de zile. Prima ediție s-a deschis în 1972 cu spectacolul Țar Samuil de Kiril Makedonski⁠(d).[167]

Sărbătorile legale[modificare | modificare sursă]

Principalele sărbători publice în Republica Macedonia sunt:

Data Numele în română Numele macedonean  Observații
1-2 ianuarie Anul Nou Нова Година, Nova Godina
7 ianuarie Crăciunul

(ortodox pe stil vechi)

Прв ден Божик, Prv den Božik
Aprilie/Mai Vinerea Mare (ortodoxă) Велики Петок, Veliki Petok
Aprilie/Mai Paștele (ortodox) Прв ден Велигден, Prv den Veligden
Aprilie/Mai A doua zi de Paște (ortodox) Втор ден Велигден, Vtor den Veligden
1 Mai Ziua Muncii Ден на трудот, Den na trudot
24 Mai Sfinții Chiril și Metodiu⁠(d) Св. Кирил и Методиј, Ден на сèсловенските просветители; Sv. Kiril i Metodij, Den na sèslovenskite prosvetiteli
2 August Ziua Republicii⁠(d) Ден на Републиката, Den na Republikata Ziua când Republica a fost înființată în 1944, de asemenea, Răscoala de Sfântul Ilie⁠(d) din 1903.
8 septembrie Ziua Independenței Ден на независноста, Den na nezavisnosta Ziua independenței față de Iugoslavia
11 octombrie Ziua Revoluției⁠(d) Ден на востанието, Den na vostanieto Începutul insurecției anti-fasciste din al Doilea Război Mondial în 1941
23 octombrie Ziua Luptei Revoluționare macedoneane Ден на македонската револуционерна борба,Den na makedonskata revolucionarna borba Ziua înființării Organizației Revoluționare Macedonene Interne (ORIM)  în 1893.
1 Shawwal Eid ul-Fitr Рамазан Бајрам, Ramazan Bairam sărbătoare variabilă în confirmitate cu Calendarul Islamic
8 decembrie Sfântul Clement de la Ohrid⁠(d) Св. Климент Охридски, Sv. Kliment Ohridski

În afară de acestea, există și alte sărbători majore religioase și ale minorităților.

Bucătăria[modificare | modificare sursă]

Tavče Gravče

Preparatele din bucătăria macedoneană sunt un reprezentant al Balcanilor—reflectă influențele mediteraneene (grecești⁠(d)) și din Orientul Mijlociu⁠(d) (turcești) și, într-o mai mică măsură, italiene⁠(d), germane⁠(d) și central-europene (în special maghiare⁠(d)).[168] Climatul relativ cald din Macedonia oferă excelente condiții de creștere pentru diverse legume, verdețuri și fructe. Astfel, bucătăria macedoneană este deosebit de diversă.

Unii macedoneni revendică paternitatae salatei Šopska (salata bulgărească), inventată în Bulgaria și denumită după o regiune de la frontiera cu Macedonia; ea a devenit ulterior populară și aici. Bucătăria macedoneană se remarcă și prin diversitatea și calitatea produselor lactate, vinurilor locale și băuturilor alcoolice, cum ar fi Rakia⁠(d). Tavče Gravče⁠(d) și mastica sunt considerate felurile de mâncare și, respectiv, băutura naționale ale Republicii Macedonia.

Sport[modificare | modificare sursă]

Echipa de baschet a Macedoniei într-un time-out în timpul unui meci cu Letonia

Fotbalul și handbalul sunt cele mai populare sporturi din Macedonia. Echipa națională de fotbal este controlată de Federația de Fotbal din Macedonia și își joacă meciurile acasă pe Arena Filip al II-lea.

Handbalul este al doilea sport de echipă ca importanță. În 2002, Kometal Skopje a câștigat Liga Campionilor EHF la Feminin. Campionatul European de Handbal Feminin s-a ținut în 2008 în Macedonia, meciurile disputându-se la Skopje și la Ohrid; echipa națională⁠(d) terminat pe locul al șaptelea.

Echipa națională de baschet a Macedoniei⁠(d) reprezintă Republica Macedonia în competițiile internaționale. Echipa este condusă de către Federația de Baschet din Macedonia, organismul de conducere de baschetului macedonean înființat 1992 și aderat la FIBA în 1993. Macedonia a participat la trei turnee Eurobasket, cea mai bună performanță fiind locul 4 în 2011⁠(d). Ea își joacă meciurile pe teren propriu pe Boris Trajkovski Arena în Skopje.

În lunile de vară se ține anual Maratonul de Înot de la Ohrid⁠(d), pe Lacul Ohrid; iar în lunile de iarnă se schiază în centrele de sporturi de iarnă. Macedonia ia parte și ea la Jocurile Olimpice. Participarea la Olimpiade este organizat de Comitetul Olimpic Macedonean.[169]

Clasamentele internaționale[modificare | modificare sursă]

Organizarea Sondaj Clasament
Institutul pentru Economie și Pace⁠(d) Indicele Global Al Păcii⁠(d)[170] 79 din 162
Reporteri Fără Frontiere Indicele Mondial al Libertății Presei 2013[171] 116 din 179
Fundația Heritage⁠(d)/The Wall Street Journal Indicele Libertății Economice 2013[172] 43 din 177
Transparency International Indicele de Percepție a Corupției 2013[173] 67 din 177
Programul Națiunilor Unite Pentru Dezvoltare Indicele Dezvoltării Umane 2013[174] 78 din 207
Banca Mondială Indicele Ușurinței în Afaceri⁠(d) 2016[175] 12 din 189

Referințe[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ United Nations, A/RES/47/225, 8 April 1993
  2. ^ United Nations Security Council Resolutions 817 of 7 April and 845 June 18 of 1993, see UN resolutions made on 1993
  3. ^ The former Yugoslav Republic of Macedonia. http://ec.europa.eu/enlargement/countries/detailed-country-information/former-yugoslav-republic-of-macedonia/index_en.htm. Accesat la 12 martie 2016. 
  4. ^ The former Yugoslav Republic of Macedonia – 47 States, one Europe. http://www.coe.int/en/web/portal/-the-former-yugoslav-republic-of-macedonia-. Accesat la 12 martie 2016. 
  5. ^ NATO’s relations with the former Yugoslav Republic of Macedonia. http://www.nato.int/cps/en/natolive/topics_48830.htm. Accesat la 12 martie 2016. 
  6. ^ The Republic of Macedonia – BASIC FACTS, Republic of Macedonia, Ministry of foreign affairs Arhivat 16 noiembrie 2008 la Wayback Machine.Wayback Machine.
  7. ^ Μακεδονία, Henry George Liddell, Robert Scott, A Greek-English Lexicon, on Perseus
  8. ^ a b Macedonia, Online Etymology Dictionary
  9. ^ μακεδνός, Henry George Liddell, Robert Scott, A Greek-English Lexicon, on Perseus
  10. ^ μακρός, Henry George Liddell, Robert Scott, A Greek-English Lexicon, on Perseus
  11. ^ Eugene N. Borza, Makedonika, Regina Books, ISBN 0-941690-65-2, p.114: The "highlanders" or "Makedones" of the mountainous regions of western Macedonia are derived from northwest Greek stock; they were akin both to those who at an earlier time may have migrated south to become the historical "Dorians".
  12. ^ Nigel Guy Wilson, Encyclopedia of Ancient Greece, Routledge, 2009, p.439: The latest archaeological findings have confirmed that Macedonia took its name from a tribe of tall, Greek-speaking people, the Makednoi.
  13. ^ Beekes, Robert (2010), Etymological Dictionary of Greek, II, Leiden, Boston: Brill, p. 894 
  14. ^ Ovid (2005). Green, Peter. ed. The Poems of Exile: Tristia and the Black Sea Letters. University of California Press. p. 319. ISBN 0520242602. „Ovid was lax in his geography, not least over Paeonia (in fact roughly coextensive with the present Slav republic of Macedonia).” 
  15. ^ Roisman, Joseph; Worthington, Ian (2010). A Companion to Ancient Macedonia. John Wiley and Sons. p. 13. ISBN 1-4051-7936-8. https://books.google.com/books?id=lkYFVJ3U-BIC. Accesat la 10 februarie 2016 
  16. ^ Reames, Jeanne; Howe, Timothy (2008). Macedonian Legacies: Studies in Ancient Macedonian History and Culture in Honor of Eugene N. Borza. Regina Books. p. 239. ISBN 1930053568. „Having just conquered Paeonia (roughly where the Former Yugoslav Republic of Macedonia is today).” 
  17. ^ Peshkopia, Ridvan (2015). Conditioning Democratization: Institutional Reforms and EU Membership Conditionality in Albania and Macedonia. Anthem Press. p. 189. ISBN 0857283251. „Indeed, the territory of the Republic of Macedonia encompasses little of the ancient kingdom of Macedon, which, in most part, overlaps with the current region of the contemporary Greece, but the name Macedonia “flowed” northward with the creation of Roman region of Macedonia, after the Romans occupied Greece in 168 BCE. Besides the former kingdom of Macedon, the Roman region included the territories of Paeonia, where the contemporary FYR Macedonia rests.” 
  18. ^ Strabo, Geography, Book 7, Frg. 4:
  19. ^ Bauer, Susan Wise: The History of the Ancient World: From the Earliest Accounts to the Fall of Rome (2007), ISBN 0-393-05974-X, page 518: "...to the north, Thracian tribes known collectively as the Paeonians."
  20. ^ Willkes, John (1996). The Illyrians. Wiley-Blackwell. p. 49. ISBN 978-0-631-19807-9. https://books.google.com/books?id=4Nv6SPRKqs8C&pg=PA170. Accesat la 10 februarie 2016 
  21. ^ Sealey, Raphael (1976). A history of the Greek city states, ca. 700-338 B.C.. University of California Press. p. 442. ISBN 978-0-520-03177-7. https://books.google.com/?id=kAvbhZrv4gUC&pg=PA442&dq=illyrian+lychnitis 
  22. ^ =Evans, Thammy (2007). Macedonia. Bradt Travel Guides. p. 13. ISBN 978-1-84162-186-9. https://books.google.com/?id=4CpYot4N2PUC&pg=RA1-PA13 
  23. ^ Borza, Eugene N. (8 septembrie 1992). In the shadow of Olympus: the emergence of Macedon. Princeton University Press. pp. 74–75. ISBN 978-0-691-00880-6. https://books.google.com/?id=614pd07OtfQC&pg=PA99 
  24. ^ Lewis, D.M. et al. (ed.) (1994). The Cambridge ancient history: The fourth century B.C.. Cambridge University Press. pp. 723–724. ISBN 978-0-521-23348-4. https://books.google.com/?id=vx251bK988gC&pg=RA6-PA750. Accesat la 10 februarie 2016 
  25. ^ The Cambridge Ancient History Volume 3, Part 3: The Expansion of the Greek World, Eighth to Sixth Centuries BC by John Boardman and N. G. L. Hammond,1982,ISBN 0-521-23447-6,page 284
  26. ^ Howe & Reames 2008, p. 239.
  27. ^ Roisman & Worthington 2011, pp. 135–138, 342–345.
  28. ^ Persian influence on Greece (2). http://www.livius.org/ia-in/influence/influence02.html. Accesat la 17 decembrie 2014. 
  29. ^ Warfare in the ancient world: from the Bronze Age to the fall of Rome.
  30. ^ Poulton, Hugh (23 februarie 2000). Who are the Macedonians?. C. Hurst & Co. Publishers. p. 14. ISBN 978-1-85065-534-3. https://books.google.com/?id=ppbuavUZKEwC&pg=PA187 
  31. ^ Macedonia yesterday and today Author Giorgio Nurigiani, Publisher Teleurope, 1967 p. 77.
  32. ^ A Companion to Ancient Macedonia, By Joseph Roisman and Ian Worthington, page 549
  33. ^ Encyclopaedia Britannica – Scopje”. Britannica.com. http://www.britannica.com/eb/article-9068124/Skopje. Accesat la 6 iunie 2011. 
  34. ^ A. F. Christidis, A History of Ancient Greek: From the Beginnings to Late Antiquity, Cambridge University Press, 2007, p.351: "Despite Roman domination, there was no retreat on the part of Greek tradition in the eastern part of the empire, and only in Macedonia did Latin spread in some extent".
  35. ^ "Acta Sancti Demetrii", V 195–207, Гръцки извори за българската история, 3, стр. 159–166
  36. ^ Nicol, Donald Macgillivray (1993). The last Centuries of Byzantium, (1261–1453). Cambridge University Press. p. 500. ISBN 978-0-521-43991-6. https://books.google.com/?id=y2d6OHLqwEsC&pg=PA275. Accesat la 10 februarie 2016 
  37. ^ Phillips, John (2004). Macedonia: Warlords and Rebels in the Balkans. I.B.Tauris. p. 41. ISBN 1-86064-841-X 
  38. ^ Becoming Bulgarian: The Articulation of Bulgarian Identity in the Nineteenth Century in its International Context: an Intellectual History, Ost-European studies, Janette Sampimon, Pegasus, 2006, ISBN 90-6143-311-8, p. 234.
  39. ^ James Franklin Clarke, Dennis P. Hupchick – "The pen and the sword: studies in Bulgarian history", Columbia University Press, 1988, ISBN 0-88033-149-6, page. 221 (.
  40. ^ Gawrych, George Walter (2006).
  41. ^ Historical dictionary of the Republic of Macedonia, Dimitar Bechev, Scarecrow Press, 2009, ISBN 0-8108-5565-8, p. 100. Google Books. https://books.google.com/books?id=1jSg3lxgSy8C&pg=PA100&dq=thracian+revolutionary+organization&hl=bg#v=onepage&q=thracian%20revolutionary%20organization&f=false. Accesat la 14 noiembrie 2011 
  42. ^ Region, Regional Identity and Regionalism in Southeastern Europe, Klaus Roth, Ulf Brunnbauer, LIT Verlag Münster, 2010, ISBN 3825813878, p. 136.
  43. ^ Stanford J. Shaw (27 mai 1977). History of the Ottoman Empire and Modern Turkey: Volume 2, Reform, Revolution, and Republic: The Rise of Modern Turkey 1808–1975. Cambridge University Press. p. 209. ISBN 978-0-521-29166-8. https://books.google.com/?id=AIET_7ji7YAC&pg=PA209 
  44. ^ There was even an attempt to form a kind of revolutionary government led by the socialist Nikola Karev.
  45. ^ In fact Macedonian historians as Blaze Ristovski have recognized, that the "government" of the "republic", nowadays a symbol of Macedonian statehood, was actually composed of people who identified themselves as "Greeks", "Vlachs" and "Bulgarians".
  46. ^ "The IMARO activists saw the future autonomous Macedonia as a multinational polity, and did not pursue the self-determination of Macedonian Slavs as a separate ethnicity.
  47. ^ The political and military leaders of the Slavs of Macedonia at the turn of the century seem not to have heard the call for a separate Macedonian national identity; they continued to identify themselves in a national sense as Bulgarians rather than Macedonians.
  48. ^ Nicolle 2008, p. 162
  49. ^ a b c d e f g Banac, Ivo (1984). The National Question in Yugoslavia. Origins, History, Politics.. London and Ithaka: Cornell University Press. p. 317. ISBN 0801416752 
  50. ^ "Kraljevina Jugoslavija!
  51. ^ Dejan Djokić, Yugoslavism: histories of a failed idea, 1918–1992 pe Google books
  52. ^ R. J. Crampton, Eastern Europe in the twentieth century—and after pe Google books
  53. ^ An article by Dimiter Vlahov about the persecution of the Bulgarian population in Macedonia”. newspaper "Balkanska federatsia", No. 140, 20 August 1930, Vienna, original in Bulgarian. http://www.kroraina.com/knigi/en/ban/pww2.html#60. Accesat la 3 august 2007. 
  54. ^ War of words: Washington tackles the Yugoslav conflict pe Google books
  55. ^ Balkan Strongmen: Dictators and Authoritarian Rulers of South Eastern Europe, Central Europe Studies, Professor Bernd J Fischer, Purdue University Press, 2007, ISBN 1557534551, p. 127.
  56. ^ Gerginov, Kr., Bilyarski, Ts. Unpublished documents for Todor Alexandrov's activities 1910–1919, magazine VIS, book 2, 1987, p.214 – Гергинов, Кр. Билярски, Ц. Непубликувани документи за дейността на Тодор Александров 1910–1919, сп. ВИС, кн. 2 от 1987, с. 214.
  57. ^ Victor Roudometof, Collective Memory, National Identity, and Ethnic Conflict: Greece, Bulgaria, and the Macedonian Question, Praeger, 2002 p.100
  58. ^ Vassil Karloukovski. „Гиза, Антони, "Балканските държави и Македония", Македонски Научен Институт София, 2001 г”. Promacedonia.org. http://www.promacedonia.org/ag/ag_4_6.html. Accesat la 28 aprilie 2010. 
  59. ^ Historical dictionary of the Republic of Macedonia, Dimitar Bechev, Scarecrow Press, 2009, ISBN 0-8108-5565-8, pp. 139–140.
  60. ^ Duncan Perry, "The Republic of Macedonia: finding its way" in Karen Dawisha and Bruce Parrot (eds.
  61. ^ Bulgarian Campaign Committees in Macedonia – 1941 Dimitre Mičev
  62. ^ Minchev, Dimitre.
  63. ^ Historical dictionary of the Republic of Macedonia, Valentina Georgieva, Sasha Konechni, Scarecrow Press, 1998, ISBN 0-8108-3336-0, p. 223.
  64. ^ Historical dictionary of the Republic of Macedonia, Valentina Georgieva, Sasha Konechni, Scarecrow Press, 1998, ISBN 0-8108-3336-0, p. 223.
  65. ^ Hugh Poulton (1995). Who are the Macedonians?. C. Hurst & Co. Publishers. p. 102. ISBN 978-1-85065-238-0. https://books.google.com/?id=j_NbmSoRsRcC&pg=PA102&lpg=PA102&dq=Metodi+Shatorov+bulgarian+communist. Accesat la 10 februarie 2016 
  66. ^ Miller, Marshall Lee (1975). Bulgaria during the Second World War. Stanford University Press. p. 314. ISBN 978-0-8047-0870-8. https://books.google.com/?id=HjSsAAAAIAAJ&pg=PA130&dq=Metodi+Shatarov+bulgarian+communist. Accesat la 10 februarie 2016 
  67. ^ Bulgaria managed to save its entire 48,000-strong Jewish population during World War II from deportation to Nazi concentration camps, but under German pressure those Jews from their newly annexed territories without Bulgarian citizenship were deported, such as those from Vardar Macedonia and Western Thrace.
  68. ^ Mark Cohen, The Holocaust in Macedonia: Deportation of Monastir Jewry, United States Holocaust Memorial Museum
  69. ^ This policy changed after 1943 with the arrival of Tito's envoy Montenegrin Serb Svetozar Vukmanović-Tempo.
  70. ^ "НОБ на Македонија" Јован Поповски. Скопје, 1962
  71. ^ "Историја на Македонскиот Народ" Александар Стојановски, Иван Катарџиев, Данчо Зографски. Скопје, 1988
  72. ^ History of Bulgaria, Petar Delev et al., 2001, p.364
  73. ^ Axis Forces in Yugoslavia 1941–45, Nigel Thomas, K. Mikulan, Darko Pavlović, Osprey Publishing, 1995, ISBN 1-85532-473-3, p. 33.
  74. ^ Мичев, Добрин. Партизанското движение във Вардарска Македония, 1941–1944 г. сп. Македонски преглед, кн. 2, стр. 5–40.
  75. ^ Constitution of the Socialist Republic of Macedonia, 1974 – Official Gazette of the Republic of Macedonia (Macedonian)
  76. ^ Устав Федеративне Народне Републике Југославије (1946), sr.wikisource.org, retrieved on October 19, 2007.
  77. ^ Устав Социјалистичке Федеративне Републике Југославије (1963), sr.wikisource.org, retrieved on October 19, 2007.
  78. ^ Nohlen, D & Stöver, P (2010) Elections in Europe: A data handbook, p1278 ISBN 978-3-8329-5609-7
  79. ^ Recognition of States: Annex 3”. Web.archive.org. Există o versiune arhivată la 15 februarie 2005. //web.archive.org/web/20050215223455/http://www.ejil.org/journal/Vol4/No1/art8-02.html. Accesat la 28 aprilie 2010. 
  80. ^ a b Thomas, Nigel (2006). The Yugoslav Wars (2): Bosnia, Kosovo And Macedonia 1992–2001. Osprey Publishing. https://books.google.com/books?id=a7cOQ9Nch2AC 
  81. ^ a b Who are the rebels?”. BBC News. 20 martie 2001. http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/1231596.stm. 
  82. ^ http://www.da.mod.uk/colleges/arag/document-listings/balkan/csrc_mpf-2004-07-22/04(15)-Chap1-JP.pdf
  83. ^ Census of Population, Households and Dwellings in the Republic of Macedonia, 2002 – Book XIII, Skopje, 2005.”. State Statistical Office of the Republic of Macedonia. http://www.stat.gov.mk/pdf/kniga_13.pdf. 
  84. ^ Huggler, Justin (12 martie 2001). „KLA veterans linked to latest bout of violence in Macedonia”. The Independent (London). http://www.independent.co.uk/news/world/europe/kla-veterans-linked-to-latest--bout-of-violence-in-macedonia-686995.html. Accesat la 4 aprilie 2010. 
  85. ^ Brunnbauer, Ulf (2002). „The implementation of the Ohrid Agreement: Ethnic Macedonian resentments” (PDF). Journal on Ethnopolitics and Minority Issues in Europe (1/2002). http://www.ecmi.de/fileadmin/downloads/publications/JEMIE/2002/nr1/Focus1-2002Brunnbauer.pdf. Accesat la 18 mai 2015. 
  86. ^ [1][dead link]
  87. ^ Macedonian Ministry of Environment”. Web.archive.org. Există o versiune arhivată la 19 ianuarie 2008. //web.archive.org/web/20080119010740/http://www.moe.gov.mk/soer2/ohrid_a.htm. Accesat la 28 aprilie 2010. 
  88. ^ Encyclopædia Britannica. „Britannica's article about Sar Mountains”. Britannica.com. http://www.britannica.com/EBchecked/topic/523838/Sar-Mountains. Accesat la 28 aprilie 2010. 
  89. ^ Sar Mountains on the Euratlas map of the Europe's most significant mountain ranges”. Euratlas.com. http://www.euratlas.com/Atlasphys/Sarplanina2.htm. Accesat la 28 aprilie 2010. 
  90. ^ Macedonia”. Mymacedonia.net. http://www.mymacedonia.net/links/geography.htm. Accesat la 25 ianuarie 2010. 
  91. ^ Macedonian Flora”. Macedonia.co.uk. http://www.macedonia.co.uk/client/index1.aspx?page=246. Accesat la 25 ianuarie 2010. 
  92. ^ Schmidt, J. (1912) Danish researches in the Atlantic and Mediterranean on the life-history of the Fresh-water Eel (Anguilla vulgaris, Turt.
  93. ^ a b Macedonian Fauna
  94. ^ a b c Fédération Cynologique Internationale: Official FCI-Standard N° 41, Published 24 November 1970.
  95. ^ a b The breed was initially standardised by the Yugoslavian Federation of Cynology (Jugoslovenski kinološki savez, JKS) and recognised as a Yugoslavian breed with two types by the Fédération Cynologique Internationale (FCI) in 1939 under the designation Ilirski ovčar (Illyrian Shepherd Dog), FCI-Standard N° 41.
  96. ^ a b United Kennel Club: Official U.K.C. Breed Standard, Revised 1 July 2009.
  97. ^ Ivanov Elected New Macedonian President”. BalkanInsight. http://www.balkaninsight.com/en/article/ivanov-elected-new-macedonian-president. Accesat la 28 aprilie 2010. 
  98. ^ Ahmeti accepts the invitation for dialog with Gruevski”. Limun.hr. http://limun.hr/en/main.aspx?id=127474. Accesat la 5 mai 2009. 
  99. ^ VMRO-DPMNE and DUI form ruling coalition in Macedonia”. SeTimes. http://www.setimes.com/cocoon/setimes/xhtml/en_GB/features/setimes/features/2008/07/08/feature-02. Accesat la 28 aprilie 2010. 
  100. ^ Macedonia elections pass off peacefully”. Irish Times. 3 martie 2009. http://www.irishtimes.com/newspaper/breaking/2009/0322/breaking39.htm. Accesat la 28 aprilie 2010. 
  101. ^ Republic of Macedonia, Ministry of foreign affairs”. Mfa.gov.mk. Există o versiune arhivată la 16 noiembrie 2008. https://web.archive.org/20081116050319/http://www.mfa.gov.mk//default1.aspx?ItemID=308. Accesat la 5 mai 2009. 
  102. ^ Republic of Macedonia, Ministry of foreign affairs”. Mfa.gov.mk. Există o versiune arhivată la 16 noiembrie 2008. https://web.archive.org/20081116103843/http://www.mfa.gov.mk//default1.aspx?ItemID=314. Accesat la 5 mai 2009. 
  103. ^ M3 Web – http://m3web.bg+(3 aprilie 2008). „Bulgaria: Macedonia Remains Out of NATO Because of Greek Veto over Name Dispute – Novinite.com – Sofia News Agency”. Novinite.com. http://www.novinite.com/view_news.php?id=91875. Accesat la 5 mai 2009. 
  104. ^ Greece stands by NATO veto threat for Macedonia”. Thestar.com.my. Există o versiune arhivată la 9 iunie 2008. https://web.archive.org/20080609203125/http://thestar.com.my:80/news/story.asp?file=/2008/4/2/worldupdates/2008-04-02T203446Z_01_NOOTR_RTRMDNC_0_-328122-1&sec=Worldupdates. Accesat la 5 mai 2009. 
  105. ^ EP Urges Accession Talks For Macedonia”. BalkanInsight.com. http://www.balkaninsight.com/en/article/ep-urges-accession-talks-for-macedonia. Accesat la 5 mai 2009. 
  106. ^ EurActiv, 2 November 2012, Bulgaria vetoes Macedonia’s EU accession.
  107. ^ Floudas, Demetrius Andreas; A Name for a Conflict or a Conflict for a Name? An Analysis of Greece's Dispute with FYROM”. 24 (1996) Journal of Political and Military Sociology, 285. 1996. http://findarticles.com/p/articles/mi_qa3719/is_199601/ai_n8752910/. Accesat la 11 februarie 2008. 
  108. ^ FYROM Name Issue, Hellenic Republic – Ministry of Foreign Affairs
  109. ^ United Nations Resolution 225 (1993)”. United Nations. 8 aprilie 1993. http://www.un.org/documents/ga/res/47/a47r225.htm. Accesat la 28 aprilie 2010. 
  110. ^ European Commission. „Background information — The former Yugoslav Republic of Macedonia”. Există o versiune arhivată la 23 decembrie 2007. //web.archive.org/web/20071223150634/http://ec.europa.eu/comm/competition/international/bilateral/background/mk1_en.html. Accesat la 1 octombrie 2006. 
  111. ^ European Broadcasting Union. „Members' Logos. http://www.ebu.ch/members/members_logos.php. Accesat la 1 octombrie 2006. 
  112. ^ Analytical Report for the Opinion on the application from the former Yugoslav Republic of Macedonia for EU membership” (PDF). http://ec.europa.eu/enlargement/archives/pdf/key_documents/2005/package/sec_1425_final_analytical_report_mk_en.pdf. Accesat la 28 aprilie 2010. 
  113. ^ Europa – The EU at a glance – Maps – FYROM”. Europa (web portal). http://europa.eu/abc/maps/applicants/fyrom_en.htm. Accesat la 5 mai 2009. 
  114. ^ International Olympic Committee. „List of national olympic committees participating in the xix olympic winter games in salt lake city” (PDF). http://www.olympic.org/Documents/Reports/EN/en_report_258.pdf. Accesat la 1 octombrie 2006. 
  115. ^ North Atlantic Treaty Organisation. „The situation in the former Yugoslav Republic of Macedonia is critical. http://www.nato.int/docu/update/2001/0723/e0725a.htm. Accesat la 1 octombrie 2006. 
  116. ^ Bid to settle Macedonia name row, BBC
  117. ^ US snubs Greece over Macedonia”. BBC News. 4 noiembrie 2004. http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/3981499.stm. Accesat la 1 octombrie 2006. 
  118. ^ "Naming the solution", Kathimerini English edition, 16 September 2005
  119. ^ European Journal of International Law”. Web.archive.org. Există o versiune arhivată la 15 februarie 2005. //web.archive.org/web/20050215223455/http://www.ejil.org/journal/Vol4/No1/art8-02.html. Accesat la 28 aprilie 2010. 
  120. ^ Floudas, Demetrius Andreas; Pardon? A Name for a Conflict? FYROM's Dispute with Greece Revisited” (PDF). in: Kourvetaris et al. (eds.), The New Balkans, East European Monographs: Columbia University Press, 2002, p. 85. http://www.intersticeconsulting.com/documents/FYROM.pdf. Accesat la 24 iulie 2009. 
  121. ^ a b Ghosts of the past endanger Macedonia's future.
  122. ^ Greece slates Skopje's provocative Alexander statue Sinisa Jakov Marusic, Balkan Insight, 15 June 2011 [2]
  123. ^ Davorin – Ljubljana. „Macedonia sues Greece for blocking NATO entry”. France 24. http://www.france24.com/en/20081117-macedonia-sues-greece-blocking-nato-entry-membership-name. Accesat la 5 mai 2009. 
  124. ^ The former Yugoslav Republic of Macedonia institutes proceedings against Greece for a violation of Article 11 of the Interim Accord of 13 September 1995”. International Court of Justice. http://www.icj-cij.org/docket/files/142/14881.pdf. Accesat la 7 decembrie 2011. 
  125. ^ Application of the Interim Accord of 13 September 1995”. International Court of Justice. http://www.icj-cij.org/docket/files/142/16827.pdf. Accesat la 13 august 2013. 
  126. ^ The Economist, 11 December 2011
  127. ^ Amnesty International – Summary – Macedonia”. Web.amnesty.org. Există o versiune arhivată la 18 mai 2011. https://web.archive.org/20110518152631/http://www.amnesty.org:80/en/region/macedonia?page=2. Accesat la 6 iunie 2011. 
  128. ^ Human Rights Watch – Campaigns – Conflict in Macedonia [dead link]
  129. ^ National Command Management Arhivat 4 septembrie 2010 la Wayback Machine.Wayback Machine.
  130. ^ a b Macedonia Country Brief”. The World Bank. 24 aprilie 2009. http://lnweb90.worldbank.org/eca/eca.nsf/f27e125b8411fe0e852567d10013f34a/fffd3db0d7306bfd85256c250061ac88/$FILE/Macedonia%20Country%20Brief.pdf. Accesat la 5 mai 2009. 
  131. ^ a b World Bank development data” (PDF). Există o versiune arhivată la 8 martie 2010. https://web.archive.org/20100308000321/http://devdata.worldbank.org:80/AAG/mkd_aag.pdf. Accesat la 28 aprilie 2010. 
  132. ^ Government of the Republic of Macedonia”. Web.archive.org. Există o versiune arhivată la 27 ianuarie 2008. //web.archive.org/web/20080127122623/http://www.vlada.mk/english/News/December2006/ei8-12-2006.htm. Accesat la 28 aprilie 2010. 
  133. ^ Macedonia's Flat Tax”. Nuwireinvestor.com. 15 februarie 2007. http://www.nuwireinvestor.com/articles/macedonias-new-flat-tax-51002.aspx. Accesat la 28 aprilie 2010. 
  134. ^ Macedonian unemployment rate”. Worldbank.org.mk. http://www.worldbank.org.mk/. Accesat la 28 aprilie 2010. 
  135. ^ State Statistical Office Active population – Unemployment data
  136. ^ Gallup Balkan Monitor, 2010 Arhivat 27 decembrie 2012 la Wayback Machine.Wayback Machine.
  137. ^ The 2006 CIA Factbook CIA Factbook Macedonia
  138. ^ State Statistical Office Gross domestic product 2013
  139. ^ State Statistical Office External trade volume 2014
  140. ^ GDP per capita in PPS”. Eurostat. Există o versiune arhivată la 24 mai 2015. https://web.archive.org/20150524215819/http://ec.europa.eu/eurostat/tgm/table.do?tab=table&init=1&language=en&pcode=tec00114&plugin=1. Accesat la 1 iunie 2015. 
  141. ^ "Investment in Government, Finance, and Telecom Sectors Makes Macedonia's IT Market the Fastest Growing in the Adriatic Region, Says IDC", IDC (global provider of market intelligence)
  142. ^ Greek investments in FYROM at 1 bil. Euros”. Greekembassy.org. 16 iulie 2008. Există o versiune arhivată la 19 iulie 2010. https://web.archive.org/20100719013921/http://www.greekembassy.org:80/Embassy/Content/en/Article.aspx?office=1. Accesat la 8 iulie 2009. 
  143. ^ 101 facts about Macedonia”. Faq.macedonia.org. http://faq.macedonia.org/information/101.html. Accesat la 28 aprilie 2010. 
  144. ^ a b Census of Population, Households and Dwellings in the Republic of Macedonia, 2002 – Book XIII, Skopje, 2005.”. State Statistical Office of the Republic of Macedonia. http://www.stat.gov.mk/pdf/kniga_13.pdf. Accesat la 10 februarie 2016. 
  145. ^ Macedonia – State Statistical Office”. www.stat.gov.mk. http://www.stat.gov.mk/OblastOpsto_en.aspx?id=2. Accesat la 10 februarie 2016. 
  146. ^ UNDP]]'s Regional Bureau for Europe [http://web.archive.org/web/20090325012943/http://europeandcis.undp.org/uploads/public/File/rbec_web/vgr/chapter1.1.pdf Arhivat 25 martie 2009 la Wayback Machine.Wayback Machine.
  147. ^ CIA – The World Factbook – Bosnia and Herzegovina”. Cia.gov. https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/bk.html. Accesat la 5 mai 2009. 
  148. ^ CIA World Factbook”. Cia.gov. https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/mk.html. Accesat la 6 iunie 2011. 
  149. ^ Во Македонија има 1.842 цркви и 580 џамии” (în Macedonian). Dnevnik. 28 decembrie 2011. Există o versiune arhivată la 11 ianuarie 2012. https://web.archive.org/20120111014137/http://www.dnevnik.com.mk:80/?ItemID=A080C78F46FF724BB7AA82A63C63251E. Accesat la 28 decembrie 2011. 
  150. ^ Church Rivalry Threatens to Brim Over”. Iwpr.net. http://www.iwpr.net/?p=bcr&s=f&o=257037&apc_state=henibcr200508. Accesat la 5 mai 2009. 
  151. ^ "Macedonia, The Former Yugoslav Republic of".
  152. ^ Blog Archives » Macedonia's Jewish Community Commemorates the Holocaust, and Embraces the Future”. Balkanalysis.com. http://www.balkanalysis.com/2007/03/14/macedonia%E2%80%99s-jewish-community-commemorates-the-holocaust-and-embraces-the-future/. Accesat la 28 aprilie 2010. 
  153. ^ naslovna-9PUB” (PDF). http://www.stat.gov.mk/publikacii/knigaIX.pdf. Accesat la 3 iunie 2011. 
  154. ^ http://www.president.gov.mk/en/about-macedonia/basic-facts.html
  155. ^ Macedonian census, language and religion
  156. ^ Gordon, Raymond G., Jr. (ed.) (2005). „Ethnologue: Languages of the World, Fifteenth edition”. SIL International. http://www.ethnologue.com/show_country.asp?name=MK. Accesat la 3 noiembrie 2008. 
  157. ^ Core document forming part of the reports of States Parties : The Former Yugoslav Republic of Macedonia”. United Nations High Commissioner for Human Rights. http://www.unhchr.ch/tbs/doc.nsf/0/974c7c980fa0cce7802566870032a38e?Opendocument. Accesat la 7 noiembrie 2008. 
  158. ^ Macedonia ethnic and linguistic minorities”. Eurominority. http://www.eurominority.eu/version/eng/minority-state2.asp?id_states=28. Accesat la 7 noiembrie 2008. 
  159. ^ Map of the European languages”. Eurominority. http://www.eurominority.eu/version/maps/map-european-languages.asp. Accesat la 7 noiembrie 2008. 
  160. ^ Indo-European languages in contemporary Eurasia”. Encyclopædia Britannica. Encyclopædia Britannica Online. Există o versiune arhivată la 17 decembrie 2008. https://web.archive.org/20081217180856/http://media-2.web.britannica.com/eb-media/83/1983-004-1B1C7082.gif. Accesat la 4 octombrie 2008. 
  161. ^ BBC: Languages across Europe – Macedonia”. BBC. http://www.bbc.co.uk/languages/european_languages/countries/macedonia.shtml. Accesat la 7 noiembrie 2008. 
  162. ^ Europe languages map”. Eupedia. http://www.eupedia.com/europe/maps_of_europe.shtml#languages. Accesat la 7 noiembrie 2008. 
  163. ^ Gordon, Raymond G., Jr. (ed.) (2005). „Ethnologue: Languages of the World, Fifteenth edition”. SIL International. http://www.ethnologue.com/show_language.asp?code=ell. Accesat la 4 noiembrie 2008. 
  164. ^ Gordon, Raymond G., Jr. (ed.) (2005). „Lewis, M. Paul (ed.), 2009. Ethnologue: Languages of the World, Sixteenth edition. Dallas, Tex.: SIL International. Online version: www.ethnologue.com”. SIL International. http://www.ethnologue.com/show_country.asp?name=MK. Accesat la 13 iulie 2010. „Immigrant languages: Greek" "Adyghe [ady] A few villages in Macedonia. Alternate names: Adygey, West Circassian” 
  165. ^ OIC.org.mk
  166. ^ U.S. Agency for International Development”. Macedonia.usaid.gov. http://www.usaid.gov/. Accesat la 5 mai 2009. 
  167. ^ Macedonian Opera Marks 60th Anniversary. Culture – Republic of Macedonia. http://www.culture.in.mk/story.asp?id=19442&rub=35. 
  168. ^ Friedman, Victor; Palmer, Veselka (1995), „La cuisine macédonien”, în Aufray, Michel; Perret, Michel, Cuisines d'Orient et d'ailleurs, Paris: INALCO/Grenoble: Glénant, pp. 76–79, http://mahimahi.uchicago.edu/media/faculty/vfriedm/094Friedman95.pdf, accesat la 10 februarie 2016 
  169. ^ World InfoZone. „Macedonia Information”. worldinfozone.com. http://worldinfozone.com/country.php?country=Macedonia&page=2. Accesat la 27 august 2010. 
  170. ^ Global peace index 2013”. Theguardian.com. http://www.theguardian.com/news/datablog/2013/jun/11/global-peace-index-2013. Accesat la 3 ianuarie 2014. 
  171. ^ Worldwide Press Freedom Index 2013”. Rsf.org. http://en.rsf.org/press-freedom-index-2013,1054.html. Accesat la 3 ianuarie 2014. 
  172. ^ Index of Economic Freedom 2013”. Heritage.org. http://www.heritage.org/index/country/macedonia. Accesat la 3 ianuarie 2014. 
  173. ^ Corruption Perceptions Index 2013”. Transparency.org. http://www.transparency.org/country#MKD. Accesat la 3 ianuarie 2014. 
  174. ^ Human Development Index 2013”. Hrd.unpd.org. http://hdr.undp.org/en/countries/profiles/MKD. Accesat la 3 ianuarie 2014. 
  175. ^ Economy Rankings”. doingbusiness.org. http://www.doingbusiness.org/rankings. Accesat la 12 ianuarie 2016. 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]