Traci

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Termenul de "trac" se poate atribui oricărui locuitor din provincia antică Tracia, indiferent de etnie; vezi Tracia.
Infanterist trac (peltast), secolele al V-lea - al IV-lea î.Hr.
Limbile Daco-Traco-Ilire.
Sabazios, zeul venerat de traci ca "Eliberatorul" de anotimpul rece. Avea atributul htonic al șarpeului, fiind în același timp patronul solar al cailor. Urmele sale se regăsesc și astăzi
Regunea locuita de traci la inceputul epocii bronzului

Tracii au fost un grup de triburi indo-europene care vorbeau limba tracă, o componentă a familiei limbilor indo-europene. Aceste populații s-au răspândit în estul, centrul și sudul Peninsulei Balcanice și în părțile adiacente Europei de Est.

Tracii au locuit în provinciile antice Tracia, Moesia, Dacia, Sciția Minor, Sarmația, Bythinia, Mysia, Macedonia, Panonia și în alte regiuni din Balcani și din Anatolia. Aceste provincii ocupau cea mai mare parte a Balcanilor, iar geții se întindeau dincolo de Dunăre ajungând până la râul Bug.[1] Limba și obiceiurile tracice sunt în prezent dispărute. Ramura științei care se ocupă cu studiul Traciei și al tracilor se numește tracologie.

Origini[modificare | modificare sursă]

În absența unor scrieri istorice, originile preistorice ale tracilor rămân obscure. Dovezile existenței unei civilizații proto-tracice în perioada preistoriei sunt legate de păstrarea unor materiale arheologice. S-a stabilit că proto-tracii s-au format din popoare indigene și indo-europene, în vremea expansiunii Proto-Indo-Europene ce a avut loc la începuturile Epocii Bronzului. [2].

Istoriografia lingvistică modernă clasifică tracii ca pe un popor indo-european aparținând subgrupei estice (satem), fapt ce-i leagă practic de iranieni, slavi și baltici. Asemănările cu popoarele antice iraniene (sciți, cimerieni, sarmați) sunt confirmate de dovezile istorice și arheologice rămase de la începuturile tracilor, de stilul lor de viață, de meseriile lor, de obiectele de artă descoperite și de ritualurile de înmormântare.

Xenofan din Colofon (poet și filosof grec care a trăit la sfârșitul secolului al VI-lea î.Hr. și la începutul secolului al V-lea î.Hr.) spunea: Etiopienii spun că zeii lor sunt cârni și negri; Tracii spun că ai lor au ochii albaștri și sunt roșcați. (fragmentul B16) en [2] Dacă dăm crezare acestor afirmații, putem bănui că măcar o parte dintre triburile tracice aveau un ten deschis, ochii albaștri și părul roșcat.

Alții spun că: Numele regiunii provine de la poporul trac, popor de sorginte indo-europeană. Conform cu sursele antice, tracii care s-au așezat și au trăit în zona munților Haimos și Rhodope erau neamuri primitive, războinice, în vreme ce tracii ce s-au stabilit de-a lungul coastelor Mării Egee și Mării Marmara erau mult mai civilizați și mai pașnici. en [3]

De curând, au apărut noi ipoteze conform cărora tracii aveau un ten închis la culoare - aspect mediteraneean, ten măsliniu și ochi negri.[4] [5] [6] Savanții bulgari (Alexander Fol, Ivan Marazov, Elka Penkova) susțineau că tracii făceau parte dintr-un grup de popoare mult mai larg: traco-pelasgienii. Cei trei și-au bazat teoria pe observarea unor paralele între cultura tracică și culturile antice (civilizația minoică, civilizația miceniană și civilizația phrygiană).

Se cunosc 22 de triburi tracice, fiecare cu particularitățile sale. en [7]

Prima însemnare istorică referitoare la traci apare în Iliada, unde sunt amintiți ca aliați ai troienilor.

Perioada clasică[modificare | modificare sursă]

Până în secolul al V-lea î.Hr., tracii au devenit un popor atât de numeros încât Herodot (cartea a 5-a) îi numea cel mai numeros popor după indieni. De asemenea, el adăuga că tracii ar fi putut deveni cea mai mare putere a lumii dacă n-ar fi fost atât de dezbinați. În această perioadă erau împărțiți în nenumărate grupuri și triburi. Totuși existau și câteva state tracice puternice, bine organizate: Regatul Odrysian și Regatul Dac al lui Burebista. Este foarte probabil ca soldații infanteriști din acea perioadă, denumiți peltast, să fi fost originari din Tracia.

Monedă tracică din Panticapaeum, conținând steaua de la Vergina în interiorul unei diademe; secolul al II-lea î.Hr.

În această perioadă s-au intensificat contactele dintre traci și grecii antici, fapt ce a condus la o creștere a influenței grecești în societatea, în cultura și în ocupațiile tracilor. Pentru că limba lor nu era una scrisă, în unele regiuni, administrația și aristocrația tracică au adoptat limba greacă ca limbă oficială. Astfel, negustorii traci au început să o utilizeze în contactele lor cu celelalte popoare și triburi. În consecință, în secolele ce au urmat, elenizarea a devenit evidentă, fiind în cele din urmă impusă în secolul al III-lea î.Hr. de macedonenii care au cucerit Tracia.

Etnicitate și limbă[modificare | modificare sursă]

Limba acestor popoare antice este una demult dispărută, iar cultura lor a fost puternic influențată și dizolvată de invaziile barbare repetate: prin Balcani au trecut celții, hunii, goții și sarmații, aducând cu ei elenizarea, romanizarea și mai târziu slavizarea. Contribuția etnică a tracilor și a daco-geților care au trăit pe teritoriul actual al Bulgariei și al României a fost des dezbătută pe parcursul secolului al XX-lea. Câteva studii genetice recente au dovedit că aceste popoare au avut într-adevăr o contribuție însemnată la dezvoltarea națiunilor amintite mai sus.

Thracianocree1 .png

După subjugările repetate ale regelui macedonean Alexandru cel Mare și ale Imperiului Roman, majoritatea tracilor a fost elenizată (în Tracia) sau romanizată (în Moesia, Dacia, etc.). Triburile romanizate din Dacia au reprezentat substratul etnic al vlahilor (populație atestată documentar în secolul al X-lea), respectiv românii de astăzi.

În secolul al V-lea, triburile tracice situate la sud de Dunăre au fost invadate de slavi(cu care s-au amestecat) și au fost mai târziu slavizate. Ele au devenit unul din principalele elemente etnice ale consolidării națiunii bulgare în secolele al VIII-lea - al IX-lea. Demonstrația lingvistică a acestei teorii este reprezentată de existența în limba bulgară a cuvintelor provenite din tracică și latină. Cuvinte de origine tracă au intrat și în cadrul altor limbi din Balcani, cum ar fi în limba sârbă, alături de cele de origine latină și ilirică.

Anumiți filosofi au susținut că albanezii de azi sunt descendenții triburilor tracice care și-au menținut limba lor inițială. Dar această teorie este puternic controversată deoarece istoriografia albaneză oficială consideră că poporul albanez este urmașul ilirilor. Istoricii bulgari consideră de asemenea că este posibil ca vlahii și sărăcăcianii din Bulgaria să fie descendenții triburilor tracice elenizate și romanizate.

Arheologia[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Cultura tracă

Comoară tracică din aur; Panagiuriște, Bulgaria

Căutările arheologice ale rămășițelor culturii tracice au demarat în secolul al XX-lea, în special după Al Doilea Război Mondial. Ele s-au desfășurat cu precădere în sudul Bulgariei. În urma săpăturilor intense din anii 1960 și anii 1970 au fost descoperite o serie de morminte și sanctuare tracice. Printre cele mai importante se numără: mormântul de la Sveštari, mormântul de la Kazanlak, Tatul, Seuthopolis, Perperikon, mormântul lui Aleksandrovo, etc.

De asemenea a fost scos la suprafață un număr însemnat de obiecte din aur, lucrate manual și comori din argint, toate datând din secolele al V-lea - al IV-lea î.Hr. În deceniile ce au urmat ele au fost expuse în muzeele din întreaga lume, atrăgându-și popularitatea și devenind o emblemă a culturii tracice. Începând cu anul 2000, arheologul bulgar Georgi Kitov a făcut unele descoperiri în regiunea centrală a Bulgariei, descoperiri recunoscute sub numele de "Valea Regilor traci".

În data de 19 august 2005, câțiva arheologi bulgari au anunțat că au reușit să găsească prima capitală tracică și că aceasta era localizată undeva lângă orașul Karlovo din Bulgaria. Au fost descoperite o mulțime de obiecte din ceramică șlefuită (bucăți de ceramică-țiglă și vase asemănătoare celor grecești) demonstrându-se astfel bogăția orașului. Ca urmare, Ministrul bulgar al Culturii și-a declarat sprijinul pentru continuarea săpăturilor.

La Dabene, în Bulgaria, au fost extrase peste 15000 de artefacte tracice, din aur, inclusiv mii de inele. În august 2006, lângă satul Dubovo a fost făcută o descoperire senzațională. Într-un mormânt în apropierea acestei localități s-a găsit un pumnal ascuțit, în perfectă stare, realizat dintr-un aliaj de aur și platină. [8]


În Iliada se scrie că tracii din zona Hellespont (Dardanele) și tribul Ciconi au luptat alături de troieni (Iliada, cartea a II-a). Odiseea amintește că Odiseu și oamenii săi i-au atacat pe traci pe drumul de întoarcere acasă din război. Multe dintre figurile mitologice au fost împrumutate de greci de la vecinii lor traci: zeul Dionis, prințesa Europa și eroul Orfeu.

În cartea a 7-a a lucrării sale Istorii, Herodot descrie echipamentul de luptă folosit de traci pe vremea dominației persane:

Tracii mergeau la luptă purtând pe cap piei de vulpe, iar corpurile și le acopereau cu o tunică, peste care așezau o mantie lungă de diferite culori. În picioare purtau botine făcute din piele de cerb; ca arme foloseau sulițe, pumnale mici și scuturi. După trecerea în Asia, acești oameni erau denumiți bitinieni; înainte se numeau strimonieni, fiindcă locuiau în valea superioară a râului Strimon; de aici ei fuseseră izgoniți de misieni și de troieni. Conducătorul acestor traci asiatici a fost Bassaces, fiul lui Artabanus.

În cartea a 5-a, Herodot descrie obiceiurile diverselor triburi tracice:

Tracii care locuiesc deasupra Crestonaens au următoarele obiceiuri. Fiecare bărbat are mai multe femei; și cum moare acesta, între ele se încinge o dispută aprigă pentru a stabili care a fost preferata defunctului; prietenii fiecăreia pledează cu inflăcărare în numele respectivei, iar cea care își adjudecă onoarea de a fi fost cea mai iubită de fostul soț este omorâtă deasupra mormântului acestuia de către cea mai apropiată rudă a ei, după ce în prealabil primește laudele tuturor bărbaților și femeilor; în final ea este îngropată alături de soțul ei. Celelalte rămân foarte mâhnite, pentru că nu există rușine mai mare decât aceasta.
Tracii care nu aparțin acestor triburi au următoarele obiceiuri. Își vând copiii negustorilor. Pe fete nu le supraveghează, lăsându-le complet în voia sorții; în schimb, sunt foarte atenți la comportarea soțiilor lor. Miresele sunt cumpărate de la părinți pe sume mari de bani. Existența unui tatuaj sugerează nașterile de nobili, iar lipsa lui, nașterile oamenilor de rând. A nu avea o ocupație este cel mai onorant lucru cu putință, în timp ce a fi agricultor reprezintă rușinea supremă. A trăi din război și jaf este cel mai glorios lucru. Acestea sunt cele mai importante obiceiuri ale lor.
O frescă a unei nobile roşcate din Ostrusha, în regiunea centrală a Bulgariei
Se închină la doar trei zei: Marte, Bacchus și Diana. Spre deosebire de restul cetățenilor, regii lor se închină cel mai mult la Mercur, jurând întotdeauna în numele lui și susținând că sunt născuți din acesta.
Bogații sunt îngropați după cum urmează. Corpul le este așezat afară timp de trei zile; în acest timp, tracii comit crime și după ce îl jelesc pe mort, ei sărbătoresc deasupra lui. Apoi, ori ard cadavrul, ori îl îngroapă în pământ. În cele din urmă, ridică o colină deasupra mormântului și dispută tot felul de jocuri în urma cărora unuia dintre participanți i se acordă premiul cel mare. Acesta este ritualul înmormântării la traci.

Iosephus pretinde că întemeietorul tracilor a fost personajul biblic Tiras, fiul lui Iafet:

Tiras i-a numit tirasieni pe cei pe care i-a condus; dar grecii le-au schimbat numele în traci. AotJ I:6.

Într-un binecunoscut fragment, Xenofan spunea:

Oamenii își creează zeii după propria înfățișare; cei ai etiopienilor sunt negri și cârni; cei ai tracilor sunt roșcați și cu ochi albaștri.

Traci și daci celebri[modificare | modificare sursă]

  • Teres I, care a unit triburile.
  • Decebal, un rege al Daciei, a infrant multe legiuni romane,dar a fost înfrânt în cele din urmă de Traian.
  • Dionis, zeița vinului la traci, reprezenta nu numai puterea amețitoare a vinului, dar avea și influențe benefice asupra societății.
  • Orfeu, în mitologia greacă a fost reprezentantul cântului, al cântecului din liră, arhetipul artistului; a avut un rol foarte important în culturile religioase din Tracia și din Grecia.
  • Spartacus a fost un trac care a condus o mare răscoală a sclavilor de pe teritoriul actual al Italiei, în 73 î.Hr. - 71 î.Hr.. Înainte de a fi înfrânt, a învins câteva legiuni romane împreună cu armata sa de gladiatori și sclavi. Lupta este cunoscută drept Al Treilea Razboi al Sclavilor.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ en Catalogul Muzeului de Artă Kimbell, expoziția Aurul antic: Bogăția tracilor, din 1998, indică o extindere a așezărilor trace. Acestea au ajuns să ocupe cea mai mare parte din teritoriul Ucrainei, toată Ungaria și părți din Slovacia[1]
  2. ^ Hoddinott (1981), p. 27.

Referințe (istorie, arheologie)[modificare | modificare sursă]

  • Hoddinott, Ralph F. The Thracians. Thames & Hudson (1981), ISBN 0-500-02099-X.
  • Best, Jan and De Vries, Nanny. Thracians and Mycenaeans. E.J. Brill Academic Publishers, Boston, MA. (1989), ISBN 90-04-08864-4.

Referințe: limba traco-dacilor[modificare | modificare sursă]

  • Paliga, Sorin 2001. Ten Theses on Thracian Etymology. Thraco-Dacica XXII, 1–2: 33–46.
  • Paliga, S. 2002 b. Despre TABA/TEBA, DAVA/DEVA, despre alte aspecte ale fondului pre-indo-european, ale celui indo-european, ale celui proto-boreal, despre „nostratisme” precum și despre coerență în tracologia lingvistică. Thraco-Dacica 23, 1–2/2002 (București: Institutul Român de Tracologie): 7–14.
  • Paliga, S. 2004 a. The Pre‑Romance (Thracian) Heritage: Basic Principles for a Good Etymological Dictionary of Romanian. Thracians and Circumpontic World. Proceedings of the Ninth International Congress of Thracology, Chișinău–Vadul lui Vodă, ed. by Ion Niculiță, Aurel Zanoci and Mihai Băț, vol. III: 144–175.
  • Paliga, S. 2006 b. An Etymological Lexicon of the Indigenous (Thracian) Elements in Romanian. Ed. Evenimentul. Vol. I al seriei Opera Omnia.
  • Paliga, S. 2006 c. Influențe romane și preromane în limbile slave de sud. Ed. a 2-a revăzută și adăugită (prima ed.: 1997). București: Ed. Evenimentul. Vol. II al seriei Opera Omnia.
  • Paliga, S. 2007. Etymologica et anthropologica maiora. București: Ed. Evenimentul. Vol. III al seriei Opera Omnia.
  • Paliga, S. 2007. Lexikon proto‑borealicum et alia lexica etymologica minora. București: Ed. Evenimentul. Vol. IV al seriei Opera Omnia.
  • Paliga, S. 2008 a. Mitologia tracilor. București: Ed. Meteor.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]