Limba albaneză

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Limba albaneză (sau "Shqip"/"Șchip") este o limbă vorbită de șase milioane de locuitori ai vestului peninsulei Balcanice, în sud-estul Europei (Albanezi).

Albaneză (Shqip)
Vorbită în: Albania, Serbia, Muntenegru, Macedonia, Grecia, Italia și alte țări
Regiune: Europa de est
Număr de vorbitori 8 millioane
Loc: (Nu e în top 100)
Clasificare genetică:
Indo-European

 'Albaneza

Statut oficial
Limbă oficială în: Albania, Kosovo
Codurile limbii
ISO 639-1 sq
ISO 639-2 sqi
SIL ALB
Parte a unei serii de articole despre
Albanezi
Flag of Albania.svg

Cultura albaneză
Cultura AlbanieiLiteratura
Muzică: Kosovo , AlbaniaArtă
Bucătărie • Sport: Albania , Kosovo

După regiune sau țară
KosovoAlbaniaMacedonia
SerbiaMuntenegru
RomâniaSUA
ÇamëriaGreciaItalia

Albanezi - varietăți
AlbanezaGhegTosk
ArvanitikaArbëresh (Italia)

Istoria albanezilor
IstoriaIliri
Originea

Întinderea istorică a limbii albaneze: în albastru deschis, în sec. XIX.
Întinderea limbii albaneze în prezent.
Harta dialectelor actuale ale limbii albaneze.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Cea mai veche carte tipărită albaneză, Meshari a fost scrisă de un cleric catolic, Gjon Buzuku în 1555. Prima școală albaneză a fost deschisă de franciscani în 1638 în Pdhanë

Clasificare[modificare | modificare sursă]

Albaneza este o limbă indoeuropeană și regimul comunist condus de Enver Hoxha susținea teoria lui Zahar Mayani, conform căreia albaneza este derivată direct din limba ilirică, vorbită în regiune acum două milenii, și nu aparține nici unui subgrup în cadrul familiei indo-europene. Această teorie este intens contestată de lingviști și istorici, din mai multe motive, principalul fiind faptul că limba Iliră era o limbă centum, iar albaneza este o limbă satem, ca și limbile dacă și tracă.[1]

Distribuție geografică[modificare | modificare sursă]

Dialecte[modificare | modificare sursă]

Arborele lingvistic albanez

Sunt două dialecte principale cu inteligibilitate mutuală limitată: Tosk și Gheg. Râul Shkumbin marchează limita geografică dintre cele două dialecte. Limba literară albaneză a fost alcătuită predominant pe baza dialectului tosk.

Vezi articole principale Dialectul Gheg și Dialectul Tosk.

Statut oficial[modificare | modificare sursă]

Dialectul tosk al limbii albaneze este limbă oficială a Albaniei. Albaneza este și una din limbile oficiale din Kosovo și Macedonia.

Sunete[modificare | modificare sursă]

literă SAMPA - exemplu literă SAMPA - exemplu
a a - la n n - Ion
b b - biban nj n^ - Spaniolă España
c ts - țantar o O - colosal
ç tʃ - cinci p p - păpușă
d d - dans q c - engl. hit you
dh D - engl. this r 4 - Spaniolă pero
e E - stereo rr r - Spaniolă perro
ë ə - măr s s - sarsana
f f - frunză sh sh - șoșon
g g - garaj t t - tot
gj J - ghindă th T - Engleză:thought
h h - hartă u u - nuntă
i i - mi v v - victorie
j j - iute x dz - adze
k k - chipiu xh dZ - gentil
l l - leu y y - Franceză du jour
ll l_e - tell z z - zonă
m m - mamă zh Z - jojă

Albanezii transliterează cuvintele străine în modul lor, chiar din alfabetul latin, așa că Josh McDowell este transliterat Xhosh Mekdauëll.

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Limba albaneză

Vocale[modificare | modificare sursă]

Alfabetul albanez are șapte vocale: A, E, Ë, I, O, U, Y.

Consoane[modificare | modificare sursă]

Sunt 29 de consoane: B, C, Ç, D, Dh, F, G, Gj, H, J, K, L, Ll, M, N, Nj, P, Q, R, Rr, S, Sh, T, Th, V, X, Xh, Z, Zh.

Resurse externe[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Istoricii și lingviștii Eqrem Çabej, Eric Hamp, Todor Georgiev, Frederik Kortlandt, Walter Porzig și alții consideră că limba albaneză s-a format pe un substrat tracic, deci satem, în jurul secolului V în actuala Sârbie, înainte de sosirea slavilor și în secolul ce a urmat, suferind un început de romanizare încă perceptibil în limba modernă, în timp ce împrumuturile lexicale cele mai timpurii ale limbii albaneze din limbile romanice provin din limbile romanice orientale și nu din limba iliro-romană care stă la baza limbii dalmate, o limbă romanică dispărută. Pe de altă parte, toponimia jumătății de apus a Albaniei (thema Dyrrhachium a Imperiului Bizantin) nu este de origine iliră, ci greacă și latină, cu o ușoară influență slavă, care crește treptat spre jumătatea de răsărit, unde devine predominantă ; vocabularul maritim este exclusiv grec și roman, iar toponimele albaneze care au păstrat denumirile antice au evoluat conform legilor fonetice ale limbilor slave. Din toate aceste motive, acești autori consideră că strămoșii albanezilor nu sunt iliri, ci traci, iar printre traci, ținând cont de ce se știe despre migrațiile acestora în sec. III-V, mai anume daci, și printre aceștia, cu precădere carpi (daci liberi doar parțial romanizați, care, împinși de huni, au părăsit actuala Moldovă împreună cu goții pentru a se stabili în actuala Sârbie). Existența unui lexic traco-dacic comun limbilor albaneze și romanice orientale confirmă aceată ipoteză. Vezi și harta [1].