Capitalism

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Parte a seriei despre
Capitalism
Concepte

AfacereCapitalCerere și ofertăComerț liberCompanieConcurențăCorporațieLiberalizareMarginalismMână invizibilăPiață liberăPiață financiarăPrivatizareProfit

Sisteme economice

Piață regulatăModelul anglo-saxonModelul nordicModelul asiatic

Teorii economice

Economia clasicăKeynesianismulȘcoala americanăȘcoala austriacăEconomia neoclasicăEconomie de piață

Origini ale capitalismului

IluminismulRevoluția comercialăFeudalismulRevoluția industrialăMercantilismul

Economiști

Adam SmithJohn Stuart MillDavid RicardoThomas MalthusJean-Baptiste SayMilton FriedmanFriedrich HayekJohn Maynard KeynesAlfred MarshallLudwig von MisesMurray RothbardJoseph SchumpeterThorstein VeblenMax WeberRonald Coase

Vezi și

CorporatismConsumerismGlobalizareAnarho-capitalismLiberalism (economic) • LibertarianismNeo-capitalismProtecționism

Portaluri

Portal capitalismPortal economiePortal filozofiePortal politică

editează

Capitalismul este un sistem economic care se distinge prin proprietatea privată asupra factorilor de producție, precum și prin urmărirea profitului, în general pe o piață competitivă. Caracteristicile centrale ale capitalismului includ proprietatea privată, acumularea de capital, schimbul voluntar de mărfuri (i.e. comerț), un sistem de prețuri și piețe competitive.[1][2] Într-o economie de piață capitalistă, deciziile și planurile de investiție sunt făcute de către proprietarii factorilor de producție în piețele financiare și de capital, iar prețurile și distribuția de bunuri sunt determinate în principal de concurența de piață.[3][4]

În practică, capitalismul poate avea mai multe forme, care au fost studiate de economiști și istorici. Acestea includ laissez-faire sau capitalismul pieței libere, capitalism social, sau capitalismul de stat. Diferite forme de capitalism sunt caracterizate prin grade diferite de libertate în comerț, proprietate publică,[5] precum și obstacole pentru libera concurență (e.g. protecționism) sau politici sociale sancționate de stat. Gradul de concurență de pe piețele de comerț, rolul de intervenție, reglementare și mărimea sectoarelor de stat sau private variază în funcție de diferite modele de capitalism;[6] Pe de altă parte, nivelul de libertate economică, precum și normele care definesc proprietatea privată, sunt chestiuni ce țin de politică. Cele mai multe țări capitaliste au economii mixte, care combină elemente de comerț liber cu intervenția statului sau protecționism, și în unele cazuri, cu planificare economică.[7]

De-a lungul istoriei, economii de piață au existat sub multe forme de guvernare, în diferite timpuri, locuri și culturi. Cu toate acestea, în Europa de Vest s-au dezvoltat începând cu secolul al XVI-lea societăți capitaliste marcate printr-o universalizare a contractelor sociale bazate pe bani, o clasă largă de muncitori care trebuie să lucreze pentru salarii și o clasă capitalistă ce domina controlul resurselor și puterea politică. Începând cu revoluția industrială, sisteme capitaliste cu diferite grade de intervenție a guvernului au devenit dominante în lumea Occidentală și continuă să se răspândească în lume.

Capitalismul oferă atât avantaje cât și dezavantaje. Suporterii susțin că datorită competiției oferă produse mai bune, creează o puternică creștere economică, oferă productivitate și prosperitate societății, fiind și cel mai eficient sistem de alocare a resurselor. Capitalismul a fost criticat pentru stabilirea puterii în mâinile unei minorități, clasa capitalistă, care este susținută prin exploatarea unei clase muncitoare majoritate; pentru prioritizarea profitului peste binele social, resursele naturale și mediu; și pentru a fi un motor de inegalitate economică.

Definiție[modificare | modificare sursă]

Nu există o definiție general acceptată a noțiunii de capitalism. Totuși, este general acceptat faptul că proprietatea privată asupra factorilor de producție, crearea de bunuri și servicii pentru obținerea profitului și prețurile și salariile sunt elemente care definesc capitalismul. Uneori capitalismul este definit ca fiind sistemul în care toți factorii de producție se află în proprietate privată. Alteori este folosită o definiție conform căreia doar marea majoritate se află în proprietate privată, dar acest tip de economie este privit de unii economiști ca fiind o economie mixtă.

Caracteristici[modificare | modificare sursă]

Rezumat[modificare | modificare sursă]

În general, capitalismul, ca sistem economic și mod de producție, are următoarele caracteristici:[8]

  • Acumularea de Capital:[9] Producția de bunuri pentru profit este scopul implicit al (aproape) tuturor factorilor de producție, precum și eliminarea producției anterioare efectuate pentru scopuri sociale sau pentru uz casnic individual.[10]
  • Producția de mărfuri: Producția este destinată pentru schimb pe o piață, pentru a maximiza prețul și nu utilitatea unui bun.
  • Proprietatea privată asupra mijloacelor de producție[6]
  • Niveluri ridicate de salarizare a muncii.[11]
  • Investiții de bani pentru a face profit.[12]
  • Utilizarea mecanismului de preț pentru alocarea resurselor între diferite utilizări. Mai exact, dacă trebuie luată o decizie legată de alocarea unor resurse pentru diferite utilizări, se va lua decizia care maximizează profitul. [6]

Piața de schimb[modificare | modificare sursă]

Prețul (P) al unui produs este determinat de echilibrul între oferta la acel preț (oferta S) și cererea celor cu putere de cumpărare la acel preț (cererea D): acest lucru duce la un echilibru al pieței, cu o anumită cantitate (Q) de produs vândută; o creștere a cererii va duce la o creștere a prețurilor și o creștere în ofertă

În formele de capitalism de tip piață liberă și laissez-faire, piețele de schimb sunt cele mai utilizate pe scară largă, unde nu există constrângeri în mecanismul de stabilire a prețurilor. În economiile mixte, care sunt aproape universale în ziua de astăzi,[13] piețele continuă să joace un rol dominant, dar sunt reglementate într-o anumită măsură de către guvern, cu scopul de a corecta eșecurile pieței, de a promova bunăstare socială, de a conserva resursele naturale sau din motive de apărare, siguranță publică sau pentru alte motive. În sisteme "capitaliste de stat", piețele sunt în mare parte libere, dar statul se bazează puternic pe întreprinderile de stat sau planificări economice pentru a acumula capital.

Oferta este cantitatea dintr-un bun sau serviciu produs de o firmă și care este disponibil spre vânzare. Cererea este cantitatea pe care oamenii sunt dispuși să o cumpere la un anumit preț. Prețurile tind să crească atunci când cererea depășește oferta, și scad atunci când oferta depășește cererea. În teorie, piața este capabilă să se adapteze și să atingă un nou echilibru între preț și cantitate.

Competiția apare atunci când mai mult de un producător încearcă să vândă produse identice sau similare acelorași cumpărători. În teoria capitalistă, concurența duce automat la inovare și la prețuri mai accesibile. Fără concurență, monopoluri sau carteluri pot apărea. Un monopol apare atunci când există o singură firmă ce furnizează un produs de pe piață; pentru că nu are frică de concurență, firma poate limita cantitatea de marfă produsă, ceea ce duce la creșterea prețurilor. Un cartel este un grup de firme care acționează împreună într-un monopol pentru a controla producția și prețurile. Peste tot în lume sunt depuse eforturi de către guverne pentru a preveni crearea de monopoluri și carteluri.

Profitul[modificare | modificare sursă]

Într-un sistem capitalist venitul provine din cel putin două surse: profit și salarii. În anumite contexte, venitul realizat prin deținerea de resurse naturale sub forma chiriilor este privit ca o a treia sursă de venit, distinctă de profit și salarii.

Profitul este ceea ce se obține în urma deținerii controlului asupra mijloacelor de producție de către cei care dețin capitalul. Deseori profitul este folosit pentru dezvoltarea afacerii, ceea ce duce la crearea mai multor locuri de muncă și la creșterea economiei.

Salariile sunt primite de către salariați (cei care oferă servicii firmelor, dar nu sunt proprietari). Salariații își primesc salariul conform contractului de muncă, indiferent dacă firma are profit sau pierdere.

Proprietatea privată[modificare | modificare sursă]

Relația între stat și societățile capitaliste a fost dezbătută în mai multe domenii de teorie socială și politică, existând discuții active încă din secolul al XIX-lea. Hernando de Soto este un economist contemporan care susținea că, într-un sistem capitalist, este importantă protecția drepturilor de proprietate printr-un sistem unde drepturile de proprietate și tranzacțiile sunt clar înregistrate și respectate. [14]

Potrivit lui de Soto, înregistrarea bunurilor în acest sistem de tranzacționare este procesul prin care bunurile materiale sunt transformate în capital, care la rândul său poate fi folosit mult mai eficient și în mai multe moduri în economia de piață. Un număr de economiști marxisti susțin că astfel de legislații implementate în Anglia și în alte țări a fost o parte integrantă a acumulării primitive a capitalismului și că anumite sisteme juridice ale proprietății private a terenurilor agricole au fost esențiale pentru dezvoltarea capitalismului.[15][16]

Concurența de piață[modificare | modificare sursă]

În economia capitalistă, concurența de piață este o rivalitate între vânzători în încercarea de a crește profitul, cota de piață și volumul vânzărilor prin modificarea diferitelor elemente de marketing: prețul, produsul, distribuția și promovarea.

Concurența de piață a fost descrisă de Adam Smith în lucrarea sa Avuția Națiunilor (1776), iar mai târziu și de alți economiști, ca fiind alocarea resurselor productive celor mai "valorase utilizări",[17] încurajând așadar eficiența. Smith și alte economiști clasici, înainte de Cournot, au descris ideea de rivalitate între producători, atât din punct de vedere al prețurilor cât și alte aspecte, pentru a-și vinde marfa în cele mai bune condiții, prin "licitarea de cumpărători".[18]

Concurența este larg răspândită în economia de piață și este o caracteristică esențială a acesteia, în care "cumpărătorii concurează cu alți cumpărători, iar vânzătorii concurează cu alți vânzători".[19] Din perspectiva cumpărătorilor, aceștia concurează cu alți cumpărători pentru cumpărarea anumitor cantități de mărfuri care sunt disponibile, sau ar putea fi disponibile în cazul în care s-ar vinde astfel de bunuri. În mod similar, vânzătorii concurează cu alți vânzători în oferirea de bunuri pe piață, pentru atenția cumpărătorilor și pentru schimbul de resurse cu aceștia.

Competiția rezultă din lipsuri – nu există niciodată suficiente resurse pentru a satisface absolut toate nevoile oamenilor – și apare atunci când "oamenii se străduiesc să îndeplinească criteriile care sunt folosite pentru a determina cine și ce cumpără/vinde".[19]

Tipuri de capitalism[modificare | modificare sursă]

Există mai multe variante de capitalism, care diferă în funcție de țară și regiune. Caracteristicile comune includ producția de bunuri și servicii pentru profit, alocarea resurselor pe piețe economice, precum și acumularea de capital.

Capitalismul avansat[modificare | modificare sursă]

Capitalismul avansat se referă la o societate în care modelul capitalist a fost integrat și dezvoltat intens pe o perioadă lungă de timp. Diverși scriitori îl identifică pe Antonio Gramsci ca un influent teoretician al capitalismului avansat, ce a încercat să explice cum capitalismul s-a adaptat pentru a evita răsturnarea revoluționară care părea inevitabilă în secolul al XIX-lea. Explicația lui a fost declinul constrângerilor forțate folosite de clasa politică, înlocuite de instituțiile societății civile pentru a manipula ideologia populației în favoarea capitaliștilor.[20][21][22]

Jürgen Habermas a fost făcut contribuții majore la analiza societăților capitaliste avansate. Habermas observă patru caracteristici generale ale capitalismului avansat:

  • Concentrația activității industriale în câteva firme mari
  • Dependența constantă de stat pentru a stabiliza sistemul economic
  • Un guvern democratic, care legitimează activitatea statului și care ia în considerare opoziția față de sistem
  • Utilizarea creșterilor salariale nominale pentru a pacifica cele mai agitate segmente ale forței de muncă [23]

Mercantilism[modificare | modificare sursă]

Camera de înscriere a Lloyd's din Londra (companie de asigurări), în secolul al 19-lea

Mercantilismul, în ciuda opiniei populare nu este capitalism,[24][25] ci o formă timpurie de corporatism naționalist,[26] într-o economie planificată[27] cu monopoluri ale căror privilegii sunt acordate și reglementate de stat,[28] apărând ca teorie economică din secolul al XVI-lea. Acesta este caracterizat prin împletirea intereselor de afacerilor cu interesele naționale și imperialism, prin urmare, aparatul de stat este utilizat pentru a promova interesele naționale de afaceri în străinătate. Un exemplu de sistem mercantilist erau primii coloniști care trăiau în America și cărora le era permis sa facă comerț doar cu țara mamă (de exemplu, Marea Britanie, Portugalia, Franța). Aceștia erau controlați de o „corporație mamă” iar organizarea soci-economică era de tip colectivist religios,[29] dupa eșecurile inițiale unde mulți au murit și îndurat foamete coloniștii au fost lăsați liberi.[30] Mercantilismul era motivat de convingerea că bogăția unei națiuni putea să crească printr-un schimb comercial pozitiv cu alte națiuni; ea corespunde unei etapei de dezvoltare capitalistă numită acumularea primitivă de capital.

Economia de piață liberă[modificare | modificare sursă]

Economia de piață liberă se referă la un sistem economic capitalist unde prețurile pentru bunuri și servicii sunt stabilite în mod liber de către cerere și ofertă și unde prețurile sunt lăsate să ajungă la punctul lor de echilibru, fără intervenția politică a guvernului. Acest sistem economic sprijină piețele extrem de competitive și dreptul de proprietate privată asupra întreprinderilor productive. Laissez-faire (din fr. "lăsat liber") este o formă mult mai extinsă de economie de piață liberă, în care rolul statului se limitează doar la protejarea drepturilor de proprietate.

Economie de piață socială[modificare | modificare sursă]

Suedia, precum și alte țări nordice, au o economie de piață socială. Poza: Stockholm, Suedia.

O economie de piață socială este un sistem de piață liberă unde intervenția statului în formarea prețurilor este menținută la un nivel minim, dar statul oferă servicii semnificative în domeniul securității sociale, ajutoare de șomaj și de recunoaștere a drepturilor de muncă prin contracte colective de muncă naționale. Acest model este proeminent în Europa de Vest și Țările Nordice și Japonia, deși în configurații diferite. Marea majoritate a întreprinderilor sunt private.

Capitalismul de Rin se referă la modelul contemporan de capitalism care există astăzi în Europa Continentală de Vest.

Capitalismul de stat[modificare | modificare sursă]

Capitalismul de stat este o economie de piață capitalistă dominată de întreprinderile de stat, în cazul în care întreprinderile de stat sunt organizate ca întreprinderi comerciale pentru profit. Denumirea a fost folosită pe scară largă de-a lungul secolului 20 pentru a desemna diferite sisteme economice, variind de la proprietățile de stat din economiile de piață până la economiile planificate din fostul Bloc Estic. Potrivit lui Aldo Musacchio, un profesor de la Harvard Business School, capitalismul de stat este un sistem în care guvernele, fie democratice sau autocratice, exercită influență pe scară largă asupra economiei, atât prin companii de stat cât și prin subvenții. Musacchio observă o serie de diferențe între capitalismul de stat din ziua de astăzi și predecesorii săi. În opinia sa, guvernele din ziua de astăzi nu mai numesc birocrați pentru a conduce companii: cele mai mari întreprinderi de stat sunt astăzi tranzacționate pe piețele publice și păstrate în stare bună de mari investitori instituționali. Capitalismul de stat este asociat în zilele noastre cu model de capitalism al Asiei de Est și cu economia Norvegiei.[31] Alternativ, Merriam-Webster definește capitalismul de stat ca fiind "un sistem economic de capitalismul privat modificat, ce are un grad variabil de proprietate și control guvernamental". [32]

Rolul guvernului[modificare | modificare sursă]

Într-un sistem capitalist, guvernul nu interzice proprietatea privată și lasă oamenii să lucreze unde vor ei. De asemenea, guvernul oferă firmelor posibilitatea să stabilească ce salarii plătesc angajaților și ce prețuri vor percepe pentru produsele lor. Cu toate acestea, multe țări au legislație pentru salariul minim și standarde minime de siguranță.

În unele versiuni ale capitalismului, guvernul îndeplinește o serie de funcții economice, cum ar fi emiterea banilor, supravegherea utilităților publice și executarea contractelor private. Multe țări au legi ale concurenței de piață care interzic monopolurile și formarea de carteluri. În ciuda legilor anti-monopol, corporațiile mari pot forma "monopoluri aproximative" în unele industrii. Așadar, astfel de corporații pot să scadă temporar prețurile și să accepte pierderi pentru a preveni concurența să intre pe piață, și apoi să le ridice odată ce amenințarea concurenței este redusă. În multe țări, companiile de utilități publice (de exemplu energie electrică, încălzire cu combustibil, comunicații) sunt capabile să funcționeze ca un monopol chiar dacă respectă regulamentul guvernului, datorită nivelului ridicat al economiei de scară.

Agențiile guvernamentale au rolul de a reglementa standardele de servicii în multe industrii, cum ar fi industria aeriană sau de televiziune. În plus, guvernul reglementează fluxul de capital și utilizează instrumente financiare, cum ar fi rata dobânzii, pentru a controla inflația sau șomajul.[33]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Heilbroner, Robert L. "Capitalism". Steven N. Durlauf and Lawrence E. Blume, eds. The New Palgrave Dictionary of Economics. 2nd ed. (Palgrave Macmillan, 2008) doi:10.1057/9780230226203.0198
  2. ^ Louis Hyman and Edward E. Baptist (2014). American Capitalism: A Reader. Simon & Schuster. ISBN: 978-1-4767-8431-1.
  3. ^ Gregory and Stuart, Paul and Robert (). The Global Economy and its Economic Systems. South-Western College Pub. p. 41. ISBN 978-1-285-05535-0. Capitalism is characterized by private ownership of the factors of production. Decision making is decentralized and rests with the owners of the factors of production. Their decision making is coordinated by the market, which provides the necessary information. Material incentives are used to motivate participants. 
  4. ^ „Definition of CAPITALISM”. 
  5. ^ Gregory and Stuart, Paul and Robert (). The Global Economy and its Economic Systems. South-Western College Pub. p. 107. ISBN 978-1-285-05535-0. Real-world capitalist systems are mixed, some having higher shares of public ownership than others. The mix changes when privatization or nationalization occurs. Privatization is when property that had been state-owned is transferred to private owners. Nationalization occurs when privately owned property becomes publicly owned. 
  6. ^ a b c Macmillan Dictionary of Modern Economics, 3rd Ed., 1986, p. 54.
  7. ^ Stilwell, Frank. “Political Economy: the Contest of Economic Ideas.” First Edition. Oxford University Press. Melbourne, Australia. 2002.
  8. ^ „Althusser and the Renewal of Marxist Social Theory”. 
  9. ^ Marx, Karl. „Economic Manuscripts: Capital Vol. I – Chapter Thirty Two”. 
  10. ^ „The contradictions of capitalism – Democratic Socialist Perspective”. dsp.org.au. 
  11. ^ Foundation, Internet Memory. „[ARCHIVED CONTENT] UK Government Web Archive – The National Archives”. 
  12. ^ James Fulcher, Capitalism A Very Short Introduction, "the investment of money in order to make a profit, the essential feature of capitalism", p. 14, Oxford, 2004, ISBN: 978-0-19-280218-7.
  13. ^ James Fulcher, Capitalism A Very Short Introduction, "...in the wake of the 1970 crisis, the neo-liberal model of capitalism became intellectually and ideologically dominant", p. 58, Oxford, 2004, ISBN: 978-0-19-280218-7.
  14. ^ Hernando de Soto. „The mystery of capital”. Accesat în . 
  15. ^ Karl Marx. „Capital, v. 1. Part VIII: primitive accumulation”. Accesat în . 
  16. ^ N. F. R. Crafts (). „Enclosure and labor supply revisited”. Explorations in economic history. 15 (15): 172–83. doi:10.1016/0014-4983(78)90019-0. 
  17. ^ George J. Stigler, 2008. ([1987] Format:Clarify 2008 Format:Clarify. "competition", The New Palgrave Dictionary of Economics. Abstract.
  18. ^ Mark Blaug, 2008. "Invisible hand", The New Palgrave Dictionary of Economics, 2nd Edition, v. 4, p. 565. Abstract.
  19. ^ a b Heyne, Paul; Boettke, Peter J.; Prychitko, David L. (). The Economic Way of Thinking (ed. 13th). Pearson. pp. 102–06. ISBN 978-0-13-299129-2. 
  20. ^ Lears, T. J. Jackson (1985) "The Concept of Cultural Hegemony"
  21. ^ Holub, Renate (2005) Antonio Gramsci: Beyond Marxism and Postmodernism
  22. ^ Boggs, Carl (2012) Ecology and Revolution: Global Crisis and the Political Challenge
  23. ^ Habermas, 1988: 37, 75.
  24. ^ Foreign Policy. „Mercantilism is a state of mind”. 
  25. ^ Political-Economy. „Capitalism vs mercantilism”. 
  26. ^ Ben Shapiro. „There's No Such Thing as "Crony Capitalism". 
  27. ^ Richard M. Ebeling. „Mercantilism as Monarchy's Planned Economy: Economic Ideas”. 
  28. ^ Tejvan Pettinger. „Mercantilism theory and examples”. 
  29. ^ Richard M. Ebeling. „The Real Meaning of Thanksgiving: The Triumph of Capitalism over Collectivism”. 
  30. ^ Rev. Ben Johnson. „The other capitalist Thanksgiving story: How trade saved the Pilgrims, and the U.S”. 
  31. ^ Musacchio, Aldo. „Economist Debates: State capitalism: Statements”. The Economist. 
  32. ^ State capitalism. Merriam-Webster. Retrieved 7 July 2015.
  33. ^ "Capitalism." World Book Encyclopedia. 1988. p. 194.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikţionar
Caută „capitalism” în Wikționar, dicționarul liber.