Siberia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Siberia
—  Regiune  —
Siberia
Siberia
Siberia se află în Rusia
Siberia
Siberia
Siberia (Rusia)
Poziția geografică
Coordonate: 60°N 105°E / 60°N 105°E / 60; 105

Țară Flag of Russia.svg Rusia

Prezență online
Siberia (ca regiune istorică în roșu deschis și închis) și Subiectele federale ale Rusiei (doar roșu închis)

Siberia (rusă: Сиби́рь, Sibir, probabil din limba mongolă, „ținutul liniștit”, sau din limba tătară — seberü „a broda”) este o zonă vastă a Rusiei și a nordului Kazahstanului, fiind compusă din toată Asia de Nord. Se întinde, pe direcția est-vest, de la Munții Ural la Oceanul Pacific și pe direcția nord-sud, de la Oceanul Arctic până la dealurile Kazahstanului de nord și la granițele Mongoliei și ale Chinei. Toată Siberia, cu excepția zonei de sud-vest, se află în Rusia și formează circa 75% din teritoriul național al acestei țări.

Subdiviziuni administrative[modificare | modificare sursă]

Geografic, Siberia cuprinde subiectele federale ale Districtului Federal Ural, Districtului Federal Siberian și Republica Sakha (Yakutia), care este o parte a Districtului Federal Orientul Îndepărtat. Din punct de vedere istoric, întregul Orient Îndepărtat al Rusiei este considerat o parte a Siberiei.

Orașele mari ale Siberiei sunt:

Istorie[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Istoria Siberiei


Siberia, taramul inghetat al Rusiei, o suprafata intinsa de 13,1 milioane de km2 de la estul Muntiilor Urali pana in Pacific si bazinele arctice, si din sudul Oceanului Arctic pana la inaltimile Kazakhstanului si granitele cu Mongolia si China. Siberia reprezinta 77% din suprafata Federatiei Rusiei si gazduieste 40 de milioane de locuitori (27% din populatia totala a Rusiei), fiind 3 locuitori pe kilometru patrat, fiind populatia cea mai rasfirata de pe planeta datorita conditilor climatice. Cel mai inalt punct al Siberiei il reprezinta varful muntelui volcanic Klyuchevskaya Sopka (4649 m). Pasind pe teritoriul Siberiei, vei da peste lanturi de vai si munti (Altai), paduri intinse de taiga si vegetatia de tundra, lacuri (Baikal), rauri intinse ca Vasyugan. Chiar daca vremea este ostila , Siberia este totusi una dintre cele mai bogate regiuni de pe planeta in resurse (petrol, gaze naturale, terenuri agricole, aur, diamante, argint, cupru, zinc, nichel, cobalt), vegetatie bogata in paduri de pini si o fauna alcatuita din cerbi, elani, leoparzi, ursi si tigri siberieni. Insa istoria Siberiei este si mai bogata decat credem chiar daca nu prea este mediatizata.


Siberia preistorica (45 000 i.en.-300 i.en.)-triburi, civilizatii si culture antice[modificare | modificare sursă]

Preistoria Siberiei este marcata de o varietate de descoperiri arheologice ce indica existent unor civilizatii si culturi. Conform cercetariilor privind genealogia genetica, primii oameni au locuit in Siberia in anul 45 000 i.en., oameni ce aveau sa populeze America de Nord dinspre vest (la vremea respective, fiind era glaciara, Rusia si America de Nord erau legate de ghetari). In Chalcolithic/ epoca cuprului, Siberia vestica a fost populate de populatii nomade si pastorale, in vreme ce padurile de taiga si de tundra din Siberia estica au fost populate de vanatori-culegatori pana in evul mediu. Primii locuitori cunoscuti ai Siberiei Centrale erau yenisienii ce vorbeau o limba diferita de populatiile uralice si turcice tarzii. Ketzii erau considerati ultimii locuitori ramasi ai migratiei timpurii. Pe plajele lacurilor siberiene s-au inregistrat urme de activitate umana din perioada Neoliticului (tumuli, cuptoare si alte artefacte). Dupa yenisieni au urmat uralicii samoyedesii, care au venit dinspre nordul regiunii Ural. Urme ale populatiei Selkup s-au gasit in regiunea Sayan, carora li s-au atribuit artefactele gasite ce au fost datate din epoca bronzului. Desi fierul le era necunoscut, erau buni mestesugari in prelucrarea bronzului, argintului si aurului cu care fabricau diverse ornamente si obiecte de arta.

In anii 2300-1000 i.en., se remarca cultura Andronovo din sud-vestul Siberiei, influentata de cultura indo-iraniana, a carei indivizi cresteau cai, vaci, capre si domesticeau camilele si locuiau in asezari din lemn de cedru si pin. Intre secolele VII-III i.en., scitii indo-iranieni au prosperat in regiunea Altai, punand bazele culturii Pazyryk, influentand toate imperiile stepice tarzii. In primul mileniu dinaintea erei noastre , bunuri de lux precum matasea erau transportate in Siberia pe celebrul “drum al matasii”. Fragmente ceramice, decoratii, obiecte de arta, asezari complexe, unelte si arme au fost gasite, ce apartineau culturilor Karakol si Okunev, dar si obiecte funerare precum mastile mortuare si necropole ce apartineau culturii Afanasevo sau Karasuk au fost gasite. Societatile lor erau inspirate dupa cele ale scitilor, elitele de razboinici fiind la conducere. Stabilirea imperiului Xiongnu in secolul al III-lea i.en. a declansat valul de migratii. Populatii intregi s-au mutat pe Platoul Central Siberian. Populatii turcice ca Yenisei Kirghiz erau prezente in regiunea Sayan. Triburi turcice precum khakasii si uyghurii au emigrat din locurile lor catre nord-vest, subjugand populatiile ugrice. Noii invadatori stiau sa prelucreze fierul , folosind bronzul de acum inainte doar pentru scop decorative. Societatea pastoral sedentara a epocii bronzului a fost inlocuita de calaretii nomazi ce au continuat sa populeze regiunea pana in epoca moderna. Mobilitatea a declansat o noua cultura dinamica si puternica, neafectand insa culturile sedentare invecinate. In vreme ce China era amenintata de Xiongnu, Persia de masageti si sakai, si Imperiul Roman se confrunta cu hunii, populatiile Siberiei traversasera o perioada tacuta. Asezari care sa dateze din primul mileniu al erei noastre nu au mai fost descoperite, iar membrii noii elite erau inmormantati in tumuli de tip kurgan.

Siberia medievala (1206-1585): de la invadatorii mongoli la cazacii aventurieri[modificare | modificare sursă]

Siberia avea sa fie devastate de noi invadatori. Calaretii mongoli, iuti la alergat si la manie si dibaci in lupte, condusi de liderul lor, Genghis Han, au cucerit si subjugate triburile turcice si mongole din Mongolia si din sudul Siberiei. Mongolii au purtat relatii cu populatia locala din padurile siberiene pe care i-au numit “oin irged”(oamenii paduriilor), cunoscuti ca Barga si Uriankhai. Multe triburi din jurul Lacului Baikal erau vorbitori de mongola, insa spre vest erau si vorbitori de turca, samoyedica sau yeniseiana. In 1207, fiul sau mai mare, Jochi, a subjugate populatiile padurilor: uriankhaii, oiratii, barga, khakaii, buryatii, tuyanii, khori-tumezii, kyrgyzii si i-a organizat pe siberieni in trei tumene. Genghis Han i-a impreunat pe telengiti si tolosi de pe valea raului Irtysh cu un vechi companion, qorchii. In timp ce barga, tumezii, buriatii, khorii, keshmitii si bashkirii erau organizati separat dupa ordinal miilor, telengitii, tolosii, oiratii si yenisei-kirghizii erau organizati in tumeni. Genghis Han a stablit o colonie chineza de mestesugari si fermieri PE Kem-kemchick dupa prima faza de cucerire mongola a Chinei condusa de dinastia Jin. Marii Hani le-au dat in schimbul tributului urmatoarele: soimi, blanuri, femei si cai. Siberia vestica era controlata de Hoarda de Aur, iar descendentii lui Orda Han, cel mai varstnic fiu al lui Jochi, a condus zona direct. Mlastinile din vestul Siberiei erau dominate de statiile Yam de transport cu sanii trase de caini pentru a facilita colectarea tributului. In 1270, Kublai Han a trimis un demnitar chinez impreuna cu cativa colonisti pentru a servi judecata in regiunile Kyrgyz si Tuvan. Nepotul lui Ogedei, Kaidu, a ocupat portiuni din Siberia Centrala dupa 1275. Armata dinastiei Yuan, la comanda generalului Tutugh, a reocupat pamanturile regiunii Kyrgyz din 1293. De atunci, dinastia Yuan controla Siberia Centrala si Estica. Zona Yenisei avea o comunitate de tesatori chinezi , iar Samarkandul si Mongolia beneficiau de mestesugari chinezi trimisi de Changchun. Din secolul al XI-lea, Republica Novgorodului, un puternic stat medieval care se intindea din Marea Baltica pana in Muntii Urali, a incercat sa penetreze Siberia. In secolul al XIV-lea, novgorodienii au explorat Marea kara si raul vest-siberian Ob in 1364. Dupa caderea Republicii Novgorod, comunicatiile dintre Rusia Nordica si Siberia au cazut sub controlul Marelui Ducat al Moscovei. Pe 9 mai 1483, trupele Moscovei al printilor Feodor Krbski-Cherny si Ivan Saltyk-Travin s-au mutat in Siberia vestica. Trupele au traversat raurile Tavsa, Tura, Irtysh, urcand pe raul Ob. In 1499, moscovitii si novgorodienii au ajuns in Siberia vestica si au subjugate triburile locale. Odata cu colapsul Hoardei de Aur catre finalul secolului XIV, Hanatul Sibir a fost fondat in centru, la Tyumen. O dinastie non-Borjigin Taybughida a inceput sa domneasca sub descendentii lui Shiban, fiul lui Jochi. La inceputul secolului XVI, refugiatii tatari din Turkestan au subjugate triburile associate de la est de Muntii Urali. Fermierii, mestesugarii, carciumarii, comerciantii si mullahii (clerici musulmani) au fost adusi din Turkestan si mici principate s-au format pe Irtysh si Ob. Acestea au fost unite de Hanul Yadegar Mokhammad de Kazan. Conflictele cu rusii au inceput, ce incepeau sa colonizeze Uralii, intrand in conflict direct cu Moscova in 1555 si acceptand sa trimita un tribut anual. La mijlocul secolului XVI, Taratul Rusiei sub domnia lui Ivan cel Groaznic, a cucerit hanatele tatare din Kazan si Astrakhan, anexand intreaga regiune Volga si deschizand un acces liber catre Muntii Urali. Colonizarea taramurilor estice de catre Rusia a fost condusa de bogatii negustori Stroganovi. Tarul Ivan al IV-lea a garantat crearea unor state largi langa Urali , precum si privilegii fiscale catre Anikey Stroganov, care a organizat o migratie in masa catre pamanturile colonizate. Stroganovii au dezvoltat agricultura, mineritul si pescuitul in Muntii Urali si au stabilit comertul cu triburile sibieriene. In 1570, antreprenorul Semyon Stroganov si ceilalti fii ai lui Anikey Stroganov au recrutat cazaci pentru a proteja asezarile urale impotriva atacurilor conduse de tatari ai Hanatului Siberian, ce-l aveau drept conducator pe Hanul Kuchum. Stroganov i-a sugerat atamanul cazacilor, Yermak, angajat in 1577, sa cucereasca hanatul Sibir, promitand ajutor in provizii de hrana si arme. In 1581, Yermak a inceput voiajul sau in adancurile Siberiei cu o armata de 1636 oameni, pe traseul Tagi si raurile Tura. In anul urmator, se aflau pe Tobol, si cu 500 de oameni, a reusit cu success sa cucereasca Qashliq, rezidenta hanului Kuchum, langa Tobolsk. Dupa cateva victorii, Yermak a invins fortele lui Kuchum pe raul Irtysh dupa a treia zi a bataliei de pe Capul Chuvash in 1582. Fortele ramase ale Hanului s-au retras catre stepe, abandonand proprietatile in favoarea fortelor lui Yermak. Kuchum l-a atacat din nou pe Yermak in 1585, ucigandu-i multi oameni. Yermak a fost ranit si incercand sa traverseze raul Wagay, s-a inecat datorita armurii care il ingreuna. Cazacii lui Yermak s-au retras din Siberia, insa anual, aventurieni si vanatori, sprijiniti de Moscova, au saracit tara. Dupa cativa ani, rusii au putut in sfarsit sa pretinda tinuturile umblate si cucerite de Yermak drept ale lor.

Siberia in pragul modernitatii (1607-1917): expeditii si anexare[modificare | modificare sursă]

La inceputul secolului XVII, expansiunea rusa a fost incetinita de problemele interne. Totusi, expeditiile de explorare si colonizare in Siberia au fost continuate de cazaci in cautare ce blauri si fildes. In timp ce cazacii veneau spre Urali, rusii se indreptau spre Oceanul Arctic. In 1607 a fost fondata asezarea Turukhansk , la nord de raul Yenisey. In 1619 a fost fondat ostrogul Yeniseysky. In 1620, un grup de vanatori condusi de Demid Pyanda au facut o expeditie din Turukhansk, iar pana in 1624, au traversat 7910 km din teritoriul Siberian. In 1627, Pyotr Beketov a fost numit ca Enisey voievoda in Siberia, colectand taxe si fiind primul rus care intra in Buryatia si a explorat Aldan. A fondat noi asezar: ostrogul Rybinsky si Yakutsk ce a devenit o baza majora pentru expeditii spre est, sud si nord . In 1638, Maksim Perfilyey a fost primul rus care a intrat in Transbajkalia. In 1639, Ivan Moskytin a fost primul rus care a atins Oceanul Pacific si a descoperit Marea Okhotsk, construind o tabara de iarna la gura raului Ulya. In 1640, cazacii au navigat pe marea Okhotsk spre sud, atingand gura raului Amur si descoperind insulele Shantar la intoarcere. In 1642, Kurbat Ivanov a desenat prima harta a extremului orient, conducand un grup de cazaci in 1643 catre sudul Muntilor Baikal si descoperind Lacul Baikal. In 1643, Vasily Poyarkov a traversat Stanovoy si a atins raul Zeya, iar in 1644, a fost primul rus care a atins raul Amur, traversandu-l si descperind gura raului respectiv. In 1645, a navigat pe coasta Marii Okhotsk catre raul Ulya. In 1646 s-a intors catre Yakutsk. In 1644, Mikhail Stadukhin a descoperit raul Kolyma si a fondat Srednekolymsk. Negustorul Fedot Alekseyey Popov a organizat o alta expeditie catre est, navigand in 1648 dinspre Srednekolymsk catre Arctic, inconjurand Capul Dezhnyoy, traversand stramtoarea Bering, descoperind Chukotka si Marea Bering. In 1651, Stadukhin a descoperit golful Penzhin si a explorat plajele Kamchatkei. In 1660, Kurbat Ivanov a navigat din golful Anadyr catre Capul Dezhnyoy, creand prima harta care cuprindea stramtoarea Bering. Rusii isi extind frontierele estice, Vladimir Atlasov cucerind Kamchatka si descoperind coasta Arctica si Alaska, incheind marea expeditie Nordica din 1733-1743. Rusia , prin intermediul Siberiei, incepea sa faca comert cu China. A debutat o perioada de explorare stiintifica a Siberiei, multi exploratori germani incercand sa-si depaseasca limitele. Tot mai multi rusi incepeau sa migreze in Siberia unde deveneau vanatori si comercianti de blanuri. S-a impus guberniya in Irkutsk, Siberia fiind divizata in secolul XIX in doua gubernii: Tomsk si Yenisey. S-au creat intreprinderi, ca cea metalurgica a familiei Demidov care au fondat orasul Barnaul. Au fost organizate primele institutii precum biblioteci, cluburi si teatre. La Tomsk, in 1880, a fost deschisa prima universitate din Siberia. In 1708 a fost stabilit Guvernatoratul Siberia ca parte a reformelor administrative ale lui Petru I. In 1719, guvernatoratul a fost divizat in trei provincii: Vyatka, Solikamsk si Tobolsk. In 1762, a fost redenumita in Taratul Siberiei, urmand ca in 1782 sa fie iarasi divizata in urma unei rebeliuni. In 1822, Siberia a fost reorganizata I doua provincii: cea estica si cea vestica. Transportul era inapoiat, infrastructura era absenta, raurile si drumurile de caruta fiind principalele cai de comunicatie si transport. Primul vas cu abur de ep Ob a fost lansat in 1844, iar pe Yenisei au inceput sa opereze din 1863. Din 1870 aveau sa opereze vasele cu abur pe Lena si Amur. S-a incercat construirea canalului Ob-Yenisei, dar fara success. Au inceput sa fie construite primele cai ferate: Irkutsk-Chita, pentru a conecta raul Amur de Oceanul Pacific. Constructia a inceput in 1891. Calea ferata trans-siberiana a sporit capacitatea Agricola a Siberiei, exporturile crescand in Rusia Centrala si Europa. O noua campanie de colonizare a fost dusa in timpul tarului Nicolae al II-lea in 1906-1911. Populatia Siberiei crescuse cu 73% in anii 1897-1914.




Siberia Sovietica (1917-1991)[modificare | modificare sursă]

In timpul revolutiei bolsevice si instalarii comunismului, agricultura din Siberia a intrat in declin datorita instabilitatii comerciale produsa de razboiul civil rus. Multe miscari anti-comuniste au avut loc in anii 1920-1924 in zonele rurale. Cazacii care erau de partea “albilor” si partizanii “rosii” bolsevici ce s-au luptat anterior impotriva marginalilor Kolchak, au luat parte la revolte. Guvernul sovietic a inceput sa faca propaganda prin intermediul Komsomolului. In anii 1930, comunistii au implementat politica de colectivizare. Familii din Rusia Centrala au fost exilate in zonele mlastinoase, impadurite si slab populate din Siberia. Colectivizarea a distrus agricultura traditionala. Desi Omsk era cel mai mare oras Siberian, sovieticii au favorizat Novosibirsk. Industrializarea luase avant in bazinul Kuznetsk (carbuni, metalurgie) si in Norilsk (unde erau extrase nichelul si metalele rare). Majoritatea prizonierilor erau trimisi in lagare de munca din Siberia.

In anii celui de-al doilea razboi mondial, populatia si intreprinderile evacuau orasele Sibieriei prin intermediul cailor ferate. Insa productia industriala a crescut pentru a contribui la efortul de razboi. Pe 28 august 1941, Sovietul Suprem a ordonat reasezarea germanilor in regiunea Volga, multi fiind deportati de fapt in Kazakhstan si Siberia. La sfarsitul razboiului, mii de soldati prizonieri si ofiteri germani si japonezi au fost condamnati la ani de munca silnica in lagarele din regiunile siberiene. Rata mortii in randul acestora, datorita conditilor de frig, era crescuta. In a doua jumatate a secolului XX, explorarea resurselor minerale si hidroenergetice a continuat. Multe proiecte au fost planificate, ca Linia Baikal-Amur, simultan cu linia trans-siberiana. Multe proiecte au fost insa suspendate pana in anii 70’. Hidrocentrale au fost construite in anii 1960-1970 pe raul Angara. Fabrici de aluminiu au fost construite in Bratsk, iar bazinul Angara era folosit pentru extragerea metalelor rare. Multe proiecte au fost insa suspendate datorita costurilor sau riscului de distrugere a mediului. Orase inchise ca Seversk au devenit centre militare. In anii 1980’, o mare parte din productia industriala din Omsk si Novorsibirsk era compusa din arme si vehicule aeriene. Expansiunea cailor de transport a continuat, fiind incheiata construirea caii ferate Chita-Khabarosvsk. Proiecte ambitioase precum tunelul Stramtoarea Bering-Alaska au fost luate in calcul. Orase din Siberia atrag forta de munca din republicile din Asia Centrala si China. In vestul Rusiei circula mituri cum ca mii de chinezi traiesc in Transbaikalia .

Geografie și geologie[modificare | modificare sursă]

Harta fizică a Siberiei

Cu o suprafață de peste 9,653,000 km², Siberia cuprinde aproximativ trei pătrimi din suprafața totală a Rusiei. Zonele geografice majore cuprind:

  1. Câmpia Siberiei de Vest - situată între munții Ural și Enisei.
  2. Câmpia Siberiei de Nord, care este aproape de Marea Polară, situată între gurile de vărsare ale fluviilori Enisei și Lena.
  3. Platoul Siberian Central, care are altitudinea de 1000 m deasupra n.m., cu excepția munților Putoran, și este mărginit la nord de Câmpia Siberiei de Nord, la vest de Enisei și la est de depresiunea Iacuției.
  4. Munții Siberiei de Sud limitat de Kazahstan - la vest , de Marea Ohoțk - la est, și la sud de Mongolia, Amur și un lanț muntos cu înălțimi ce depășesc altitudinea de 4000 de m, care o desparte de Manciuria, China.
  5. Munții Siberiei de Est cu munți de peste 2000 de m altitudine, care se continuă spre sud, fără o delimitare precisă, cu Munții Siberiei de Sud, Câmpia Iacuției - spre vest și Marea Ohoțk și Marea Bering - la nord .
  6. Câmpia Siberiei de Est - situată la nord de Munții Siberiei de Est, la est de gura de vărsare a fluviului Lena până la valea Kolîma
  7. Depresiunea Centrală Iacută, o regiune de șes presărată cu cu smârcuri situată pe cursul inferior al lui Lena

Câmpia Siberiei de Vest cuprinde în marea sa majoritate depozite aluviale cenozoice si este atât de plată încat o creștere cu 50 de metri a nivelului mării ar cauza inundarea întregii zone cuprinse între Oceanul Arctic și Novosibirsk. Multe dintre depozitele aluviale din această câmpie sunt rezultatul barajelor de gheață care întorc cursurile râurilor Obi și Yenisei, redirijându-le spre Marea Caspică (și probabil spre Marea Aral). Este, de asemenea, o câmpie foarte mlăștinoasă. În sudul acesteia, unde permafrostul este absent, se formasera zone întinse bogate în iarbă care sunt, de fapt,o prelungire a stepei din Kazakhstan, aceste zone fiind acum inexistente.

Platoul Siberian Central este o zonă foarte veche, care forma un continent independent înainte de Permian. Este excepțional de bogată în minerale, conținând mari depozite de aur, diamante și mine de magneziu, plumb, zinc, nichel, cobalt și molibden. Doar extremitatea nord-vestică era înghețată în timpul Cuaternarului, însă aproape toată zona este sub un permafrost extrem de adânc.

Sakha centrală și de est este compusă din numeroase lanțuri muntoase orientate dinspre nord spre sud, de vârste variabile. Acești munți se extind până la 3000m înălțime, însă după câteva sute de metri sunt extrem de lipsiți de vegetație.

Lacuri și râuri[modificare | modificare sursă]

Lanțuri muntoase[modificare | modificare sursă]

Un climat dur a limitat dezvoltarea și creșterea populație în Siberia. Regiunea prezintă resurse naturale în abundență, inclusiv multe minerale, vaste resurse de petrol, păduri bogate și teren propice agriculturii, în sud-vest, dar iernile sunt lungi și grele. Gheața și zăpada acoperă mai toată regiunea pentru aproximativ șase luni din an. Temperaturile pot coborî sub -68 °C. Majoritatea apelor de coastă, lacurile și râurile îngheață pentru o bună perioadă din an.

Resurse naturale[modificare | modificare sursă]

În Siberia se află 98% din diamantele din Rusia, 90% din rezervele de gaze, 70% din zăcămintele de petrol și 65% din zăcămintele de cărbune[1].

Date demografice[modificare | modificare sursă]

Siberia are o densitate a populației de numai 3 persoane pe kilometru pătrat. Majoritatea siberienilor sunt ruși și ucraineni rusificați. Etnicii ruși sunt descendenți ai slavilor care au trăit în Europa de Est cu câteva mii de ani in urmă. Grupuri de origine mongolă și turcică precum buriații, tuvinienii si yakuții trăiau, inițial, în Siberia iar descendenții lor încă mai trăiesc acolo.

Aproximativ 70% din populația Siberiei trăiește în orașe. Majoritatea orășenilor se înghesuiesc în apartamente de dimensiuni mici. Mulți oameni din zonele rurale trăiesc în case de lemn mai simple, dar mai spațioase. Novosibirsk este cel mai mare oraș din Siberia, cu o populație de aproximativ 1.5 milioane. Tobolsk, Tomsk, Irkutsk și Omsk sunt centrele vechi, istorice. Deținând recordul pentru cea mai scăzută temperatură, -71.2 °C, Oymyakon este cel mai rece punct geografic de pe planetă.

Film[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Putin are un plan pentru „îmblânzirea” Siberiei, 26 Octombrie 2010, evz.ro, accesat la 28 octombrie 2010

Legături externe[modificare | modificare sursă]