Caz (gramatică)
În lingvistică, cazul este o categorie gramaticală asociată unui substantiv, pronume sau adjectiv, care exprimă funcția sintactică a acestuia într-o frază sau raportul semantic al său față de procesul exprimat de verb. De exemplu, acuzativul este cazul complementului direct (funcție sintactică); etativul indică poziția interiorului din care cineva pleacă (raport semantic cu procesul).
Cazul, așa definit, se poate exprima în limbi în trei moduri:
- prin locul cuvântului în propoziție, în raport cu verbul, (în română, complementul direct din cazul acuzativ se află întodeauna după verbul tranzitiv) ;
- printr-o prepoziție (în română, prepoziția grație cere cazul dativ) ;
- printr-un sufix care se lipește la finalul substantivului, pronumelui sau adjectivului în limbile flexionare.
Cuvântul caz este folosit cu un sens mai restrâns, atunci când acesta este exprimat printr-un sufix. Ansamblul acelor sufixe cazuale formează declinarea substantivului, adjectivului și a pronumelui în general. Ansamblul formelor cazuale ale unui cuvânt formează paradigma sa.
Listă de cazuri, în diferite limbi:
- Abesiv
- Ablativ
- Acuzativ
- Adesiv
- Agentiv
- Alativ
- Benefactiv
- Cauzal
- Comitativ
- Dativ
- Delativ
- Direcțional
- Distributiv
- Genitiv
- Elativ
- Ergativ
- Esiv
- Ilativ
- Inesiv
- Instructiv
- Instrumental
- Locativ
- Nominativ
- Partitiv
- Prolativ
- Sociativ
- Sublativ
- Superesiv
- Terminativ
- Translativ
- Vocativ
