Apatit

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare
Apatit
Două cristale cu o lungime de 3 respectiv 5 cm
Formula chimică Ca5[(F,Cl,OH)|(PO4)3]
Sistem de cristalizare hexagonal
Clasa hexagonal bipiramidal, 6/m\
Culoare cristal incolor, alb, verde, brun,
Urma albă
Duritate 5
Densitate 3,2 g/cm³
Luciu sticlos, gras
Opacitate transparent, translucid, opac
Spărtura sidefie, neregulată
Clivaj imperfect
Habitus mic, până la agregate mari, forme aciculare, cu ace cu lungimi diferite, cristale pismatice
Suprafaţa cristalului \{10\bar{1}0\},\{0001\},\{10\bar{1}1\}
Cristale gemene __
Punct de topire --
Conductibilitatea calorică __
Proprieţăţi optice
Refracţia no=1,633-1,667
ne=1,630-1,664
Refracţia dublă 0,002 - 0,004
Pleocroism Apatitul verde -->gălbui, Apatitul albastru -->albastru intens sau incolor
Deviaţia optică ___
Unghiul de dspersie
a axei oprice
δ=0,003
alte caracteristici
reactivitatea chimică solubil în HNO3
Minerale asemănătoare beril, diopsid, turmalină
Radioactivitate uneori cu urme de uraniu
Magnetism inexistent
Caractere speciale la încălzire devine fosforescent

Apatit este denumirea generică a mineralelor fluorapatit, clorapatit, hidroxilapatit din grupa apatitului piromorfic, diferenţiate între ele prin prezenţa ionilor de fluor (F), clor (Cl) respectiv a grupei hidroxil (OH).

Formula chimică generală a mineralului: Ca5(PO4)3(F,Cl,OH).

Formulele chimice ale mineralelor individuale:

  • Ca5(PO4)3F (fluorapatit)
  • Ca5(PO4)3Cl (clorapatit)
  • Ca5(PO4)3(OH) (hidroxilapatit)

Ca minerale, aparţin de clasa fosfaţilor, arsenaţilor şi vanadaţilor, fiind fosfaţi anhidrici cu anioni străini, ce cristalizează în sistemul hexagonal, cu duritatea 5 (scara Mohs), o densitate de 3,2 şi cu un habitus de culori variate (verde, brun, alb).

Cuprins

[modifică] Istoric

Numele mineralului provine din greaca veche ("άπατᾶν" = ápatan = „înşelător”), ce se poate interpreta după formele variate de culoare, putându-l uşor confunda cu mineralele beril, topaz sau turmalină.

[modifică] Varietăţi

  • Fluorapatit - foarte frecvent întâlnit în natură, incolor, sau de culoare albă, galbenă, roză, albastră, violetă, verde, sau brună.
  • Clorapatit - foarte puţin răspândit, de culoare albă, sau cu diferite nuanţe de galben.
  • Hidroxilapatit - foarte puţin răspândit, de culoare albă, sau cu diferite nuanţe de galben şi cenuşiu.
  • Apatit-Ochi de pisică.
  • Spargelstein - verde-gălbui.
  • Moroxit - verde-albăstrui, violet, şi roşu.

[modifică] Geneză

Apatitul este întâlnit în roci vulcanice (pegmatite), în roci metamorfice sau în roci sedimentare (calcare), luând naştere din materii organice.

Cel mai des este întâlnit în Brazilia, China, India, Marile Lacuri, Madagascar, Maroc, Mexic, Pakistan, Rusia, Elveţia, Sri Lanka şi SUA.

[modifică] Utilizare

  • Apatitul (cu conţinut de mangan) este folosit ca etalon pentru determinarea durităţii (după scara Mohs).
  • Este minereul cel mai important din care se extrage fosforul, respectiv din care se fabrică îngrăşăminte chimice cu fosfaţi şi acidul fosforic.
  • În medicină hidroxilapatitul, combinat cu trifosfatul de calciu, este utilizat ca înlocuitor al oaselor scheletului sau ca implanturi cu titan.
  • În cromatografie hidroxilapatitul este folosit pentru separarea fragmentelor de proteine.
  • În organismele vii hidroxilapatitul este o parte importantă în procesul de formare a scheletului. Osteoblastele (celulele ce sintetizează substanţa osoasă) pot să extragă din mineral ionii de fosfor şi calciu necesari pentru sinteza osului.
  • Interesul pentru apatit ca piatră preţioasă este în creştere (varietatea "Ochi de pisică"); dezavantajul acestuia constă în faptul că devine instabil la căldură, lumină, fiind uşor atacat de acizi.

[modifică] Vezi şi