Carie dentară

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Caria dentară este o afecțiune dentară.

Caria pătrunde în pulpă
Caria pătrunde în dentină
Efectul cariei asupra dintelui

Smalțul dentar este învelișul protector al dintelui și cea mai dură componentă a sa. Smalțul nu are nervi sau vase de sânge, nefiind sensibil la durere. Dedesubt se află dentina, cea mai mare parte a dintelui și care este sensibilă la durere. Dentina acopera pulpa dintelui, un țesut moale ce conține vase de sânge și nervi, fiind situată în mijlocul dintelui. Placa bacteriană este o peliculă subțire și lipicioasă ce se formează pe smalț și care este formată din diverse tipuri de bacterii și resturi alimentare.

După ce consumăm alimente cu o concentrație mare de zahăr, bacteriile descompun zahărul în acizi ce atacă smalțul. Caria dentară apare în momentul în care smalțul și dentina se înmoaie sub acțiunea atacului acid și se produce o cavitate. Odată ce a trecut de smalț, caria înaintează mai rapid prin dentină și ajunge la pulpă, producând inflamația și infecția.

Cariile reprezintă una dintre cele mai răspândite probleme dentare, afectând aproximativ jumătate din adulți. Părțile cele mai predispuse la carii sunt suprafețele dinților ce constituie mușcătura și zonele dintre dinți, locul în care deseori rămân resturi alimentare.

Simptome[modificare | modificare sursă]

În primele stadii cariile nu prezintă simptome, însă medicul își poate da seama dacă exista vreo carie, examinând radiografiile dentare. Acesta este unul dintre motivele pentru care vizitele regulate la stomatolog sunt atât de importante.

Odată ce caria ajunge la dentină, apare sensibilitatea dentară, în special la alimentele și băuturile dulci, acidulate sau fierbinți. Pe măsură ce caria ajunge la pulpă, apare și durerea. Dacă durerea apare la alimente dulci sau fierbinți, aceasta dureaza doar câteva minute sau secunde. Cu cât ajunge mai mult în interiorul dintelui, caria produce dureri persistente, care cedează doar cu ajutorul medicamentelor. În acest moment, vizita la medic este esențială, doarece se poate dezvolta un abces dentar.

Durerea este un simptom ce poate indica afectarea mai multor dinți, iar neglijarea sa duce la complicații cum ar fi pierderea dintelui.

Cauze[modificare | modificare sursă]

Cariile dentare sunt cauzate de placa bacteriană ce descompune zaharurile în acizi, atacând dintele. Odată ce alimentele dulci au pătruns în cavitatea bucală, sărurile din salivă încep acțiunea de reparare a smalțului. Acest proces durează in jur de 40 de minute. Cariile apar datorită atacurilor acide repetate, când saliva nu reușește să restabilească echilibrul.

Nu doar zaharurile sunt un dușman al sănătății orale, ci și mâncărurile cu carbohidrați și băuturile acidulate produc placa bacteriană. Gustările repetate prezintă un risc crescut, deoarece dinții se află sub atac constant și nu au timp să se refacă.

Există un foarte mic procent de persoane care par a fi imune la carii, însă cei mai mulți dintre cei care nu respectă igiena orală vor avea unul sau mai mulți dinți cariați.

Tratament[modificare | modificare sursă]

În primele stadii ale cariei, dentistul aplică fluor pe zona afectată, ceea ce ajută la stoparea cariei și la remineralizarea dintelui. Însă pentru ca problema să nu evolueze este necesară menținerea unei igiene stricte, folosind o pastă de dinți cu fluor.

Obturațiile reprezintă cel mai comun tratament al cariei. Medicul va elimina toată zona afectată și va umple cavitatea cu amalgam sau, dacă zona afectată este vizibilă, va folosi un material de culoarea dintelui. O altă posibilitate este netezirea marginiloir cavității cu acid slab și acoperirea sa cu un material de culoarea dintelui.

Dacă s-a ajuns în stadiul de infecție și abces dentar, atunci se efectuează obturația de canal, în cazurile cele mai grave fiind necesară extracția.

Complicații[modificare | modificare sursă]

Abces dentar

O carie dentară neglijată duce la formarea abcesului. Odată ce pulpa dintelui este infectată, aceasta moare, iar bacteriile se înmulțesc în rădăcina dintelui, formând un abces dureros. Gingia se poate inflama sau poate fi chiar dureros.

Câteodată abcesul se sparge, rezultând într-o secreție purulentă; astfel, durerea poate înceta, însă este foarte important ca dintele să fie tratat.

Cazurile extreme implică febră și umflarea feței, moment în care se prescriu antibiotice pentru controlarea infecției. Tratarea infecției poate duce la înlăturarea dintelui, pentru a se obține drenarea abcesului.

Abcesul dentar[modificare | modificare sursă]

Abcesul dentar reprezintă formarea unei pungi de puroi în interiorul dintelui sau a gingiei, cauzată de o infecție bacteriană. Bacteriile dintr-o carie se pot răspândi la gingii, obraji, gât și limbă, formând un abces. Pe măsură ce puroiul se acumulează, apare durerea, iar abcesul erupe și se drenează singur sau este drenat printr-o intervenție chirurgicală. În condițiile unei bune igiene orale, apariția unui abces este puțin probabilă.

Abcesul poate fi periapical - localizat în pulpa dentară, prezent mai ales la copii, sau periodontal - inițiat în structura osoasă de sprijin a dintelui, întâlnit mai ales la adulți. În funcție de viteza cu care se dezvoltă, un abces poate fi acut, cu durere, umflare și febra, sau cronic, fără durere și fără ca pacientul să-și dea seama de prezența acestuia.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikimanuale
Wikimanualul Medicină are o pagină despre