Pierre Curie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pierre Curie
Pierre Curie (1859-1906)
Pierre Curie (1859-1906)
Născut 15 mai 1859
Paris, Franța
Decedat 19 aprilie 1906
Paris, Franța
Rezidență Franța
Naționalitate francez
Domeniu fizician
Instituție Sorbona
Alma Mater Sorbona
Doctoranzi Geertruida L. de Haas-Lorentz
Adriaan Fokker
Cunoscut pentru Radioactivitate
Premii Nobel prize medal.svg Premiul Nobel pentru Fizică 1903
Soție Marie Curie Nobel prize medal.svg
Copii Irène Joliot-Curie Nobel prize medal.svg
Ève Curie

Pierre Curie (n. 15 mai 1859 — d. 19 aprilie 1906) a fost un fizician francez, pionier în studiul radioactivității, laureat (împreună cu Antoine Henri Becquerel și Marie Curie) al Premiului Nobel pentru Fizică în 1903. Printre altele, împreună cu fratele său, Jacques Curie, a descoperit efectul piezoelectric în 1880.

Motivația juriului Nobel[modificare | modificare sursă]

„ca apreciere pentru serviciile extraordinare oferite prin studiile asupra fenomenului radiației descoperit de profesorul Henri Becquerel.”

Date biografice[modificare | modificare sursă]

Tatăl său, Eugen Curie, era un medic generalist interesat de asemenea de cercetare. Încă din copilărie, Pierre încerca să explice fenomenele cu care se întâlnea zilnic. La 16 ani și-a luat bacalaureatul și la 18 ani licența. De la 19 ani a fost luat ca preparator la Sorbona, astfel încât a putut să se dedice cercetării științifice. Împreună cu profesorul Desains a studiat lungimile de undă ale radiaților calorice, iar împreună cu fratele său mai mare, Jacques, a descoperit efectul piezoelectric. În 1882, Pierre a părăsit Sorbona pentru a deveni șef de lucrări la Școala de fizică și chimie din Paris. Și-a dat teza de doctorat din cercetările asupra magnetismului.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Pierre Curie