Mihail Florescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Mihail Florescu (născut cu numele de Iacobi Iancu) (n. 28 ianuarie 1912, Roman - d. 2000), a fost un inginer chimist şi lider comunist român de provenienţă evreiască ^[1]. A activat în ilegalitate în PCR iar în regimul comunist a deţinut diferite funcţii de stat, inclusiv ceea de ministru al petrolului şi chimiei. Deasemeni, a avut o bogată şi fructuoasă activitate ştiinţifică şi literară.

Cuprins 1 Biografie 2 Lucrări publicate 3 Note 4 Bibliografie

[modifică] Biografie

Mihail Florescu (n. Iacobi Iancu) s-a născut la data de 28 ianuarie 1912 în oraşul Roman, într-o familie de evrei. A studiat la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Bucureşti (astăzi Institutul de Chimie Industrială) între anii 1930-1934, cu profesorii Gheorghe Longinescu, Ştefan Minovici, Eugen Angelescu şi N. Dănăilă, obţinând diploma de inginer chimist.

A fost membru al PCR în ilegalitate. A făcut parte din lotul de comunişti români care a luptat în Spania în anul 1937 de partea trupelor republicane (alături de Petre Borilă, Mihai Burcă, Constantin Doncea, Valter Roman şi Gheorghe Stoica). După înfrângerea trupelor republicane în războiul civil diin Spania, unii voluntari români au fost internaţi în sudul Franţei, dintre care o parte, precum Mihail Florescu şi Mihai Patriciu, au evadat şi au luptat în rezistenţa franceză până în anul 1944, dată după care au reuşit să se reîntoarcă în România.

În 1946, Mihail Florescu a fost ales ca deputat permanent în Marea Adunare Naţională. A deţinut funcţia de ministru adjunct la Ministerul Industriei Metalurgice şi Industriei Chimice (1951-1952), ministru al Industriei Chimice (1952-1957) şi apoi pe cea de ministru al Industriei Petrolului şi a Chimiei (1957-1965)^[2].

În perioada 1965-1968, Mihail Florescu a deţinut funcţia de şef al secţiei de industrie al CC al PCR, după care a fost numit vicepreşedinte al Consiliului Economic (1968-1970), ministrul Industriei Chimice (1970-1980), ministru secretar de stat la Consiliul Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie (1980).

În anul 1974, Mihail Florescu a fost ales ca membru corespondent al Academiei Române. A fost de membru al Academiei de ştiinţe politice şi sociale (1970), preşedinte al Federaţiei Române de Atletism (1960) şi distins ca Erou al Muncii Socialiste (1971).

A efectuat studii şi cercetări în probleme de structură şi filozofie a materiei, în domeniul ştiinţelor naturii, ştiinţelor tehnice, sociale şi filozofice. A elaborat şi aplicat metode ştiinţifice care au contribuit la organizare şi dezvoltarea industriei chimice din România, la dezvoltarea cu precădere a industriei petrochimice, cea mai importantă ramură a industriei chimice. A dezvoltat lucrările de foraj şi extracţie şi a pus bazele moderne ale noilor rafinării şi platforme petrochimice. Anticipând transformările continue şi constante ale proceselor tehnologice din industria chimică, a promovat numeroase generaţii de tineri chimişti care au contibuit la dezvoltarea industriei chimice din România.Are un baiat, Alica Florescu, casatorit cu Arh. Tomnita Florescu, asistenta la Univ. Ion Mincu, Bucuresti .

Mihail Florescu a decedat în anul 2000.

[modifică] Lucrări publicate

• Voluntarii (două volume: "Spre Spania" şi "Pe Ebrul însângerat", 1945-1946)
• Momente din mişcarea de rezistenţă franceză (1946)
• Avântul industriei chimice (1956)
• Industria chimică şi petrolieră în România (2 vol., 1970)
• The cole of the analytical chemistry in the development of modern chemical industry. Pure and applied chemistry reprint (London, vol. 31, 1971)
• Eficienţa economică a cercetării ştiinţifice (1972)
• Chimia şi valenţele ei cu agricultura (1972)
• Materia sau realitatea obiectivă (1972)
• Industria chimică şi petrochimică din România (1972)
• Resursele mondiale şi limitele lor (1975)
• Dimensiunile cunoaşterii (1977)
• Tendinţe în dezvoltarea industriei chimce (1977)
• Metode ştiinţifice în dezvoltarea industriei chimice moderne (1979)
• Materie şi mişcare (1980)
• Economia mondială - orizont 2000 (1980)
• Cibernetică automatică şi informatică în industria chimică (1980)
• Strategia dezvoltării în chimie (1981)

[modifică] Note

1. ^ Evrei în Academia Română
2. ^ Comunitatea Evreiască din România, Evelin Fonea

[modifică] Bibliografie

• *** - Personalităţi româneşti ale ştiinţelor naturii şi tehnicii (Editura Ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1982)