Nicolae Mărgineanu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pentru un regizor vedeți Nicolae Mărgineanu (regizor).
Nicolae Mărgineanu
Sigla academia romana.gif Membru postum al Academiei Române
Nicolae Mărgineanu
Acad. Nicolae Mărgineanu
Acad. Nicolae Mărgineanu
Născut 22 iunie 1905
Obreja, Austro-Ungaria
Decedat 13 iunie 1980, (75 de ani)
Cluj, Republica Socialistă România
Rezidență România
Naționalitate română
Domeniu psihologie
Instituție Universitatea Regele Ferdinand I din Cluj
Religie creștin ortodoxă

Nicolae Mărgineanu (n. 22 iunie 1905, Obreja, în apropiere de Blaj - d. 13 iunie 1980, Cluj) a fost un psiholog român. A publicat studii de psihologie a persoanei, psihometrică, psihologie matematică, psihologie a științei, psihologie aplicată în marea industrie. A fost tatăl regizorului Nicolae Mărgineanu.

Studii[modificare | modificare sursă]

Nicolae Mărgineanu a urmat școala primară din Blaj. Licență în 1927 și doctorat în filosofie, specialitatea psihologie în 1929 al Universității Regele Ferdinand I din Cluj, cu mențiunea magna cum laude. Ulterior a efectuat stagii post universitare de specialitate la Leipzig, Berlin, Hamburg, în 1929, la Paris, în 1930 și la Londra, în 1935. S-a reîntors în țară și a ocupat catedra de psihologie a Universității din Cluj. A fost de asemenea cercetător științific și bursier al fundației Rockefeller la Universitățile Duke, Yale, Columbia și Chicago în perioada 1932-1943.

Între 1926-1947 a urcat în ierarhia universitară de la preparator la conferențiar la Facultatea de Filosofie și Litere a Universității din Cluj.

Nicolae Mărgineanu a fost închis în anul 1948, pentru activitatea sa în Asociația Româno-Americană (A.R.A.), ce a constat în conferințe despre America și în informarea părții americane despre situația Transilvaniei; cu alte cuvinte, a ajuns în închisoare fiindcă și-a folosit talentul persuasiv pe lângă americani pentru ca Transilvania să revină României.

Între 1971-1980 a fost profesor suplinitor al fostei sale catedre. În 1971 devine profesor invitat la Universitatea din Bonn. În 1972 devine profesor invitat la Universitatea din Hamburg. Invitat al fundației Rockefeller în anii 1979-1980. Diagnosticat cu cancer se întoarce în țară unde moare pe 13 iunie 1980.

Cariera[modificare | modificare sursă]

Profesor de psihologie la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, a fost arestat în 1948, acuzat de înaltă trădare, condamnat la 25 de ani de închisoare (trecând prin infernul pușcăriilor: Malmaison, Jilava, Pitești, Aiud și Gherla), din care a executat 16 (vezi volumul memorialistic Amfiteatre și închisori, vpublicat la editura Dacia, 1991). Este autorul tratatului de Psihologia persoanei; a fost unul dintre primii cercetători în domeniul psihologiei muncii, s-a implicat în organizarea pe baze psihologice ale centrelor de reeducare și a organizat prima rețea a școlilor de ucenici. A scris mai multe cărți despre anii petrecuți în închisoare, un volum autobiografic și un alt volum, Amfiteatre și închisori, despre profesorii universitari alungați de la catedră sau închiși de comuniști.

A corespondat cu mari psihologi ai secolului al XX-lea, cum ar fi, de exemplu, Gordon W. Allport (1897-1967).

Nicolae Mărgineanu a fost, împreună cu diplomatul Vasile Stoica, vicepreședinte al Asociației Româno-Americane. După ieșirea din detenție, a fost încadrat documentarist la Biblioteca Filialei Academiei, apoi numit director al Institutului de Științe Pedagogice și, în fine, reintegrat la catedra de psihologie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj, în perioada ministeriatului lui Mircea Malița.

Distincție[modificare | modificare sursă]

În anul 2012 a fost declarat membru post-mortem al Academiei Române.[1]

Cărți publicate[modificare | modificare sursă]

La Editura Institutului de Psihologie al Universității din Cluj[modificare | modificare sursă]

  • Psihologia exercițiului, 1929
  • Psihotehnica în Germania, 1929
  • Psihologia germană contemporană, 1930
  • Psihologia învățării, 1930
  • Psihologia franceză contemporană, 1932
  • Psihologia configurației( în colaborare cu L.Rusu, A. Roșca, D. Todoran), 1932
  • Elemente de psihometrie, 1938
  • Analiza factorilor psihici, 1938
  • Psihologia persoanei, 1940
  • Psihotehnica în marea industrie, 1942
  • Psihotehnica, 1943

La alte edituri[modificare | modificare sursă]

  • Problema evoluției, Editura Societatea de Mâine, Cluj, 1931
  • Natura științei, Editura științifică, București, 1968
  • Sub semnul omeniei, Editura pentru Literatură, Bucrești, 1970
  • Psihologie și literatură, Cluj, Dacia, 1971
  • Condiția umană, Editura științifică, București, 1973
  • Psihologie logică și matematică, Dacia, 1975
  • Amfiteatre și închisori, Editura Dacia, Cluj, 1991

Opere în limbi străine[modificare | modificare sursă]

  • Beiträge zur Psychologie der Übung, Zeitschr. F. Angew. Psychol. 39, 1931, 491-530.
  • La théorie des facteurs, L’Ann Psychologie, Paris, 1934,
  • Les facteurs psychologiques, L’ Ann Psychologie, Paris, 1934,
  • La nature de la loi scientifique et ses conditions d’exactitude, Alcan, Paris, studiu intr-un volum colectiv de omagiere a lui Pierre Janet,
  • Logical and Mathematical Psychology, Editura Presa Universitară, Cluj, 1997(postum)
  • Depth and Height Psychology, Editura Presa Universitară, Cluj, 1998, (postum)

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ http://www.acad.ro/membri_ar/armembri_pm.htm Academia Română - Membrii post-mortem ai Academiei Române