Benedict de Nursia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Benedict de Nursia
Fra Angelico 031.jpg
Sfântul Benedict, frescă de Fra Angelico
Date importante
Născut/ă 480, Nursia (Norcia, în Umbria)
Decedat/ă 21 martie 543, Monte Cassino, lângă Napoli
Venerat/ă în Biserica Catolică, Biserica Ortodoxă, Biserica Anglicană, Biserica Luterană
Sărbătoare 14 martie, în Biserica Ortodoxă și în Biserica Română Unită cu Roma; 11 iulie, în Biserica Romano-Catolică
Patronaje Sfânt patron al Europei, al tinerilor studioși, al învățătorilor, al minerilor, al fierarilor, al muribunzilor

Gloriole.svg Sfinți

Sfântul Benedict (ital. San Benedetto di Norcia, n. 480, în Nursia - d. 543, la Monte Cassino) este întemeietorul ordinului creștin al călugărilor benedictini, sfânt patron al Europei și al tinerilor studioși. Este venerat de toate bisericile creștine care recunosc cultul sfinților.

Biografie[modificare | modificare sursă]

O statuie a sfântului.

Benedict s-a născut în anul 480, în Nursia (Norcia, în Umbria), ca fiu al unor nobili romani bogați și buni creștini.[1][2] Numele său, Benedict (în latină Benedictus), se traduce în limba română prin „binecuvântatul”. Tradiția, acceptată de Sfântul Beda, spune că Scholastica era sora geamănă a lui Benedict.

Copilăria și-a petrecut-o la Roma, unde trăia împreună cu părinții săi și unde a făcut studiile. La Roma, s-a îngrozit de starea moravurilor de acolo.[1]Pentru a scăpa de exemplele rele ale moravurilor din Roma, s-a retras într-o peșteră, în apropiere de oraș, lângă Subiaco. Acolo a stat trei ani și i s-au alăturat și alți călugări, unde a fondat mai multe mănăstiri.[1] · [2]

În 529 s-a stabilit la Monte Cassino, unde a înființat cea mai cunoscută mănăstire din Apusul Europei, considerată ca fiind mama mănăstirilor benedictine.[1] · [2]

În aceeași regiune, sora sa, Scholastica, conducea o mănăstire de maici.[2]

Pornind de la regulile monastice scrise de Sfântul Pahomie, Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Augustin, Sfântul Casian, Sfântul Honorat de Lerins, Sfântul Cezar de Arles, Sfântul Benedict a redactat noi reguli.[2] În aceste reguli erau prevăzute, în mod exigent, obligațiile zilnice ale călugărilor.[2]

Viața călugărilor se baza pe trei principii: fecioria, sărăcia, ascultarea.[1] Benedict a introdus modul de viață modest și cumpătat al călugărilor în mănăstire ca:

  • o viață celibatară
  • o hrănire frugală, unde carnea patrupedelor era interzisă
  • mâncare gătită se consuma o dată pe zi
  • limitarea consumului de vin
  • a stabilit timpul pentru rugăciune, meditație, muncă și dormit
  • relațiile din mănăstire fiind stabilite ca într-o familie, astfel starețul fiind tratat ca un părinte (tată), iar călugării ca frați

Primirea în ordinul călugăresc era foarte strict verificată și se realiza după trecerea unor probe, prin care se constata seriozitatea și sinceritatea candidatului.[1]

Benedict a decedat la data de 21 martie 543, iar sora sa geamănă, Scholastica, care înființase o mănăstire pentru maici, urmând aceleași reguli ale benedictinilor, a decedat la 10 februarie din același an.[1][2]

După moarte[modificare | modificare sursă]

Benedict din Nursia este venerat ca sfânt de Biserica Catolică, el este considerat patronul protector al școlarilor, al învățătorilor, minerilor, fierarilor și al muribunzilor, fiind chemat ca ajutor în boli dureroase.

Unul din papii care au urmat stilul său de viață modestă a fost papa Grigore I cel Mare.

Sfântul Benedict de Nursia se sărbătorește, în Biserica Catolică, la 11 iulie, iar în bisericile de rit bizantin, la 14 martie.

A fost numit sfânt patron al Europei de Papa Paul al VI-lea, în 1964[3]. În anul 1980, Papa Ioan Paul al II-lea l-a declarat co-patron al Europei, alături de Sfinții Chiril și Metodiu.[4]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e f g Ioan M. Bota, Istoria Bisericii universale și a Bisericii românești de la origini până în zilele noastre, p. 45.
  2. ^ a b c d e f g Ioan M. Bota, Patrologia, p. 323.
  3. ^ St. Bendict of Nursia”. Catholic Online. http://www.catholic.org/saints/saint.php?saint_id=556. Accesat la 31 iulie 2008. 
  4. ^ la Egregiae Virtutis. http://www.vatican.va/holy_father/john_paul_ii/apost_letters/documents/hf_jp-ii_apl_31121980_egregiae-virtutis_lt.html. Accesat la 26 aprilie 2009.  Scrisoare Apostolică a Papei Ioan Paul al II-lea, 31 decembrie 1980

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Ioan M. Bota, Istoria Bisericii universale și a Bisericii românești de la origini până în zilele noastre, Casa de Editură „Viața Creștină”, 1994, Cluj-Napoca; ISBN 973-96661-5-9
  • Ioan M. Bota, Patrologia, Viața Creștină, Cluj-Napoca, 2002. ISBN 973-9288-75-8
  • it Tancredi Grossi, San Benedetto e la sua opera verso la Chiesa e la Società, Torino, Società Subalpina Editrice, 1943.
  • it Adalbert de Vogüé O.S.B., San Benedetto - Uomo di Dio, Ed. San Paolo, 1999, ISBN 88-215-3870-2
  • it Gregorio Magno, Vita di san Benedetto e la Regola, ed. Città nuova, 2001, ISBN 88-311-1403-4
  • de Anselm Grün, Benedikt von Nursia, Freiburg in Breisgau 2006
  • de Adalbert de Vogüé, Art. Benedikt von Nursia. In: Theologische Realenzyklopädie 5 (1980), S. 538-549
  • de Benedikt von Nursia (Benedict de Nursia), Die Regel des heiligen Benedikt. Beuroner Kunstverlag, Beuron 1990. ISBN 3-87071-060-8

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Benedict de Nursia