Sari la conținut

Cecilia Cuțescu-Storck

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Cecilia Cuțescu-Storck

Portret de Frederic Storck
Date personale
Născută Modificați la Wikidata
Câineni, România Modificați la Wikidata
Decedată (90 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
PărințiNatalia și Ion Brăneanu
Frați și suroriFulvia Brăneanu
Ortansa Brăneanu
Căsătorită cuRomulus Kunzer, Frederic Storck
CopiiRomeo Kunzer Storck, Gabriela Storck, Cecilia (Lita) Botez
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiepictoriță
muralist[*]​ Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiAcademia de Arte Frumoase din München, Academia Julian  Modificați la Wikidata
PregătireJean-Paul Laurens, Jean-Joseph Benjamin-Constant[*][[Jean-Joseph Benjamin-Constant (French painter (1845–1902))|​]], Ferdinand Humbert[*][[Ferdinand Humbert (pictor francez)|​]]  Modificați la Wikidata
Profesor pentruMicaela Eleutheriade  Modificați la Wikidata
Mișcare artisticăTinerimea artistică, Societatea Arta, Sindicatul Artelor Frumoase  Modificați la Wikidata
Premii1. Maestru Emerit al Artei
2. Cavaler al Legiunii de Onoare
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Cecilia Cuțescu-Storck (1909) - Portret de Frederic Storck expus la Muzeul de Artă Frederic Storck și Cecilia Cuțescu-Storck

Cecilia Cuțescu-Storck (n. , Câineni, Vâlcea, România – d. , București, România) a fost artistă vizuală română, pictoriță cu o puternică influență în viața culturală din perioada interbelică.

Date biografice

[modificare | modificare sursă]

Cecilia Cuțescu s-a născut la Râul Vadului, în Comuna Câineni. Este adoptată de bunicii materni, de la care ia numele de familie Cuțescu. Rămâne însă foarte apropiată de părinți, Natalia și Ion Brăneanu, și de surorile sale, Fulvia – care moare în adolescență – și Ortansa – care devine o importantă activistă pentru drepturile femeilor în România.

Artista Cecilia Cuțescu-Storck, portret realizat de Frederic Storck

Împreună cu bunicii, Cecilia Cuțescu se mută la București pentru a frecventa prestigioasa Școala Centrală de Fete. Pasionată de artă de la o vârstă fragedă, se ascunde în timpul orelor de școală pentru a picta. La terminarea școlii, familia Cuțescu cere sfatul pictorului polonez Tadeusz Ajdukiewicz, o personalitate cu renume la vremea aceea, care confirmă talentul Ceciliei. Artista este trimisă la München în 1897 unde studiază la Damenakademie cu profesorii Fehr și Schmidt, iar în 1899 se mută la Paris unde frecventează Académie Julien sub tutela lui Jean Paul Laurens si Benjamin Constant. În acest timp expune constant în Franța și în România. La Paris lucrările îi sunt acceptate la Salonul de Toamnă, iar în 1906 are prima expoziție personală la Galerie Hessèle pe Rue Lafitte. La București este co-optată in gruparea Tinerimea artistică, iar lucrările ei au fost expuse alături de cele ale lui Constantin Brâncuși.

În timpul șederii la Paris, în 1903, se căsătorește cu violonistul Romulus Kunzer, cu care are un fiu, Romeo, devenit și el pictor important [1], sub numele de Romeo Storck. Căsătoria însa nu durează mult. În 1906 artista revine în țară definitiv și se stabilește la București, iar trei ani mai târziu se căsătorește cu sculptorul Frederic (Fritz) Storck. Împreună au două fiice: Gabriela Storck, devenită arhitect, și Cecilia (Lita) Botez, ceramistă.

După întoarcerea în țară, devine tot mai interesată de artele decorative și pictura murală monumentală. În 1916, devine profesoară la catedra de arte decorative a Academiei de Arte Frumoase din București, fiind prima femeie profesor la o universitate de artă de stat din Europa. Creează numeroase picturi murale în clădiri publice din București, dintre care cea mai importantă este marea frescă "Istoria Negoțului Românesc", realizată în 1933 în aula Academiei de Studii Economice. Continuă să expună în țară (la Tinerimea artistică, în saloanele oficiale și la expoziții de stat) și peste hotare, iar în anii 1924 și 1928 reprezintă România la Bienala de la Veneția. În 1937, este aleasă președintă a Sindicatului de Arte Frumoase.

În 1943 artista publică o carte autobiografică intitulată Fresca unei vieți, iar in 1966 volumul este întregit și revizuit sub titlul O viață dedicată artei. Cecilia Cuțescu-Storck s-a stins din viață în 1969 la București.

Casa Storck

[modificare | modificare sursă]

După căsătorie, Cecilia și Frederic Storck construiesc în colaborare cu arhitectul Alexandru Clavel imobilul de pe Str. Vasile Alecsandri, nr.16, care devine căminul familiei. Construcția este încheiată în 1911, iar între 1913 și 1917 artista decorează interiorul cu numeroase picturi murale de inspirație simbolistă având ca subiect figuri feminine și o vegetație luxuriantă. Alege să picteze în encaustică, nu în tradiționala frescă, deoarece culorile obținute sunt mai calde și vibrante.

Cuțescu-Storck își creează în această casă un impresionant atelier a cărui intrare este străjuită de un stâlp de marmură verde, replică a unui element arhitectural din Bazilica San Marco din Veneția. Pe peretele opus se află două mari panouri decorative intitulate "Dragostea pământească și Dragostea spirituală", pictate de artistă în perioada 1912-1915. Panourile sunt despărțite de o fântână sculptată în piatră de către Fritz Storck, modelată după ușa bisericii Colțea. Acest diptic evocă convingerea artistei că femeile beneficiază de importante resurse intelectuale și spirituale. În 1918 în incinta atelierului, chiar în fata acestor panouri decorative, se formează "Asociația pentru emanciparea civilă si politică a femeii române".

În 1948 operele de arta ale soților Storck au fost declarate de utilitate publica, iar în 1951 atelierele celor doi artiști au fost deschise ca muzeu de arta, familia a păstrând spațiul de locuit. În prezent imobilul poate fi vizitat si adăpostește Muzeul de Artă Frederic Storck și Cecilia Cuțescu-Storck.

Cariera artistică

[modificare | modificare sursă]

Decorațiunile murale din propria casă au dovedit talentul Ceciliei Cuțescu-Storck și i-au asigurat mai multe comenzi importante. Prima a fost pictura "Agricultura, Industria și Comerțul" (1916) aflată în holul de onoare al Băncii Marmorosch-Blank, clădire situată pe strada Doamnei și proiectată de arhitectul Petre Antonescu. A urmat "Istoria Negoțului Românesc" (1933) în Aula Magna a Academiei de Studii Economice, cu o suprafață de peste 100m2. Aceasta conține peste o sută de personaje în mărime naturală, dispuse în șase registre care se succed, ilustrând comerțul românesc de-a lungul timpului.

Pictura murala "Istoria Negoțului Românesc" din Aula Magna a Academiei de Studii Economice

În aceeași perioadă artista primește o altă comandă prestigioasă, anume plafonul din Sala Tronului a Palatului Regal, astăzi Muzeul National de Artă al României. Compoziția alegorică în format tondo se intitulează "Apologia artelor românești". În 1937 este invitată să participe la decorarea Pavilionului Românesc la Expoziția Internațională de la Paris cu compoziția "Petru Cercel și curtea sa".

În afară de compoziții murale, Cuțescu-Storck a creat compoziții de factură simbolistă și peisaje pe pânză, în ulei și în pastel. Un exemplu important este tripticul "Țigăncile", intitulat si "Bucuria vieții". Pictat în 1911, însă din păcate distrus în timpul războiului, tripticul măsura aproape 3 x 7 metri și înfățișa personaje feminine înconjurate de o natură luxuriantă. După cum remarca Petru Comarnescu, deși "chipurile sunt frământate de neliniște, încercări, suferinți, sugerându-ne aceste stări sufletești, trupurile țigăncilor par asemenea fructelor și florilor care nu întâmplător se află în preajma lor. Trupurile acestea, care nu au nimic din senzualismul vulgar, ci sunt pline de frumusețe, curățenie, sănătate, poarta căldura și aspirațiile vieții." Alte compoziții de concepție asemănătoare sunt "Adam si Eva" (1912), "Maternitate” (1913) sau "Înțelept indian” (1932). Cuțescu-Storck este de asemenea o talentată graficiană, cu o bogată operă peisagistică in tuș si sepia, care poate fi admirată în prezent la Muzeul Storck.

Activitatea artistică a Ceciliei Cuțescu-Storck s-a împletit in permanență cu convingerile sale feministe. În 1916, alături de Olga Greceanu și Nina Arbore, artista a înființat „Asociația femeilor pictore și sculptore”, cele trei formând așa numitul „Grup al celor trei doamne”[2]. Datorita saloanelor organizate periodic de asociație, numeroase artiste au reușit să-și expună public lucrările în perioada interbelică. Tot în 1916, Cuțescu-Storck a obținut catedra de arte decorative de la Academia de Arte Frumoase din București, fiind prima femeie din Europa care a predat la o astfel de instituție.

Distincții

[modificare | modificare sursă]
  • Medalia de aur si Marele premiu la Expoziția Internațională de la Barcelona (1929)
  • Cavaler al Ordinul Meritul Civil, Spania (1930)
  • Cavaler al Legiunii de Onoare, Franța (1933)
  • Medalia de aur la Expoziția Internațională de la Paris (1937)
  • Maestru Emerit al artei în 1957, pentru întreaga activitate artistică.[3]

Scrieri proprii

[modificare | modificare sursă]
  • Fresca unei vieți, Bucovina, Editura Torouțiu, 1943
  • O viață dăruită artei, Editura Meridiane, 1966
  • Fresca unei vieți, Editura Vremea, București, 2006

Scrieri despre pictoriță

[modificare | modificare sursă]
  • Leon Thevenin: Cecile Coutesco-Storck, sa vie et son oevre, Quatre Chemins, 1932
  • Angela Vrancea: Cecilia Cuțescu-Storck, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, 1957
  • Gabriela Storck și Petre Comarnescu: Cecilia Cuțescu-Storck: Expozitie Retrospectiva, Uniunea Artiștilor Plastici, 1959
  • Marin Mihalache: Cecilia Cuțescu-Storck, Editura Meridiane, București, 1969
  • Liliana Vârban, Ionel Ionița, Dan Vasiliu: Casa Storck - Muzeul Storck, Muzeul Municipiului București, 2005
  • Jeremy Howard: East European Art, Oxford University Press, 2006
  • Shona Kallestrup: Art and Design in Romania 1866-1945, Columbia, Eastern European Monographs, 2006
  • Aurora Liiceanu: Patru femei, patru povești, Editura Polirom, 2010

In memoriam

[modificare | modificare sursă]

În iunie 2010, din inițiativa rectorului Academiei de Studii Economice din București, Gheorghe Roșca, și a primarului Ion Nicolae, din Câineni, a fost amplasată, în cătunul Râul Vadului, o placă de comemorare în cinstea reputatei pictorițe Cecilia Cuțescu-Storck.[4]

La expoziția creată cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la recâștigarea Independenței Poloniei și a Anului Drepturilor Femeii, precum și a Marii Uniri a României, Institutul Polonez din București a publicat povestea a 34 de femei remarcabile din cele două țări si o serie de filme de animație despre aceste poloneze și românce.[5]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ „Evocare Cecilia Cutescu Storck”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ Nina Arbore (1889-1942) | Ziarul Financiar
  3. ^ O listă completă se află în monograful Cecilia Cuțescu-Storck de Marin Mihalache (Editura Meridiane, București, 1969)
  4. ^ „Pictorița Cecilia Cuțescu-Storck, comemorată la Câineni”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ „Poloneze și românce care au schimbat lumea – Cecilia Cuțescu-Storck”. 

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
  • Cecilia Cuțescu-Storck: Fresca unei vieți, Bucovina, Editura Torouțiu, 1943
  • Gabriela Storck si Petre Comărnescu: Cecilia Cuțescu-Storck: Expozitie Retrospectiva, Uniunea Artiștilor Plastici, 1959
  • Marin Mihalache: Cecilia Cuțescu-Storck, Editura Meridiane, București, 1969
  • Liliana Vârban, Ionel Ionița, Dan Vasiliu: Casa Storck - Muzeul Storck, Muzeul Municipiului București, 2005
  • Shona Kallestrup: Art and Design in Romania 1866-1945, Columbia, Eastern European Monographs, 2006

Legături externe

[modificare | modificare sursă]


v • d • m
Societăți artistice bucureștene

Societățile scrise cu aldin au legătură cu Cecilia Cuțescu-Storck
v • d • m
Membrii Societății Tinerimea artistică
Președinți
Fondatori
Membri
și
participanți


Sigla din anul 1926
Gheorghe D. Anghel • Octavian Angheluță • Petre Antonescu • Nina Arbore • Constantin Aricescu • Max W. Arnold • Hrandt Avakian • Aurel Băeșu • Zoe Băicoianu • Adam Bălțatu • Ion Bărbulescu (B'Arg) • Ion Dimitriu-Bârlad • Apcar Baltazar • Ludovic Bassarab • Constantin Baraschi • Ignat Bednarik • Emil Wilhelm Becker • Dimitrie Belisarie • Dimitrie Berea • Catul Bogdan • Leon Biju • Constantin Brâncuși • Nicolae Brana • Petre Bulgăraș • Marius Bunescu • Sever Burada • Alexandru Călinescu • Richard Canisius • Boris Caragea • Arnold Chencinski • Alexandru Ciucurencu • Alexandru Clavel • Aurel Cojan • Mac Constantinescu • Traian Cornescu • Rudolf Schweitzer–Cumpăna • Nicolae Dărăscu • Dumitru Pavelescu-Dimo • Ernest Doneaud • Vasile Dobrian • Nicu Enea • Micaela Eleutheriade • Ion Schmidt-Faur • Iosif Fekete • Marin Haralambie Georgescu • Spiridon Georgescu • Dumitru Ghiață • Nicolae Grant • Olga Greceanu • Lucian Grigorescu • Nicolae Grigorescu • Oscar Han • Wladimir Hegel • Alexandru Henția • Marcel Iancu • Vasile Ionescu-Varo • Ion Irimescu • Iosif Iser • Ion Jalea • Iosif Keber • Emilian Lăzărescu • Laetiția Lucasievici • Dumitru Mățăoanu • Apostol Mănciulescu • George Mărculescu • Alexis Macedonski • Mihai Onofrei • Rodica Maniu • Duiliu Marcu • Filip Marin • Arthur Mendel • Emil Mereanu • Cornel Medrea • Claudia Millian • Paul Miracovici • Ioan Mirea • George Demetrescu Mirea • G. Mossa • Ary Murnu • Samuel Mutzner • Natalia Negru • Jean Neylies • Oscar Obedeanu • Mihai Onofrei • Dimitrie Paciurea • Theodor Pallady • Tache Papatriandafil • Constantin Pascali • Costin Petrescu • Nicolae Petrescu-Găină • Alexandru Phoebus • Elena Popea • Gabriel Popescu • Vasile Popescu • Stelian Popescu Ghimpați • Camil Ressu • Alexandru Satmari • Eduard Săulescu • Alexandru Poitevin-Scheletti • Arthur Segal • Dimitrie Serafim • Alexandru Severin • Ion Theodorescu-Sion • Menelas Michel Simonidy • Gheorghe Simotta • Toma T. Socolescu • Oscar Späthe • Nora Steriadi • Eustațiu Stoenescu • Cecilia Cuțescu-Storck • Carol Storck • Romeo Storck • Francisc Șirato • Nicolae Tonitza • Petru Remus Troteanu • Paul Verona • Ion Vlasiu • Lascăr L. Vorel • Petre Iorgulescu-Yor
Vezi Lista completă a artiștilor participanți la expozițiile Tinerimii artistice.
v • d • m
Membri ai Sindicatului Artelor Frumoase (1921-1942)
Președinți
Camil Ressu (1921)  · Marius Bunescu (1922-1927)  · Ion Jalea (1927)  · Costin Petrescu (1928-1930)  · Ioan Iordănescu (1931-1934)  · Dumitru Pavelescu-Dimo (1934-1936)  · Cecilia Cuțescu-Storck (1938-1939)  · Constantin Baraschi (1939-1942)
Fondatori
Membri
Lista este în curs de completare. Va rugăm să contribuiți la întregirea ei.
v • d • m
Participanți la Saloanele Oficiale de pictură, sculptură, grafică din România (1924-1944)
Președinți
Vicepreședinți
Laureați
George Demetrescu Mirea (1924) • Gheorghe Petrașcu (1925) • Theodor Pallady (1926) • Dimitrie Paciurea (1927) • Ștefan Popescu (1928) • Gabriel Popescu (1929) • Jean Alexandru Steriadi (1930) • Ion Theodorescu-Sion (1937) • Marius Bunescu (1938) • Camil Ressu (1940) • Ion Jalea (1941) • Eustațiu Stoenescu (1942) • Cornel Medrea (1945) • Francisc Șirato (1945) • Nicolae Dărăscu (1946)
Participanți
Petre Abrudan • Nutzi Acontz • Costache Agafiței • Titus Alexandrescu • Edmond van Saanen Algi • Călin Alupi • Gheorghe D. Anghel • Octavian Angheluță • Nina Arbore • Constantin Aricescu • Arutin Avachian • Hrandt Avakian • Corneliu Baba • Aurel Băeșu • Zoe Băicoianu • Adam Bălțatu • August Baillayre • B'Arg • Ludovic Bassarab • Emil Wilhelm Becker • Ignat Bednarik • Dimitrie Belizarie • Dimitrie Berea • Leon Biju • Vasile Blendea • Catul Bogdan • Aurel Bordenache • Nicolae Brana • Constantin Brâncuși • Victor Brauner • Otto Briese • Bob Bulgaru • Marius Bunescu • Sever Burada • Teodor Burcă • Dumitru Cabadaeff • Alexandru Călinescu • Mihai Cămăruț • Richard Canisius • Boris Caragea • George Catargi • Henri Catargi • Tatiana Baillayre Balier Ceglokoff • Gheorghe Ceglokoff • Jean Cheller • George Chirovici • Alexandru Ciucurencu • Aurel Ciupe • Alexandru Clavel • Aurel Cojan • Elena Constante • Constantin C. Constantinescu • Mac Constantinescu • Ștefan Constantinescu • Isidora Constantinovici-Hein • Brăduț Covaliu • Horia Creangă • Rudolf Schweitzer–Cumpăna • Horia Damian • Nicolae Dărăscu • Jean David • Nuni Dona • Anastase Demian • Ștefan Dimitrescu • Ion Dimitriu-Bârlad • Vasile Dobrian • Eugen Drăguțescu • Hans Eder • Micaela Eleutheriade • Céline Emilian • Nicu Enea • Coca Farago • Iosif Fekete • Dumitru Ghiață • Nicolae Grant • Olga Greceanu • Lucian Grigorescu • Oscar Han • Petre Hârtopeanu • Viorel Huși • Marcel Iancu • Iosif Iser • Ion Jalea • Aurel Jiquidi • Iosif Keber • Lidia Kotzebue • Gheorghe Labin • Romulus Ladea • Margareta Cosăceanu-Lavrillier • Emilian Lăzărescu • Gheorghe Leonida • Kimon Loghi • George Löwendal • Dumitru Mățăoanu • Apostol Mănciulescu • Rodica Maniu • Tasso Marchini • Hans Mattis-Teutsch • M. H. Maxy • Cornel Medrea • Arthur Mendel • Emil Mereanu • Corneliu Michăilescu • Fred Micoș • Friedrich Mieß • Claudia Millian • Paul Miracovici • Dimitrie D. Mirea • Despina Ghinokastra Istrati • Constantin Baraschi Mușat • Ary Murnu • Ion Lucian Murnu • Samuel Mützner • Gheorghe Naum • Marcel Olinescu • Mihai Onofrei • Dimitrie Paciurea • Alexandru Moser Padina • Theodor Pallady • Lili Pancu • Tache Papatriandafil • Jules Perahim • Gheorghe Petrașcu • Milița Petrașcu • Costin Petrescu • Alexandru Phoebus • Alexandru Plămădeală • Elena Popea • Gabriel Popescu • Ștefan Popescu • Vasile Popescu • Ion Grigore Popovici • Eremia Profeta • Borgo Prund • Camil Ressu • Gheorghe Teodorescu Romanați • Alexandru Satmari • Trude Schullerus • Dimitrie Serafim • Alexandru Severin • Gheorghe Simotta • Ion Theodorescu-Sion • Alexandru Poitevin-Scheletti • Oscar Späthe • Jean Alexandru Steriadi • Laetiția Lucasievici • Nora Steriadi • Margareta Sterian • Iosif Steurer • Eustațiu Stoenescu • Carol Storck • Cecilia Cuțescu-Storck • Cecilia Storck Botez • Frederic Storck • Romeo Storck • Ipolit Strâmbu • Francisc Șirato • Dimitrie Știubei • Mișu Teișanu • George Tomaziu • Nicolae Tonitza • Petru Remus Troteanu • Alexandru Țipoia • Nicolae Vermont • Arthur Verona • Leon Viorescu • Aurel Vlad • Wanda Sachelarie-Vladimirescu • Anatol Vulpe • Alexandru Ziffer
Ajutați wikiedia pentru completarea formatului cu artiști notabili.
Vezi Lista completă a artiștilor participanți la Saloanele Oficiale de pictură, sculptură, grafică din România (1924 - 1944).


Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Cecilia_Cuțescu-Storck&oldid=16529379