Vlad Georgescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Vlad Georgescu (n. 20 octombrie 1937, București - d. 13 noiembrie 1988, München) a fost un istoric român și, între anii 1983-1988, directorul secției române a postului de radio Europa Liberă din München. La fel ca și alți șefi ai secției române, Vlad Georgescu s-a îmbolnăvit și a murit de un cancer galopant, existând indicii puternice că ar fi fost iradiat sau intoxicat cu o substanță radioactivă. Editorialele sale politice sunt caracterizate de tonul cumpătat și siguranța erudiției, în fundal fiind sesizabilă ironia subtilă dar tăioasă, istoricul referindu-se adesea la Nicolae Ceaușescu drept „domnul Ceaușescu”. Monografia sa Istoria Românilor rămâne o lucrare de referință a științei istorice românești.

Viața și activitatea[modificare | modificare sursă]

Vlad Georgescu s-a născut la București, la 20 octombrie 1937, într-o familie boierească.[1]

În scurta biografie inclusă în volumul Istoria românilor, Mihai Botez îi menționează printre înaintașii lui Vlad Georgescu pe generalul I. Georgescu (bunic din partea tatălui) care fusese aghiotant al regelui Carol I și pe Emanoil Porumbaru, bunic din partea mamei, care a fost un important membru al Partidului Național Liberal, ministru de externe (între anii 1914 - 1917) și președinte al Senatului României.[1]

Vlad Georgescu a urmat școala la Liceul Sf. Sava, pe care regimul comunist din România l-a redenumit Nicolae Bălcescu, după numele istoricului, fost elev al aceluiași liceu. Din timpul liceului, Vlad Georgescu era pasionat de istorie.

În ciuda opreliștilor[2], a reușit să intre și să absolve Facultatea de Istorie a Universității din București.

La încheierea studiilor universitate a fost repartizat cercetător la Muzeul Româno-Rus, care era condus de așa-numitul Prinț Roșu, Scarlat Callimachi. Când Muzeul Româno-Rus a fost desființat, în 1963, Vlad Georgescu a fost transferat la Institutul de Studii Sud-Est Europene, unde era director Mihai Berza.

A predat istorie la: University of California, Los Angeles (1967-1968), University Columbia, New York (1973), University of Maryland și Rutgers University. S-a stabilit în Occident în 1979, după ce în 1977 a fost ținut în arest timp de două luni, sub acuzația de trădare, în urma publicării unui text critic la adresa regimului (v. cartea Politică și istorie.) A devenit colaborator, apoi salariat al postului de radio Europa Liberă.

În 1987, a fost publicată în Statele Unite cartea lui Ion Mihai Pacepa, Orizonturi roșii (Red horizons; editura Regnery), cu dezvăluiri despre sistemul comunist din România, îndeosebi despre regimul Ceaușescu. Vlad Georgescu s-a hotărât să vorbească despre această carte și să difuzeze în serial fragmente din Orizonturi roșii în cadrul unei emisiuni. Inițiativa era periculoasă, și Georgescu a fost chiar avertizat de soacra sa: „M-am întâlnit cu generalul X și mi-a spus: «nu difuza cartea lui Pacepa. Dacă o difuzezi, vei fi lichidat în mai puțin de un an»”. În pofida avertismentului, Georgescu a decis să vorbească despre carte, iar un an mai târziu, în august 1988 a făcut cunoscut că medicii i-au depistat o tumoare intracraniană și că urma să fie operat. [3]

A murit trei luni mai tîrziu. Se presupune că a fost asasinat prin iradiere. Alți trei directori ai secției române a postului de Europa Liberă muriseră de cancer în condiții misterioase. Se presupune de asemeni că decesele lor ar fi fost cauzate de iradieri.

Citat din Politică și istorie[modificare | modificare sursă]

Am constatat cu amărăciune, dar fără surprindere, completa aservire a istoriei față de politică; dar PCR nu a avut în cei 33 de ani de cârmuire democrat-populară o singură politică, PCR a propovăduit o singură religie în tot acest răstimp, dar s-a închinat, dupa vremi, unor biserici diferite și unor pontifi schimbători. …dar trecutul nu poate fi astfel, el reprezintă un dat obiectiv, care nu se poate modela continuu fără primejdia compromiterii atât a istoriei, cât și a politicii. (București, martie 1977)

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Mihai Botez, Vlad Georgescu (1937-1988), în Vlad Georgescu (1992)
  2. ^ Datorate trecutului politic al familiei
  3. ^ Biserica Ortodoxa Libera: Asasinate la comanda

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  1. Din corespondența diplomatică a Țării Romînești, Muzeul Romîno-Rus, București, 1962, 268 p.
  2. Political ideas and the Enlightenment in the Romanian principalities (1750-1831), Boulder (East European Quarterly), New York (Columbia University Press), 1971
  3. Ideile politice și iluminismul în principatele române (1750-1831), Editura Academiei RSR, București, 1972
  4. Politică și istorie: cazul comuniștilor români 1944-1977, editura Jon Dumitru (colecția Clio fără mască), München, 1981 (republicată în câteva ediții în România, după 1990), 158 p.
  5. Istoria românilor de la origini pînă în zilele noastre, München, 1984, 394 p. (ed. a III-a, Editura Humanitas, București, 1992)
  6. Istoria ideilor politice românești, editura Jon Dumitru (colecția Clio fără mască), München, 1987
  7. Romania anilor '80, editura Jon Dumitru (colecția Clio fără mască), München, 1994, 254 p.
  8. Mihai Botez, Vlad Georgescu (1937-1988), in Vlad Georgescu: Istoria românilor. De la origini pînă în zilele noastre (1984), (Ediția a II-a, American-Romanian Academiy of Arts and Sciences, 1989), (Ediția a III-a, Humanitas, București, 1992, pp. 7 - 10.)

Legături externe[modificare | modificare sursă]