FC Politehnica Timișoara

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Acest articol se referă la clubul de fotbal fondat în 1921. Pentru clubul fondat în 2012, vedeți ACS Poli Timișoara.
Politehnica Timișoara
Politehnica Timisoara.png
Informații generale
Nume complet Fotbal Club Politehnica Timișoara
Poreclă Poli ,alb-violeții
Nume precedent(e) CSU, Știința, Poli AEK, FC Timișoara
Data fondării 1921
Data desființării 2012
Culori         
Stadion Dan Păltinișanu
(32.972 locuri)
Finanțator România Marian Iancu
Site web www.politimisoara.com
Echipament
Kit body whitearc.png
Kit body.svg
Kit right arm.svg
Kit shorts.svg
Kit socks long.svg
Acasă
Kit body.svg
Kit right arm.svg
Kit shorts.svg
Kit socks long.svg
Deplasare
Kit body thinblacksides.png
Kit body.svg
Kit right arm yellowshoulders.png
Kit right arm.svg
Kit shorts.svg
Kit socks 3 stripes black.png
Kit socks long.svg
Alternativ

FC Politehnica Timișoara (cunoscut anterior și sub alte nume, printre care FC Politehnica AEK Timișoara, FCU Politehnica Timișoara, Poli Timișoara și FC Politehnica 1921 Știința Timișoara) a fost un club de fotbal din România, fondat în 1921. Acest club a folosit între 2007 și 2010, pe durata litigiului cu Claudio Zambon, numele de FC Timișoara. În februarie 2011, Curtea de Apel București a decis că SC Fotbal Club Politehnica Timișoara SA, societatea la care Zambon era acționar, nu a intrat la data înființării sale în posesia mărcii, culorilor și a palmaresului clubului, acestea rămânând în proprietatea Asociației Fotbal Club Politehnica Timișoara.[1]

Istoric[modificare | modificare sursă]

Poli Timișoara[modificare | modificare sursă]

Echipa studențească, fondată odată cu crearea universității politehnice de către Traian Lalescu în 1921, a stat în conul de umbră al marilor echipe ale orașului din perioada interbelică, Ripensia și Chinezul. După război și după o scurtă vreme de succes ai rivalei CFR Timișoara, însă, Poli a preluat ștafeta fotbalului timișorean, dar nu a reușit la nici un moment dat să egaleze rezultatele obținute de cele două mari echipe ale Timișoarei înaintea perioadei comuniste. Având de suferit din cauza regimului dictatorial și deservind echipele centrale cu jucători, în mod silit, echipa emblemă a Timișoarei a oscilat adesea între primele doua eșaloane. În ciuda câtorva prezențe sporadice în cupele europene și a eliminării unor cluburi precum Celtic Glasgow și Atletico Madrid, Poli nu a reușit să câștige niciodată campionatul României.

La câțiva ani după căderea comunismului a urmat și decăderea echipei, în principal datorită scindării de universitate. Noul sponsor venit la club, italianul Claudio Zambon, nu a reușit să mențină echipa în primele ligi românești. Echipa ce reușea un egal în 1991 cu Real Madrid a ajuns, până în 1995, în divizia secundă. Acolo, echipa timișoreană nu a reușit să răzbească mai multe sezoane la rând, și a retrogradat ulterior până în liga a IV-a.[2]

Mutarea AEK București la Timișoara[modificare | modificare sursă]

În 2002, în urma unor conflicte cu membrii fondatori ai clubului, Zambon a decis mutarea echipei la București. Clubul proaspăt promovat în prima ligă, AEK București, s-a mutat, în urma deciziei managerului Anton Doboș, la Timișoara. Acest club, prin asociere cu membrii fondatori ai FC Politehnica Timișoara, a preluat numele și culorile vechiului club, redenumindu-se Politehnica AEK Timișoara.[3] Revenirea în Divizia A a fost urmată la scurt timp de venirea unui sponsor puternic, în persoana fostului președinte al clubului, Marian Iancu, și a firmei cu sediul la Londra, Balkan Petroleum. Sponsorii respectivi au început să investească masiv în echipă, dorind ca echipa timișoreană să devină o putere a Ligii I. Prin urmare au fost aduși mulți fotbaliști de la FC Național București între care: Gabriel Caramarin, Gigel Coman, Marius Popa și antrenorul Cosmin Olăroiu.

Litigiul cu Claudio Zambon[modificare | modificare sursă]

Vezi și: FC Politehnica Timișoara (2003-2011)

De la mutarea clubului AEK București în Timișoara, a început o serie de controverse între Claudio Zambon, patronul clubului de liga a IV-a și conducerea clubului mutat la Timișoara. Claudio Zambon a susținut că palmaresul și culorile clubului îi aparțin și că AEK nu avea dreptul să preia numele de Politehnica și să folosească culorile alb-violet. Clubul Politehnica AEK a susținut că a primit dreptul de utilizare a culorilor prin contractul de asociere semnat cu membrii fondatori.[4]

Litigiul a ajuns până la Tribunalul de Arbitraj Sportiv de la Lausanne, care a dat dreptate lui Zambon, obligând gruparea lui Marian Iancu să-și schimbe numele și să folosească alte culori. Astfel, în 2007, echipa lui Marian Iancu și-a schimbat numele în FC Politehnica Știința 1921 Timișoara, dar Tribunalul de Arbitraj Sportiv a considerat că noua denumire este în continuare ușor de confundat cu cea a clubului din liga a IV-a, dând ca termen limită pentru schimbarea numelui data de 30 iunie 2008, altfel acest club ar fi putut să nu fie primit în Cupa UEFA, competiție în care s-a calificat în sezonul 2007-2008 al Ligii I. În consecință, de la această dată, clubul a fost redenumit Fotbal Club Timișoara, iar culorile clubului au devenit mov-alb-negru.[5]

Curtea Constituțională a respins apelul făcut de Claudio Zambon în instanță pentru recunoașterea palmaresului despre care afaceristul italian susținea că ar fi de drept în posesia lui. Universitatea Politehnica a câștigat astfel în instanță recunoașterea faptului că numele și culorile înregistrate la OSIM sunt „marcă înregistrată” și aparțin de drept acesteia. La începutul lunii septembrie, www.banateanul.ro dezvăluia în exclusivitate faptul că Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci a trimis o adresă clubului FC Timișoara, prin care certifica faptul că „Politehnica 1921 Știința Timișoara” este marcă înregistrată, iar culorile, stema și toate celelalte însemne aparțin de drept clubului.

La 28 iunie 2008, în urma modificării înregistrate la Registrul Comerțului, FC Timișoara a redevenit Politehnica Timișoara, iar începând cu sezonul 2010-2011 va avea dreptul să folosească din nou denumirea de la data înființării clubului.[6]

În februarie 2011, Curtea de Apel București a decis că SC Fotbal Club Politehnica Timișoara SA, societatea la care Zambon era acționar, nu a intrat la data înființării sale în posesia mărcii, culorilor și a palmaresului clubului, acestea rămânând în proprietatea Asociației Fotbal Club Politehnica Timișoara, condusă de Marian Iancu. În motivarea deciziei se precizează că Asociația Fotbal Club Politehnica Timișoara nu a operat nicio transmitere a patrimoniului către societatea pe acțiuni deținută de Claudio Zambon și că a continuat să existe și să funcționeze chiar după întocmirea actului constitutiv al societății pe acțiuni.[1]

Retrogradarea în Liga a II-a[modificare | modificare sursă]

În iunie 2011, FRF a decis să retrogradeze clubul pe motivul marilor datorii. În urma retrogradării, Marian Iancu nu a mai finanțat echipa și mulți jucători au plecat pe unde au putut. După un sezon în care echipa s-a clasat pe primul loc, clubul nu a primit licența și s-a desființat.

Stadion[modificare | modificare sursă]

Stadionul "Dan Păltinișanu"

Stadionul de fotbal „Dan Păltinișanu” din Timișoara a fost construit în anul 1963, când avea 40 000 de locuri, iar în ultimii ani a suferit numeroase lucrări de modernizare. În prezent, are capacitatea de 32 019 de locuri (pe scaune) și instalație de nocturnă de 1 456 de lucși. Stadionul poartă numele fotbalistului timișorean Dan Păltinișanu (1951–1995) care a jucat 10 sezoane la FC Politehnica Timișoara.

Echipa a doua[modificare | modificare sursă]

Fotbal Club Politehnica Timișoara II a fost echipa a doua a Politehnicii Timișoara. Înainte de desființare, clubul evolua în Liga a III-a Seria 5.

Suporteri[modificare | modificare sursă]

Suporterii echipei la meciul cu Steaua București (0–0)

Commando Viola Ultra Curva Sud (pe scurt CVUCS) s-a înființat în anul 1995 și este una dintre cele mai cunoscute galerii din România. Fanii, aflați la peluza sud a stadionului, sunt renumiți pentru modul lor de a-și susține echipa favorită, și totodată pentru atitudinea și scandările lor anti-București, care sunt adresate în special celor de la Dinamo București și Steaua București. Totuși, cei mai mari rivali ai fanilor alb-violeți sunt cei de la UTA, echipa din Arad aflată la numai 60 km de Timișoara. Deseori există violențe între cele două galerii înaintea, cât și după disputarea partidei dintre cele două echipe rivale.[7]

Palmares[modificare | modificare sursă]

Stemele de-a lungul istoriei

Liga I logo.png Liga I

Logo cptimisoreana.png Cupa României

UEFA Cup.png Cupa UEFA

UEFA Champions League logo 2.svg Liga Campionilor

UEFA Europa League logo.png UEFA Europa League

Meciuri disputate în cupele europene[modificare | modificare sursă]

Liga Campionilor
Sezon Fază Scor Adversar
2009-2010
Turul al treilea 0-0; 2-2 FC Șahtior Donețk
Baraj de calificare 0-2; 0-0 VfB Stuttgart
Cupa UEFA
2008-2009 Turul întâi 1-2; 0-1 Partizan Belgrad
1992-1993 Turul întâi 1-1; 1-4 Real Madrid
1990-1991 Turul întâi 2-0; 0-1 Atlético Madrid
1990-1991 Turul al doilea 2-0; 0-7 Sporting Lisabona
1978-1979 Runda întâi 2-0; 1-2 MTK Budapesta
1978-1979 Runda a doua 2-0; 1-4 Honvéd
Liga Europa
2009-2010
Grupe
1-2; 0-0 Ajax Amsterdam
0-0; 1-3 Anderlecht Bruxelles
0-3; 2-1 Dinamo Zagreb
Cupa Cupelor
1981-1982 Calificări 2-0; 0-5 Leipzig
1980-1981 Runda întâi 1-0; 1-2 Celtic Glasgow
1980-1981 Runda a doua 1-0; 0-4 West Ham United

Referințe[modificare | modificare sursă]

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Gloria zilelor de ieri: o istorie romanțată a fotbalului de la Poli Timișoara în cei 85 de ani de existență, Gheorghe Popa, Editura Mirton, 2006

Legături externe[modificare | modificare sursă]