Matei Cazacu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Matei Cazacu (n. 11 iulie 1946, Sinaia) este un autor, eseist, istoric medievist și scriitor francez originar din România, luptător pentru drepturile omului.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Fiu de preot, Matei Cazacu a studiat istoria la Universitatea din București, studii pe care le-a terminat în 1969. Până la plecarea ilegală din România și stabilirea în Franța (1973), a fost cercetător la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” din București.

A devenit doctor în istorie și civilizație bizantină și postbizantină la Universitatea Paris I Sorbonne Panthéon (1979). Conferențiar la Sorbona și la Institut National des Langues et Civilisations Orientales, INALCO, Paris.

Membru al secției române a Ligii pentru Apărarea Drepturilor Omului, al Asociației pentru Apărarea Monumentelor Istorice din România.[1]

Din 1977 a colaborat cu posturile de radio Europa Liberă, BBC, Vocea Americii, Radio France Internationale, Radio Canada etc.

În 2012 era director de cercetare la CNRS (centrul național de cercetări științifice), Paris.

Scrieri[modificare | modificare sursă]

  • 1975 - Matei Cazacu, Radu R. Florescu, Alan G. Barbour - In Search of Frankenstein, Boston, New York Graphic Society
  • 1988 - L'Histoire du prince Dracula en Europe centrale et orientale au XVe siècle. Edition critique, traduction, notes et commentaires, Genève, Droz
    • Edițiile a 2-a și a 3-a, rééditions 1996 et 2006
  • 1993 - La Moldavie ex-soviétique. Histoire et débats en cours, Paris, Akratie, (coautor)
    • 2007- 2ème Edition, revue et completée, sous presse, Paris
  • 1997 - O lume într-o carte de bucate. Un livre de cuisine à l’époque de Constantin Brâncoveanu (1688-1714), București, Fundatia Culturalà Românà, (coautor)
  • 1998 - Au Caucase. Russes et Tchétchènes, récits d'une guerre sans fin (1785-1996), Genève, Georg Editeur
  • 1998 - Histoire des Slaves orientaux. Bibliographie des sources historiques traduites en langues occidentales (Xe siècle - 1689), Paris, CNRS Editions et l'Institut d'études slaves, (coautor)
  • 1999 - The Story of Romanian Gastronomy, București, Fundatia Culturală Română
  • 1999 - Des femmes sur les routes de l'Orient. Le voyage à Constantinople aux XVIIIe-XIXe siècles, Genève, Georg Editeur, 1999
  • 2001 - Matei Cazacu, George Ciorănescu - Basarabia, pămănt românesc disputat între Est și Vest, 2 volume volume, București, Fundația Culturală Română
  • 2003 - Minuni, vedenii și vise premonitorii în trecutul românesc, Bucuresti, Editura Sigma
  • 2004 - România interbelică, Bucuresti, Editura NOI Media Print, 2004
  • 2004 - Dracula, Paris, Editions Tallandier, Prix Thiers de l’ Academie Française [1]
  • 2005 - Gilles de Rais, Paris, Tallandier [2]
  • 2006 - L'histoire du prince Dracula en Europe centrale et orientale (XV siecle) [2]
  • 2007 - România la 1900, Bucuresti, Editura NOI Media Print, 2007. Sous presse. (La Roumanie en 1900)
  • 2007 - La Barbe!, Paris, Tallandier
  • 2007 - România văzută de străini, București, Editura NOI, Media Print
  • 2008 - L’Eglise orientale et l’argent. L’embarras de la richesse, în colaborare cu Violeta Barbu, Editions de l’Institut Culturel Roumain, București
  • 2010 - Matei Cazacu, Nicolas Trifon - Un état en quête de nation - La république de Moldavie, (Un stat în căutarea unei națiuni - Republica Moldova), Editura NON LIEU, Paris [3]
  • 2013 - Matei Cazacu, Dan Ioan Mureșan, Ioan Basarab, un domn român la începuturile Țării Românești, Editura Cartier, Chișinău [4][5][6]

Distincții, recompense[modificare | modificare sursă]

  • Prix Thiers de l’ Academie Française - Dracula, Paris, Editions Tallandier [7]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Semn de întrebare”. Arhivat din original la . Accesat în .  Parametru necunoscut |accesat= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor)
  2. ^ Barnes and Noble
  3. ^ Amzon.com
  4. ^ Bunul barbar Arhivat în , la Wayback Machine., eseu de Gheorghe Erizanu
  5. ^ Interviu cu istoricul Matei Cazcu
  6. ^ „Neagu Djuvara și-a depășit competențele și a improvizat“, Ovidiu Șimonca, Observator cultural - numărul 693, octombrie 2013, accesat la 28 ianuarie 2014
  7. ^ Tellandire

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Interviuri