Comuna Mănești, Prahova

44°52′0″N 25°51′6″E (Comuna Mănești, Prahova) / 44.86667°N 25.85167°E
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Mănești
—  comună  —

Stemă
Stemă
Map
Mănești (România)
Poziția geografică în România
Coordonate: 44°52′0″N 25°51′6″E ({{PAGENAME}}) / 44.86667°N 25.85167°E

Țară România
Județ Prahova


ReședințăMănești
Componență

Guvernare
 - primar al comunei Mănești[*]Constantin Nițoi[*][1][2] (PNL, )

Suprafață
 - Total48,35 km²

Populație (2021)
 - Total3.551 locuitori

Fus orarUTC+2
Cod poștal107375

Prezență online

Amplasarea în cadrul județului
Amplasarea în cadrul județului
Amplasarea în cadrul județului

Mănești este o comună în județul Prahova, Muntenia, România, formată din satele Băltița, Coada Izvorului, Gura Crivățului, Mănești (reședința) și Zalhanaua.

Așezare[modificare | modificare sursă]

Comuna se află în sud-vestul județului, la limita cu județul Dâmbovița, într-o zonă de câmpie, pe malul drept al Prahovei. Este traversată de șoseaua județeană DJ101A care o leagă spre nord de Filipeștii de Târg (unde se termină în DN72) și spre sud de Cocorăștii Colț (unde se intersectează cu DN1A), Șirna și mai departe în județul Ilfov de Periș.[3]

Demografie[modificare | modificare sursă]




Componența etnică a comunei Mănești

     Români (88,57%)

     Alte etnii (0,42%)

     Necunoscută (11,01%)




Componența confesională a comunei Mănești

     Ortodocși (86,79%)

     Alte religii (1,44%)

     Necunoscută (11,77%)

Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Mănești se ridică la 3.551 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 3.994 de locuitori.[4] Majoritatea locuitorilor sunt români (88,57%), iar pentru 11,01% nu se cunoaște apartenența etnică.[5] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (86,79%), iar pentru 11,77% nu se cunoaște apartenența confesională.[6]

Politică și administrație[modificare | modificare sursă]

Comuna Mănești este administrată de un primar și un consiliu local compus din 13 consilieri. Primarul, Constantin Nițoi[*], de la Partidul Național Liberal, este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2020, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[7]

   PartidConsilieriComponența Consiliului
Partidul Național Liberal10          
Partidul Social Democrat3          

Istorie[modificare | modificare sursă]

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna se afla în plasa Filipești a județului Prahova, fiind formată din cătunele Mănești, Coada Izvorului, Gura Crivățului și Comănacul, totalizând 1028 de locuitori. Avea o școală cu 74 de elevi (din care 9 fete) și 3 biserici — două în Mănești și una în Coada Izvorului. În această comună se afla castelul lui Teodor Văcărescu.[8] Anuarul Socec din 1924 o consemnează în plasa Târgșorul a aceluiași județ, cu o populație de 2075 de locuitori, în satele Mănești, Coada Izvorului, Gura Crivățului și Zalhanaua (ultimul preluat de la comuna Vlădeni-Mărgineni).[9] În 1931, satul Zalhanaua a fost atașat comunei Brătășanca, în vreme ce satele Coada Izvorului și Gura Crivățului au format o comună de sine stătătoare, comuna Coada Izvorului.[10]

În perioada interbelică, comuna a trecut la plasa Ploiești a aceluiași județ, apoi în 1950 la raionul Ploiești din regiunea Prahova și apoi, din 1952, din regiunea Ploiești. În 1968, comunele comuna a revenit în județul Prahova, reînființat, și a preluat satele comunei Cocorăștii Colț, desființată temporar, precum și satul Zalhanaua din comuna Vlădeni-Mărgineni, desființată și împărțită între județele Prahova și Dâmbovița.[11][12] În 2004, comuna Cocorăștii Colț a fost reînființată, comuna Mănești rămânând în forma actuală.[13]

Monumente istorice[modificare | modificare sursă]

Castelul Văcărescu-Calimachi din Mănești, monument istoric

În comuna Mănești se află trei monumente istorice de arhitectură de interes național: biserica „Sfântul Nicolae” (1716) din Băltița; biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1892) din Mănești; și curtea Văcărescu-Calimachi (1882–1892) din Mănești, ansamblu alcătuit din castelul Văcărescu-Calimachi (1882–1892), beciul din aripa de vest (secolul al XVII-lea), clădirile-anexă (începutul secolului al XX-lea) și parc (sfârșitul secolului al XIX-lea).

În rest, alte trei obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Prahova ca monumente de interes local, toate fiind clasificate ca situri arheologice: cetatea de „la Grădiște” (în zona satului Coada Izvorului) din perioada Latène; așezarea din Epoca Bronzului de la „Movila Mare” (satul Mănești); și situl de „la Turnuri” (satul Zalhanaua), cuprinzând urme de așezări din perioada Latène, epoca romană, secolele al III-lea–al IV-lea e.n. și din secolul al X-lea.

Personalități născute aici[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2012 (PDF), Biroul Electoral Central 
  2. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central 
  3. ^ Google Maps – Comuna Mănești, Prahova (Hartă). Cartografie realizată de Google, Inc. Google Inc. Accesat în . 
  4. ^ „Rezultatele recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în . 
  5. ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după etnie (Etnii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în . 
  6. ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după religie (Religii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune*)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în . 
  7. ^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2020” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în . 
  8. ^ Lahovari, George Ioan (). „Mănești, com. rur., în jud. Prahova” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 4. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 280–282. 
  9. ^ „Comuna Mănești în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în . 
  10. ^ Tablou de regruparea comunelor rurale întocmit conform legii privind modificarea unor dispozițiuni din legea pentru organizarea administrațiunii locale”. Monitorul oficial și imprimeriile statului (161): 301–302. . 
  11. ^ „Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. Accesat în . 
  12. ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în . 
  13. ^ „Legea nr. 84 din 5 aprilie 2004 pentru înființarea unor comune”. Camera Deputaților din România. Accesat în .