Alice Cocea
| Alice Cocéa | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | [1][2] Sinaia, Prahova, România |
| Decedată | (70 de ani)[1][2][3] Boulogne-Billancourt, Franța |
| Căsătorită cu | Stanislas de La Rochefoucauld[*] (din )[4] |
| Cetățenie | |
| Ocupație | actriță actriță de film |
| Limbi vorbite | limba franceză[1] |
| Prezență online | |
| Modifică date / text | |
Alice Cocéa (n. , Sinaia, Prahova, România – d. , Boulogne-Billancourt, Franța) a fost o actriță franceză de teatru și de film de origine română.[5]
Biografie
[modificare | modificare sursă]Alice Cocea, soră cu Florica, măritată Bressy și cu [6] jurnalistul comunist N. D. Cocea și mătușa actrițelor Dina Cocea și Tanți Cocea (1909-1990).[7] a fost fiica generalului Dumitru Cocea și a Cleopatrei. Familia Cocea este de origine albaneză, descendenți ai serdarului Gheorghe Cocea.[8].
Alice a urmat inițial cursurile Conservatorului din București între anii 1909 și 1912[9] la clasa actorului Petre Liciu[10] dar studiile dramatice și le-a absolvit la Paris în 1917, unde se stabilise. Debutul pe scena Teatrului Național din București a avut loc în anul 1909- pe când Alice Cocea nu împlinise încă zece ani-, în rolul Băiețașului din piesa Noaptea Învierii de Adolf de Herz.[9] Debutează în film chiar în 1917,[11] apoi urmează o carieră teatrală. Din postura de stea a scenei pariziene revine în anii '30 pe marile ecrane. În anul 1934, Alice Cocea își înscenează o tentativă de sinucidere, la Berlin, pentru a crea vâlvă în jurul numelui ei.[12] În perioada celui de-al doilea război mondial, ca nazistă și colaboratoare cu naziștii devine directoarea teatrului „Théâtre des Ambassadeurs” (1940-1944)[11]. După război a fost arestată,[13][6] lucru care nu o împiedică să apară până în 1950 pe scena pariziană.[7]. După câteva prezențe sporadice în anii '60 în cinematografie, în roluri minore, s-a dedicat picturii.[7]
Viață personală
[modificare | modificare sursă]A fost căsătorită, din 1926, cu Contele Stanislas de Rochefoucauld, Duce de Bisaccia, de care divorțează în anul 1931. Logodna cu locotenentul Victor Point, strănepotul lui Marcellin Berthelot, se termină în 1932 prin suicidul acestuia după refuzul lui Alice de a se căsători cu el dar, s-a căsătorit cu Roger Capgras, fascist, directorul unui ziar important din timpul ocupației Franței de către Germania.
Filmografie
[modificare | modificare sursă]- Mon gosse de père ( „Ce copil e tata” ) - 1930
- Delphine - 1931
- Marions nous ( „Să ne căsătorim” ) - 1931
- Atout coeur ( „Din toată inima” ) - 1931
- Nicole et sa vertu ( „Nicole și virtutea ei” ) - 1932
- Le greluchon délicat ( „Amantul delicat” ) - 1934
- Strip-tease - 1963
- La Ronde ( „Cercul dragostei” ) - r. Roger Vadim, 1964
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b c Bibliothèque nationale de France. „Alice Cocea” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
- ^ a b Darryl Roger Lundy. „Alice Sophie Cocea” (în engleză). The Peerage[*]. Wikidata Q21401824. Accesat în .
- ^ http://en.unifrance.org/directories/person/127461/alice-cocea. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ „Alice Cocea”. The Peerage[*]. Accesat în .
- ^ Țarălungă, Ecaterina (2019). Enciclopedia identității românești. 2: Personalități. AGIR. p.197
- ^ a b Mihai Dim. Sturdza, "Alice Cocea", Revista 22, Nr. 1087, January 2011
- ^ a b c O regină în iarnă: Dina Cocea în Formula AS nr.833 din 2008
- ^ Călinescu, p.919
- ^ a b Boerescu, Dan - Silviu (). Femei fascinante din România Miţa biciclista şi alte femei fatale de altă dată. Neverland. p. 134.
- ^ Chirulescu, Marian; Popescu, Paul D.; Radu, Mihaela (). Personalități prahovene. Dicționar biobibliografic. Darkoprint, Ploiești. p. 138.
- ^ a b Alice Cocea ( 1899-1970) ...[nefuncțională] pe site-ul flickr
- ^ Boerescu, Dan-Silviu (). Femei fascinante din România Miţa biciclista şi alte femei fatale de altă dată. Neverland. p. 138.
- ^ Angebert, Michel (). Eros en chemise brune Hitler prédateur. Camion Blanc.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Cristina Corciovescu, Bujor T.Rîpeanu - 1234 Cineaști români , Ed. Științifică 1996