Cătălin Bursaci

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Cătălin Bursaci (n. 17 aprilie 1957 — d. 24 iunie 1975) a fost un scriitor român, fiul actorului Andrei Bursaci si a scriitoarei si actriței Cristina Tacoi [1].

Cătălin a sfârșit răpus de leucemie la vârsta de 18 ani, și este înmormântat la Plenița, comuna în care a copilărit, alături de mama și tatăl său.

O parte a scrierilor sale au fost reunite de către mama sa sub forma unui jurnal intitulat Prima carte, ultima carte. Opera a fost publicată pentru prima dată postum, in anul 1977, având un tiraj de 110.000 exemplare [2].

Opera[modificare | modificare sursă]

Prima carte, ultima carte este singura operă a lui Cătălin Bursaci.

Opera reunește o serie de scrisori, eseuri, povestiri și note de jurnal adunate de către mama sa, scriitoarea și actrița Cristina Tacoi, ce se întind pe o perioadă de 10 ani (1965 - 1975). Cartea a fost publicată pentru prima dată postum, in anul 1977, având un tiraj de 110.000 exemplare [2].

Primele însemnări sunt scurte scrisori trimise de Cătătin parinților la vârsta de 8 ani, pentru ca mai apoi scrierile sale să devină tot mai mature pe parcursul cărții [3]. Sunt prezentate și o serie de scrisori de dragoste, scurte scenarii (Cătălin își dorea să devină regizor), precum și poze, schițe, desene, picturi și vitralii realizate de-a lungul timpului.

Spre final, cartea devine un jurnal în care Cătălin rememorează amintiri plăcute din copilărie și totodată documentează evoluția bolii, multiplele complicații și intervenții chirurgicale, precum și amplificarea durerilor caracteristice ultimelor faze ale cancerului. Ultimele note sunt făcute la mai puțin de 24 de ore înainte de deces.

Postfața cărții este scrisă de Mircea Sintimbreanu.

O traducere in limba germana a cartii a fost publicata in 1988 la editura Verlag Neues Leben Berlin.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Nemuritoarea Cristina Tacoi”. Realitatea.net. 
  2. ^ a b „Simpozion Cătălin Bursaci”. Manifestari Culturale. 
  3. ^ „Prima carte ultima carte”. Librarie.net.