Secăria, Prahova
| Secăria | |||
| — Comună — | |||
|
|||
 Secăria
Secăria (România)
|
|||
| Coordonate: Coordonate: 45°16′27″N 25°41′4″E / 45.27417°N 25.68444°E45°16′27″N 25°41′4″E / 45.27417°N 25.68444°E | |||
|---|---|---|---|
|
|
|||
| Țară |  România |
||
| Regiune de dezvoltare | Sud - Muntenia | ||
| Județ |  Prahova |
||
|
|
|||
| SIRUTA | 135226 | ||
|
|
|||
| Reședință | Secăria[*] | ||
| Componență | Secăria[*] | ||
|
|
|||
| Guvernare | |||
| - Primar | Gheorghe Aurelian Bălan[*][3] (PSD, ) | ||
|
|
|||
| Populație (2011)[1][2] | |||
| - Total | ▼ 1243 locuitori | ||
| - Recensământul anterior, 2002 | 1.362 locuitori | ||
|
|
|||
| Fus orar | UTC+2 | ||
| Cod poștal | 107530 | ||
|
|
|||
| Localități înfrățite | |||
| - Balabanu |  Republica Moldova |
||
|
|
|||
| Prezență online | |||
site web oficial  GeoNames |
|||
|
|
|||
 |
|||
Modifică date / text  |
|||
Secăria este o comună în județul Prahova, Muntenia, România, formată numai din satul de reședință cu același nume.
Așezare[modificare | modificare sursă]
Comuna Secăria este situată în nord-vestul județului Prahova, în valea râului Secăria (un afluent al Doftanei, în care se varsă în lacul Paltinu) la circa 60 km distanță de municipiul Ploiești, la 8 km distanță de orașul Comarnic și 6 km distanță de comuna Valea Doftanei. Este deservită de șoseaua județeană DJ101S, care o leagă spre est de Valea Doftanei și spre vest de Comarnic, unde se termină în DN1.[4]
Demografie[modificare | modificare sursă]
Componența etnică a comunei Secăria
Români (98.95%)
Necunoscută (1.04%)
Altă etnie (0.0%)
Componența confesională a comunei Secăria
Ortodocși (98.63%)
Necunoscută (1.04%)
Altă religie (0.32%)
Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Secăria se ridică la 1.243 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 1.362 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (98,95%). Pentru 1,05% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (98,63%). Pentru 1,05% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[5]
Politică și administrație[modificare | modificare sursă]
Comuna Secăria este administrată de un primar și un consiliu local compus din 9 consilieri. Primarul, Gheorghe Aurelian Bălan[*], de la Partidul Social Democrat, a fost ales în . Începând cu alegerile locale din 2016, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[6]
| Partid | Consilieri | Componența Consiliului | |||
|---|---|---|---|---|---|
| Partidul Social Democrat | 3 | ||||
| Partidul Național Liberal | 3 | ||||
| Partidul Mișcarea Populară | 1 | ||||
| Partidul Alianța Liberalilor și Democraților | 1 | ||||
| Partidul Puterii Umaniste (Social-Liberal) | 1 | ||||
Istorie[modificare | modificare sursă]
La sfârșitul secolului al XIX-lea, satul Secăria și teritoriul comunei actuale erau parte integrantă a comunei Comarnic, situație păstrată și în perioada interbelică.[7][8] Comuna s-a separat în 1931, când figurează drept comună separată.[9]
În 1950, a fost transferată raionului Câmpina din regiunea Prahova și apoi, după 1952, din regiunea Ploiești. În 1968 a redevenit parte a județului Prahova, reînființat.[10][11]
Monumente istorice[modificare | modificare sursă]
Opt obiective din comuna Secăria sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Prahova ca monumente de interes local, toate fiind clasificate ca monumente de arhitectură: casele Gheorghe Stoica, Sultana Văsâi (începutul secolului al XIX-lea), Cornelia Aldea (sfârșitul secolului al XIX-lea, refăcută în 1940), Maria Popa, Gheorghe Neacșu, Ion Oprica, Aurelia Mărgărit (sfârșitul secolului al XIX-lea–începutul secolului al XX-lea) și Dumitru Păișan (1924).
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b „Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002/etnii2002.zip. Accesat la 6 august 2013.
- ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_Tab_8.xls. Accesat la 5 august 2013.
- ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central[*]
- ^ Google Inc. Google Maps – Secăria, Prahova. Cartografiere de Google, Inc. https://www.google.ro/maps/@45.280911,25.6786353,14z. Accesat la 17 martie 2015.
- ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_TAB_13.xls. Accesat la 5 august 2013.
- ^ „Lista competitorilor care au obținut mandate” (XLSX). Biroul Electoral Central pentru alegerile locale din 2016. http://www.2016bec.ro/wp-content/uploads/2016/06/Export_mandate-2.xlsx.
- ^ Lahovari, George Ioan (1902). „Secăria”. Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 5. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 367. http://www.archive.org/download/MareleDictionarGeograficAlRominiei5/roumanie_geo_5_text.pdf.
- ^ „Comuna Comarnic în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. http://lcweb2.loc.gov/cgi-bin/ampage?collId=gdc3&fileName=scd0001_20030122001ropage.db&recNum=571. Accesat la 7 februarie 2012.
- ^ „Tablou de regruparea comunelor rurale întocmit conform legii privind modificarea unor dispozițiuni din legea pentru organizarea administrațiunii locale”. Monitorul oficial și imprimeriile statului (161): 307. 15 iulie 1931.
- ^ „Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. http://www.lege-online.ro/lr-LEGE-3-1968-(46891).html. Accesat la 1 martie 2013.
- ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. http://www.monitoruljuridic.ro/act/lege-nr-2-din-16-februarie-1968-republicata-privind-organizarea-administrativa-a-teritoriului-republicii-socialiste-romania-emitent-marea-adunare-nationala-46045.html. Accesat la 1 martie 2013.
|
||||||||
