Comuna Tărtășești, Dâmbovița

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Tărtășești
—  Comună  —
Tartasesti - Monumentul eroilor.jpg
Tărtășești se află în România
Tărtășești
Tărtășești
Tărtășești (România)
Poziția geografică
Coordonate: 44°34′15″N 25°49′26″E / 44.57083°N 25.82389°E44°34′15″N 25°49′26″E / 44.57083°N 25.82389°E

ȚarăFlag of Romania.svg România
JudețStema Dambovita.svg Dâmbovița

SIRUTA105534

ReședințăTărtășești
ComponențăTărtășești, Bâldana, Gulia

Guvernare
 - PrimarCristian Tudorache[*][3] (PSD, )

Populație (2011)[1][2]
 - Total 5874 locuitori
 - Recensământul anterior, 20025.121 locuitori

Fus orarUTC+2
Cod poștal137435

Prezență online
GeoNames Modificați la Wikidata

Tărtășești este o comună în județul Dâmbovița, Muntenia, România, formată din satele Bâldana, Gulia și Tărtășești (reședința).

Așezare[modificare | modificare sursă]

Comuna este situată în extremitatea sud-estică a județului, la limita cu județele Ilfov și Giurgiu, și este străbătută de șoseaua națională DN7 ce leagă orașele București și Pitești, la circa 30 km nord-vest de București. Aici se ramifică din acest drum șoseaua națională DN71 care leagă Bucureștiul de Târgoviște.

Demografie[modificare | modificare sursă]



Circle frame.svg

Componența etnică a comunei Tărtășești

     Români (94,72%)

     Romi (2,12%)

     Necunoscută (2,94%)

     Altă etnie (0,2%)



Circle frame.svg

Componența confesională a comunei Tărtășești

     Ortodocși (93,03%)

     Penticostali (1,53%)

     Adventiști de ziua a șaptea (1,44%)

     Necunoscută (2,99%)

     Altă religie (0,98%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Tărtășești se ridică la 5.874 de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 5.121 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (94,72%), cu o minoritate de romi (2,13%). Pentru 2,95% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (93,04%), dar există și minorități de penticostali (1,53%) și adventiști de ziua a șaptea (1,45%). Pentru 3% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[4]

Politică și administrație[modificare | modificare sursă]

Comuna Tărtășești este administrată de un primar și un consiliu local compus din 15 consilieri. Primarul, Cristian Tudorache[*], de la Partidul Social Democrat, a fost ales în . Începând cu alegerile locale din 2016, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[5]

   PartidConsilieriComponența Consiliului
Partidul Social Democrat10          
Partidul Național Liberal4          
Candidat independent1          

Istorie[modificare | modificare sursă]

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Snagov a județului Ilfov, și avea în compunere satele Bujoreanca, Călugăru, Hanu-de-Pământ și Pajera, cu 1148 de locuitori. În comună funcționau o moară cu aburi, o școală mixtă și trei biserici — la Bujoreanca, Călugăru și Pajerea.[6][7] La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționa și comuna Bâldana (denumită înainte de 1815 Moșneanu), în plasa Bolintinu a județului Dâmbovița, ea fiind formată din satele Bâldana și Fundata, cu 748 de locuitori și 210 case. Aici funcționau o școală înființată în 1896 și două biserici — una în satul Fundata și una a mănăstirii Bâldana.[8]

În 1925, Anuarul Socec consemnează comuna Tărtășești în plasa Buftea-Bucoveni a județului Ilfov, având aceleași sate în compunere, plus satul Gulia, și o populație totală de 2170 de locuitori.[9] Tot atunci, comuna Bâldana avea 1950 de locuitori în satele Bâldana, Fundata și Priseaca, fiind arondată plășii Ghergani a județului Dâmbovița.[10] În 1931, satul Priseaca era consemnat cu numele de Țepeș-Vodă.[11]

În 1950, cele două comune au fost arondate raionului Răcari din regiunea București. În 1968, la revenirea la organizarea administrativă pe județe, cele două comune au fost transferate județului Ilfov, reînființat, și au fost comasate. Astfel, comuna a luat forma sa actuală, satele Țepeș-Vodă și Fundata fiind desființate și integrate în satul Bâldana, iar satul Tărtășești cuprinzând și satul Hanu de Pământ.[12][13]

În 1981, în urma unei reorganizări administrative regionale, comuna Tărtășești a fost transferată la județul Dâmbovița.[14]


Vecinii localității Tărtășești sunt: Brezoaele, Brezoaia, Răcari, Slobozia-Moară și Ciocănești

Boierii importanți ai acestei Localități au fost:

Boierul Tărtășescu

Împreună cu fiii săi, care au investit la strămutarea vatrei așezarii (La început,această comună nu se afla pe actuala șosea, ci era la punctul zis “Chirnov” (Grădina Burlanului), la o depărtare de 1 500 m, la vest de actuala așezare,având șosea în legătură cu Brăiloiu și Poiana din Județul Dâmbovița, cu Săbărenii, Bâcu etc. ). Și la construirea drumului care face direct legătura intre București și Târgoviște.

Smaranta Bujoreanu

Este cunoscuta și îndrăgita de localnici, pentru actele sale de caritate , pentru investițiile sale aduse acestei așezari. Dotand-o cu o scoala sateasca (tot aici , aflându-se una dintre cele mai vechi școli sătești din județ. ) și înființând un târg , care avea loc în fiecare duminica. O alta personalitate importanta care a îndrăgit și a sprijinit localitatea a fost și conducătorul Tarii Românești , Alexandru I. Ipsilanti , ajutând-o pe Smaranda sa înființeze o școala la Tărtășești , donând teren și bani . Tot acesta a cerut sa fie aduși 12 străini (preoți și profesori) în aceasta localitate, pentru a învăța copiii să scrie și să citească. La rândul lui, fiul Smarandei, Grigore Bujoreanu, treti-postelnic,revine cu o jalbă, două luni mai târziu, cerându-i aceluiași Alexandru Ipsilanti Vodă, să fie de acord cu scutirea de bir pentru cei doi preoți și un grămătic, pe care boierul i-a așezat la biserica Dobrușești, cu hramurile Adormirii Maicii Domnului și Sf. Nicolae. Din actul menționat, aflăm că Biv-Vel Vistierul Șerban Bujoreanua întreținut din bani proprii o școală pentru învătătura copiilor din satul Tărtășești, încă de pe vremea domnului Constantin Brâncoveanu, ceea ce împinge cu o sută de ani în urmă data aparitiei primelor școli rurale din România! Impresionat, desigur, de dragostea și grija boierilor Bujoreni fată de școala lor din Tărtășești . “Renumită trebuia să fi fost școala din Tărtășești, dacă și domnii ce au urmat lui Ipsilanti au apreciat-o și au scutit-o de dări, biruri și angarale ” aprobau batranii locului . Vodă aprobă „lude 12 străini, câte 6 de fiecare” pentru „poslușenia” bisericii și școlii. Boierii Bujoreni Originari din Vâlcea, boierii Bujoreni au jucat un rol de seamă în istoria Tării Românești. Numele lor apar în numeroase pisanii ale unor biserici din Muntenia și Oltenia: Sevastița Bujoreanu (Schitul Predeal);Vornicul Preda Bujoreanu, devenit la bătrânețe Ieromonahul Pahomie (Schitul Comanca și Biserica Coasta, ambele din Jud. Vâlcea, precum și Biserica Sf. Dumitru din orașul Râmnicu -Vâlcea); Căminarul Grigore Bujoreanu (Biserica Sf. Dumitru din Râmnicu-Vâlcea și Biserica Sf. Treime din Câmpina); Serdarul Preda Bujoreanu (Biserica Bogdănești și BisericaBujoreni din Jud. Vâlcea). Același Preda Bujoreanu, împreună cu polcovnicul Constantin Bujoreanu, figurează printre ctitorii bisericii “ Adormirea” din Câmpina,construcția datând din 1811. Alte nume de Bujoreni sunt înscrise și în pisaniile mănăstirilor Paserea și Cernica. Prin averile pe care le dețineau, boierii amintiți devin personaje foarte influente la curtea domnească de la București, unde se stabilește chiar o ramură a acestei familii. Bujorenii locuiau în apropiere de Podul Calicilor, (partea dinspre Dâmbovița a străzii numite mai până deunăzi Calea Rahovei), un fel de cartier select al marilor boieri din vremea lui Constantin Brâncoveanu: Costache Crețulescu, Mihalache Manu, N. Golescu, logofătul Fundățeanu etc.Într-un pomelnic al Mitropoliei din București , de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, care identifică ordinea mormintelor din interiorul bisericii metropolitane, figurează și membri ai acestui clan boieresc. Aceste morminte formează un veritabil cimitir, aici fiind înhumați peste o sută de domni și rude de voievozi, ierarhi ai bisericii și boieri de rang înalt, care sunt grupați pe familii.

Frații Capșa

Un alt nume de familie celebru, care a intrat în istoria localității Tărtășești, este acela al fraților Capșa.Strămoșii familiei Capșa, de origine macedo-română, au venit în București, după cât se știe, în a doua jumătate a secolului al XVIII- lea,primul mai bine cunoscut fiind Dumitru Capșa, cojocar de meserie.

Unul dintre fiii lui Dumitru, pe numele său Constantin Capșa,căsătorit cu Ana Vasiliu, fiica unui negustor din Ploiești, a avut 13 copii(nouă băieți și patru fete), dintre care trei au murit. Din rândul băieților, patru au fost trimiși să învețe în străinătate. Ștefan Capșa (1822-1885) obține licența în medicină la Viena, ocupând funcția de Director General în

Serviciul Sanitar. El a fost mult timp profesor la Facultatea de Medicină din București. Nicolae Capșa (1834 – 1864) este cunoscut ca fiind primul român care a obținut un doctorat în matematică la Paris. Din nefericire, s

-a stins de tânăr, răpus de o boală de plămâni.

O mare influența asupra sistematizării cursului Dâmboviței au avut-o tărtășenii

Contribuția tărtășenilor la regularizarea cursului Dâmboviței a fost semnificativă. În primul rând, medelnicerul din Tărtășești și-a luat misiunea

în serios. Mai întâi, el a calculat devizul estimativ al lucrării, fixând contribuția fiecărui boier sau proprietar de terenuri la realizarea canalului și a stăvilarului.Costul devizului lucrărilor de mutare a stăvilarului și de trasare a

canalului se ridica la suma de 12 135 taleri. După calculele lui Grigore Bujoreanu, fiecare latifundiar, dintre cei afectați de inundațiile Ilfovului,urma să contribuie cu sume de bani, proporțional cu suprafața deținută (câte20 de parale, pentru fiecare stânjen de teren.)

Iată lista celor care urmau să se bucure de binefacerile acestui ambiios proiect de amenajări hidrotehnice: “

Răcărenii; Bâldănenii, cu moșia boierească; Fundata Herăzoilor; moșia medelnicerului Constantin Bujoreanu ot Tărtășești; moșia dumnealui căminar Ștefan Bujoreanu ot Tărtășești și a medelnicerului Gligorie Bujoreanu ot Tărtășești; moșiile Sfintei Episcopii Buzău și Sfintei Episcopii Argeș; moșiile ot Roibu, în total 5100 de stânjeni”.

Contribuțiile în bani urmau să fie repartizate după cum urmează:

  • Sf. Episcopie a Râmnicului 300 taleri
  • Brezoaia Brăiloiului 300 taleri
  • Moșia răposatului vornic Constatin Știrbei 2000 taleri
  • Brezoaia 1000 taleri
  • Postăvarii și Trestienii vornicesei Ecaterina Știrbei 1000 taleri
  • Cosoba 1000 taleri
  • Popeștii și Joița 800 taleri
  • Medelnicerul Arcuda 300 taleri
  • Popeștii mănăstirii Mihai Vodă 1000 taleri
  • Popeștii mănăstirii Sf. Ecaterina 2000 taleri
  • Dragomireștii slăvitului Dragoman Manuc 4800 taleri
  • Burtea și Flămânzenii Mănăstirii Radu Vodă 4000 taleri
  • Șetrar Ștefan Tărtășescu 4000 taleri
  • Șetrar Ștefan Tărtășeșcu, moșia ce-i zice Cojocu 500 taleri
  • Moșnenii Tărtășești 4000 taleri

Un proiect de anvergură pentru care, prin subscripție publică, s-au strâns aproape 30 000 de taleri.

O parte însemnată a acestor fonduri a provenit din partea tărtășenilor,deopotrivă boieri sau moșneni, ceea ce înseamnă că starea lor materială era deosebit de înfloritoare.Lucrarea hidrotehnică trebuia realizată în satul Răcari, “den sus de moara Brăiloiului, unde dau în Ilfov câteva apșoare mici”.

Noul canal avea scopul de a abate “apa Ilfovului a intra în apa Dâmboviței”.

Tot acolo, “un alt șanț să se deschidă, mai la vale din apa Dâmboviței, pânăîn șanțul cel vechi ce dă în Ciorogârla, ca să ia prisosul apei, atât al lfovului cât și al Dâmboviței, când vine mare, unde acolo să se mute tăvilarul și să păzească epistatu cu șănțari. Iar gura șanțului celui vechi, din sus, să se astupe.”

Primind încuviințarea Divanului Domnesc, medelnicerul Grigore Bujoreanu își ia în serios răspunderile de antreprenor al lucrării. Împreună cu

Dima Siulugi-Bașa, boierul tărtășean va angaja salahori pentru a duce la îndeplinire poruncile domnești care cereau “ să deschidă amândouă șanțurile, însă aceasta să se desăvârșească fără zăbavă, acum în vreme de vară, cât este înlesnire a se lucra.”

Căile ferate de la Tărtășești si Ciocănești

La Tărtășești, la granița dintre măreața așezare și satului Ciocănești , este inaugurata linia de cale ferata București-Pitești . Destinul locuitorilor din această așezare a fost influențat și de prezența în apropierea sa a unei linii de cale ferată, pe ruta București – Pitești (Târgoviște). Existența celor două stații feroviare, la Tărtășești și Bâldana, a marcat enorm dezvoltarea localității Tărtășești. Pe de o parte, a facilitat legături regulate și ieftine cu Capitala dar, mai ales, a facilitat locuitorilor posibilitatea de a lucra în afara localității, la CFR, ITB, în industrie sau comerț, cu efecte sociale și economice palpabile. Linia ferată Pitești - București a fost inaugurată în mod oficial la data de 13 septembrie 1872, la mai puțin de patru ani după așezarea pietrei de temelie a Gării de Nord  (10 septembrie 1868).

Numele așezării

Actuala denumire , Tărtășești , provine de la numele boierului Tărtășescu .

Localitatea mai este cunoscuta de către bătrânii zonei și ca Ruset , se povestește că actuala așezare a comunei datează din anul 1849 și se datorează lui C. A. Rosetti. Venind acesta de la Craiova

cu diligența și nevoind să treacă prin Buftea, deoarece era certat cu prințul Știrbei, a mers până la Hanul de Pământ și aici a rugat pe boierul Tărtășescu să-i dea robi, să-i taie drumul

prin pădurea Râioasa, pe unde este acum șoseaua spre București. Astfel ia naștere drumul care face legătura între capitala și Târgoviște.

În anul 1864, înmulțindu-se casele, deoarece toată lumea de la Chirnov se muta aici, au obligat pe un arendaș, pe nume Hilea, să clădească actuala Biserică Bujoreanca

Localitatea a mai avut un nume , Scărlăiasca , însa nu se știu prea multe despre originea si semnificația acestui nume , nici perioada când a fost atribuit localității.

În ciuda acestui fapt , așezarea este atestată documentar pentru prima data pe data de 24.04.1635.

Hidrografie

Teritoriul localității este străbătut de râul Ilfov (numit uneori în mod incorect Râul Ilfovăț) este un curs de apă, afluent al râului Dâmbovița.

Râul Ilfov izvorăște din zona comunei Șotânga - județul Dâmbovița, din Dealul La Cruce (alt. 509 m). Traversează teritoriul satului Teiș, situat în sudul comunei, după care intră în Câmpia Înaltă a Târgoviștei. La sud de orașul Târgoviște au fost executate pe Ilfov lacurile de acumulare de la Ilfoveni și Brăteștii de Jos. Ilfovul are o lungime totală de 96 de km, fiind afluent al râului Dâmbovița. Din lungimea totală, 80 de km sunt situați pe teritoriul județului Dâmbovița.

Traversează următoarele localități : Târgoviște , Tărtășești , Zurbaua , Răcari , Brezoaele , Conțești, Săbăreni și altele.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). Accesat în . 
  2. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în . 
  3. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central[*] 
  4. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în . 
  5. ^ „Lista competitorilor care au obținut mandate” (XLSX). Biroul Electoral Central pentru alegerile locale din 2016. 
  6. ^ Lahovari, George Ioan (). „Tărtășești” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 5. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 557. 
  7. ^ Lahovari, George Ioan (). „Bujoreanca, sat, face parte...” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 2. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 61. 
  8. ^ Lahovari, George Ioan (). „Bîldana, com. rur.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 1. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 442. 
  9. ^ „Comuna Tărtășești în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în . 
  10. ^ „Comuna Bâldana în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în . 
  11. ^ Tablou de regruparea comunelor rurale întocmit conform legii privind modificarea unor dispozițiuni din legea pentru organizarea administrațiunii locale”. Monitorul oficial și imprimeriile statului (161): 139. . 
  12. ^ „Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. Accesat în . 
  13. ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în . 
  14. ^ „Decretul nr. 15/1981”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]