Comuna Filipeștii de Pădure, Prahova

44°59′53″N 25°44′35″E (Comuna Filipeștii de Pădure, Prahova) / 44.99806°N 25.74306°E
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Filipeștii de Pădure
—  comună  —
Voronetul Munteniei.jpg
Filipeștii de Pădure se află în România
Filipeștii de Pădure
Filipeștii de Pădure
Filipeștii de Pădure (România)
Poziția geografică
Coordonate: 44°59′53″N 25°44′35″E ({{PAGENAME}}) / 44.99806°N 25.74306°E

ȚarăFlag of Romania.svg România
JudețStema Prahova.svg Prahova

SIRUTA133161

ReședințăFilipeștii de Pădure
Componență

Guvernare
 - primar al comunei Filipeștii de Pădure[*]Ciprian-Daniel Morărescu[*][3] ( PNL, octombrie 2020)

Suprafață
 - Total48,8 km²

Populație (2011)[1][2]
 - Total 10358 locuitori

Fus orarUTC+2
Cod poștal107245

Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata
GeoNames Modificați la Wikidata

Amplasarea în cadrul județului
Amplasarea în cadrul județului

Filipeștii de Pădure (în trecut, Filipești Ungureni) este o comună în județul Prahova, Muntenia, România,[4] formată din satele Dițești,[5] Filipeștii de Pădure (reședința),[6] Minieri și Siliștea Dealului.

Așezare[modificare | modificare sursă]

Comuna se află în marginea vestică a județului, la limita cu județul Dâmbovița, pe malurile Proviței. Este traversată de șoseaua județeană DJ720, care o leagă spre est de Florești (unde se termină în DN1) și spre vest în județul Dâmbovița la Moreni, Gura Ocniței și Răzvad. Din acest drum, la Dițești se ramifică șoseaua județeană DJ101I, care duce spre est la Filipeștii de Târg, Ariceștii Rahtivani și Ploiești (unde se intersectează cu DN1).[7]

Demografie[modificare | modificare sursă]



Circle frame.svg

Componența etnică a comunei Filipeștii de Pădure

     Români (91,58%)

     Romi (4,3%)

     Necunoscută (3,8%)

     Altă etnie (0,3%)



Circle frame.svg

Componența confesională a comunei Filipeștii de Pădure

     Ortodocși (91,8%)

     Penticostali (2,33%)

     Necunoscută (3,8%)

     Altă religie (2,05%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Filipeștii de Pădure se ridică la 10.358 de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 10.338 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (91,58%), cu o minoritate de romi (4,31%). Pentru 3,8% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (91,8%), cu o minoritate de penticostali (2,34%). Pentru 3,8% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[8]

Politică și administrație[modificare | modificare sursă]

Comuna Filipeștii de Pădure este administrată de un primar și un consiliu local compus din 17 consilieri. Primarul, Ciprian-Daniel Morărescu[*], de la Partidul Național Liberal, este în funcție din octombrie 2020. Începând cu alegerile locale din 2020, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[9]

   PartidConsilieriComponența Consiliului
Partidul Național Liberal7       
Partidul PRO România4       
Alianța pentru Filipeștii de Pădure3       
Partidul Alianța Liberalilor și Democraților2       
Partidul Mișcarea Populară1       

Istorie[modificare | modificare sursă]

Satul de reședință este atestat documentar din secolul al XVI-lea.[10] Prima așezare numită "Filipești" a fost "Filipeștii de Târg", cu care acuala așezare Filipeștii de Pădure se mărginește înspre sud și est.[10] Numele locului a fost luat de la familia boierească Filipescu.[10] Prima așezare a fost numită "Târg" începând cu secolul al XVIII-lea din pricina activității comerciale intense din aceasta.[10] În jurul anului 1700, în Prahova mai apare un târg, drept pentru care "Filipeștii de Târg" începe să decadă.[10]

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Filipești a județului Prahova, era formată din satele Filipeștii de Pădure și Siliștea Dealului, având în total 1329 de locuitori. În comună se aflau două biserici, una fondată în 1688 de familia Cantacuzinilor și alta la Siliștea Dealului, zidită în 1833 de doi călugări, servind drept schit de maici o vreme, înainte ca locuitoarele sale să se mute la mănăstirea Zamfira. În comună exista școală de la jumătatea secolului al XIX-lea, în anul 1892 învățând acolo 40 de elevi (din care 4 fete).[11]

Satul Dițești era reședința unei comune de sine stătătoare, fondată, conform legendei, în vremea lui Mihai Viteazul, fiind formată din cătunele Dițești și Roșioara, totalizând 1466 de locuitori și aflată tot în plasa Filipești. Comuna avea o biserică fondată de localnici în 1882 și o școală frecventată de 113 copii (din care 6 fete).[12]

În 1925, Anuarul Socec consemnează cele două comune în aceeași plasă, având respectiv 2512 locuitori (Filipeștii de Pădure)[13] și 1924 de locuitori (Dițești).[14]

În 1950, comunele au fost arondate raionului Câmpina din regiunea Prahova și apoi din regiunea Ploiești. În 1968, comuna Dițești a fost desființată și inclusă în comuna Filipeștii de Pădure, care la rândul ei a fost rearondată județului Prahova, reînființat.[15][16] A existat o propunere de a conferi comunei statutul de oraș, care a fost respinsă în 1997.

Monumente istorice[modificare | modificare sursă]

Ruinele conacului Matei și Toma Cantacuzino, monument istoric

În comuna Filipeștii de Pădure se află două monumente istorice de arhitectură de interes național, ambele aflate în satul Filipeștii de Pădure: ruinele conacului Matei și Toma Cantacuzino (1680–1690) și biserica „Sfinții Trei Ierarhi”.

Biserica este o ctitorie din 1688 a Bălașei Cantacuzino, soția marelui agă Matei Cantacuzino, și a fiilor săi. Edificiul, ridicat pe un plan triconc, este caracterizat de turla de pe naos și de un pridvor supraînălțat de un foișor cu o arcadă asemănătoare celei de la Ludești. Ansamblul de pictură murală din anul 1692 este una din cele mai importante creații ale meșterului Pârvu Mutu. Tabloul votiv cuprinde cincizeci și cinci de membri ai familiei Cantacuzino. Iconostasul datează din vremea întemeierii și are un decor sculptat cu ornamente figurative tipice barocului și Renașterii.

Personalități născute aici[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). Accesat în . 
  2. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în . 
  3. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2020, Autoritatea Electorală Permanentă 
  4. ^ Stoian, Gabriel (). Dicționar geografic al județului Prahova. Ploiești - Mileniul III. p. 165. 
  5. ^ Stoian, Gabriel (). Dicționar geografic al județului Prahova. Ploiești - Mileniul III. p. 147. 
  6. ^ Stoian, Gabriel (). Dicționar geografic al județului Prahova. Ploiești - Mileniul III. p. 165-166. 
  7. ^ Google Maps – Comuna Filipeștii de Pădure, Prahova (Hartă). Cartografie realizată de Google, Inc. Google Inc. Accesat în . 
  8. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Arhivat din original la . Accesat în . 
  9. ^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2020” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în . 
  10. ^ a b c d e Biserica Trei Ierarhi - Filipestii de Padure, 11 iunie 2012, Teodor Danalache, CrestinOrtodox.ro, accesat la 17 august 2013
  11. ^ Lahovari, George Ioan (). „Filipești-de-Pădure, com. rur.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 3. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 364. 
  12. ^ Lahovari, George Ioan (). „Dițești, com. rur.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 3. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 122. 
  13. ^ „Comuna Filipeștii de Pădure în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în . 
  14. ^ „Comuna Dițești în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în . 
  15. ^ „Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. Accesat în . 
  16. ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în . 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Vasile Drăguț: Dicționar enciclopedic de artă medievală românească, București 2000, p. 204.

Legături externe[modificare | modificare sursă]