Alexandru Candiano-Popescu
Alexandru Candiano-Popescu | |
![]() |
|
Date personale | |
---|---|
Născut | ![]() Buzău, România ![]() |
Decedat | (60 de ani) ![]() Târgoviște, România ![]() |
Cetățenie | ![]() ![]() |
Ocupație | jurnalist avocat ![]() |
Activitate | |
Premii | Medalia Apărătorii Independenței Crucea Trecerea Dunării |
Modifică date / text ![]() |
Alexandru Candiano-Popescu (n. 27 ianuarie 1841, Lipia, Buzău - d. 25 iunie 1901), avocat, ziarist și general al armatei române, a fost fondatorul ziarelor „Perseverența” și „Democrația” și inițiatorul mișcării republicane antidinastice din 20 august 1870, cunoscută și sub denumirea de Republica de la Ploiești.
Biografie[modificare | modificare sursă]
A absolvit Școala Militară de Ofițeri din București la 10 iulie 1857, ca sublocotenent de artilerie, parcurgând ierarhia militară până la gradul de căpitan. A participat la detronarea lui Cuza, la 11 februarie 1866. În memoriile sale el își justifică astfel acțiunea [1]:
În 1867 a demisionat din armată, urmând studii juridice in Italia și înființând două ziare, „Perseverența” și „Democrația”. Fiind considerat un agitator politic, a fost arestat de 3 ori, inclusiv o dată în Austro-Ungaria, unde a petrecut câteva săptămâni în închisoarea din Arad.
Posedând un pronunțat spirit de frondă, în august 1870 a condus mișcarea republicană de la Ploiești împotriva lui Carol I. Mișcarea a fost înfrântă, iar el împreună cu alți 40 participanți a fost pus sub acuzare, fiind însă achitați de tribunalul din Târgoviște.
La 24 mai 1875 Ion C. Bratianu, Mihail Kogalniceanu, A.G. Golescu, Gheorghe Vernescu, Tache Anastasiu, C. Fusea, Alexandru Candiano-Popescu, Anastase Stolojan, Gheorghe Chitu, C.G. Pascov și N.C. Furculescu și-au pus semnătura pe un program politic care atesta fondarea Partidului Național Liberal.
Mobilizat în 1877, a participat la Războiul pentru Independență, remarcându-se la comanda Batalionului 2 Vânători în celebrul atac pentru cucerirea redutei Grivița 1. Citându-l la ordinea de zi a armatei pentru comportarea eroică avută la comanda Batalionului 2 Vânători, generalul Alexandru Cernat, ministrul de război, aprecia faptul că acesta, înrolat ca voluntar în război, s-a oferit să conducă batalionul „nefiind chemat la comanda acestuia”. Pentru faptele sale de arme a fost avansat la gradul de locotenent-colonel și decorat cu înalte ordine și medalii.
În 1879 devine prefect al poliției Bucureștiului timp de 4 luni.
Deși participase la mișcarea antidinastică, el este, între anii 1880-1892, adjutant al regelui Carol I. Această numire este comentată de Mihai Eminescu în ,,Timpul’’ din 9 decembrie 1880 [2]:
În 1894 este avansat la gradul de general de brigadă.
A scris versuri (Când n-aveam ce face - 1866), cântece de război și un volum de memorii „Amintiri din viața-mi”.
Decorații[modificare | modificare sursă]
Alexandru Candiano-Popescu a fost decorat cu urmatoarele ordine și medalii:
Steaua Romaniei în gradul de ofițer
Medalia Virtutea Militară de aur
Medalia Trecerea Dunării
Medalia Apărătorii Independenței
Crucea Sfântului Gheorghe.
Referințe[modificare | modificare sursă]
- Afacerea „Drapelul otoman” - Viața militară nr.1/2004
- I. L. Caragiale, Boborul
- Dimitrie R. Rosetti, Dicționarul contimporanilor, Editura Lito-Tipografiei "Populara", 1897
- Din istoria poliției române - Florin N. Șinca
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- Istoria ca telenovela - Patriotismul bun la toate, 21 mai 2006, Ion Cristoiu, Jurnalul Național
- Tragedia unei familii și a unei case: Candiano-Popescu, 9 februarie 2013, Oana Marinache, Adevărul