Glosar de geologie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Prezentul glosar de geologie conține termeni din domeniul structurii Pământului, mineralogie, cristalografie, petrografie, stratigrafie și fizica pământului


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


A[modificare | modificare sursă]

  • abisal - domeniu, proces, produs care privește adâncimile mari ale scoarței terestre (sinonim: plutonic).
  • ablațiune - transportare prin acțiunea vânturilor, a apelor sau a ghețarilor, a materialului rezultat în urma dezagregării solului sau a rocilor.
  • abraziune - proces de eroziune a țărmurilor din cauza valurilor.
  • absarokit - varietate de bazalt în care coexistă sanidina, labradoritul și olivina.
  • activ, vulcan ~ - vulcan care emite, continuu sau periodic, material magmatic.
  • acvifer - depozit de roci permeabile, care înamagazinează mari cantități de apă și permite mișcarea acesteia.
  • acvifer liber - (sau acvifer freatic) acvifer aflat la adâncime mai mică și care se încarcă direct cu apa din precipitații sau din râuri sau lacuri.
  • acvifer captiv - acvifer aflat sub cel liber, fiind despărțit de acesta printr-un strat impermeabil sau semi-impermeabil.
  • adventiv, con ~ - con de lavă sau de tuf pe flancuri, pe traseul fisurilor radiare sau la baza conului principal; de obicei, mai mic decât acesta (sinonime: con parazit, con lateral).
  • adventiv, crater ~ - crater de dimensiuni mici, pe flancurile sau la baza conului (sinonime: crater parazit, crater lateral).
  • afanitică, structură ~ - structură holocristalina a rocilor magmatice, în care constituenții nu pot fi distinși cu ochiul liber.
  • afirică, structură ~ - termen utilizat pentru desemnarea structurii unei roci în care se disting două generații ale aceluiași mineral, dar fără fenocristale.
  • afloriment - intersecția unei formatiuni geologice cu suprafața terenului, în care se poate observa alcătuirea geologică.
  • agent endogen - forță care acționează din interiorul Pământului asupra scoarței, creând mișcări orogenetice, epirogenetice etc. și care constituie un element activ de modelare a reliefului (vezi și agent geomorfic).
  • agent geomorfic - forțe tectonice, fizice chimice, mecanice sau biotice care acționeaza asupra scoarței terestre, modificându-i suprafața și creând noi forme de relief (vezi și agent endogen).
  • aglomerat - rocă piroclastică alcătuită din particule mari, de stratificație grosieră, proiectate la distanțe variabile în jurul centrului de erupție.
  • agpaită - rocă sienitică alcalină, în care predomină sodiul și potasiul.
  • alaskită - varietate hololeucocrată de granit alcalin constituita din ortoză, microclin și cuarț.
  • altiplanație - vezi crioplanație.
  • alunecare de teren - deplasarea unei mase de roci pe o suprafață înclinată, care este umectată puternic și plastică, alcătuită de regulă din argile și marne.
  • amfiboli - grup de minerale, componente principale ale rocilor magnetice, constituite din metasilicați.
  • analiză granulometrică - determinarea, prin măsurători, a tipurilor (mărimilor) de granule ce compun aluviunile și a procentului acestora după dimensiuni.
  • andezit - rocă magmatică efuzivă de culoare cafenie-cenușie până la neagră; în România este cea mai răspândită rocă din lanțul neoeruptiv Căliman-Gurghiu-Harghita.
  • anticlinal - cută cu convexitatea în sus.
  • antropic - fenomen datorat acțiunii omului asupra mediului înconjurător.
  • apă de suprafață - apa care curge sau care stagnează la suprafața solului.
  • apă fosilă - apa inclusă în rocile sedimentare în momentul depunerii sedimentelor, precum si ulterior, in timpul consolidării acestui tip de roci.
  • apă freatică - apa care formează prima pânză permanentă de apă subterană și care se poate găsi la adâncimi diferite.
  • apă interstițială - apa care este reținută în spațiile situate între particulele solide.
  • apă juvenilă - apa formată în strate permeabile, prin condensarea subterană a vaporilor proveniți din magmă.
  • apă minerală - apă care are o concentrație de substanțe minerale mai mare decât apa obișnuită.
  • apă salmastră - apă marină, având conținutul de săruri intermediar între apă dulce și apă sărată.
  • apă termală - apă subterană, cu o temperatură mai ridicată decât media celei mai calde luni a anului.
  • astenosferă - zonă în interiorul mantiei terestre, aflată între 100-250 km și care permite mișcări lente ale plăcilor litosferei.
  • aureolă mofetică - suprafața din jurul unui masiv de roci vulcanice unde au loc manifestări postvulcanice, de regulă activități mofetice și de mineralizare a apelor subterane.
  • aven - peșteră verticală, puț natural, format prin prăbușiri sau datorită circulației pe vertical a apei în masivele calcaroase.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


B[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


C[modificare | modificare sursă]

  • calcar - rocă sedimentară sau biogenă alcătuiră din carbonat de calciu, ușor solubilă în apă și care stă la baza proceselor carstice, soldate cu apariția peșterilor și a altor cavități geologice.
  • cambisoluri - clasă de soluri reprezentative pentru zona montană inferioară (cuprinde soluri brune eumezobazice și brune acide)
  • caolin - argilă cu grad mare de puritate, utilizată în industria ceramicii fine.
  • carst - totalitatea formelor de relief formate din dizolvarea si eroziunea calcarelor și gipsurilor de către apă.
  • con parazit, lateral - vezi adventiv, con ~.
  • coș - canal prin care are loc ascensiunea magmei spre suprafață; face legătura cu cuptorul sau vatra vulcanului aflată la diferite adâncimi (sinonim horn).
  • crater parazit, lateral - vezi adventiv, crater ~.
  • crioplanație - proces de nivelare a reliefului sub actiunea alternării ciclice a înghețului și dezghețului în regiunile montane (sinonim altiplanație).
  • cuestă de orogen - formă de relief specifică stratelor geologice puternic înclinate într-o singură direcție, cu abruptul orientat contrar înclinării stratelor și reversul consecvent înclinării acestora.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


D[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


E[modificare | modificare sursă]

  • efuziv - proces magmatic ce are loc la suprafața scoarței terestre.
  • emergență - locul sau cavitatea naturală unde apare o apă ce se compune dintr-o parte de proveniență cunoscută și o parte de proveniență necunoscută.
  • endocarst - domeniu care cuprinde totalitatea formelor carstice din interiorul masivelor de roci calcaroase (vezi și exocarst).
  • energie de relief - diferența de înălțime dintre nivelul cel mai coborât și cel mai ridicat al unei regiuni.
  • eroziune - proces distructiv continuu, datorat activității conjugate a factorilor atmosferici și factorilor biologici.
  • exocarst - domeniu cuprinzând totalitatea formelor carstice de la suprafața masivelor de roci calcaroase (vezi și endocarst).
  • exurgență - locul de ieșire al apei unui pârâu sau râu subteran ce curge pe un canal carstic a cărei proveniență nu este cunoscută.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


F[modificare | modificare sursă]

  • freatic - strat îmbibat cu apă, situat aproape de suprafata terestră, deasupra unui strat impermeabil, din care se alimenteză izvoarele, fântânile, mlaștinile etc.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


G[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


H[modificare | modificare sursă]

  • horn - vezi coș.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


I[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


J[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


K[modificare | modificare sursă]

  • klippă - bloc de rocă de mari dimensiuni, izolat, deosebit de rocile din jur; rezultă prin desprinderea din fruntea unei pânze si alunecarea în bazinul de sedimentare din față.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


L[modificare | modificare sursă]

  • lapiez - formă de relief carstic, rezultată prin coroziunea rocilor solubile de către apele de șiroire și având forma unor șanțuri separate prin creste ascuțite.
  • litic:
- referitor la piatră, pietros;
- despre un constituent alogen al unei roci sedimentare, reprezentat printr-un fragment de rocă preexistentă, indiferent de natura sa petrografică.
  • litosol - sol bogat în fragmente de roci dure.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


M[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


N[modificare | modificare sursă]

  • neoeruptiv - fază recentă (pliocen-cuaternară) a unei erupții vulcanice.
  • nivel de eroziune – suprafață aproape netedă sau larg vălurată, realizată prin eroziunea îndelungată a factorilor externi (sinonim: suprafață de eroziune).


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


O[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


P[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


R[modificare | modificare sursă]

  • renzină - grup de soluri formate pe substrat calcaros într-un climat umed sau semiuscat cu o fertilitate naturală mijlocie sau bună.
  • resurgență - locul sau cavitatea naturală unde apare apa insurgențelor.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


S[modificare | modificare sursă]

  • sinclinal - cută având concavitatea îndreptată în sus, în axa căreia apare statul cel mai nou.
  • sorb - loc de pierdere în pământ a unui curs de apă situate sub oglinda acestuia și în care scurgerea apei se face sub presiune (vezi și ponor).
  • spodsoluri - clasă de soluri montane cu orizont intermediar, bogat în fier și aluminiu (adesea și în materie organică) migrate din orizontul superior; cuprinde tipurile: sol brun podzolic (sol premergător podzolului); podzolic (care duce la formarea podzolului) și podzolul.
  • subsidență - scufundarea treptată a unui bazin de sedimentare, însoțită de acumulări importante de sedimente.
  • suprafață de eroziune - vezi nivel de eroziune.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


Ș[modificare | modificare sursă]

  • șariaj (pânză de) - structură geologică în care pachete de roci mai vechi sunt înpinse peste roci mai noi (pe distanțe de zeci de kilometri) în mișcările tectonice.
  • șist cristalin - rocă având textura șistoasă formată prin recristalizare, în condițiile metamorfismului regional.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


T[modificare | modificare sursă]

- depozit organic din resturi vegetale incomplet descompuse;
- cărbune inferior de culoare cafenie-închisă sau neagră, format prin descompunerea lentă a plantelor din mlaștini și întrebuințat drept combustibil și ca îngrășământ.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


U[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


V[modificare | modificare sursă]

  • vale epigenetică - valea unui râu săpată în regiuni cu formațiuni geologice constituite dintr-o alternantă de roci dure și moi, de vârste diferite.
  • vale glaciară - vale largă cu profil transversal în formă de “U”, formată prin eroziunea ghețarilor; în cadrul acesteia se disting: circul glaciar (fosta zonă de acumulare a zăpezii) în partea de sus și ulucul glaciar (locul unde s-a scurs ghețarul, iar în lungul văii glaciare se remarcă trepte și praguri.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


Z[modificare | modificare sursă]

     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


Vezi și[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Acest articol conține text din Dicționarul enciclopedic român (1962-1966), aflat acum în domeniul public.