Glosar de geologie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Prezentul glosar de geologie conține termeni din domeniul structurii Pământului, mineralogie, cristalografie, petrografie, stratigrafie și fizica pământului


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


A[modificare | modificare sursă]

  • abisal - domeniu, proces, produs care privește adâncimile mari ale scoarței terestre (sinonim: plutonic).
  • ablațiune - transportare prin acțiunea vânturilor, a apelor sau a ghețarilor, a materialului rezultat în urma dezagregării solului sau a rocilor.
  • abraziune - proces de eroziune a țărmurilor din cauza valurilor.
  • absarokit - varietate de bazalt în care coexistă sanidina, labradoritul și olivina.
  • activ, vulcan ~ - vulcan care emite, continuu sau periodic, material magmatic.
  • acvifer - depozit de roci permeabile, care înamagazinează mari cantități de apă și permite mișcarea acesteia.
  • acvifer liber - (sau acvifer freatic) acvifer aflat la adâncime mai mică și care se încarcă direct cu apa din precipitații sau din râuri sau lacuri.
  • acvifer captiv - acvifer aflat sub cel liber, fiind despărțit de acesta printr-un strat impermeabil sau semi-impermeabil.
  • adventiv, con ~ - con de lavă sau de tuf pe flancuri, pe traseul fisurilor radiare sau la baza conului principal; de obicei, mai mic decât acesta (sinonime: con parazit, con lateral).
  • adventiv, crater ~ - crater de dimensiuni mici, pe flancurile sau la baza conului (sinonime: crater parazit, crater lateral).
  • afanitică, structură ~ - structură holocristalina a rocilor magmatice, în care constituenții nu pot fi distinși cu ochiul liber.
  • afirică, structură ~ - termen utilizat pentru desemnarea structurii unei roci în care se disting două generații ale aceluiași mineral, dar fără fenocristale.
  • afloriment - intersecția unei formatiuni geologice cu suprafața terenului, în care se poate observa alcătuirea geologică.
  • agent endogen - forță care acționează din interiorul Pământului asupra scoarței, creând mișcări orogenetice, epirogenetice etc. și care constituie un element activ de modelare a reliefului (vezi și agent geomorfic).
  • agent geomorfic - forțe tectonice, fizice, chimice, mecanice sau biotice care acționeaza asupra scoarței terestre, modificându-i suprafața și creând noi forme de relief (vezi și agent endogen).
  • aglomerat - rocă piroclastică alcătuită din particule mari, de stratificație grosieră, proiectate la distanțe variabile în jurul centrului de erupție.
  • agpaită - rocă sienitică alcalină, în care predomină sodiul și potasiul.
  • alaskită - varietate hololeucocrată de granit alcalin constituita din ortoză, microclin și cuarț.
  • altiplanație - vezi crioplanație.
  • alunecare de teren - deplasarea unei mase de roci pe o suprafață înclinată, care este umectată puternic și plastică, alcătuită de regulă din argile și marne.
  • amfiboli - grup de minerale, componente principale ale rocilor magnetice, constituite din metasilicați.
  • analiză granulometrică - determinarea, prin măsurători, a tipurilor (mărimilor) de granule ce compun aluviunile și a procentului acestora după dimensiuni.
  • andezit - rocă magmatică efuzivă de culoare cafenie-cenușie până la neagră; în România este cea mai răspândită rocă din lanțul neoeruptiv Căliman-Gurghiu-Harghita.
  • anomalie geochimică - deviație a conținutului în elemente chimice al unei porțiuni de teren față de fondul general al regiunii sau al scoarței terestre.
  • anomalie geofizică - deviație a caracteristicilor geofizice, evidențiată prin măsurători pe o anumită suprafață, în raport cu fondul general al regiunii sau scoarței Pământului.
  • anomalie magnetică - deviație a câmpului magnetic al Pământului de la valorile normale.
  • anticlinal - cută cu convexitatea în sus.
  • antropic - fenomen datorat acțiunii omului asupra mediului înconjurător.
  • apă de suprafață - apa care curge sau care stagnează la suprafața solului.
  • apă fosilă - apa inclusă în rocile sedimentare în momentul depunerii sedimentelor, precum si ulterior, in timpul consolidării acestui tip de roci.
  • apă freatică - apa care formează prima pânză permanentă de apă subterană și care se poate găsi la adâncimi diferite.
  • apă interstițială - apa care este reținută în spațiile situate între particulele solide.
  • apă juvenilă - apa formată în strate permeabile, prin condensarea subterană a vaporilor proveniți din magmă.
  • apă minerală - apă care are o concentrație de substanțe minerale mai mare decât apa obișnuită.
  • apă salmastră - apă marină, având conținutul de săruri intermediar între apă dulce și apă sărată.
  • apă termală - apă subterană, cu o temperatură mai ridicată decât media celei mai calde luni a anului.
  • astenosferă - zonă în interiorul mantiei terestre, aflată între 100-250 km și care permite mișcări lente ale plăcilor litosferei.
  • aureolă mofetică - suprafața din jurul unui masiv de roci vulcanice unde au loc manifestări postvulcanice, de regulă activități mofetice și de mineralizare a apelor subterane.
  • aven - peșteră verticală, puț natural, format prin prăbușiri sau datorită circulației pe vertical a apei în masivele calcaroase.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


B[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


C[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


D[modificare | modificare sursă]

- deplasare în plan orizontal de-a lungul unei spărturi a stratelor geologice;
- fractură în scoarța terestră de-a lungul căreia se decroșeaza stratele.
- totalitatea deformărilor și dislocărilor pe care le suferă straturile din scoarța terestră sub acțiunea mișcărilor tectonice.
- teorie care atribuie geneza unor fenomene de eroziune și a formelor rezultate unor deformări lente ale scoarței terestre.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


E[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


F[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


G[modificare | modificare sursă]

- sferă pe a cărei față interioară este reprezentată în relief scoarța terestră în scopul studierii acesteia;
- hartă în relief realizată la o scară foarte mare.
  • gisment:
- dispoziția stratelor minerale în scoarța Pământului.
- strat de minerale.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


H[modificare | modificare sursă]

  • hartă geologică - hartă pe care este reprezentată răspândirea diferitelor formații geologice.
  • horn - vezi coș.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


I[modificare | modificare sursă]

  • intruziune - masă magmatică care a pătruns în partea superioară a scoarței terestre, s-a răcit și s-a consolidat.
  • izoanabază - linie care unește punctele în care scoarța terestră are aceeași viteză de înălțare.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


J[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


K[modificare | modificare sursă]

  • klippă - bloc de rocă de mari dimensiuni, izolat, deosebit de rocile din jur; rezultă prin desprinderea din fruntea unei pânze si alunecarea în bazinul de sedimentare din față.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


L[modificare | modificare sursă]

- referitor la piatră, pietros;
- despre un constituent alogen al unei roci sedimentare, reprezentat printr-un fragment de rocă preexistentă, indiferent de natura sa petrografică.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


M[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


N[modificare | modificare sursă]

  • neoeruptiv - fază recentă (pliocen-cuaternară) a unei erupții vulcanice.
  • nivel - subdiviziune a etajelor și a subetajelor geologice.
  • nivel de eroziune – suprafață aproape netedă sau larg vălurată, realizată prin eroziunea îndelungată a factorilor externi (sinonim: suprafață de eroziune).


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


O[modificare | modificare sursă]

  • ofiolit - grupă de roci bazice și ultrabazice, formate în zonele mobile de geosinclinal.
  • oligotrof - se referă la soluri sau roci sărace în substanțe de nutritive pentru plante.
  • orizont - subdiviziunea stratigrafică cea mai mică în cuprinsul unui etaj geologic.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


P[modificare | modificare sursă]

- totalitatea proceselor geologice legate de mișcarea topiturilor magmatice la mari adâncimi în scoarța terestră;
- concepție geologică ce consideră că formarea rocilor s-ar datora numai topiturilor magmatice.
  • profil geologic - reprezentare grafică a structurii geologice a unei porțiuni din scoarța terestră.
  • pomostire - (regionalism) depunere de aluviuni a unei ape curgătoare.
  • ponor - loc de pierdere a unui curs de apă prin crăpături impenetrabile pentru om și în care scurgerea apei nu se face sub presiune; este situate de obicei la piciorul unui perete de calcar (vezi și sorb).
  • prag glaciar - ruptură de pantă între două trepte ale unei văi glaciare.
  • profil - conturul pe care îl prezintă suprafața terenului când este tăiat printr-un plan vertical (imaginar).
  • prundărie - teren cu mult nisip și pietriș, adus de ape curgătoare.
  • pseudocarst - proces și formă de relief asemănătoare celor carstice.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


R[modificare | modificare sursă]

  • regiune seismică - regiune în care cutremurele de pământ sunt frecvente și puternice.
  • renzină - grup de soluri formate pe substrat calcaros într-un climat umed sau semiuscat cu o fertilitate naturală mijlocie sau bună.
  • resurgență - locul sau cavitatea naturală unde apare apa insurgențelor.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


S[modificare | modificare sursă]

  • scoarța terestră - învelișul solid exterior al Pământului, având o grosime variabilă (10km sub oceane-120km sub placa continentală), fiind cuprinsă de la exteriorul Globului Pământesc până la discontinuitatea lui Mohorovičić (vezi și litosferă).
  • scut - porțiune întinsă dintr-o platformă unde ies la suprafață rocile fundamentului cutat.
  • sinclinal - cută având concavitatea îndreptată în sus, în axa căreia apare statul cel mai nou.
  • sorb - loc de pierdere în pământ a unui curs de apă situate sub oglinda acestuia și în care scurgerea apei se face sub presiune (vezi și ponor).
  • spodsoluri - clasă de soluri montane cu orizont intermediar, bogat în fier și aluminiu (adesea și în materie organică) migrate din orizontul superior; cuprinde tipurile: sol brun podzolic (sol premergător podzolului); podzolic (care duce la formarea podzolului) și podzolul.
  • stație seismică - complex de aparatură pentru înregistrarea undelor seismice.
  • subetaj - succesiune de strate corespunzând unei subdiviziuni a unui etaj geologic.
  • subsidență - scufundarea treptată a unui bazin de sedimentare, însoțită de acumulări importante de sedimente.
  • suprafață de eroziune - vezi nivel de eroziune.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


Ș[modificare | modificare sursă]

  • șariaj (pânză de) - structură geologică în care pachete de roci mai vechi sunt împinse peste roci mai noi (pe distanțe de zeci de kilometri) în mișcările tectonice.
  • șist cristalin - rocă având textura șistoasă formată prin recristalizare, în condițiile metamorfismului regional.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


T[modificare | modificare sursă]

- depozit organic din resturi vegetale incomplet descompuse;
- cărbune inferior de culoare cafenie-închisă sau neagră, format prin descompunerea lentă a plantelor din mlaștini și întrebuințat drept combustibil și ca îngrășământ.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


U[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


V[modificare | modificare sursă]

  • vale epigenetică - valea unui râu săpată în regiuni cu formațiuni geologice constituite dintr-o alternantă de roci dure și moi, de vârste diferite.
  • vale glaciară - vale largă cu profil transversal în formă de “U”, formată prin eroziunea ghețarilor; în cadrul acesteia se disting: circul glaciar (fosta zonă de acumulare a zăpezii) în partea de sus și ulucul glaciar (locul unde s-a scurs ghețarul, iar în lungul văii glaciare se remarcă trepte și praguri.
  • vârstă - cea mai mică subdiviziune a timpului geologic, în decursul căreia s-a format un complex de straturi grupate într-un etaj geologic.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


Z[modificare | modificare sursă]

     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


Vezi și[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Acest articol conține text din Dicționarul enciclopedic român (1962-1966), aflat acum în domeniul public.