Glosar de geologie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Prezentul glosar de geologie conține termeni din domeniul structurii Pământului, mineralogie, cristalografie, petrografie, stratigrafie și fizica pământului


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


A[modificare | modificare sursă]

  • abis:
- zonă de mare adâncime a fundului oceanic (sub formă de câmpii abisale, gropi abisale);
- deschizătură adâncă într-un versant muntos (calcaros) căreia nu i se vede fundul.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


B[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


C[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


D[modificare | modificare sursă]

- deplasare în plan orizontal de-a lungul unei spărturi a stratelor geologice;
- fractură în scoarța terestră de-a lungul căreia se decroșeaza stratele.
  • deflație - proces de răspândire a materialului detritic fin rezultat în urma eroziunii prin intermediul vântului.
  • deluviu - material sedimentar provenit din alterarea și degradarea rocilor, aflat în curs de scurgere sub influența apelor de șiroire pe pantele unor versanți.
  • denudație - proces de nivelare a scoarței terestre, sub acțiunea agenților geografici externi, prin dezagregarea, alterarea și erodarea rocilor, îndepărtarea materialelor rezultate și acumularea lor ulterioară în regiuni mai joase.
  • depozit - acumularea de materiale provenite din dezagregarea și alterarea rocilor și care sunt depuse pe suprafața continentelor sau a mărilor.
  • depozit continental - acumulare de materiale provenite din dezagregarea și alterarea rocilor sau din acțiunea organismelor și care sunt depuse pe suprafața continentelor; sunt de mai multe tipuri: lacustre, fluviatile, glaciare, eoliene etc.
  • depozit de luncă - aluviune depusă în luncă de către un râu, la revărsarea în timpul viiturilor.
  • depozit deluvial - acumulare de materiale rezultate din dezagregarea și alterarea rocilor, transportate sub acțiunea apei de șiroire și a gravitației și depuse pe versanții culmilor sau la baza pantelor.
  • depozit eluvial - acumulare de materiale rezultate din dezagregarea și alterarea rocilor și rămase pe locul de formare.
  • depozit fluviatil - acumulare de materiale provenite din dezagregarea și alterarea rocilor și depuse prin acțiunea apelor curgătoare.
  • depozit lacustru - acumulare de materiale aduse de apele curgătoare și depuse în lacuri.
  • depozit marin - acumulare de materiale provenite din fragmente de roci, din resturi de organisme și din substanțe dizolvate în apa mării și depuse pe fundul bazinelor marine.
  • depozit sedimentar - acumulare de materiale provenite din dezagregarea și alterarea rocilor sau din acțiunea organismelor și care se depun pe fundul unui bazin acvatic sau pe suprafața uscatului.
  • depresiune de descoperire vulcanică - depresiune sculptată în roci de origine vulcanică de către agenții externi.
  • depresiune de eroziune - depresiune care a luat naștere prin acțiunea agenților externi, într-o regiune alcătuită din roci friabile, înconjurată de regiuni înalte cu roci mai dure.
  • depresiune de eroziune diferențială - depresiune care s-a format printr-un proces de modelare de către agenții externi în roci cu proprietăți diferite.
  • depresiune de eroziune glaciară - depresiune care s-a format prin eroziunea efectuată de ghețarii montani.
  • depresiune tectonică - depresiune care s-a format datorită unor prăbușiri ale scoarței terestre.
  • depresiune tectono-vulcanică - depresiune care a luat naștere prin coborârea unei părți din scoarța terestră, ca urmare a evacuării unei mari cantități de lavă din interior.
  • detritus - material rezultat din fărâmițarea rocilor prin acțiunea agenților externi.
  • dezagregare - proces fizic de distrugere a rocilor prin fragmentarea acestora în particule de diverse dimensiuni sub acțiunea variațiilor mari de temperatură, a înghețului și dezghețului, a acțiunii plantelor etc.
  • diaclază - fisură în roci, formată prin presiune sau răcire, în care compartimentele de-o parte și de cealaltă a planului de ruptură nu s-au deplasat unul față de altul.
  • diapirism - proces de migrațiune lentă a unor roci din zonele profunde spre suprafață sub acțiunea presiunii din scoarța terestră.
  • diastrofism:
- totalitatea deformărilor și dislocărilor pe care le suferă straturile din scoarța terestră sub acțiunea mișcărilor tectonice.
- teorie care atribuie geneza unor fenomene de eroziune și a formelor rezultate unor deformări lente ale scoarței terestre.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


E[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


F[modificare | modificare sursă]

  • facies - aspect caracteristic al unui strat din scoarța terestră.
  • falie - ruptură în scoarța terestră aparută ca urmare a mișcărilor tectonice verticale (sinonim: fractură).
  • fază orogenică (sau de cutare) - etapă de intensitate maximă a mișcărilor tectonice, care se pune în evidență prin discordanțe unghiulare între straturi și se grupează în cicluri orogenice.
  • făgaș:
- urmă adâncă (și îngustă) săpată în pământ de șuvoaiele apelor de ploaie sau lăsată de roțile unui vehicul;
- scobitură săpată pe întreaga lungime a frontului minier de abataj, pentru a ușura desprinderea ulterioară a rocii; vezi și ogaș.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


G[modificare | modificare sursă]

- sferă pe a cărei față interioară este reprezentată în relief scoarța terestră în scopul studierii acesteia;
- hartă în relief realizată la o scară foarte mare.
- dispoziția stratelor minerale în scoarța Pământului.
- strat de minerale.
- ridicătură de teren de formă alungită, care rezultă din depunerile aluvionare ale unei ape curgătoare sau ale mării;
- acumulare de grohotișuri fixate prin vegetație.
  • grohotiș - acumulare de pietrișuri de dimensiuni variabile, provenind din dezagregarea mecanică a unor abrupturi stâncoase; grohotișurile se depun la baza acestor abrupturi sub forma unor conuri sau pânze, mobile sau semifixe (exemplu: Marele grohotiș de la Piatra Craiului).


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


H[modificare | modificare sursă]

  • haldă - formă de relief pozitivă datorată activității umane; este rezultată din depozitarea materialului steril provenit de la lucrările miniere sau din unele activități de prelucrare industrială.
  • hartă geologică - hartă pe care este reprezentată răspândirea diferitelor formații geologice.
  • hidrofan - substanță minerală ușoară și poroasă, constituind o varietate de opal.
  • hidrogeneză - proces de îmbibare cu apă a rocii-mamă.
  • hidrogeologie - disciplină care se ocupă cu studiul distribuției și genezei apelor subterane.
  • hidroizohipsă - linie care unește punctele de pe un teritoriu având aceeași înălțime a nivelului apei freatice.
  • hidrolacolit - formă de relief pozitivă cu aspect circular din zonele subpolare, avînd în substrat o lentilă de gheață acoperită cu un material mineral.
  • hidrolit - hidrură de calciu.
  • hidrologie - disciplină care studiază proprietățile fizice, chimice și mecanice ale apelor de la suprafața scoarței terestre.
  • hidromorf - ale cărui caractere se datoresc prezenței temporare sau permanente a apei.
  • hoagă - urmă adâncă formată de avalanșele de zăpadă pe un versant împădurit; vezi și: ravenă, culoar de avalanșă.
  • horn - vezi coș.
  • horst - compartiment ridicat al scoarței terestre, delimitat de compartimentele mai coborâte prin felii.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


I[modificare | modificare sursă]

  • iceberg - vezi aisberg.
  • interfluviu - porțiune de teren cuprinsă între două văi, care, după forma de relief pe care se dezvoltă, se numesc pod, câmp, culme, creastă etc.
  • intruziune:
- pătrundere a magmei in crăpăturile scoarței terestre;
- masă magmatică ce a pătruns în partea superioară a scoarței terestre, s-a răcit și s-a consolidat;
- pătrundere a apei marine în apele dulci din vecinătatea litoralului sau din râurile afluente.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


J[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


K[modificare | modificare sursă]

  • klippă - bloc de rocă de mari dimensiuni, izolat, deosebit de rocile din jur; rezultă prin desprinderea din fruntea unei pânze si alunecarea în bazinul de sedimentare din față.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


L[modificare | modificare sursă]

- referitor la piatră, pietros;
- despre un constituent alogen al unei roci sedimentare, reprezentat printr-un fragment de rocă preexistentă, indiferent de natura sa petrografică.
  • litologie:
- ramură a geologiei care se ocupă cu studiul rocilor sedimentare;
- natura și compoziția rocilor care alcătuiesc o regiune;
- compoziție mineralogică și petrografică a rocilor sedimentare.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


M[modificare | modificare sursă]

- loc mlăștinos; mocirlă, baltă;
- mici movile formate pe depozite dendritice, ca rezultat al înghețului și dezghețului.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


N[modificare | modificare sursă]

  • neck - stâlp de lavă solidificată care umple canalul de ascensiune a magmei într-un vulcan și care prin eroziune rămâne în relief, având aspectul unui trunchi de con.
  • neoeruptiv - fază recentă (pliocen-cuaternară) a unei erupții vulcanice.
  • nisip:
- rocă sedimentară necoezivă, provenită din sfărâmarea unor minerale, roci și organisme și care se prezintă sub forma unor acumulări de granule fine;
- teren, întindere alcătuită din asemenea rocă și de obicei, lipsită de vegetație.
  • nivație - acțiunea de modelare a reliefului făcută de înghețurile și dezghețurile succesive în zonele înalte ale munților, ceea ce conduce la accentuarea depresiunilor.
  • nivel - subdiviziune a etajelor și a subetajelor geologice.
  • nivel de eroziune – suprafață aproape netedă sau larg vălurată, realizată prin eroziunea îndelungată a factorilor externi (sinonim: suprafață de eroziune).


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


O[modificare | modificare sursă]

  • ofiolit - grupă de roci bazice și ultrabazice, formate în zonele mobile de geosinclinal.
  • ogaș - formă de relief negativă, alungită, neramificată, sculptată de către apele de șiroire; este o formă incipientă de eroziune care poate evolua dând naștere unui torent; vezi și făgaș.
  • oglindă de falie (sau de fricțiune, de alunecare) - suprafata lustruită în roci, care ia naștere prin frecarea acestora sub acțiunea mișcărilor tectonice.
  • oligotrof - se referă la soluri sau roci sărace în substanțe de nutritive pentru plante.
  • orizont - subdiviziunea stratigrafică cea mai mică în cuprinsul unui etaj geologic.
  • orizonturi conglomeratice - nisipuri cimentate, dispuse sub forma unor fâșii.
  • orizonturi grezoase - pietrișuri și bolovănișuri cimentate, dispuse sub forma unor fâșii.
  • orografie - ansamblul formelor de relief care caracterizează o anumita zonă sau arie geografică.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


P[modificare | modificare sursă]

- totalitatea proceselor geologice legate de mișcarea topiturilor magmatice la mari adâncimi în scoarța terestră;
- concepție geologică ce consideră că formarea rocilor s-ar datora numai topiturilor magmatice.
  • podiș - suprafață aproape plană, situată la mare altitudine; se mai numește platformă de eroziune.
  • profil - conturul pe care îl prezintă terenul când este tăiat printr-un plan vertical (imaginar).
  • profil geologic - reprezentare grafică a structurii geologice a unei porțiuni din scoarța terestră.
  • pomostire - (regionalism) depunere de aluviuni a unei ape curgătoare.
  • ponor - loc de pierdere a unui curs de apă prin crăpături impenetrabile pentru om și în care scurgerea apei nu se face sub presiune; este situate de obicei la piciorul unui perete de calcar (vezi și sorb).
  • prag glaciar - ruptură de pantă între două trepte ale unei văi glaciare.
  • prundărie - teren cu mult nisip și pietriș, adus de ape curgătoare.
  • pseudocarst - proces și formă de relief asemănătoare celor carstice.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


R[modificare | modificare sursă]

  • ravenă - vale de eroziune săpată de un torent.
  • regiune seismică - regiune în care cutremurele de pământ sunt frecvente și puternice.
  • relief structural - ansamblul unor forme de relief, dezvoltate în concordanță cu structura geologică a zonei geografice respective.
  • renzină - grup de soluri formate pe substrat calcaros într-un climat umed sau semiuscat cu o fertilitate naturală mijlocie sau bună.
  • resurgență - locul sau cavitatea naturală unde apare apa insurgențelor.
  • rezervă - cantitate de substanțe minerale utile pe care le conține un zăcământ.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


S[modificare | modificare sursă]

- cale adâncă și îngustă (datorată eroziunii apelor de munte); albie naturală, de scurgere a apelor de ploaie;
- urmă lăsată de șuvoaiele de apă ce vin de la munte, în urma ploilor.
  • scut - porțiune întinsă dintr-o platformă unde ies la suprafață rocile fundamentului cutat; vezi și cratogen.
  • silice - forma naturală a dioxidului de siliciu și care intră în compoziția a diverse roci.
  • silex - rocă silicioasă dură, de culoare cenușie, gălbuie sau brună; vezi și cremene.
  • sinclinal - cută a stratelor din scoarța Pământului care prezintă aspectul unei albii cu concavitatea îndreptată în sus; vezi și anticlinal.
  • singenetic - (despre mineralele din rocile sedimentare) care s-a format concomitent cu sedimentele.
  • sohodol - vale lipsită de apă întâlnită, în general, în zonele calcaroase.
  • solidificare, fază de ~ - vezi pedogeneză, fază de ~.
  • sorb - loc de pierdere în pământ a unui curs de apă situate sub oglinda acestuia și în care scurgerea apei se face sub presiune (vezi și ponor).
  • spodsoluri - clasă de soluri montane cu orizont intermediar, bogat în fier și aluminiu (adesea și în materie organică) migrate din orizontul superior; cuprinde tipurile: sol brun podzolic (sol premergător podzolului); podzolic (care duce la formarea podzolului) și podzolul.
  • stație seismică - complex de aparatură pentru înregistrarea undelor seismice.
  • subetaj - succesiune de strate corespunzând unei subdiviziuni a unui etaj geologic.
  • subsidență - scufundarea treptată a unui bazin de sedimentare, însoțită de acumulări importante de sedimente.
  • suprafață de eroziune - vezi nivel de eroziune.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


Ș[modificare | modificare sursă]

  • șariaj (pânză de) - structură geologică în care pachete de roci mai vechi sunt împinse peste roci mai noi (pe distanțe de zeci de kilometri) în mișcările tectonice.
  • șisturi - roci metamorfice alcătuite din diverși silicați și care se infățișează, în general, ca niște imense foi de lame.
  • șisturi bituminoase - minerale utile constituite din substanță organică și minerală.
  • șisturi cristaline - rocă având textura șistoasă formată prin recristalizare, în condițiile metamorfismului regional.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


T[modificare | modificare sursă]

- depozit organic din resturi vegetale incomplet descompuse;
- cărbune inferior de culoare cafenie-închisă sau neagră, format prin descompunerea lentă a plantelor din mlaștini și întrebuințat drept combustibil și ca îngrășământ.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


U[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


V[modificare | modificare sursă]

  • vale epigenetică - valea unui râu săpată în regiuni cu formațiuni geologice constituite dintr-o alternantă de roci dure și moi, de vârste diferite.
  • vale glaciară - vale largă cu profil transversal în formă de “U”, formată prin eroziunea ghețarilor; în cadrul acesteia se disting: circul glaciar (fosta zonă de acumulare a zăpezii) în partea de sus și ulucul glaciar (locul unde s-a scurs ghețarul, iar în lungul văii glaciare se remarcă trepte și praguri.
  • vale oarbă - vale carstică închisă la capătul inferior, unde se află, de obicei, un sorb.
  • vârstă - cea mai mică subdiviziune a timpului geologic, în decursul căreia s-a format un complex de straturi grupate într-un etaj geologic.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


Z[modificare | modificare sursă]


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 


Vezi și[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Acest articol conține text din Dicționarul enciclopedic român (1962-1966), aflat acum în domeniul public.