Boracit

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Boracit
Boracit mineralogisches museum bonn.jpg
Date generale
Formula chimică Mg3B7O13Cl
Clasa mineralului borat
Sistem de cristalizare cubic
Clasa cristalului ?
Culoare verde, gri, alb, galben
Duritate 7-7,5
Masa specifică 2,17
Luciu sticlos spre mătăsos
Transparență ?
Spărtura neregulată
Clivaj perfect
Habitus acicular, prismatic, fibros
Suprafața cristalului ?
Cristale gemene ?
Punct de topire ?
Conductibilitatea calorică ?
Propriețăți optice
Indice de refrație nα = 1.658 - 1.662, nβ = 1.662 - 1.667 and nγ = 1.668 - 1.673
Birefrigență ?
Deviația optică ?
Unghiul de dispersie ?
Alte caracteristici
Reactivitatea chimică ?
Minerale asemănătoare hidromagnezit
Radioactivitate 0
Magnetism 0
Caracterstici deosebite ?
Observații fără

Boracitul este un mineral (borat de magneziu) cu formula chimică Mg3B7O13Cl. Se găsește în mai multe culori (verde, gri, galben sau alb). Cristalele sale sunt ortorombice-piramidale, dar poate poate avea și cristale cubice sau octaedrice.

Caracteristici[modificare | modificare sursă]

Boracitul are o duritate pe scara Mohs de 7 spre 7,5 și o greutate specifică de 2,9. Valorile indicilor de refracție sunt nα = 1.658 - 1.662, nβ = 1.662 - 1.667 and nγ = 1.668 - 1.673. Nu prezintă și clivaj și este solubil în apă.

Origini[modificare | modificare sursă]

Boracitul este adesea găsit în evaporite, asociat cu minerale ca gipsul, anhidritul, halitul, silvina, carnalitul, distenul și hilgarditul.

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Numele boracitului derivă de la conținutul său foarte ridicat de bor (19 spre 20% bor)

Istorie[modificare | modificare sursă]

Boracitul a fost descoperit în anul 1789, în localitatea sa tipică, Kalkberg hill, Lüneburg, Lower Saxonia, Germania.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]