Boracit

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Boracit
Boracit mineralogisches museum bonn.jpg
Date generale
Formula chimică Mg3B7O13Cl
Clasa mineralului borat
Sistem de cristalizare cubic
Clasa cristalului ?
Culoare verde, gri, alb, galben
Duritate 7-7,5
Masa specifică 2,17
Luciu sticlos spre mătăsos
Transparență ?
Spărtura neregulată
Clivaj perfect
Habitus acicular, prismatic, fibros
Suprafața cristalului ?
Cristale gemene ?
Punct de topire ?
Conductibilitatea calorică ?
Propriețăți optice
Indice de refrație nα = 1.658 - 1.662, nβ = 1.662 - 1.667 and nγ = 1.668 - 1.673
Birefrigență ?
Deviația optică ?
Unghiul de dispersie ?
Alte caracteristici
Reactivitatea chimică ?
Minerale asemănătoare hidromagnezit
Radioactivitate 0
Magnetism 0
Caracterstici deosebite ?
Observații fără

Boracitul este un mineral (borat de magneziu) cu formula chimică Mg3B7O13Cl. Se găsește în mai multe culori (verde, gri, galben sau alb). Cristalele sale sunt ortorombice-piramidale, dar poate poate avea și cristale cubice sau octaedrice.

Caracteristici[modificare | modificare sursă]

Boracitul are o duritate pe scara Mohs de 7 spre 7,5 și o greutate specifică de 2,9. Valorile indicilor de refracție sunt nα = 1.658 - 1.662, nβ = 1.662 - 1.667 and nγ = 1.668 - 1.673. Nu prezintă și clivaj și este solubil în apă.

Origini[modificare | modificare sursă]

Boracitul este adesea găsit în evaporite, asociat cu minerale ca gipsul, anhidritul, halitul, silvina, carnalitul, distenul și hilgarditul.

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Numele boracitului derivă de la conținutul său foarte ridicat de bor (19 spre 20% bor)

Istorie[modificare | modificare sursă]

Boracitul a fost descoperit în anul 1789, în localitatea sa tipică, Kalkberg hill, Lüneburg, Lower Saxonia, Germania.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]