Sari la conținut

Replică (seismologie)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Replica este un cutremur mai mic, care urmează unui cutremur mai mare, în aceeași zonă a cutremurului principal, cauzat pe măsură ce scoarța deplasată se adaptează la efectele cutremurului principal. Cutremurele mari pot avea sute până la mii de replici instrumental detectabile, care scad constant în mărime și frecvență în conformitate cu legile cunoscute. În unele cutremure, ruptura principală se întâmplă în doi sau mai mulți pași, ducând la șocuri principale multiple. Acestea sunt cunoscute sub denumirea de cutremure dublete și, în general, se pot distinge de replici, având magnitudini similare și forme de undă seismice aproape identice.

Seismologii utilizează instrumente precum modelul de secvență a replicilor de tip epidemice (ETAS - Epidemic-Type Aftershock Sequence) pentru a studia replicile în lanț și precursoarele cutremurelor.[1][2]

Legea lui Omori

[modificare | modificare sursă]

Frecvența replicilor se micșorează în general cu valoarea inversă a timpului, dupoă cutremurul principaL. Această relație empirică a fost enunțată de Fusakichi Omori în 1894 și este cunoscută sub numele de legea lui Omori[1].

  1. ^ Omori, F. On the aftershocks of earthquakes. În: Journal of the College of Science, Imperial University of Tokyo. 7, pp. 111-200, 1894.

[1][2].

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Helmstetter, Agnès; Sornette, Didier, „Predictability in the Epidemic-Type Aftershock Sequence model of interacting triggered seismicity: PREDICTABILITY OF TRIGGERED SEISMICITY”, Journal of Geophysical Research: Solid Earth (în engleză), 108 (B10), doi:10.1029/2003JB002485, accesat în  
  2. ^ „Testing of the foreshock hypothesis within an epidemic like description of seismicity”. academic.oup.com. Accesat în .