Dacit

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Dacit

Dacitul face parte din categoria rocilor magmatice. El are structură cristalină fină, de culoare cenușie albăstruie cu nuanțe până la brun. Dacitul este o rocă vulcanică care conține ca. 65% bioxid de siliciu. Roca se formează prin răcirea rapidă a magmei vâscoase care are o temperatură între 800 - 900  °C. Cantități mai importante de dacit s-au găsit la erupțiile vulcanilor Mount St. Helens (1980) și Pinatubo (1991).

Există și variante colorate de dacit, care au fost folosite cu secole în urmă ca obiecte de podoabă.

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Numele rocii provine de la numele provinciei romane Dacia, România de azi.

În România[modificare | modificare sursă]

În două dintre cele mai vechi și mai importante cariere de piatră din Bucovina, aflate pe teritoriul administrativ al comunei Poiana Stampei, se exploatează un dacit piroxenic cu mare rezistență care transformat în piatră spartă și cribluri s-a dovedit a fi un produs bine utilizat la balastarea căilor ferate, tratarea asfaltică a drumurilor modernizate, în general a drumurilor de tot felul iar în anrocamente se folosește la apărări de maluri, drumuri și căi ferate. A dat foarte bune rezultate în lucrările de modernizare a drumurilor naționale.[1]

Note[modificare | modificare sursă]