Dacit

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare


Dacit
{{{5}}}
:
{{{punct-2}}}: {{{descrie2}}}
{{{punct-3}}}: {{{descrie3}}}
{{{punct-4}}}: {{{descrie4}}}
{{{punct-5}}}: {{{descrie5}}}
{{{punct-6}}}: {{{descrie6}}}
{{{punct-7}}}: {{{descrie7}}}
{{{punct-8}}}: {{{descrie8}}}
{{{punct-9}}}: {{{descrie9}}}
{{{punct-11}}}: {{{descrie11}}}
{{{punct-12}}}: {{{descrie12}}}
{{{punct-13}}}: {{{descrie13}}}
{{{punct-14}}}: {{{descrie14}}}
{{{punct-15}}}: {{{descrie15}}}
{{{punct-16}}}: {{{descrie16}}}
{{{punct-17}}}: {{{descrie17}}}
{{{punct-18}}}: {{{descrie18}}}
{{{punct-19}}}: {{{descrie19}}}
{{{punct-21}}}: {{{descrie21}}}
{{{punct-22}}}: {{{descrie22}}}
{{{punct-23}}}: {{{descrie23}}}
{{{punct-24}}}: {{{descrie24}}}
:
vizualizare

Dacitul face parte din categoria rocilor magmatice. El are structură cristalină fină, de culoare cenușie albăstruie cu nuanțe până la brun. Dacitul este o rocă vulcanică care conține ca. 65% bioxid de siliciu. Roca se formează prin răcirea rapidă a magmei vâscoase care are o temperatură între 800 - 900  °C. Cantități mai importante de dacit s-au găsit la erupțiile vulcanilor Mount St. Helens (1980) și Pinatubo (1991).

Există și variante colorate de dacit, care au fost folosite cu secole în urmă ca obiecte de podoabă.

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Numele rocii provine de la numele provinciei romane Dacia, România de azi.