Hidroxid de aluminiu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Hidroxid de aluminiu
Hydroxid hlinitý.PNG
Nume IUPAC
Alte denumiri Diaspor, bayerit
Identificare
Număr CAS 21645-51-2
Cod ATC
Informații generale
Formulă chimică Al(OH)3 · x H2O
Aspect
Masă molară 78,00 g/mol
Proprietăți
Densitate 2,42 g/cm3
Starea de agregare solidă
Punct de topire 300°Celsius
Punct de fierbere
Solubilitate slabă (0,0015 g/l) în apă, insolubil în etanol
Solubilitate
Miros
Miros
Aciditate (pKa)
Bazicitate(pKb)
Structură cristalină
Anion
Cation
Duritate (Scara Mohs)
Presiunea vaporilor
Indice de refracție(nD)
Vâscozitate
Momentul dipol
Temperatură de aprindere
Date clinice
Statut legal
Categorie drog
Căi de administrare
Date farmacocinetice
Metabolism
Timp de înjumătățire biologic
Excreție
Pericol
Reglementări europene
Fraze R
Fraze S
Reglementări mondiale
NFPA 704

NFPA 704.svg

Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Hidroxidul de aluminiu are formula chimică Al(OH)3 · x H2O, cu o formă de prezentare variată, din punct de vedere chimic are un caracter amfoter (se poate comporta ca acid sau alcali).

Variante[modificare | modificare sursă]

Se cunosc trei variante de hidroxid de aluminiu Al(OH)3:

  • varianta monoclinică γ-Al(OH)3: mineralul cunoscut ca „gipsit”
  • varianta hexagonală, β-Al(OH)3:mineralul fiind numit „bayerit”
  • varianta ce cristalizează în sistemul triclinic, cu mineralul „nordstrandit”

Mai există forme de hidroxid de aluminiu sărace în apă ce cristalizează:

  • ortorombic cu 2 forme:α-AlO(OH) „diaspor” și γ-AlO(OH) numit „boemit”

Răspândire[modificare | modificare sursă]

Variantele mai răspândite în natură sunt gipsitul (hidrargilit) și bayeritul care sunt părți componente a bauxitei.

Sinteză[modificare | modificare sursă]

Prin dizolvarea hidroxidului de aluminiu în soluție apoasă de amoniac, se obține hidratul oxid de aluminiu, sub o formă voluminoasă amorfă, care într-un proces îndelungat se separă în bayerit și boemit, ca și în forma termostabilă de hidrargilit.

Dacă se adaugă bioxid de carbon și o soluție de aluminat de sodiu (NaAlO2), la temperatura de 80° C ia naștere forma cristalină de α-AlO(OH)3, care la scăderea temperaturi se transformă în bayerit.

Prin încălzirea hidragilitului la o temperatură de 300 °C se produce o dezhidratare, cu o transformare în boemit.

Diaspor se obține, din boemit care se află într-o soluție apoasă de NaOH sub presiune de (50 MPa) și la o temperatură de 380 °C

Dacă formele diferite de hidroxid de aluminiu se supraîncălzesc se obține prin dezhidratare oxidul de aluminiu Al2O3.

Proprietăți chimice[modificare | modificare sursă]

In reacția cu bazele hidroxidul de aluminiu se transformă în aluminat:

\mathrm{Al(OH)_3 + OH^- \longrightarrow [Al(OH)_4]^-}

In reacția cu acizi are un caracter care depinde soluția de aluminiu, viteza de reacție depinzând de varianta de hidroxid de aluminiu, astfel structurile amorfe sunt mult mai solubile ca formele cristaline.

Utilizare[modificare | modificare sursă]

Bayeritul și hidragilitul sunt produse intermediare în procesul de obținere a aluminiului. Hidroxidul de aluminiu, hidragilitul numit și „trihidrat de aluminiu” este mineralul cel mai folosit pe tot globul ca mijloc de combatere a incendiilor, prin absorbția căldurii și oxigenului.

In medicină hidroxidul de aluminiu este folosit în tratamentele de dializă ca fixatoare de fosfați. Utilizarea lui este limitată la un timp de 4 săptămâni, din cauza efectelor secundare toxice asupra creierului producând cazuri de demență, sau având un efect toxic asupra oaselor.

O altă utilizare în medicină, este folosirea lui ca adjuvant (potențator) al vaccinului. În Africa, hidroxid de aluminiu, este folosit în practica sexuală, prin introducere în vagin produce uscarea mucoasei vaginale, ceea ce produce creșterea efectulului libidoului la bărbat.