Beril

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Beril
BerylUSGOV.jpg
Date generale
Formula chimicăBe3Al2(SiO3)6.]
Clasa mineraluluiCiclosilicați din grupa silicaților
Sistem de cristalizarehexagonal
Clasa cristaluluihexagonal-prismatic
Culoarevariabilă; în stare pură, incolor; verde, albastru, roz, roșu, auriu, alb
Urmaalbă
Duritate7,5 - 8
Masa specifică2,6 – 2,9
Luciusticlos
Transparențătransparent până la translucid
Spărturaconcoidală, neregulată, sfărmicioasă
Clivajincomplet după {001}
Habitusprismatic, columnar, sub formă de plăci, granular, masiv
Propriețăți optice
Indice de refrațieα=Δ=0,004-0,007
Deviația opticăuniaxială (negativă)
Unghiul de dispersie2vz ~
Alte caracteristici
Reactivitatea chimicănu este atacat de acizi
Minerale asemănătoarecrisoberil, spinel, apatit, turmalină
Radioactivitateinexistentă
Magnetisminexistent

Berilul este un mineral din clasa ciclosilicaților, alumosilicat de beriliu, cu formula chimică Be3Al2(SiO3)6. Structura sa cristalină este de tip hexagonal. Poate forma cristale foarte mici, dar și cristale de dimensiuni enorme, care se termină brusc, cu fețe fin striate. Berilul pur este incolor, dar impuritățile conținute pot să-i confere un colorit verde, albastru, galben, roșu sau alb.

Multe dintre varietăți au fost considerate încă din preistorie ca pietre prețioase. Varietățile cu cristale masive constituie principalul minereu de beriliu.

Varietăți[modificare | modificare sursă]

În funcție de culoare (și deci de impuritățile conținute), se disting următoarele varietăți principale:

Răspândire[modificare | modificare sursă]

Berilul este întâlnit de obicei în pegmatite granitice, dar (de exemplu) în Munții Urali se găsește și în șisturi de mică și deseori este asociat cu minereuri de staniu sau wolfram.

Unele dintre cele mai cunoscute locații de exploatare a varietăților de beril sunt Minas Gerais și Pici în Brazilia, Chivor, Coscuez și Muzo în Columbia, Antsirabé în Madagascar, Spitzkopje în Namibia, Iveland în Norvegia, Habachtal în Austria, Gilgit în Pakistan, Malyshevo, Murzinka și Adun Chilon în Rusia, Keystone (Dakota de Sud) și Pala (California) în SUA. La Namivo, în Mozambic, au fost descoperite cristale cu o masă de până la 177 tone. În Carolina de Sud, SUA, a fost de asemenea găsit un cristal cu masa de aproximativ 18 tone.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Beril

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]