Tantal

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pentru alte sensuri, vedeți Tantal (dezambiguizare).
Tantal

Tantalul este elementul cu numărul 73 în Tabelul periodic al elementelor si se notează Ta. El este folosit la greutăți pentru cântare și filamente pentru tuburi vidate. Apare sub formă de compuși si la temperatura camerei este solid.

Utilizări[modificare | modificare sursă]

Tantalul este unul dintre puținele metale care nu este respins de corpul uman, motiv pentru care este folosit la confecționarea de plăcuțe, sârme, șuruburi și cuie utilizate în chirurgie.[1]

Fiind și un metal puternic antiacid, tantalul este folosit în industria chimică pentru construirea de schimbătoare de căldură, în special în industria acidului sulfuric, la realizarea de piese pentru pompe, centrifuge și ventile care lucrează în medii foarte corosive. Fiind rezistent la coroziune este întrebuințat la placarea altor metale și la confecționarea recipientelor pentru transportul acizilor.[1]

Tantalul este folosit ca înlocuitor pentru platină în fabricația unor instrumente sau ustensile de laborator, cum ar fi nacele și creuzete. Se întrebuințează și la confecționarea greutăților fracționare pentru balanțele analitice, penițelor pentru stilouri, resorturilor pentru ceasuri. Din tantal se mai confecționează duzele de la mașinile de filat mătase artificială, cu diametrul de ordinul sutimilor de milimetru.[1]

Aliajele de tantal[modificare | modificare sursă]

Tantalul și aliajele sale sunt folosite ca materiale destinate construcțiilor aerospațiale. Aliajele tantalului cu hafniu, niobiu, titan, vanadiu au proprietăți mecanice foarte bune la temperaturi înalte. Un exemplu este aliajul tantal-hafniu, care conține 20% Hf și care posedă, la 1200°C, o rezistență de rupere la tracțiune de 42 daN/mm². Pentru construcția rachetelor cosmice se utilizează aliajul cu marca T-222 care conține 87,5% tantal, 10% wolfram și 2,5% hafniu.[2]

Note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • D. Marian, Metale de înaltă puritate, Editura Tehnică, 1988

Legături externe[modificare | modificare sursă]