Statele Unite ale Americii

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Americani)
Salt la: Navigare, căutare
Statele Unite ale Americii
United States of America
Drapelul Statelor Unite ale Americii Stema Statelor Unite ale Americii
Drapelul Statelor Unite ale Americii Stemă
DevizăIn God We Trust (oficial)
E Pluribus Unum latină
Din multe, una
ImnThe Star-Spangled Banner
Amplasarea Statelor Unite ale Americii
Localizarea Statelor Unite ale Americii
Capitală Washington, DC
629 091)&language=ro 38°53′N 77°01′V / 38.883°N 77.017°V / 38.883; -77.017
Cel mai mare oraș New York
Limbi oficiale Nu este specificată la nivel federal.
Limbi recunoscute:
engleza
spaniola
hawaiana
Etnonim (masc.) american, (fem.) americancă, (pl.) americani
Sistem politic Republică federală prezidențială
 -  Președinte Barack Obama
 -  Vicepreședinte Joe Biden
Legislativ Congresul American
 -  Camera superioară Senat
 -  Camera inferioară Camera Reprezentanților
Stat independent
 -  Independența față de Regatul Unit 4 iulie 1776 
 -  Constituția americană 21 iunie 1788 
Suprafață
 -  Total 9 629 091 km² (locul 4)
 -  Apă (%) 2,23
Populație
 -  Estimare 2014 318 626 220 locuitori[1] (locul 3)
 -  Densitate 34,2 loc/km² (locul 180)
PIB (PPC) estimări 2014
 -  Total 17.528.780.100.000 $ 
 -  Pe cap de locuitor 54 980 $ (locul 6)
PIB (nominal) estimări 2014
 -  Total 71.528.780.110.000 $ (locul 1)
 -  Pe cap de locuitor 54 981 $ (locul 9)
Gini (2012) 36.9 (mediu
IDU (2013) 0.914 (foarte ridicat) (locul 5)
Monedă Dolarul american (USD)
Prefix telefonic +1
Domeniu Internet .gov .edu .mil .us .um
ISO 3166-2 US
Fus orar UTC (UTC-5 la -10)
 -  Ora de vară (ODV) UTC (UTC-4 la -10)

Statele Unite ale Americii sau pur și simplu Statele Unite sau abreviat S.U.A (în engleză United States of America respectiv United States) este numele unei republici constituționale federale, constând din 50 de state și un district federal (Districtul federal Columbia sau D.C.), situată aproape integral în America de Nord, între Canada și Mexic, respectiv Oceanul Atlantic (la est) și Oceanul Pacific (la vest). Statul Alaska este situat în extremitatea nord-vestică a continentului America de Nord, între Canada la est și strâmtoarea Behring la vest. Statul Hawaii este un arhipelag din Oceanul Pacific, situat la circa 3,200 km sud-vest față de sud-vestul statului California. Țara posedă de asemenea niște teritorii în Pacific, respectiv în Caraibe.

La o suprafață totală de peste 9,83 milioane km2 (sau circa 3.79 milioane mile pătrate), dintre care circa 85% reprezintă teritoriul Statelor Unite continentale (în engleză Contiguous United States sau adesea "The Lower 48"), suprafața Statelor Unite este de aproximativ 40 de ori mai mare decât suprafața României, fiind a treia din lume. Partea sa continentală măsoară peste 5.000 de kilometri de la Oceanul Atlantic (la est) până la Oceanul Pacific (la vest) și peste 2.000 de kilometri de la granița canadiană (la nord) până la cea mexicană (la sud).

Cu o populație de peste 312 milioane de persoane, conform recensământului din anul 2010, Statele Unite este nu numai a treia țară ca suprafață din lume, dar și a treia cea mai populată țară a lumii. Statele Unite este, în același timp, și una dintre țările lumii cele mai divers etnic și cultural din lume, întrucât oameni din toate țările lumii au emigrat cândva sau continuă să emigreze în Uniune.[2]

La o valoare de 15,2 trilioane de dolari a produsului intern brut (cunoscut și sub acronimul PIB), economia Statelor Unite este cea mai mare a lumii, contând pentru circa 22% din PIB nominal global și peste 19% din PIB nominal global considerând ajustările determinate de paritatea puterii de cumpărare).[3][4]

Istoria Statelor Unite ale Americii[modificare | modificare sursă]

Preistorie[modificare | modificare sursă]

Istoria Americii a început cu sosirea primilor imigranți din Asia peste strâmtoarea Bering, cu aproximativ 14.000 de ani în urmă, urmărind turme de animale pentru vânătoare, în America. Acești indieni americani au lăsat urme ale existenței lor prin petroglife și alte materiale arheologice. Este estimat că 2,9 milioane de oameni au locuit pe teritoriul care astăzi aparține Statelor Unite, înainte de diminuarea lor numerică ca urmare a epidemiilor cauzate de boli infecțioase, care au sosit în America prin intermediul călătorilor europeni (cu toate că există dubii despre numărul lor exact). Au existat și societăți avansate, de exemplu Anasazi din sud-vest, sau Indienii de Păduri (Woodland), care au construit centrul Cahokia, situat lângă St Louis, care a avut o populație de 40 în anul 1200 î.e.n.

Colonizarea europeană[modificare | modificare sursă]

Vizitatori străini au sosit și în trecut, dar doar după călătoriile lui Cristofor Columb, în secolele XV și XVI, au început națiunile europene să exploreze și să creeze locuințe permanente pe acest continent. Vezi Colonizare.

În secolele XVI și XVII, spaniolii au ocupat sud-vestul Statelor Unite și Florida. Prima colonie engleză care a avut succes a fost Jamestown în Virginia, în 1607. Pe parcursul următorilor decenii au apărut unele colonii olandeze, ca New Amsterdam (predecesorul orașului New York), pe teritoriul ocupat actualmente de New York și New Jersey. În 1637, suedezii au creat o colonie numită Christina (în Delaware), dar au trebuit să cedeze colonia, în 1655, Olandei.

Aceste evenimente au fost urmate de colonizarea intensivă a coastei de est de către Marea Britanie. Colonizatorii din Marea Britanie au fost lăsați în pace de către patria lor de origine până la Războiul de Șapte Ani, când Franța a cedat Canada și regiunea Marilor Lacuri Marii Britanii. Atunci metropola (Marea Britanie) a impus impozite asupra celor 13 colonii pentru a strânge fonduri pentru război. Mulți colonizatori nu au acceptat impozitele deoarece ei considerau că nu aveau o reprezentare adecvată în Parlament. Tensiunile între Marea Britanie și colonizatori au crescut și cele 13 colonii au început o revoluție contra controlului Marii Britanii.

Crearea națiunii[modificare | modificare sursă]

Primul preşedinte al Statelor Unite ale Americii, George Washington, a servit în funcție două mandate, între 1789 și 1797.

În 1776, cele 13 colonii și-au declarat independența față de Marea Britanie,izbucnind Revoluția Americană (1775 - 1783) care a creat Statele Unite.

Structura administrativă inițială a țării a fost o confederație, fondată în 1777 (în 1781 fiind ratificată baza sa) - Articles of Confederation. După dezbateri îndelungate, acest document a fost înlocuit de către Constituția Statelor Unite ale Americii, în 1789, care a creat un sistem politic mai centralizat.

Expansiunea[modificare | modificare sursă]

Achiziţii teritoriale după dată

Pe parcursul secolului al XIX-lea, națiunea s-a extins rapid, adăugând multe state noi. Destinul Manifest a fost o filosofie care a încurajat extinderea Statelor Unite înspre vest: deoarece populația statelor din est creștea și imigranți noi intrau în țară, mulți oameni continuu se mutau înspre vest.

Ca urmare a acestui proces, SUA a ocupat teritoriile amerindienilor. Aceste acțiuni continuă să aibă implicații politice astăzi, deoarece unele triburi cer aceste pământuri înapoi. În unele locuri, populațiile indigene au fost distruse sau grav reduse de boli infecțioase aduse de către europeni și astfel colonizatorii din SUA au acaparat ușor aceste teritorii goale. În alte situații, Indienii americani au fost mutați forțat de pe teritoriile lor tradiționale unii fiind duși în rezervații. Cu toate că unii declară că Statele Unite nu a fost o putere colonială până ce a acaparat teritorii străine în Războiul Spaniol-American, controlul exercitat asupra pământurilor în America de Nord de către SUA, esențial, a fost de o natură colonială.

Teritoriile unora din statele care intră în componența SUA au fost cumpărate de la vecini sau de la alte puteri coloniale: Louisiana a fost cumpărată de la Franța în 1803, Florida de la Spania în 1809, iar Alaska de la Rusia în 1867.

În această perioadă, țara a devenit o mare putere industrială și un centru pentru inovație și dezvoltare tehnologică.

Războiul Civil[modificare | modificare sursă]

Din perioada colonială, a existat un deficit de lucrători, un fapt care a încurajat sclavia. Până la mijlocul secolului 19, conflictele asupra drepturilor statelor și sclavajului negrilor au continuat să crească în intensitate și au început să domine politica internă a Statelor Unite.

Statele nordice au început să se opună sclaviei, însă statele sudice considerau că acest sistem era necesar pentru continuarea cu succes a agriculturii lor bazate pe bumbac și doreau să introducă sclavia și în teritoriile de vest. Unele legi federale au fost trecute prin Congres pentru a atenua conflictul (de exemplu, Compromisul Missouri și Compromisul din 1850).

Disputa a explodat într-o criză în 1861, când șapte state sudice au părăsit Statele Unite și au format Statele Confederate ale Americii, o acțiune care s-a terminat cu Războiul Civil American. Imediat după începutul războiului, încă patru state sudice au intrat în confederație.

În timpul războiului, Abraham Lincoln a proclamat eliberarea tuturor sclavilor în statele rebele în Proclamația de Emancipare, cu toate că emanciparea completă a sclavilor a avut loc doar în 1865, după sfârșitul confederației, cu adoptarea Amendamentului al 13-lea al Constituției SUA. Războiul civil a răspuns și la întrebarea despre dreptul statelor de a părăsi Uniunea, și e considerat un punct focal în istoria țării, când guvernul național a acaparat puteri noi și extinse.

Secolul XX[modificare | modificare sursă]

Secolul XX a fost uneori numit "Secolul American" din cauza influenței exercitate de către această țară asupra întregii lumi. Influența sa relativă a fost mare, în special datorită faptului că Europa, care, anterior, a fost cel mai important centru de influență, a suferit grav în ambele războaie mondiale

Statele Unite a luptat în Primul și Al Doilea Război Mondial de partea Aliaților. În perioada interbelică, cel mai important eveniment a fost Marea Depresiune (1929 - 1939), efectul căreia a fost intensificat de Dust bowl, o secetă gravă. Ca și restul lumii dezvoltate, SUA a ieșit din această criză economică în urma mobilizării pentru Al Doilea Război Mondial.

Războiul a adus pagube enorme majorității participanților la el, însă SUA a suferit relativ puțin din punct de vedere economic. În 1950, mai mult de jumătate din PIB-ul global aparținea SUA.

În Războiul Rece, SUA a fost un participant cheie în Războiul din Coreea și Războiul Vietnamez, și, pe lângă URSS, a fost considerată una din cele două superputeri. Această perioadă a coincis cu o mare expansiune economică. Odată cu încetarea existenței Uniunii Sovietice ca entitate juridică, SUA a devenit un centru mondial economic și militar cu o pondere sporită.

În deceniul 1990 - 2000, Statele Unite au luat parte în mai multe misiuni de acțiuni de poliție și de menținere a păcii, așa cum ar fi cele din Kosovo, Haiti, Somalia, Liberia, și Golful Persic.

Secolul XXI[modificare | modificare sursă]

După atacurile teroriste din 11 septembrie 2001, executate asupra complexului World Trade Center și a Pentagon-ului de organizație teroristă, Al-Qaida, condusă de Osama bin Laden, Statele Unite ale Americii, cu ajutorul altor națiuni, au declarat război contra terorismului, care a inclus acțiuni militare în Afganistan și Irak.

Geografie[modificare | modificare sursă]

Harta fizică a Statelor Unite

Din punct de vedere geografic, țara se împarte în trei regiuni principale: Munții Stâncoși (Rocky Mountains) - la vest, zona de podiș și de munte a Appalacilor - la est, și câmpiile întinse de prerie (Great Plains) - în partea centrală. În secolul 19, preriile imense au devenit simbolul valorificării de noi teritorii și al vieții în libertate a coloniștilor. Caracteristice pentru America de Nord sunt și marea diversitate a climei și bogăția lumii vegetale.

Relief[modificare | modificare sursă]

Relieful Statelor Unite ale Americii este variat, format din munți înalți (ex. Munții Stâncoși, Munții Coastei, Munții Cascadelor, Munții Alaskăi, Munții Mauna Loa, Munții Mauna Kea, Munții Appalachi etc.) formați prin orogeneză alpină, podișuri (Colorado, Preriilor, Nevada etc.) și câmpii (Cp. Mississippi).

Hidrografie[modificare | modificare sursă]

Principala apă curgătoare de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii este Mississippi, cel mai mare fluviu, cu cei mai mulți afluenți.    In S.U.A. sunt fluvii si lacuri uriase. Reteaua fluviala se numara printre cele mai intinse de pe Glob, fiind alimentata atit de apa ploilor, cit si de cea a zapezilor si ghetarilor care acopera masivele inalte. Scurgerea riurilor este dirijata de relief, in citeva directii principale.

        Mississippi este un fluviu urias, care impreuna cu Missouri este de 2 ori si jumatate mai lung decit Dunarea avind marimea de 3950 km. Izvoraste la Vest de lacul Superior la 518 m altitudine strabate tot teritoriul S.U.A. de la Nord la Sud si se varsa in Golful Mexic printr-o delta mlastinoasa. Bazinul fluviului Mississippi cuprinde 55 de afluenti navigabili. Ca volum de apa ocupa locul al III-lea in lume.

Floră și faună[modificare | modificare sursă]

Păduri de foioase, păduri de conifere în zona de munte și în Alaska. Vegetație de stepă și vegetație mediteraneană în Florida și California, deșertică în Nevada, în pădurile tropicale și Hawai.

Climă[modificare | modificare sursă]

Clima este predominant temperată(ex. Temperat Oceanică pe țărmul Oceanului Atlantic, Temperat Continentală în centrul țării, subtropicală în Florida și California).În Alaska, climatul este rece subpolară, în Nevada temperată și în Hawai este tropicală umedă. Temperatura variază în iulie între 18 °C în Seattle și 28 °C în New Orleans, iar în ianuarie, între -10 °C la Minneapolis și 13 °C la Los Angeles. Cantitatea de precipitații variază de la peste 100 cm pe coasta de est și de Sud, la 50 cm în bazinul fluviului Mississippi și mai puțin de 25 cm în zonele muntoase din Vest. Precipitațiile sunt foarte abundente în apropierea coastei de Vest, în Washington și Oregon 80 cm în zonele joase și 100–150 cm în zonele muntoase.Coborând însă spre California, precipitațiile devin tot mai rare, ajungând la o cantitate medie de 25 cm în Los Angeles.

Demografie[modificare | modificare sursă]

Comitatele americane dupǎ prevalența etnică a strămoșilor populației

Statele Unite ale Americii este o țară diversificată rasial și etnic. Sunt recunoscute șase rase: rasa albă, rasa indiană din America, rasa nativă din Alaska, rasa asiatică, negrii sau afroamericani, hawaieni nativi și alte rase insulare din Pacific. Americanii sunt, clasificați ca de origine iberică sau latinoamericană și ne-iberici sau ne-latinoamericani, latinoamericanii și ibericii din SUA sunt o etnie diferită care constituie cel mai mare grup minoritar din această țară.

Americanii Albi (înclusiv ibericii și latinoamericanii americani albi) sunt o majoritate rasială, cu o cotă de 72,4% din populația SUA, în estimările oficiale din Programul de Estimare a Populației (PEP), sau 75% în Sondajele Comunitații Americane(ACS). Spaniolii și latinoamericanii din SUA (de orice rasă) reprezintă 16,3% din populație. Afroamericanii sunt cea mai mare minoritate rasială, reprezentând 12,4% din populație.

Americanii albi sunt majoritari în fiecare regiune, atingând cel mai înalt prag al populației în centrul, vestul și nordul Statelor Unite: 82% pe PEP, sau 80% pe ACS. 78% din această regiune central vestică sunt albi , cea mai mare rată de răspândire din toate regiunile. Cu toate acestea, 35% dintre americanii albi (dacă toți americanii de culoare albă sau non-hispanici/latini) trăiesc în Sud, mai mult ca în orice regiune. Sudul este, de asemenea, unde populatia de culoare este cel mai des intalnita sau afro-americanii sunt cel mai des întâlniti, cu o proprție de 55%. O pluralitate sau majoritate a fiecărui grup minoritar rămas resident în Vest: Regiunea este locul a 42% hispanici și latini americani, 46% americanii asiatici, 48% indienii americani și nativii din Alaska, 68% nativii hawaieni și alte rase insulare din Pacific, 37% sunt catalogați "Două sau mai multe rase" populație (Americani multirasiali), și 46% dintre oamenii din "altă rase".

Populația rurală a scăzut în ultimul secol de la 72% în 1910 la 16% în 2010[5].

Religie[modificare | modificare sursă]

Potrivit unui studiu realizat în 2014 de către Pew Research Center, 71% dintre americani sunt creștini (47% protestanți și 21% catolici), 23% nu au religie și 6% practică alte religii (iudaism - 1,9%, islam - 0,9% budism - 0,7%, hinduism - 0,7%, alte religii - 1,8%).[6].

Statistici

Limba oficială[modificare | modificare sursă]

Deși Statele Unite ale Americii apar în statistici cu limba engleză ca limbă oficială, în fapt din cele 50 de state componente, numai 31 au, prin lege, ca limbă oficială engleza (în paranteze anul legiferării), și anume:[7]

Alabama (1990); Alaska (1998); Arizona (2006); Arkansas (1987); California (1986); Colorado (1988); Florida (1988); Georgia (1986, 1996); Hawaii (1978); Idaho (2007); Illinois (1969); Indiana (1984); Iowa (2002); Kansas (2007); Kentucky (1984); Louisiana (1807); Massachusetts (1975); Mississippi (1987); Missouri (2008), Montana (1995); Nebraska (1920), New Hampshire (1995); North Carolina (1987); North Dakota (1987); Oklahoma (2010); South Carolina (1987); Tennessee (1984); Utah (2000); Virginia (1981, 1996); Wyoming (1996).

Educație[modificare | modificare sursă]

LICEE

În sistemul american de învăţământ preuniversitar există mai multe tipuri de licee, separate după modul în care sunt organizate.

Liceele americane pot fi împărţite în licee de cultură generală, licee vocaţionale şi licee de tip „college preparatory”. Majoritatea liceelor sunt generale, oferind o multitudine de direcţii educaţionale, respectiv cursuri pentru pregătirea admiterii la universitate, cursuri de cultură generală sau cursuri de recuperare pentru cei cu probleme de învăţare. Elevii îşi pot organiza singuri cursurile, în funcţie de abilităţile şi interesele lor.

Liceele vocaţionale, cu o pronunţată dimensiune practică, se adresează elevilor care vor să se pregătească pentru a urma o carieră în domenii precum IT, marketing, afaceri, inginerie şi profesii medicale. În timp ce unii absolvenţi de licee vocaţionale sau licee tehnice aleg să se încadreze direct în câmpul muncii, alţii preferă să-şi continue studiile la o instituţie de învăţământ superior.

„Boarding schools” sau internatele fac parte din acel tip de şcoală în care elevii învaţă şi locuiesc împreună cu colegii şi unii dintre profesorii lor. În cadrul acestul aranjament, un număr de profesori sunt numiţi house masters sau house mistresses, ori consilieri rezidenţiali, preluând rolul de părinte pentru copiii aflaţi în grija internatului. De asemenea, elevii din anii mai mari devin prefecţi şi pot ajuta house masterul, preluând anumite atribuţii.

Fiecare elev din internat are un orar independent, începând cu orele de curs la care participă împreună cu colegii săi şi până la diferite sporturi sau activităţi pe care le desfăşoară în diverse cluburi şi organizaţii. Internatele oferă de obicei o mare varietate de activităţi extracurriculare, cum ar fi ore de muzică, sport, cinema sau teatru.

Taxa anuală de şcolarizare pentru „boarding schools” este cuprinsă între 30.000 – 45.000 dolari americani.

„Day schools” se referă la instituţiile unde elevii se prezintă la ore dimineaţa, după care se întorc acasă. În acest tip de şcoală se desfăşoară cursuri începând de la nivel de grădiniţă până la clasa a XII-a. Termenul mai este folosit şi pentru a descrie cursurile independente de o şcoală anume, care se pot petrece într-o singură zi. Taxa de şcolarizare anuală este cuprinsă între 15.000 – 22.000 dolari americani.

„University-preparatory school” sau „college-preparatory”, respectiv „prep school”, reprezintă o şcoală secundară particulară, menită să pregătească elevii pentru admiterea la universitate. Unele şcoli includ toate nivelele de liceu, de la clasa a IX-a până la clasa a XII-a. Acest format de şcoală este întâlnit cel mai adesea în SUA, iar în ceea ce priveşte tipul de liceu, acesta poate fi internat sau şcoală de zi.

COLEGII

Noţiunea de colegiu în SUA înseamnă o universitate mai mică, care oferă în general numai programe universitare (nu şi postuniversitare).

Colegiul are în general o durată de 4 ani şi echivalează cu o facultate de arte liberale (drept, medicină, filologie, afaceri etc.). Poate fi o instituţie particulară independentă sau doar departamentul unei universităţi particulare sau de stat.

În SUA există şi Colegii Comunitare, care oferă în general programe de 2 ani, ce pot precede transferul la o universitate pentru încă 2 ani de studii. Aceste programe conduc la obţinerea unei DIPLOME - Associate of Arts - AA (majoritatea domeniilor umaniste, inclusiv afacerile) sau Associate of Sciences - AS (domeniile ştiinţifice şi tehnice). Colegiile Comunitare oferă totodată şi programe profesionale tehnice, care durează între 6 luni şi un an şi se încheie prin obţinerea unui CERTIFICAT DE CALIFICARE (Occupational Certificate - OC).

Studenţii Colegiilor Comunitare (aproximativ 65% dintre tinerii americani optează pentru această formă de învăţământ) se bucură de următoarele avantaje: taxă de şcolarizare cu mult mai scăzută decât la universitate, programe flexibile, cu începere a cursurilor de mai multe ori pe an, clase cu număr restrâns de studenţi, atenţie mai mare acordată acestora de către profesori. Cele aproximativ 1.200 de Colegii Comunitare din SUA totalizează circa 10,4 milioane de studenţi. În ceea ce priveşte sursele acestora de finanţare, 42% provin de la stat, 23% din taxe de şcolarizare, 18% din fonduri locale, 55% din fonduri federale şi 10% din alte surse.

Taxa anuală de şcolarizare la un colegiu/universitate poate atinge 37.000 dolari americani(USD) pentru studii universitare şi până la 50.000 dolari americani pentru studii postuniversitare, în timp ce la un colegiu comunitar este cuprinsă între 7.000 – 26.000 USD.

UNIVERSITĂŢI

Universităţile americane sunt recunoscute pentru excelenţa programelor lor, pentru dinamismul şi spiritul pragmatic pe care acestea le promovează, pentru oportunităţile pe care le oferă absolvenţilor lor. Aceştia ocupă în prezent 70% din funcţiile de conducere ale unor guverne, firme particulare sau asociaţii nonprofit din lumea întreagă. Majoritatea preferă să se încadreze în muncă imediat după absolvire, dar un procent de circa 9% preferă să se înscrie în continuare la un curs postuniversitar. În general, 98% dintre absolvenţii unei universităţi americane ocupă un loc de muncă în decurs de cel mult 6 luni de zile de la absolvire.

Candidaţii ce doresc să urmeze cursurile unei universităţi din SUA sunt deseori descurajaţi de lipsa unor informaţii exacte, de imposibilitatea de a face alegerea cea mai potrivită (America are peste 3.800 universităţi), de procesul de înscriere prea îndelungat, de sistemul complicat de obţinere a vizei şi, nu de puţine ori, de incapacitatea lor de a comunica eficient în limba engleză şi în spirit american.

Study Group Universities in America, prin Centrul European de Cultură, Bucureşti, reprezentantul său în România, vă ajută să identificaţi acea universitate care răspunde cerinţelor şi aspiraţiilor Dvs. de a vă realiza în cariera aleasă. Astfel, noi vă ajutăm să completaţi corect formularul de înscriere şi îl expediem către universităţile ce vă atrag, după ce ne-am asigurat că documentaţia aferentă este completă şi acceptabilă.

Totodată, vă oferim consultanţă şi sprijin privind formalităţile de obţinere a vizei.

Asistenţa Study Group Universities in America, prin Centrul nostru, constă şi în aranjamente privind asigurarea medicală, cazarea şi adaptarea Dvs. la noua viaţă de student, imediat ce aţi ajuns în SUA. Aceasta continuă pe toată durata studiilor, cu informaţii şi consultaţii oferite din prima zi de facultate, până la absolvire. De exemplu, veţi fi ajutaţi să obţineţi o reducere a taxei de şcolarizare sau o bursă în cazul în care rezultatele obţinute de Dvs. în primele semestre vor fi suficient de bune încât să permită acest lucru.

Aceste servicii sunt GRATUITE, fiind incluse în taxa de şcolarizare pe care o plătiţi universităţii. Această taxă de şcolarizare este sensibil mai scăzută decât cea anunţată de universitate, în special pentru primul an de studiu. Studenţii care se înscriu prin Study Group/Centrul European de Cultură, Bucureşti se bucură şi de o reducere substanţială a costurilor de asigurare.

În formularul Dvs. de înscriere veţi menţiona trei universităţi, în ordinea preferinţei. Experţii Study Group vor trece la a II-a dvs. opţiune numai dacă sunteţi respinşi de universitatea pe care aţi ales-o ca primă opţiune. În general, se va ţine desigur cont şi de cerinţele şi condiţiile specifice de admitere ale universităţilor solicitate.

Înscrierile se pot face oricând, adică pe toată durata unui an de zile. Este însă de preferat ca documentaţia de înscriere să fie finalizată până la 1 iulie cel târziu pentru cursurile ce încep în septembrie şi respectiv până la 1 noiembrie pentru cursurile care încep în ianuarie.

În mod normal, dacă contactaţi direct o universitate americană, procesul de înscriere durează în jur de patru luni sau chiar mai mult pentru programele postuniversitare. Study Group / Centrul European de Cultură, Bucureşti elimină acest inconvenient, reducând procesul de înscriere la cel mult 2 luni de zile.

În ceea ce priveşte gradul de cunoaştere a limbii engleze, condiţia pentru a fi acceptat pentru cursuri universitare este în general cea de a întruni min. 60 puncte la testul TOEFL, iar pentru cursuri postuniversitare, 80 puncte. Pentru candidaţii care nu întrunesc decât 50-60 puncte, există posibilitatea de a obţine de la universitate un aşa numit “accept condiţional” şi de a fi integraţi într-un program preliminar de aprofundare a limbii engleze.

Există de asemenea posibilitatea unui transfer chiar în timpul studiilor, de la o universitate acreditată din România la una dintre universităţile cu care Study Group colaborează. Cererile de transfer trebuie însoţite de descrieri ale cursurilor şi seminariilor parcurse în România până la acel moment, traduse în limba engleză şi autentificate, pentru a fi supuse procesului de echivalare.

Taxa anuală de şcolarizare este cuprinsă între 15.000-33.000 USD.

Aglomerări urbane[modificare | modificare sursă]

Cele mai mari orașe din Statele Unite

New York
New York
Los Angeles
Los Angeles
Chicago
Chicago
Houston
Houston

# Oraș (Stat) Populație urbană (2011) Populație metropolitană (2011)

Philadelphia
Philadelphia
Phoenix
Phoenix
San Antonio
San Antonio
San Diego
San Diego

1 New York (New York) 8 244 910 19 015 900
2 Los Angeles (California) 3 819 702 12 944 801
3 Chicago (Illinois) 2 707 120 9 504 753
4 Houston (Texas) 2 145 146 6 086 538
5 Philadelphia (Pennsylvania) 1 536 471 5 992 414
6 Phoenix (Arizona) 1 469 471 4 263 236
7 San Antonio (Texas) 1 359 758 2 194 927
8 San Diego (California) 1 326 179 3 140 069
9 Dallas (Texas) 1 223 229 6 526 548
10 San Jose (California) 967 487 1 865 450
11 Jacksonville (Florida) 827 908 1 360 251
12 Indianapolis (Indiana) 827 609 1 778 568
13 Austin (Texas) 820 611 1 783 519
14 San Francisco (California) 812 826 4 391 037
15 Columbus (Ohio) 797 434 1 858 464
16 Fort Worth (Texas) 758 738 6 526 548
17 Charlotte (Carolina de Nord) 751 087 1 795 472
18 Detroit (Michigan) 706 585 4 285 832
19 El Paso (Texas) 665 568 820 790
20 Memphis (Tennessee) 652 050 1 325 605

Politică[modificare | modificare sursă]

Guvernul Statelor Unite ale Americii[modificare | modificare sursă]

Guvernul federal american, numit Administrație, este condus de Președintele Statelor Unite. Președintele este ales o dată la 4 ani, aceeași persoană putând deține maximum 2 mandate. Deciziile executive sunt luate de președinte, iar membrii Cabinetului sunt oficial considerați consilieri ai președintelui pe domeniile legate de responsabilitățile oficiilor lor. Cabinetul include vicepreședintele și 15 șefi ai departamentelor executive. Aceștia sunt secretarii pentru Agricultură, Comerț, Apărare, Educație, Energie, Sănătate și Servicii Umane, Securitatea Patriei, Locuințe și Dezvoltare Urbană, Interne, Muncă, de Stat, Transport, Finanțe, Afacerile Veteranilor, și Justiție.

Departamentele pot fi create doar prin legi organice, astfel încât președintele nu poate schimba numărul lor fără a trece printr-un proces legislativ intens. Ultima dată aceasta s-a întâmplat ca urmare a atacurilor teroriste din 11 septembrie 2001, când a fost creat Departamentul pentru Securitatea Patriei (Homeland Security). Precedentul departament (al Energiei) a fost creat cu 50 de ani în urmă. Secretarul pentru Justiție este numit în engleză Attorney General (literal Avocatul General), el fiind responsabil de numirea și suspendarea procurorilor federali, precum și de reprezentarea legală a Statelor Unite. Departamentul de Stat are aceeași funcție ca și Ministerele de Externe în alte țări. Departamentul Securității Patriei are unele prerogative similare celor ale Ministerelor de Interne din alte țări. De exemplu, FBI (poliția federală) este formal parte din acesta. Departamentul de Interne și cel al Educației au prerogative destul de diferite și mai mici decât ministerele cu aceleași nume din alte țări. Spre deosebire de alte țări, în SUA nu se folosește cuvântul minister.

Șeful de Cabinet al Președintelui (White House Chief of Staff, adică șeful angajaților Casei Albe) are, de asemenea, rang de membru al Cabinetului (Administrației). Sub președintele George W. Bush, alți patru oficiali au primit rang de membri ai Cabinetului. Aceștia sunt Administratorul Agenției de Protecție a Mediului, Directorul Oficiului pentru Organizare și Buget, Directorul Oficiului Național de Control al Medicamentelor și Negociatorul-șef pentru Comerț al Statelor Unite (U.S. Trade Representative).[8]

Actualul președinte american este Barack Obama.

Congresul Statelor Unite ale Americii[modificare | modificare sursă]

Congresul este o instituție bicamerală formată din Senat, camera superioară, și Camera Reprezentanților, cea inferioară.

Justiția în Statele Unite ale Americii[modificare | modificare sursă]

Statele Unite ale Americii au o singură curte supremă numită "Supreme Court of the United States of America", membrii ei fiind desemnați de Președintele SUA, cu acordul Senatului. Nu este fixat constituțional câți judecători pot fi membri ai Curții Supreme, de tradiție recentă fiind 9, număr fixat de legislativ. Curtea Supremă este curtea de ultimă instanță pentru toate cazurile privind Constituția SUA și, în anumite cazuri limitate, este curtea de jurisdicție de primă instanță . Curtea Supremă supraveghează direct toate celelalte curți civile și criminale și, indirect, și sistemul militar de justiție.

Statele Unite ale Americii ca federație[modificare | modificare sursă]

Statele Unite ale Americii sunt un stat federal. Fiecare stat deține suveranitate legală, are propriul parlament (în general numit adunare - assembly), adesea bicameral, guvernator ales prin vot direct de populația statului, guvern condus de acesta și sistem juridic propriu, inclusiv curte supremă de justiție.

Foarte multe responsabilități (de exemplu, poliția, justiția civilă și criminală, educația), care, în alte țări, sunt prerogativa autorităților centrale, în SUA sunt de prerogativa statelor. Fiecare stat are și sistem fiscal propriu. Impozitul pe venit plătit de fiecare american este de două tipuri, federal și de stat. Unele state aleg să nu perceapă impozit pe venit, preferând să aducă la buget bani din impozitul pe vânzări (sales tax). În SUA nu există TVA. Totuși, veniturile bugetelor statelor sunt adesea insuficiente și autoritățile federale alocă statelor sume pentru anumite destinații. Alocarea acestora este adesea condiționată de îndeplinirea anumitor condiții, în acest fel autoritățile federale asigurându-se, indirect, că statele urmează în acele domenii politica pe care o vrea guvernul federal. Sunt și cazuri când unele state refuză aceste alocări și își mențin o politică economico-socială independentă. Statele adesea pendulează între a duce o politică proprie și a primi suplimentar fonduri federale.

Relațiile externe[modificare | modificare sursă]

Organizare administrativ-teritorială[modificare | modificare sursă]

Statele Unite cuprind 50 state și un district federal.

Alabama Alaska Arizona Arkansas California Colorado Connecticut Delaware Florida Georgia Hawaii Idaho Illinois Indiana Iowa Kansas Kentucky Louisiana Maine Maryland Massachusetts Michigan Minnesota Mississippi Missouri Montana Nebraska Nevada New Hampshire New Jersey New Mexico New York Carolina de Nord Dakota de Nord Ohio Oklahoma Oregon Pennsylvania Rhode Island Carolina de Sud Dakota de Sud Tennessee Texas Utah Vermont Virginia Washington Virginia de Vest Wisconsin Wyoming Delaware Maryland New Hampshire New Jersey Massachusetts Connecticut West Virginia Vermont Rhode IslandMap of USA with state names.svg
Despre această imagine


Multe din aceste nume de state provin din limbile populației băștinașe - ale așa-numiților indieni.

Armată[modificare | modificare sursă]

Statele Unite ale Americii sunt pe primul loc în lume în termeni de cheltuieli militare cu 661 de miliarde de dolari în 2009, adică 43% din totalul mondial[9]. Pe locurile următoare se află China cu 100 miliarde dolari și Franța cu 63,9 miliarde dolari[9].

Economie[modificare | modificare sursă]

Datorită condițiilor naturale propice și a sporului demografic (inițial mai ales prin imigrație din Europa - între 1800 și 1913 sosind în total cca. 50 milioane de oameni), industria s-a dezvoltat într-un ritm rapid, ceea ce a permis SUA să ocupe o poziție de frunte pe arena internațională. Totodată, statul este considerat simbolul economiei libere de piață. Datorită abundenței bogățiilor naturale (cărbune, petrol, gaze naturale, hidroenergie), el este mai puțin dependent de importul de energie decât majoritatea celorlaltor state industrializate. Un alt avantaj al său îl constituie culturile agricole: America este privită drept grânarul globului, iar o parte importantă a producției agricole este exportată în lumea întreagă.

Conform datelor oferite de Biroul de Statistică a Muncii din cadrul Departamentului Muncii al Statelor Unite,[10] în anul 2008, în economia SUA erau ocupate 134.354.250 de persoane, dintre care:

Industria Număr de angajați  % din totalul angajaților
Agricultură, silvicultură, pescuit, cinegetică 385.730 0,3%
Minerit 644.070 0,5%
Utilități 542.230 0,4%
Construcție 7.671.680 5,7%
Producție (confecții) 13.960.700 10,4%
Vânzare angro 5.964.920 4,4%
Vânzare cu amănuntul 15.642.700 11,6%
Transport și depozitare 5.306.240 3,95%
Industria informațiilor 3.019.040 2,25%
Finanțe și asigurări 5.990.930 4,6%
Industria imobiliară, chirii și arende 2.143.100 1,6%
Servicii profesionale, științifice și tehnice 7.519.060 5,6%
Administrarea (managementul) companiilor și întreprinderilor 1.915.250 1,4%
Managementul administrativ, al resurselor și deșeurilor și servicii de remediere 8.506.680 6,3%
Servicii educaționale 12.455.550 9,3%
Ocrotirea sănătăți și asistență socială 16.006.410 11,9%
Arte, distracții, recreere 1.923.380 1,4%
Cazare și servicii alimentare 11.341.810 8,4%
Alte servicii (cu excepția administrației publice) 3.881.410 2,9%
Administrația federală, de stat și locală 9.533.390 7,1%

Țara cunoaște în ultimele decenii o accentuare a polarizării sociale, fapt care o face să afișeze inegalitatea veniturilor cea mai mare dintre toate democrațiile industriale avansate, din acest punct de vedere S.U.A fiind comparabilă cu state gen Ghana, Nicaragua sau Turkmenistan, fapt economic și social care, după părerea politologului Robert C. Lieberman, atacă însăși fibra democrației.[11] Economistul Thomas Sowell, pe de altă parte, citând studiul Departamentului Trezoreriei "Mobilitatea Venitului în S.U.A. din 1996 pâna in 2005", remarcă gradul de mobilitate socială în S.U.A., arătând că veniturile celor care în 1996 reprezentau cei mai bogati 1% au scăzut cu 26% până în 2005[12].

Agricultură[modificare | modificare sursă]

Piaţa vinicolă a SUA


Piaţa vinicolă a Statelor Unite ale Americii dă dovadă de o capacitatea enormă de absorbţie a vinurilor produse în alte ţări, precum sunt cele din Australia, Chile, Argentina, Africa de Sud, Franţa, Italia, Noua Zelandă, Bulgaria, Georgia şi România. Vinurile străine ocupă circa o treime din piaţa americană de vinuri. Cu o populaţie de aproximativ 300 de mln de oameni, o capacitatea de procurare înalta în comparaţie cu mai multe ţări din Occident, şi cu o tendinţă pronunţată de a da preferinţă consumului de vinuri în comparaţie cu alte băuturi alcoolice, piaţa americana are potenţialul de a absorbi vinurile moldoveneşti.

Analizând tendinţele de pătrundere a vinurilor străine pe SUA, pot fi evidenţiate trei tipuri de strategii de promovare a vinului străin: treptată, ofensivă şi combinată. Strategia treptată constă în creşterea graduală a livrărilor de produse vinicole folosind reţelele existente en-gros, în special cele specializate în aprovizionarea barurilor, restaurantelor etc. Produsele de calitate şi livrate la un preţ rezonabil au toate şansele să fie comercializate pe piaţa americană. Această strategie permite producătorilor de vinuri să pătrundă pe piaţa americană în mod individual şi să evite cheltuieli deseori exagerate pentru marketing si promovarea propriilor produse în condiţiile unei pieţe noi şi necunoscute.

Strategia ofensivă presupune conjugarea eforturilor şi capacităţilor unui grup de producători, care ar putea apărea pe piaţa americană cu brandul „vin moldovenesc”. Aceasta strategie va necesita din start cheltuieli relativ mari pentru o campanie publicitara expansivă astfel încît să creeze premizele comercializării unui volum destul de mare de vinuri moldoveneşti la nivel naţional.

Strategia combinată reduce riscurile unei apariţii în forţă pe piaţa americană a producţiei vinicole moldoveneşti prin extinderea treptată a sferei de comercializare a acesteia şi utilizării publicităţii locale pe măsura afirmării vinurilor moldoveneşti în localitatea, statul respectiv. Din acest motiv strategia de pătrundere treptată pare mai raţională şi mai puţin riscantă în primul rînd din punct de vedere financiar.

Mai mult ca atît, strategia combinată oferă producătorilor de vinuri moldoveneşti posibilitatea de a lansa activitatea comercială în statele cu un procent suficient de mare de imigranţi din fostele republici sovietice care cunosc brandurile respective şi au încredere în calitatea producţiei moldoveneşti. Faptul că o mare parte a populaţiei din SUA nu cunoaşte că Republica Moldova, este o ţară cu tradiţii de producere a vinului, exportatorii moldoveni vor avea nevoie de resurse suplimentare pentru a promova vinul moldovenesc în regiunile populate in exclusivitate de americani.

Fiecare din aceste strategii presupune reevaluarea capacităţilor şi potenţialului de care dispune fiecare producător în parte sau un grup de producători de băuturi alcoolice, precum şi identificarea statului interesat în promovarea producţiei moldoveneşti pe noile pieţe internaţionale. Strategiile sus menţionate se referă la comercializarea propriu-zisă a producţiei vinicole moldoveneşti, dar nu şi la participarea în cadrul tîrgurilor, expoziţiilor, care evident au un rol mai curînd tactic de stabilire a contactelor utile în SUA şi, într-o anumită măsură, a folosi aceste participări în campania publicitară şi de promovare a producţiei.

Unul din cele mai complicate aspecte ale acestui business în SUA constă în complexitatea cadrului juridic în sectorul importului de vinuri pe piaţa americană. Aceasta se referă în special la necesitatea de a respecta legislaţia federală şi a celor 50 de state în parte. La nivel federal, importul este reglementat prin lege şi supravegheat de către următoarele agenţii guvernamentale americane: Biroul pentru Comerţ şi Taxe pe Băuturi Alcoholice şi Tutun al Departamentului de Stat al Trezoreriei (TTB), Administraţia pentru Produse Alimentare şi Farmaceutice, Departamentul Agriculturii, Departamentul Comerţului, Departamentul Transportului şi Serviciul Vamal. De asemenea, fiecare din state este o unitate administrativ-politică cu legile sale, cu autoritatea vamală şi alte instituţii care reglementează activităţile comerciale.

În Statele Unite ale Americii activează actualmente cîteva mii de firme importatoare de vinuri, din acest motiv identificarea timpurie a celui mai adecvat importator cu o idee clară referitor la specificul producţiei vinicole moldoveneşti este cel mai important. Anume acest importator va asigura distribuirea eficientă a

vinurilor pe piaţa americană. Identificarea importatorilor şi partenerilor potenţiali din SUA poate fi realizată si în cadrul participării la expoziţii şi tîrgurile comerciale. În timpul cel mai apropiat sunt preconizate două expoziţii importante, care anual sunt organizate în SUA: Boston Wine Expo, ediţia a XV (9-10 februarie 2008) şi Washington DC, International Food and Wine Festival, ediţia a IX, (29 februarie -2 martie, 2008), precum şi Annual Virginia Wine and Craft Festival, ediţia a XXII (17 mai, 2008). Un efect dublu ar avea organizarea unei prezentări în cadrul unui Festival de vin moldovenesc în ajunul unei expoziţii anuale americane de vinuri.

Industrie[modificare | modificare sursă]

Statele Unite Ale Americii Industria in regiunile economico - geografice


1. Regiunea New England (Noua Anglie)

Situata intre tarmul Oceanului Atlan­tic, fluviul Hudson si granita cu Canada, regiunea New England cuprinde sase dintre cele mai mici state ale federatiei, ei revenindu-i 2,2% din teritoriul S.U.A., dar concentrind 6% din populatia tarii si participind cu peste 8% la crearea venitului national.

Relieful predominant este cel colinar si de munti cu altitudini mijlocii (Green Mountains, White Mountains, Berkshire Hills, care fac parte din Muntii Appalachi), iar in lungul vailor Hudson, Con­necticut etc. depresiuni. Clima oceanica, umeda a favorizat dezvoltarea padurilor, care formeaza marea bogatie a statelor din aceasta parte nordica a S.U.A.

Dezvoltarea timpurie a industriei (pri­ma fabrica textila dateaza din anul 1790) a fost legata de existenta unor resurse locale (lemn, resurse hidroenergetice, lina, piei etc.) si de masa emigrantilor din Anglia, specializata in manufactura tex­tila.

Din a doua jumatate a secolului al XIX-lea, pe baza calificarii fortei de munca si a existentei unor cai de comunicatii si porturi, prin care a fost posibil importul de materii prime necesare, s-au dezvoltat si ramurile industriei grele, mai ales cea a constructiilor de masini. Astazi, alaturi de ramurile si subramurile traditionale, au o deosebita importanta si industria de masini unelte, industria de utilaj energetic, electrotehnic si elec­tronica, de motoare de avioane, industria alimentara (lactate, peste, tutun), chimica si industria prelucrarii lemnului.

O retea deasa de cai ferate si sosele, ca si numeroase porturi, asigura acestei regiuni legaturi lesnicioase cu restul tarii. Centrul care polarizeaza intreaga acti­vitate economica si social-culturala a re­giunii este orasul Boston, care impreuna cu o serie de orase-satelit : Cambridge, Somerville, Lynn, Everett, Brookline, Watertown, Arlington, Medford, Winche­ster, Malden etc. formind a opta conur­batie, ca marime, din cadrul S.U.A. Ca­pitala a statului Massachusetts, Boston este unul dintre marile centre comercial-fi­nanciare ale tarii si principalulcentru vechi, industrial al regiunii New England. Oras vechi, fundat de John Whinthrop in anul 1630, Boston a fost, pina in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, cel mai mare oras din America de Nord, dupa care a fost depasit de alte orase ca: New York, Philadelphia etc. In prezent este un oras cu activitati multiple, functia principala fiind cea industriala. In Boston sint concentrate 1/6 din numarul muncitorilor regiunii New England si 1/2 din uzinele statului Massachusetts. Cele mai importante intre­prinderi apartin industriei pielariei si in­caltamintei, electrotehnice, textile, con­fectiilor, chimice, poligrafice, acestea fiind situate in zona portuara si in suburbii.

Al doilea centru economic al regiunii New England este Providence-Warwick (911 000 locuitori cu suburbiile). Orasul este situat pe tarmul Oceanului Atlantic, in interiorul Golfului Narragansett ; a fost fondat in anul 1636 si este capitala. sta­tului Rhode Island, indeplinind si im­portante functii industrial-portuare. Din­tre ramurile industriale se remarca in­dustria constructoare de masini, elec­trotehnica, textila si chimica. Portul, avind o serie de avanporturi situate pe tarmurile golfului, are un trafic de 9,3 milioane tone anual si este specializat in exportul produselor agricole si in cabotaj.

In statul Connecticut se afla citeva orase mai mici, importante insa prin specializarea industriei lor ca si prin ac­tivitatile comerciale si culturale. Orasul Hartford este capitala statului si unul dintre cele mai apreciate centre ale S.U.A. pentru in­dustria de masini-unelte si motoare de avioane, renumit, de asemenea, prin cele mai mari societati de asigurare din S.U.A. Pe tarmul Oceanului Atlantic sint situate porturile: New Haven (761 000 lo­cuitori), puternic centru industrial si cul­tural, aici aflindu-se Universitatea Yale (1701), Byidgepoyt (794 000 locuitori) si New London-Groton (157 000 locuitori), cu industrii constructoare de nave, fa­brici textile si alimentare.

In partea de nord a regiunii New England orasele sint putin numeroase, in general mici, cel mai important fiind Portland (162 000 locuitori) in statul Maine, cunoscut port pentru importul petrolului destinat marilor rafinarii din Montreal (Canada).

Statele din nordul regiunii au o in­dustrie mai putin dezvoltata, dar sint cunoscute prin marile resurse forestiere si dezvoltarea agriculturii (cartoful si cresterea pasarilor). Un loc important il detine turismul, mai ales in statul Maine, in care se intilnesc peste 2500 de lacuri in preajma carora s-au dezvoltat. nume­roase statiuni, centre sportive si de vi­natoare.

Fara a ocupa o suprafata prea mare,  situata in marginea de nord-est a tarii,  New England este, in mod cert, o regiune  deosebita, atit ca peisaj geografic, cit si  in privinta traditiei si a specializarii  industriale. Ea constituie nucleul din  care s-a format marele stat federal de astazi.


2. Regiunea Middle Atlantic (Central-atlantica)


Intinzindu-se de la tarmul Oceanului Atlantic, cu estuarele sale largi (Hudson, Delaware, Chesapeake), pina la Muntii Appalachi si tarmurile sudice ale lacu­rilor Ontario si Erie, regiunea Central ­atlantica ocupa 4% din suprafata tarii, detinind 20% din populatie, 40% din activul bancilor, 33% din volumul co­mertului interior si peste 25% din va­loarea industriei prelucratoare a tarii. Fluviile : Hudson, cu afluentul sau Mo­hawk, Delaware, Potomac, St. Lawrence, in nord, iar in extremitatea vestica, riul Ohio, au inlesnit mult stabilirea legatu­rilor intre partea de est si cea de vest a regiunii. Appalachii centrali, care ocupa cea mai mare parte a teritoriului, con­tinua spre est cu Piemontul preappala­chian si cu Cimpia litorala atlantica. In extremitatea de nord se afla Muntii Adirondacks, iar spre nord-vest se intinde Platoul Marilor Lacuri. Varietatea relie­fului si a structurii geologice asigura exis­tenta unor importante resurse de subsol (carbune, petrol) a caror. valorificare este avantajata si de apropierea de tarmul Oceanului Atlantic. ­

In secolele al XVIII-lea si .al XIX-lea, dupa ce au fost descoperite, marile zaca­minte de carbuni din partea de sud a statului Pennsylvania, au inceput sa se dezvolte industria siderurgica si construc­toare de masini. In acelasi timp, in marile orase-porturi au fost create in­dustrii legate de importul de materii prime si de mina de lucru ieftina datorata afluxului de imigranti din Europa. Prin construirea canalului care leaga Lacul Ontario cu fluviul Hudson a fost creata o artera directa de navigatie intre New York si Marile Lacuri, in lungul acestuia si al fluviului conturindu-se astazi o importanta regiune industriala. Toate aceste elemente au favorizat o crestere deosebita a populatiei, o aglomerare a acesteia in orase care alcatuiesc cea mai mare aglomerare urbana din lume de­numita „megalopolis-ul american' 1. In aceste conditii, procentul populatiei ur­bane este foarte ridicat (peste 80%), iar numeroase orase mici graviteaza catre marile centre polarizatoare: New York, Philadelphia, Baltimore, Pittsburgh etc.

In structura productiei industriale pre­domina constructiile de masini (masini­ unelte, electrotehnica, utilaje si instalatii industriale, constructii navale), bine dez­voltate fiind si siderurgia, chimia si prelucrarea petrolului, industria textila si a confectiilor si industria alimentara.

O retea extrem de deasa de cai ferate si autostrazi inlesneste legaturile intre marile orase-porturi si centrele industriale din vestul regiunii precum si cu zonele, care furnizeaza materiile prime, unele produse industriale si agricole. Re­giunea economico-geografica Central-at­lantica este asadar una dintre cele mai dezvoltate din S.U.A., atit pe plan eco­nomic, cit si in privinta gradului de urbanizare, dezvoltarii serviciilor etc.

Principalul centru catre care graviteaza intreaga activitate economica a regiunii este New York, cel mai mare oras si cel mai important centru al vietii eco­nomice si culturale din S.U.A. Orasul propriu-zis este situat la tarmul Ocea­nului Atlantic, in zona de varsare a flu­viului Hudson, pe insulele Manhattan, Long si Staten, iar suburbiile se afla pe continent, in mare parte in statul New Jersey: Paterson, impreuna cu: Clifton, Passaic, Fair Lawn, Hackensack, East Paterson, Lodi, Garfield, Glen Rock ; Newark impreuna cu: Elizabeth, Linden, Orange, Belleville, Irvington, Hillside, Roselle, Maplewood, South Orange, East Orange, West Orange, Bloomfield ; Jersey City cu: Bayonne, Wechawken, Hoboken, Union City, North Bergen etc.

Zonele industriale cele mai mari se afla in Brooklyn, in apropierea portului, cu intreprinderi specializate in constructii navale, prelucrarea petrolului, productia chimica, de pielarie si incaltaminte. Alte zone industriale se contureaza in cartierul Queens, cu intreprinderi electrotehnice, chimice, poligrafice si alimentare, in car­tierele Bronx si Staten Island cu mari uzine siderurgice, constructoare de ma­sini si chimice. O mare insemnatate o are si zona, preoraseneasca, detinatoare a 50% din valoarea industriei New York-ului.

New York este si un mare nod de comu­nicatii, fiind primul nod maritim, portul, cu numeroasele sale avanporturi (Ba­yonne, Newark, Jersey City, Gulfport, Perth Amboy etc.), avind cheiuri in lun­gime de peste 1500 km si un trafic anual de 149 milioane tone, detinind primul loc intre porturile tarii. Traficul de ca­botaj este foarte insemnat, fiind repre­zentat prin petrol (peste 40 milioane tone), peste, produse lemnoase si agricole. Pentru comertul international, portul New York se distinge prin traficul de produse industriale si importul de pro­duse agricole tropicale, metale neferoase etc.

Ca nod feroviar are o deosebita impor­tanta pentru legaturile cu zona Marilor Lacuri, din New York pornind 11 magi­strale, intre care magistrala New York ­Central, cu patru linii, inregistreaza cel mai intens trafic de marfuri si calatori din tara. Dintre numeroasele gari, cea mai mare este Pennsylvania Station, situata intr-o cladire noua, care are un trafic zilnic de 800 trenuri cu peste 500 000 de calatori.

Al doilea mare centru al regiunii  Central-atlantice este Philadelphia, ase­zat pe fluviul Delaware, la confluenta  acestuia cu riul Schwylkill si in apropie­rea varsarii fluviului in estuarul Dela­ware. Incluzind suburbiile Camden, Tren­ton, Abington, Chester, Wihnington etc.  Philadelphia formeaza o mare conur­batie, a patra in cadrul S.U.A., cu 4,9  milioane locuitori. Philadelphia a fost  fondat de Arthur Penn in anul 1682,  iar apropierea de resursele energetice  (carbunii din Appalachi, petrolul din  Pennsylvania, hidroenergia de pe riul  Delaware) au influentat dezvoltarea tim­purie a industriei. Acest oras in care s-a  semnat, la 4 iulie 1776, Declaratia de  independenta, a cunoscut, intre anii  1790-1800, si functia de capitala a  S.U.A. Legaturile pe mare, inlesnite de  adincimea fluviului si a estuarului, au  permis o intensa activitate portuara,  chiar daca orasul se afla la 150 km  departare de ocean. Vechimea dezvol­tarii industriale a dus la o inalta spe­cializare a productiei si a fortei de munca,  in prezent Philadelphia fiind printre  marile centre industriale ale tarii, spe­cializat in industria siderurgica, con­structii navale, locomotive si vagoane,  masini-unelte, prelucrarea petrolului, in­dustria petrochimica. textila, confectii,  incaltaminte, poligrafica, zahar, tigarete,  conserve, alimente concentrate etc. Zonele industriale se afla in partea de sud  a orasului, in lungul fluviului Delaware  si in partea de vest, unde se gaseste,  printre altele, si o centrala electronucleara.

Activitatea de transport este legata, in primul rind, de functia portuara. Cu un trafic anual de 58;9 milioane tone, portul este specializat in importul de petrol, minereu de fier, metale nefe­roase, produse alimentare, material lem­nos etc. si in exportul de produse petro­liere, siderurgie, carbuni etc. In apro­piere se afla si porturile petroliere Marcus Hook (22 milioane tone) si Yaulsboro (25,5 milioane tone). De asemenea, este un mare nod feroviar si rutier, iar aero­portul sau international amplasat in Elmwood are un trafic anual de 3,8 milioane pasageri.

La sud de Philadelphia, pe tarmul estuarului Chesapeake, se afla orasul Battirnoye, care poarta numele lordului Baltimore, primul proprietar din Maryland. Intemeiat in anul 1729, orasul are astazi o populatie de 2,1 milioane de locuitori, impreuna cu suburbiile, fiind unul dintre marile centre industriale, comerciale si financiare ale S.U.A. Acti­vitatea portuara intensa a usurat mult procesul dezvoltarii sale industriale. In­stalatiile portului se intind pe o lungime de 64 km si desfasoara un trafic anual de 46,6 milioane tone ; datorita unor legaturi feroviare foarte bune, hinter­landul sau ajunge pina in statul Ohio. Prin port se exporta mari cantitati de cereale, carbuni, produse animaliere si industriale. Importul este predominat de minereurile de fier, concentratele de metale neferoase, produsele agricole etc. Orasul este deservit si de citeva aero­porturi, mai important fiind Friendship.

Industria existenta prelucreaza di­verse materii prime aduse din regi­unea Marilor Lacuri, Appalachi, din re­giunile sudice sau din import. Se re­marca, in special, ramurile industriei grele: siderurgice, constructii navale, a­vioane, metalurgie neferoasa, prelucra­rea petrolului, chimica. Sint bine dez­voltate si industria conservelor, textila si a confectiilor, a tutunului etc.

Activitatea culturala este bine repre­zentata (Universitatea John Hopkins-Ma­ry-land, Academia de stiinte-Maryland etc.).

Pittsburgh este situat in centrul ma­relui bazin carbonifer al Pennsylvaniei, fiind o veche asezare de indieni, apoi fort francez din secolul al XVIII-lea, iar din anul 1816 devine oras. Populatia sa este de 604 300 locuitori, dar atinge circa 2,4 milioane locuitori impreuna cu suburbiile si orasele-satelit : Penn Hills, Wilkinsburg, McKeesport, Mount Leba­non, Baldwin etc.

Pozitia deosebit de favorabila, la con­fluenta riurilor Allegheny si Mononga­hela, care formeaza riul Ohio, i-a usurat stabilirea legaturilor cu Marile Lacuri si tarmul Oceanului Atlantic. Numeroase cai ferate si sosele converg spre Pitts­burgh, conferindu-i rolul de mare nod de comunicatii. Activitatea portuara este intensa, cu un trafic de peste 14,5 mi­lioane tone marfuri anual, in mare parte carbuni si minereuri de fier.

Activitatea economica de baza este insa cea industriala, ramura principala, metalurgia feroasa, fiind reprezentata prin mari uzine, iar orasul trecind drept primul centru siderurgic al tarii (circa 30 milioane tone otel anual), unde o pondere deosebita o au uzinele firmei U. S. Steel Corporation. Sint bine dez­voltate si alte ramuri industriale: cocso­ chimia, constructia de masini grele, utilaje industriale, material feroviar, chi­mica, electrotehnica, sticlarie si cera­mica. In apropiere, la Shippingport, a fost construita una dintre primele centrale atomoelectrice ale S.U.A.

Buffalo (1,4 milioane locuitori) este un port activ, la tarmul Lacului Erie, in punctul din care porneste New York State Barge Canal care face legatura intre Marile Lacuri si Oceanul Atlantic. Cunoscut din secolul al XVIII-lea, ora­sul devine in secolul nostru un mare port si centru industrial. Apropierea de cascada Niagara si deci de amenajarile hidroelectrice de aici a fost un alt fac­tor care a influentat dezvoltarea indus­triei, bine reprezentata prin cea siderur­gica (in suburbia Lackawanna), industria electrotehnica, de utilaje industriale, chi­mica, alimentara.

Nod de comunicatii navale (traficul portului atinge 11,7 milioane tone anu­al), feroviare, rutiere si aeriene (2,7milioane pasageri), Buffalo este si un important centru comercial. In oras se afla un muzeu de istorie, altul de sti­inte, galeria de arta Allbright-Knox, a gradina zoologica si alte obiective turis­tice.

In lungul lui New York State Barge Canal se intilnesc trei importante centre industriale: Rochester (970 000 locuitori, in cadrul SMSA), Syracuse (643 000 lo­cuitori tot in cadrul SMSA) si Utica­Rome (343 000 locuitori). O aglomeratie urbana deosebita o formeaza Albany, situat pe fluviul Hudson, capitala. sta­tului New York, cu 420 000 locuitori, in care se afla cea mai mare universitate din S.U.A., New York State University. Centre industriale mari se intilnesc si in statul Pennsylvania: Allentown-Bet­ hlehem-Easton (608 000 locuitori), Har­risburg (422 000 locuitori), care este si capitala statului etc.


3. Regiunea East North Center (Central-nord-estica)

Situata in sudul lacurilor Superior, Michigan, Huron si Erie, motiv pentru care mai este denumita si regiunea Marilor Lacuri, ocupa 9% din suprafata tarii, iar in cuprinsul ei traieste circa 25% din populatia S.U.A. In acelasi timp concentreaza peste 40% din va­loarea productiei industriale a tarii si aproximativ 25% din cea agricola. Ca­drul natural al regiunii este format dintr-un relief nu prea inalt, brazdat de ape, in care glaciatiunea a incrustat adincile cuvete ale Marilor Lacuri nord­americane. Spre sud altitudinea scade, trecindu-se la un relief de cimpie.

Existenta Marilor Lacuri si a riu­rilor Ohio si Mississippi, intre care se intinde regiunea, ofera conditii naturale deosebit de favorabile dezvoltarii trans­porturilor. Formarea curentilor de trans­port al minereului de fier din Minnesota si al carbunelui din Pennsylvania pe Marile Lacuri si pe Ohio a stat la baza aparitiei unor puternice centre indus­triale, mai ales in porturile situate la tarmul lacurilor. Regiunea detine insa si resurse proprii de subsol: carbuni (Indiana, Illinois), petrol (Illinois, Ohio, Michigan), minereuri de fier (Wisconsin, Michigan), cupru (Michigan), care sint in prezent intens valorificate.

In legatura cu reteaua foarte intensa a cailor de comunicatie au aparut nu­meroase centre care produc mijloace de transport, indeosebi automobile, ramura care si-a gasit cea mai avantajoasa dez­voltare in statul Michigan. Bogatele re­surse agricole au favorizat o puternica concentrare a industriei alimentare, a ingrasamintelor chimice si masinilor agri­cole.

Porturile de la Marile Lacuri au un  trafic deosebit de intens. In afara ma­rilor porturi Chicago, Toledo, Detroit,  Cleveland se intilnesc si alte nume­roase porturi cu trafic anual ridicat Milwaukee (circa 8,5 milioane tone),  Sandusky (circa 6 milioane tone), Lo­rain (circa 7 milioane tone), Conneaut­Ohio (peste 7 milioane tone), Kewaunee  (circa 3,5 milioane tone), Calcite-Michi­gan (peste 13 milioane tone), Port In­land-Michigan (peste 9 milioane tone),  Ashtabula (peste 10 milioane tone) etc.

Metropola economica a regiunii este orasul Chicago, situat pe tarmul sudic al Lacului Michigan si traversat de riu­rile Chicago si Calumet, fiind al doilea oras al S.U.A. dupa numarul de locui­tori. Impreuna cu numeroasele sale suburbii si orase ­satelit (Evanston, Skokie, Calumet, Chi­cago Haights, Blue Island, Whiting, Hammond, East Chicago, Gary etc.) situate pe teritoriile statelor Illinois si Indiana, formeaza o conurbatie de 7 milioane locuitori ,a doua din S.U.A.

In cadrul economiei S.U.A. este pri­mul port interior si centru feroviar si al doilea oras, dupa volumul productiei industriale, importanta financiara si co­merciala.

Orasul Chicago este situat la capatul sudic al marelui sistem de navigatie interioara reprezentat de cele cinci la­curi nord-americane si de fluviul St. Lawrence. Dezvoltarea sa este legata de secolul al XIX-lea (in anul 1804 a fost intemeiata prima asezare, iar din 1837 a devenit oras), cind se construiesc caile ferate si canalul navigabil dintre Lacul Michigan si riul Illinois, care fac ca orasul sa devina un mare nod de circulatie. Aceasta a favorizat ampla­sarea unor industrii de prelucrare a produselor agricole (conserve de carne, uleiuri etc.), iar la inceputul secolului al XX-lea, a industriei metalurgiei fe­roase si a constructiilor de masini. In concordanta cu extinderea functiilor sale, orasul s-a marit, intinzindu-se spre nord si sud-est, in lungul Lacului Michigan.

Datorita importantei si influentei lui economice, orasul Chicago trece astazi drept capitala neoficiala a partii inte­rioare a tarii.

Chicago este Si un centru de conver­genta a numeroase conducte magistrale de petrol si de gaze naturale prin care se transporta insemnate cantitati de

hidrocarburi din centrul si sudul tarii.

Activitatea industriala, puternic impul­sionata de marea intretaiere de cai de comunicatii, are un caracter complex. In regiunea industriala Chicago sint con­centrate peste 15 mii intreprinderi, cu peste 1,2 milioane de salariati.

Ramurile industriei grele sint pre­ponderente: metalurgia feroasa (cu ma­rile uzine de la Gary-7,5 milioane tone otel anual si Calumet-6,5 milioane tone otel anual), constructii de material fero­viar, automobile, electrotehnica, masini agricole (McCormick; una din marile uzine de tractoare ale S.U.A.); utilaj electronic si de telefonie, apoi prelu­crarea petrolului, cu marile rafinarii Whi­ting, East Chicago, Gary, Calumet. In total, capacitatea rafinariilor din zona orasului Chicago este de SS,4 milioane tone. In preajma lor s-au dezvoltat pu­ternice complexe petrochimice. Intre alte ramuri se remarca si industria carnii (marile abatoare . din sudul orasului), a prelucrarii lemnului, moraritului, confecti­ilor, incaltamintei, tipariturilor.

Cea mai mare parte a industriei este concentrata in partea de sud si sud-est a orasului. Chicago este totodata si un mare centru financiar si comercial, dupa activul sau grupul financiar din Chicago fiind al patrulea din S.U.A. Aici isi au sediul marile banci: „Continental Illinois National Bank and Trust', „First National Bank of Chicago' etc. si importante firme industriale: „Pullman', „McCormick',

Swift' „Admiral', „Sunbean', „Armour', „Zenith', „International Harvester' s.a. Activitatea comerciala este reprezentata prin 75 mari antreprize Si peste 55 000 de magazine.

Detroit, al doilea mare oras al regiunii, este situat pe riul Detroit si la tarmul Lacului St. Clair, prin care trec caile navigabile dintre lacurile Huron si Erie. Pozitia sa geografica favorabila a inlesnit o rapida dezvoltare a cailor de comunicatie si comertului. In secolul nostru, odata cu construirea, dupa anul 1909, la Dear­born, a primei uzine de automobile Ford, Detroit s-a extins mult, devenind un mare centru urban si industrial al S.U.A.

Populatia sa atinge aproape milioane locuitori, iar impreuna cu o serie de orase­satelit: Dearborn, Hamtramck, Warren, River Rouge, Ecorse, Melvindale, Fern­dale, Roseville etc. formeaza o conur­batie de 4,9 milioane locuitori, a cincea din S.U.A.

Functia principala a orasului este cea industriala, fapt evidentiat de numarul ridicat al unitatilor cu acest profil; de numarul mare de muncitori ocupati in acest sector, neatins de nici unul dintre marile orase americane, reprezentind ju­matate din populatia activa. Marele po­tential industrial a atras multi imigranti (aproape 3/5 din populatie) si populatie de culoare (circa 1/ 10).

Pentru industria orasului rolul hota­ritor 1-a avut construirea uzinelor de automobile. Astazi, Detroit este „capitala automobilului american', cel mai mare centru al productiei de automobile din intreaga lume. In oras, dar mai ales in suburbiile sale, functioneaza uzine ale celor trei mari firme din industria con­structiilor auto ale S.U.A.: General Motors, Ford Motor si Chrysler. Cea mai mare este uzina River Rouge din Dearborn, a firmei Ford Motor, care executa toate procesele de productie, inclusiv producerea accesoriilor, intr-un complex de fabrici cu circa 80 000 de salariati. De remarcat specializarea in toate ramurile care au contingenta cu automobilul: cauciuc sin­tetic, anvelope. sticlarie, metalurgie fe­roasa, textila, aluminiu, prelucrarea pe­trolului etc. Dupa cel de-al doilea razboi mondial s-au dezvoltat si alte ramuri: constructia de tractoare, avioane, motoare electrice, productia de razboi. Mai putin insemnate sint industria lemnului si in­dustria alimentara. Dupa volumul global al industriei, orasul ocupa locul al pa­trulea in S.U.A. (dupa New York, Chi­cago, Los Angeles).

In statul Ohio se afla orasul Cleveland,  situat pe tarmul sudic al Lacului Erie.  Fondat in anul 1796 si declarat oras in  1836, Cleveland este un mare centru indus­trial si financiar al S.U.A., cu o populatie  de 2,05 milioane locuitori (fmpreuna cu  suburbiile). In trecut a fost centrul pro­ductiei petroliere si sediul marii companii  Standard Oil, creata de Rockefeller. Desi  azi rezervele de petrol locale au fost seca­tuite, industria de prelucrare mai are  Inca  o importanta destul de mare. Dezvoltarea  deosebita a orasului s-a datorat construc­tiei canalului care il leaga de riul Ohio,  orasul devenind un mare nod de comuni­catii navale, terestre si aeriene (Hopkins  Airport are un trafic anual de 5,8 mili­oane pasageri).

Functia industriala este reprezentata prin mari uzine siderurgice, de masini­unelte (locul al doilea in S.U.A.), electro­tehnice, automobile, santiere navale, pre­lucrarea petrolului si petrochimia, textila , si confectii, hirtie etc.

Din punct de vedere economic, Cle­veland este debuseul marelui bazin car­bonifer din nordul Muntilor Appalachi.

Cincinnati (1,4 milioane locuitori, cu suburbiile) este un mare centru industrial situat pe riul Ohio, fondat in 1788 si declarat oras in 1819, fiind specializat in productia de masini-unelte, mecanica de precizie, siderurgie, electrotehnica, avioane, alimentara, chimica, instrumente muzicale ; este nod feroviar, port fluvial activ (circa 7,5 milioane tone) si are un aeroport cu un trafic anual de 2,7 mili­oane pasageri. Alaturi de activitatea eco­nomica, in oras se desfasoara o intensa viata culturala (are doua universitati cu circa 50 000 studenti, Conservator, Academie de arte, muzee).

Columbus (1 058 000 locuitori, cu sub­urbiile), situat in partea centrala a statului Ohio, este capitala acestuia si important centru cultural (Ohio State University cu 46 000 studenti) si comercial, functii ce au dus la cresterea rapida a populatiei. Dintre cele mai mari centre urbane ale statului Ohio (care se numara printre cele mai dezvoltate din punct de vedere economic, in cadrul S.U.A.) amin­tim: Dayton (857 000 locuitori), Toledo (781 000 locuitori), Youngstown (544 000 locuitori) si Akron (682 000 locuitori), toate puternice centre industriale si co­merciale.

In statul Indiana se distinge orasul Indianapolis (1,1 milioane locuitori, cu suburbiile), capitala statului, mare nod feroviar, rutier si aerian (2,6 milioane pasageri anual) si important centru al industriei alimentare, de masini agricole si mijloace de transport. Populatia ora­sului a crescut foarte mult in ultimul timp_ Orasul poseda un circuit de curse de automobilism, pe care se desfasoara anual Marele premiu de automobilism al S.U.A_ (pe 500 mile) celebru in lumea intreaga.

In statul Wisconsin se afla orasul Milwaukee (1,4 milioane locuitori, fm­preuna cu suburbiile), mare centru indus­trial pe tarmul Lacului Michigan, situat intr-o zona de puternica concentrare a industriei siderurgice, a constructiilor de masini (nave, produse electrotehnice, ma­sini agricole etc.). Este bine cunoscut prin fabricile sale de incaltaminte, produse lactate, tricotaje si mai ales ca mare centru mondial al productiei de bere. Orasul a fost fondat de colonistii germani dupa anul 1830 si are un aspect pitoresc, cu numeroase parcuri si gradini. Este un port activ la Lacul Michigan, iar aero­portul sau inregistreaza un trafic anual de 2,1 milioane pasageri.


4. Regiunea West North Central (Central-nord-vestica)

Sub aceasta denumire sint cuprinse sta­tele situate la vest de fluviul Mississippi, pina la limita Muntilor Stincosi, spre sud pina la valea riului Arkansas, iar in nord pina la granita cu Canada. Relieful regiunii, care mai este denumita si „Ves­tul Mijlociu', este format din Podisul Preriilor si din Podisul Missouri, conti­nuate spre sud cu Podisul Ozark. Este patria intinselor prerii, cea mai mare zona de cultura a cerealelor din S. U.A. Regiunea ocupa 19% din suprafata tarii si are 9% din populatia sa, fiind speciali­zata in exploatarea minereului de fier (90% din productia nationala), a minereu­rilor de plumb (50%) si de zinc (25%), formind, totodata, baza productiei de griu, de porumb si de cresterea ani­malelor.

In afara de aceasta dispune si de resurse de petrol in statele Kansas si Missouri, unde se afla si o dezvoltata industrie de prelucrare si chimizare, la Kansas City, Wichita, El Dorado etc.

Industria prelucratoare este reprezen­tata mai ales prin cea a moraritului, a carnii, lemnului, celulozei si hirtiei, masini agricole, mijloace de transport, meta­lurgie feroasa si neferoasa etc. Activita­tea industriala este concentrata in marile orase, determinind o crestere treptata a populatiei urbane.

Minneapolis, impreuna cu orasul vecin St. Paul, sint situate pe malurile lui Mis­sissippi, in punctul de unde fluviul in­cepe sa fie navigabil, formind o conurbatie de 2,0 milioane locuitori. Este un impor­tant centru industrial, specializat in in­dustria alimentara (morarit, produse lac­tate, conserve, uleiuri etc.), industria tex­tila, a pielariei si incaltamintei, a lem­nului, mobilei, celulozei si hfrtiei, poli­grafica. ine reprezentata este si industria constructoare de masini : masini agricole, vagoane, electrotehnica, montaj de auto­mobile etc. Se remarca si ca un insemnat centru de transporturi (nod feroviar cu 12 linii, port fluvial, mare aeroport in­ternational cu 7,2 milioane pasageri anual). Orasul este situat intr-o regiune cu nu­meroase parcuri si lacuri de un pitoresc deosebit, dintre care cel mai cunoscut este Minnehaha Park.

Kansas City (1,3 milioane locuitori im­preuna cu suburbiile) este situat la con­fluenta lui Missouri cu rful Kansas. fiind format, practic, din doua ora se cu acelasi nume, care apartin statelor Missouri si Kansas si care au fost intemeiate la. in­ceputul secolului al XIX-lea. Activitatea principala este cea comerciala si de trans­port ; aici se gasesc mari abatoare si piete de vite si grine, orasul inscriindu-se drept primul centru al S.U.A. in tranzitul de animale vii pe calea ferata. Activitatea comerciala este strins legata de cea de transport. Kansas City este un important nod feroviar (12 linii) si port fluvial. Are si un mare aeroport cu un trafic de 4,1 milioane pasageri anual. Toate acestea au impulsionat dezvoltarea industriala: mo­rarit, carne, pielarie, incaltaminte, mar­furi agricole, material feroviar, avioane, automobile, chimica, prelucrarea petro­lului etc.

Omaha (569 000 locuitori) tinde sa de­vina cel mai mare centru al comertului cu animale din S.U.A., datorita marilor abatoare si fabrici alimentare pe care le are. Pe baza resurselor miniere din Muntii Stincosi s-a dezvoltat aici industria metalurgiei neferoase. Omaha este si un centru cultural activ, cu o universitate intemeiata in anul 1908.

5. Regiunea South Atlantic (Sud-atlantica)

In partea de sud-est a S.U.A. se si­tueaza sase state cu larga iesire la Ocea­nul Atlantic, care, desi nu au o dezvol­tare economica la nivelul statelor din  nord, se diferentiaza de restul statelor  sudice prin existenta unor resurse de  .carbuni, minereuri de fier, hidroenergie,  saruri de potasiu, in parte valorificate.  Totodata, sint state cu o agricultura  bine dezvoltata si specializata. Teritoriul  lor cuprinde o parte din Muntii Appa­fachi centrali, Piemontul preappalachian  si Cimpia litorala centrala si sudica,  Peninsula Florida ; populatia urbana a  regiunii se ridica, in medie, la circa 58%,  procent mai redus in comparatie cu sta­tele nordice. Dar exista mari diferente  intre state in acest sens. Astfel, daca  West Virginia are numai 39% populatie  urbana, in Florida aceasta atinge 80%.  Dintre culturi sint bine reprezentate:  bumbacul, tutunul (in Virginia, North  Carolina, South Carolina, Georgia), ce­realele, legumele si pomii fructiferi. Cres­terea animalelor este mai putin impor­tanta (cornute pentru lapte, pasari).  Din punct de vedere agricol statul Flo­rida ocupa o pozitie aparte ; aici, clima  subtropicala a favorizat o larga dez­voltare a culturii citricelor, a legumicul­turii si floriculturii, produse in realiza­rea carora este intrecuta, la nivel na­tional, numai de California. Valorifica­rea terenurilor din mlastinile Evergla­des vor asigura Floridei suprafete din  ce in ce mai mari pentru extinderea  culturilor cu caracter subtropical.

 In domeniul industriei, regiunea se distinge prin prelucrarea bumbacului (2/3

din productia de tesaturi de bumbac a S.U.A.), industria tutunului (in statul Virginia), industria conservelor si a su­curilor (in Florida). Dintre ramurile in­dustriei grele sint mai bine dezvoltate: exploatarea carbunilor (in West Virgi­nia, care constituie primul bazin carbo­nifer al S.U.A.), cea a fosforitelor, in Florida (27,5 milioane tone), industria constructiilor de masini, chimica. In zona Fall Line au fost construite hidro­centrale care asigura cerintele de ener­gie electrica ale regiunii.

Pentru statul Florida un loc deosebit il detine turismul, marile statiuni bal­neare maritime fiind vizitate anual de circa 24 milioane de turisti. Dintre acestea cea mai cunoscuta este Miami, dar pe tarmul atlantic al Floridei, de la Jack­sonville pina la Miami, statiunile se tin lant : Jacksonville Beach, Daytona Beach, Palm Beach, Ft. Lauderdale etc:

Orasele regiunii Sud-atlantice nu sint,  in general, prea mari, dar citeva dintre  ele s-au impus ca importante centre de  convergenta economica de interes natio­ nal, asa cum sint : Atlanta, Miami,  Tampa.

Atlanta (1,7 milioane locuitori impre­una cu suburbiile), fondat in 1845, este principalul centru comercial, de trans­port, industrial si financiar al regiunii.

Activitatea principala este cea de trans­port, mare nod feroviar - cu 15 linii -, rutier si aerian, cu un aeroport de mare trafic-Hartsfield International ­(25,6 milioane pasageri anual, al doilea din S.U.A.), care ii inlesneste legaturile cu toate regiunile invecinate.

Miami (1,3 milioane locuitori) este  situat in Florida, pe tarmul de sud-est,  la Oceanul Atlantic. Practic este con­stituit dintr-o aglomerare de centre si

statiuni balneare (Miami, Miami Beach, Hialeah, North Miami, Carol City, Miami Shores, Miami Springs, South Miami, Coral Gables etc.), functia sa principala fiind cea turistica (peste 6 milioane turisti anual), ceea ce a dus la o mare dezvoltare a constructiilor hoteliere si a tuturor tipurilor de obiective turistice (cluburi, teatre, porturi de yachturi etc.).

Industria este Si ea strins legata de turism: alimentara, confectii, tigari etc. Tot turismul a impulsionat si dezvolta­rea transporturilor, aici gasindu-se unul dintre marile aeroporturi din S.U.A. (Miami International cu 12,4 milioane pasageri anual).

6. Regiunea East South Central (Central-sud-estica)

Avind o fatada maritima extrem de restrinsa, la Golful Mexic, regiunea cu­prinde versantul sudic al Muntilor Ap­palachi, Podisul Cumberland si o por­tiune din Cimpia Mississippi. Vaile adinci ale riurilor Alabama si Tennessee canstituie atit culoare de circulatie, cit si surse de energie electrica.

In teritoriul regiunii sint situate za­camintele de minereu de fier si carbuni din sudul Muntilor Appalachi (statul Alabama). Prin amenajarea complexa a riului Tennessee, productia de energie electrica asigura intregul consum local, o alta parte fiind trimisa si spre alte regiuni. In preajma hidrocentralelor au fost amplasate uzine chimice, de metale neferoase sau atomice, fapt care a deter­minat conturarea unei regiuni industriale, cu centre importante, la nivel national, ca Knoxville, Chattanooga, Nashville etc.

Industria regiunii este specializata in metalurgia feroasa, neferoasa, constructii de masini (utilaj minier si textil, masini agricole, electrotehnica), chimica, a bum­bacului, prelucrarea lemnului, alimentara. Agricultura este caracterizata prin marile plantatii de bumbac (Alabama, Missis­sippi), de tutun, soia, plante furajere (Tennessee, Kentucky). Cresterea ani­malelor este bine reprezentata, mai cu seama in partea nordica a regiunii (cor­nute mari pentru lapte).

Louisville (888 000 locuitori cu subur­biile) este un important nod de comu­nicatii situat pe Ohio, in nordul statului  Kentucky, fondat in anul 1790 si numit  astfel in cinstea regelui Ludovic al XVI­lea. Prin dezvoltarea sa industriala (trac­toare, automobile, electrotehnica, chi­mica, prelucrarea lemnului, textila, ali­mentara) si procentul ridicat al populatiei  active ocupate in comert si finante, orasul  se deosebeste mult de celelalte centre ale  regiunii, apropiindu-se de specificul economic si urban al oraselor din nordul  tarii.

Memphis (848 000 locuitori cu subur­biile) este unul dintre marile centre co­merciale situate pe fluviul Mississippi. Dezvoltat ca port pentru expedierea bum­bacului si a lemnului, orasul si-a creat, trep­tat, o industrie bine reprezentata (textila, egrenarea bumbacului, masini pentru tex­tile, mijloace de transport, mobila, hirtie, alimentara). Activitatea portuara (6,5 mi­lioane tone anual) si convergenta cailor ferate si a soselelor, au usurat dezvol­tarea comertului, Memphis fiind cea mai mare piata a bumbacului din S.U.A. si o importanta piata a lemnului, pieilor si a altor produse agricole. Prin aero­portul orasului trec anual 4,6 milioane pasageri

Birmingham (779 000 locuitori) este cel mai mare centru al industriei metalurgiei feroase din sudul tarii. Punerea in va­loare a resurselor locale de carbuni si de minereu de fier a dus la aparitia acestui oras spre sfirsitul secolului al XIX-lea: Alaturi de uzinele siderurgice, astazi func­tioneaza aici importante uzine produ­catoare de utilaj minier, masini-unelte, utilaje pentru industria alimentara etc. Functia industriala a generat si o impor­tanta activitate de transport (mare nod feroviar si port fluvial), precum si dez­voltarea comertului.

Intre alte orase ale regiunii amintim pe cele din valea Tennessee : Chattanooga (381000 locuitori), Knoxville (421000 locuitori) si Nashville (716 000 locuitori), toate puternice centre industriale a caror activitate a fost mult impulsionata de construirea sistemului energetic T.V.A.


7. Regiunea West South Central (Central-sud-vestica)

Cuprinsa intre valea fluviului Mississipi la est si Muntii Stincosi la vest, Podisul Ozark la nord si tarmul Golfului Mexic la sud, regiunea ocupa 13% din suprafata S.U.A si detine peste 9% din populatie.

Conditiile naturale sint destul de variate. Astfel, in extremitatea de sud - sud-est, in lungul tarmului Gol­fului Mexic, se intinde o cimpie litorala joasa, lagunara, cu domuri de sare. O unitate aparte o formeaza delta fluviului Mississippi, cuprinsa in limitele statului Louisiana. Cfmpia fluviului Mississippi, destul de joasa si mlastinoasa, a fost in buna masura asanata, devenind o impor­tanta zona agricola.

In restul teritoriului se intinde Podisul Preriilor, care, spre vest, devine acci­dentat, altitudinile oscilind intre 1000 si 1 500 m.

Depresiunile adinci ale vailor Arkansas, Pecos si Red River sint renumite prin importantele zacaminte de petrol si gaze naturale. Regiunea este o mare produca­toare de petrol, revenindu-i peste 1/3 din cantitatea de petrol extrasa din S.U.A. Industria de prelucrare si chimizare a petrolului este bine dezvoltata in special in centrele de la tarmul Golfului Mexic.

Pe baza importului de bauxita s-a dez­voltat aici productia de alumina si alu­miniu. In ultimul timp s-au construit si intreprinderi ale industriei constructiilor de masini (santiere navale, utilaje petro­liere, electrotehnica). Traditionale sint in­dustria lemnului, cea textila, de pielarie si alimentara.

Petrolul si gazele naturale au transfor­mat profund, in ultimele decenii, economia regiunii, care tinde sa depaseasca nivelul general al statelor sudice prin : volumul productiei industriale, venitul anual pe locuitor, concentrarea capitalului, extin­derea functiilor comerciale si financiare, concentrarea acestor functiuni in citeva orase mari care joaca rolul de centre pola­rizatoare etc.

Principalele orase sint : Houston, Dal­las si New Orleans.

Houston, situat in sudul statului Texas, pe riul San Jacinto, in apropiere de Golful Galveston si de tarmul Golfului Mexic, de care este legat printr-un canal maritim cu o adincime de 11 m, a fost intemeiat in anul 1836. Impreuna cu o serie de suburbii si orase-satelit (Pasadena, Bay­town, Texas City etc.) formeaza o conur­batie de 2,1 milioane locuitori, cea mai mare din sudul S.U.A.

Orasul isi datoreaza dezvoltarea ma­relui „boom' petrolier din perioada 1920­1940, devenind apoi cel mai important centru de prelucrare a petrolului din S.U.A. Capacitatea rafinariilor sale atinge 79,8 milioane tone, cele mai multe dintre ele fiind amplasate in lungul canalului maritim sau in portul Texas City, unde s-au dezvoltat si mari complexe petro­chimice. Prin folosirea unor resurse variate (petrol, gaze naturale, sare etc.), industria chimica a devenit ramura principala a industriei din acest mare oras. Bine re­prezentate sint si industria constructiilor de masini, a aluminiului, alimentara (zahar, ulei), textila, a materialelor de constructie. Functia de transport este strins legata de cea industriala. Portul, cu un trafic de aproape 77 milioane tone anual (fara Texas City), este cel mai activ de pe litoralul american al Golfului Mexic. La Houston se intilnesc numeroase cai ferate, sosele, conducte, linii aeriene (Inter­continental Airport are un trafic anual de 5,9 milioane pasageri). In functie de dezvoltarea sa industriala, Houston a de­venit si un puternic centru financiar si co­mercial al sudului tarii, avind si o bogata activitate culturala: opt colegii superioare si universitati, teatre (Municipal Hall, Coliseum), renumita sala a Astrodomului. La Houston se afla si centrul de cercetari spatiale, de unde au fost conduse expe­ditiile navelor „Appolo' spre si pe Luna.

New Orleans este cel mai caracteristic oras al sudului, mare port si centru in­dustrial, care a jucat un rol activ in lega­turile comerciale ale regiunilor agricole din aceasta parte a tarii. Orasul este-si­tuat pe ambele maluri ale fluviului Missis­sippi, la inceputul marei sale delte si la 145 km de varsarea acestuia in Golful Mexic. Prin asezarea sa intr-o zona mlas­tinoasa, intre Mississippi si Lacul Pont­chartrain, a fost amenintat intotdeauna de inundatii si de malarie, calamitati care , nu i-au ocolit defel.

Industria este legata atit de valorifi­carea materiilor prime locale (petrol,  gaze, trestie de zahar, orez, lemn etc.),  cit si a celor importate (metale neferoase,  cafea, banane, zahar semirafinat etc.).  Orasul a devenit un mare centru de pre­lucrare si chimizare a petrolului (in sub­urbiile Norco si Chalmette) ; bine repre­zentate sint si industriile: aluminiului  (Chalmette), materialelor de constructie,  ingrasamintelor chimice, de constructii  navale, textila, cherestea, mobila, hir­tie, zahar, conserve de fructe etc.

8. Regiunea Mountain (Statele montane sau regiunea Munfilor Stincosi)

Sub acest nume se inscrie cea mai in­tinsa regiune economico-geografica a ta­rii, care inglobeaza opt state situate in zona Muntilor Stincosi si a podisurilor interioare. Regiunea ocupa 16,4% din teritoriul S.U.A, si detine numai 2,5% din populatia sa. Relieful este format din lantul Muntilor Stincosi si podisurile Wyo­ming, Marele Bazin, Colorado si Arizona.

Statele montane detin 66% din produc­tia de cupru a S.U.A., 25% din cea de

plumb si zinc, 33% aur si argint, 75% molibden, aproape intreaga productie de uraniu si wolfram. Agricultura are o dez­voltare destul de mare, reprezentata mai ales prin cresterea animalelor, cultura sfeclei de zahar si a bumbacului.

Activitatea industriala este legata de exploatarea metalelor neferoase, pretioase si rare si de prelucrarea lor. Dintre cele­lalte ramuri, in ultimii ani s-au dezvoltat extractia si prelucrarea petrolului, me­talurgia feroasa, industria atomica, in­dustria alimentara (lapte, carne, zahar).

Cele mai multe orase ale regiunii sint mici, trei dintre ele fiind mai insemnate, atit prin numarul de locuitori, cit si prin functiile lor: Denver, Salt Lake City si Phoenix.

Denver (1,3 milioane locuitori cu subur­biile), capitala statului Colorado, este si­tuat la 1500 m altitudine, intr-un punct important de incrucisare a cailor ferate care strabat muntii (in primul rind ma­gistrala. New York-Chicago-San Fran­cisco). Insemnat centru comercial si in­dustrial, Denver este cel mai puternic centru economic din regiunea Munilor Stincosi.

In apropierea sa se afla exploatari de carbuni si de metale neferoase, iar in oras s-au dezvoltat intreprinderi ale metalur­giei feroase, de avioane, de utilaje miniere. si alimentare, de material feroviar, uzine chimice, fabrici de zahar, de confectii etc. O functie deosebita a orasului este cea turistica, Denver fiind una dintre cele mai reputate statiuni climaterice ameri­cane. Aceasta face ca International Staple­ton Airport, care deserveste orasul, sa aiba un trafic ridicat: 11,2 milioane pa­sageri anual.

Salt Lake City (744 000 locuitori, cu suburbiile) se afla in partea centrala a Podisului Marelui Bazin, in marginea es­tica a Marelui Lac Sarat (Great Salt Lake), fiind capitala statului Utah. Infi­intat in anul 1847 ca centru al sectei reli­gioase a mormonilor, s-a dezvoltat repede devenind un insemnat centru comercial. Orasul a inflorit insa in urma construirii cailor ferate si valorificarii unor mari re­surse de subsol (cupru, plumb, zinc etc.).

Ca centru industrial dispune de uzine pentru prelucrarea cuprului, plumbului si argintului, bine reprezentata fiind indus­tria electrotehnica, mecanica de precizie, prelucrarea petrolului, a carnii si zaharu­lui. Importanta lui ca nod de comunicatii este tot atit de mare, deoarece aici se intilnesc caile ferate si soselele care strabat Muntii Stincosi, pentru ca apoi sa se in­drepte spre Los Angeles sau San Fran­cisco. Aeroportul inregistreaza un trafic anual de 2,8 milioane pasageri.

Daca in urma cu o suta de ani era un  oras izolat, astazi el este centrul unui  areal industrial bine conturat, care cu­prinde si alte localitati : Provo, Ogden,  Tooele, Magna.

In oras se afla o universitate cu 21 700 studenti si mai rnulte muzee.

Phoenix (1,05 milioane locuitori, cu suburbiile) este un centru industrial in plina dezvoltare, specializat in productia de utilaj minier.


9. Regiunea North Pacific (Nord-pacifica)

Situata in extremitatea de nord-vest si vest a tarii, in bazinul fluviului Columbia si la tarmul Oceanului Pacific, regiunea ocupa 9% din suprafata S.U.A., fiind locuita insa numai de 3% din populatia tarii. Relieful montan predominant este strabatut de vai largi (Columbia, Snake, Willamette) favorabile dezvoltarii agri­culturii. Principalele bogatii sint padurile (50% din rezervele nationale) si hidroener­gia (40% din potentialul hidroenergetic al riurilor S.U.A.), carora li se adauga resursele miniere (aur, uraniu) si pescuitul.

Pentru dezvoltarea economica a re­giunii, valorificarea resurselor hidroener­getice a constituit un impuls deosebit, pe fluviul Columbia construindu-se nume­roase hidrocentrale care au atras dezvol­tarea industriei metalurgiei neferoase si atomice si totodata a permis irigarea unor terenuri intinse.

Ramurile industriale de baza sint : in­dustria aluminiului, industria de avioane si rachete, constructiile navale, prelucra­rea lemnului, industria zaharului si a conservelor de peste.

Seattle (1,4 milioane locuitori, cu sub­urbiile) este un port activ al S.U.A, si­tuat pe tarmul estic al Golfului Puget Sound. Fondat in anul 1852, orasul se dezvolta rapid dupa constructia caii fe­rate transamericane (1884) Si devine ce­lebru in istoria Americii pentru ca de aici au pornit cautatorii de aur spre Alaska, si tot aici se afla marele centru de schimb al pieilor si blanurilor de anirnale. Seattle a devenit astazi un puternic centru in­dustrial-portuar. Asezarea favorabila a portului, intr-un golf adinc, ferit de cu­renti, bine legat de hinterlandul sau prin sosele si cai ferate, a deschis frumoase perspective amplasarii unor industrii care sa prelucreze materiile prime locale (lemn, metale, produse agricole, peste) sau im­portate. In timpul celui de-al doilea raz­boi mondial, aici au fost amplasate uzine de armament. Portul are un trafic de 14,7 milioane tone anual, prin el stabi­lindu-se legaturi directe cu Ala.ska si Extremul Orient. Ca nod feroviar, ru­tier si aerian, Seattle are, de asemenea, un rol important (aeroportul Seattle-Ta­coma are un trafic anual de 5,8 milioane pasageri).

Intre ramurile industriale se remarca industria de avioane si rachete (uzinele Boeing), constructiile navale, metalurgia feroasa, prelucrarea lemnului, rafinarii de petrol, care prelucreaza petrolul adus din Canada, industria alimentara (conserve de fructe si peste, zahar etc.).

10. Regiunea South Pacific (Sud-pacifica)

Aceasta regiune cuprinde statul Cali­fornia, ocupind 11,3% din suprafata tarii si detinind 8,7% din populatie. Relieful este variat; intre lanturile semete de munti (Coastei, Sierra Nevada) aflindu-se o intinsa depresiune, Valea Californiei (formata din San Joaquin Valley si Sacra­mento Valley), care ofera posibilitati deo­sebite pentru agricultura. In sud se in­tinde o alta depresiune, Los Angeles, in cuprinsul careia s-a dezvoltat o mare aglomeratie urbana.

California este cel mai dezvoltat stat al vestului S.U.A., atit din punet de ve­dere industrial, cit si agricol, comercial-fi­nanciar, cultural si turistic, dispunind de mari resurse energetice, indeosebi petrol, exploatat in zona Los Angeles si in ba­zinul Salinas. Energia electrica este fur­nizata de marile termocentrale, care func­tioneaza pe baza petrolului si a gazelor na­turale, cit si de hidrocentralele de pe flu­viul Colorado.

Ramurile industriale cele mai dezvol­tate sint: metalurgia neferoasa, construc­tiile de avioane si rachete, electrotehnica, constructiile navale, masini-agricole, prelucrarea petrolului si petrochimia, pre­lucrarea lemnului, confectiile si o variata industrie alimentara (conserve de legume, fructe si peste, sucuri, zahar, lactate, vi­nificatie etc.). Concentrarea industriei in regiunea industriala Los Angeles si in marele centru San Francisco este o carac­teristica importanta a Californiei, fapt care explica si mpresionanta crestere a populatiei acestora.

Varietatea deosebita a conditiilor de sol si de clima, irigatiile si mecanizarea au favorizat o dezvoltare cu totul deose­bita a agriculturii. Aceasta este speciali­zata in pomicultura (pruni, meri, caisi, piersici), viticultura, legumicultura, cul­tura citricelor (portocale, lamii), a ore­zului si bumbacului. Partea centrala a statului (vaile San Joaquin si Sacramento) a devenit, pe baza irigatiilor, regiunea cu agricultura cea mai intensiva din S.U.A.

In partea de sud, care are un climat mai uscat, se cultiva bumbac pe terenurile irigate. California ocupa unul dintre primele locuri in lume in privinta inten­sitatii culturii pomilor fructiferi si a arbustilor mediteraneeni, ca si prin numarul fabricilor de prelucrare. Ea aprovi­zioneaza intregul teritoriu al S.U.A., o parte a produselor fiind exportate in Canada si in tarile din Europa.

Los Angeles este situat pe tarmul sudic al Californiei, intr-o depresiune cu un relief accidentat si un climat arid, in apropierea Muntilor San Bernardino si a desertului Mojave. Infiintat de spanioli in anul 1781 sub numele de El Pueblo del Nuestra Senora la Reina de Los Angeles de Porciuncula, orasul s-a dez­voltat in mai multe etape: prima, dupa anul 1890, cind au fost descoperite zaca­mintele de petrol si a inceput dezvoltarea

industriala, a doua, dupa anul 1920, odata cu fondarea Hollywood-ului, care a permis extinderea functiunii cultural ­artistice, si a treia, in timpul si dupa cel de-al doilea razboi mondial; cind s-a dezvoltat industria aeronautica cu ramu­rile ei anexe. .

In ultimele decenii activitatea indus­triala s-a extins foarte mult, formindu-se o adevarata regiune industriala care cuprinde nenumaratele centre ce for­meaza conurbatia Los Angeles. Totodata, orasul a capatat dimensiuni gigantice prin inglobarea unor orase-satelit situate la mare distanta (70-100 km). Orasul propriu-zis are 2,5 milioane locuitori, iar conurbatia a ajuns la 7 milioane locui­tori, incluzind multe orase legate intre ele printr-un sistem modern de sosele, auto­strazi, cai ferate. Intre acestea, spre nord se afla Alhambra, Pasadena, Glendale, Burbank, Hollywood, San Fernando, iar la tarmul Oceanului Pacific: Beverly Hills, Santa Monica, Hawthorne, Redondo Beach; spre sud, se afla: Long Beach, Torrance, San Pedro, Compton, Wilming­ton, iar la est : Santa Ana, Anaheim, Huntington Beach, Garden Grove, Dow­ney, Fontana, Riverside, Norwale, Bell­flower.

Din anul 1965, in cadrul conurbatiei  Los Angeles au fost desprinse alte doua  orase milionare : Anaheim-Santa Ana  -Garden Grove cu 1,5 milioane locui­tori si Riverside-San Bernardino-Ontario  cu 1,1 milioane locuitori.

Functia principala este cea industriala, marea dezvoltare a industriei fiind deter­minata de valorificarea petrolului si a gazelor naturale, de activitatea portuara si de caile de comunicatie foarte dese, de amplasarea unor uzine legate de pro­ductia de razboi etc.

Conurbatia se distinge printr-o puter­nica industrie de prelucrare si chimizare a petrolului, capacitatea rafinariilor fiind de peste 41,8 milioane tone/an. Comple­xele petrochimice sint amplasate in apro­pierea rafinariilor, ele producind cauciuc sintetic, mase plastice, coloranti, deter­genti, medicamente.

Los Angeles este al doilea centru al S.U.A. pentru productia de automobile (cu o mare uzina a firmei Chrysler), iar santierele navale din Los Angeles si San Pedro sint dintre cele mai cunoscute de pe coasta Pacificului. Industria mai pro­duce utilaje petroliere, material feroviar, aparatura electrotehnica, masini agri­cole etc. La Fontana functioneaza o mare uzina siderurgica, care aprovizio­neaza cu otel si laminate intreaga regiune. Pentru productia de avioane s-a dezvol­tat industria aluminiului, ramura care lu­creaza pe baza importului de bauxita. Dintre alte ramuri sint de mentionat : confectii, textila, incaltaminte, conserve de fructe si legume etc. Dispersarea uzi­nelor a necesitat crearea unei retele dezvol­tate de cai de comunicatie.

San Francisco este situat in partea centrala a litoralului Californiei, la marele golf in care se varsa fluviile Sacramento si San Joaquin. Golful este inchis de doua peninsule muntoase, care lasa o ingusta trecere, numita Golden Gate, orasul fiind amplasat in amfiteatru, la sud de aceasta trecere. In partea estica a Golfului San Francisco se afla o serie de orase : Oak­land, Richmond, Berkeley, iar spre sud, Palo Alto, South San Francisco, San Mateo, Redwood City, toate alcatuind conurbatia San Francisco-Oakland, care concentreaza 3,1 milioane locuitori.

Pina in anul 1848, el a apartinut Mexi­cului, apoi, intrat in confederatia ameri­cana, incepe sa se dezvolte vertiginos, devenind centrul faimoasei „febre a au­rului'. Spre sfirsitul secolului al XIX-lea este cunoscut ca un port si centru indus­trial de mare insemnatate in urma con­structiei caii ferate New York - San Francisco. Dupa ce a fost aproape in intregime distrus de cutremurul din anul 1906, San Francisco a renascut, deve­nind un mare centru economic al vestu­lui. Din aceasta perioada dateaza carac­terul pestrit al populatiei, mai pronuntat decit la New York, peste jumatate din locuitorii orasului fiind imigranti sau fii ai imigrantilor. Cartierele lor sint deosebit de pitoresti prin specificul national pas­trat cu mindrie. Cei mai numerosi sint chinezii, italienii, japonezii, slavii, grecii, nordicii, mexicanii etc. Desi a fost intre­cut, in ultimul timp, de Los Angeles, atit in privinta populatiei cit si a importanei economice, San Francisco ramine un mare centru comercial-industrial al Statelor Unite.

Activitatea industriala este concen­trata in afara orasului si in Oakland, Richmond, unde sint dezvoltate indus­triile: electrotehnica si electronica, con­structiile navale, masini-unelte, mecanica de precizie, avioane, montaj de automo­bile, prelucrarea si chimizarea petrolului, textila, confectii, sticlarie, incaltaminte, alimentara (zahar, conserve de fructe, legume si peste) etc.

San Diego (1,4 milioane locuitori, cu  suburbiile) tinde sa devina si el un mare  centru urban al vestului tarii. Situat linga granita cu Mexicul, este un port  militar important, avind in apropiere  una dintre cele mai mari baze navale  si de rachete ale S.U.A. Industria sa  a fost puternic influentata de caracterul  militar al activitatii, remarcindu-se pro­ductia de avioane si de rachete (uzinele  General Dynamic si Convair) cu care  ocupa unul dintre primele locuri in S.U.A.  Intre alte ramuri, s-au mai dezvoltat:  industria electrotehnica, a constructiilor  navale si alimentara. Portul are un trafic  restrins, bazat mai mult pe pescuit. ­

San Diego este si o mare statiune bal­neara, inclusiv localitatile invecinate: Imperial Beach, Coronado, Chula Vista, Pacific Beach, National City, La Jolla.

In ultimii ani a crescut importanta economica a altor orase din California, asa cum sint: San Jose ,metropola economica a „vaii Californiei', Sacramento (851 000 locuitori, cu subur­biile), capitala statului, Fresno (431 000 locuitori), Bakersfield (336 000 locuitori), Oxnard-Simi Valley-Ventura (405 000 locu­itori), Salinas-Seaside-Monterey (254 000 locuitori).

11. Alaska and Hawaii (Statele Alaska si Hawaii)

Declarata stat federal in anul 1959, Alaska este statul cel mai putin dezvoltat din punct de vedere economic. In eco­nomia sa predomina pescuitul si industria conservelor de peste, vinatoarea de ani­male cu blanuri scumpe, exploatarea resurselor de subsol (petrol, carbuni, cupru, aur) si valorificarea masei lemnoase.

Populatia putin numeroasa (302173 locuitori), caile de comunicatie reduse, departarea de teritoriul principal al S.U.A., conditiile climatice aspre, au impiedicat multa vreme punerea in va­loare a uriaselor resurse detinute de acest stat cu o suprafata de 1,5 milioane km2.

Descoperita de V. Bering in anul 1741, Alaska inregistreaza prima asezare ome­neasca stabila la Kodiak in anul 1784.

Din anul 1806 devine „Rusia Americana' cu capitala la Sitka. Este vinduta Statelor Unite in 1867 pentru 7,2 milioane dolari devenind teritoriu federal (1912) si stat federal (1959).

Multa vreme Alaska a fost „pamintul fagaduintei' pentru aventurierii cautatori de aur. In anul 1906 productia de aur a atins peste 33 000 kg, ceea ce a determinat aparitia unor centre de prelucrare la Fairbanks, Nome, Bethel, Circle, denu­miri intrate in legenda. Astazi, insa, ex­ploatarea aurului a scazut foarte mult, aceasta fiind inlocuita cu cea a argintului, cuprului, zincului, plumbului, a unor me­tale rare, a carbunelui (Nenana). Din anul 1959 se extrage si petrol, productia atingind 17 milioane tone in anul 1974,

fiind concentrata in zona submarina Cook Inlet. Valorificarea unor noi zacaminte submarine in Prudhoe Bay va deschide perspectiva unei productii mari, mai ales ca rezervele petrolifere descoperite in nordul Alaskai sint bogate. Treptat se va putea realiza transformarea acestui stat intr-una din principalele regiuni pefro­lifere ale lumii. La 20 iunie 1977 a fost inaugurata conducta transalaskeana Prudhoe Bay (Oceanul Inghetat) - portul Valdez (Oceanul Pacific), lunga de I300 km, care strabate permafrostul tundrei, trei lanturi muntoase si 80 cursuri de apa, in conditii de protejare a mediului inconjurator.

Economia piscicola este bine reprezen­tata, regiunea principala fiind Arhipe­lagul Alexander, cu centre pescaresti in porturile: Juneau, Ketchikan, Sitka. In aceasta zona se grupeaza si industria lemnului (mari fabrici la Ketchikan si Sitka).

Industria este mai putin dezvoltata: conserve de ananas si peste, zahar (1,16 milioane tone in 1974), reparatii navale, textila etc. Un loc insemnat il ocupa turismul, inregistrindu-se anual 2,5 mi­lioane vizitatori din toata lumea.

12. Outlying Territories (Teritoriile dependente)

In cadrul S.U.A. intra si o serie de posesiuni pe care le detin in America Centrala si Oceania.

Astfel, in America Centrala se afla Puerto Rico (Commonwealth of the Puerto Rico), cu o suprafata de 8897 km2, des­coperita de Columb in 1493 si preluata de S.U.A. de la Spania in anul 1898. Din anul 1952 a devenit „stat asociat' in ca­drul S.U.A.

Cu o populatie de 3 030 000 locuitori, dispunind de citeva orase mari: San Juan, capitala si principalul centru eco­nomic si turistic (843 000 locuitori, cu suburbiile), Ponce (173 000 locuitori), Ba­yamon (170 500 locuitori), Carolina (118 000 locuitori), Caguas (107 000 locuitori), Pu­erto Rico are o agricultura bazata pe plantatiile de trestie de zahar si de fructe tropicale, o industrie care valori­fica produsele agricole si dispune de cite­va mari rafinarii de petrol care utilizeaza petrol brut adus din Venezuela. O im­portanta dezvoltare o are turismul, ae­roportul din San Juan avind un trafic anual de 5,5 milioane pasageri.

Tot in America Centrala, Statele Unite mai detin Zona Canalului Panama din anul 1903, Virgin Islands (St. Thomas, St. Croix, St. John), cumparate in 1917 de la Danemarca, cu o suprafata de 344,5 km2 si o populatie de 65 000 locuitori, renumite prin rafinariile de petrol (St. Croix) si turism (1,3 milioane anual).

In Oceania se afla teritoriile: American Samoa, cu o suprafata de 197 km2, cu capitala la Pago Pago, cucerita in anul 1889 ; Baker, Howland and Jarvis Is­lands, din 1936, nelocuite in prezent ; Guam, cu suprafata de 549 km2, o popu­latie de 110 000 locuitori, cu capitala la Agana, din 1898 - importanta baza militara ; Midway Island ; Wake Island ; Trust Territory of the Pacific Islands (Micronesia), cuprinzind Marianas Is­lands, Caroline Islands, Marshall Islands

Servicii[modificare | modificare sursă]

Găsirea unui loc de muncă în SUA

Statele Unite este una dintre cele mai mari piețe de muncă din lume, dar chiar și așa, unul dintre primele lucruri pe care cei mai mulți imigranți trebuie să-l facă atunci când ajung în SUA este sa-si gaseasca un loc de muncă. Acest lucru devine pentru mulți din ei o provocare. Obținerea unui loc de muncă nu este ușor, chiar și pentru cei care trăiesc aici de ani de zile. Pentru nou-veniți lucrurile devin, uneori, chiar mai dificile. Din fericire, exista solutii si pentru aceasta provocare.

Aveți viza de imigrare în pașaport? Ce ziceti de locuri de muncă în Statele Unite ale Americii? IMMIGRATION SERVICES LLC are parteneriate cu hoteluri, restaurante, parcuri de distracții pentru si va poate oferi cele mai avantajoase poziții pentru a începe viața în Statele Unite ale Americii. Serviciile noastre în găsirea locurilor de muncă includ: Asistarea în crearea unui CV corect, care s-ar potrivi cu nevoile angajatorilor; Organizarea interviurilor de angajare cu partenerii noștri, în scopul de a găsi cele mai bune oferte pentru dvs; Oferirea joburilor noastre disponibile înainte de a pleca în SUA; Oferirea accesului permanent la baza noastra de date cu angajatori înainte și după sosirea în SUA; Evaluări/consilieri individuale; Informații despre piața locala a forței de muncă.

  • Ca sa fie eligibil pentru serviciile de gasire a unui job pe teritoriul SUA, clientul trebuie să știe engleză, cel puțin la un nivel intermediar și să aibă viza de imigrant in pașaportul său.

Serviciile noastre de gasire a unui job au fost create pentru a ajuta nou-veniții să se adapteze cu succes în Statele Unite. Dacă ați decis ca vreti sa gasiti un loc de muncă înainte de sosirea in America, atunci acest serviciu este pentru dvs. Serviciul de gasire a unui job este cel mai bine vîndut serviciu al companiei noastre. Am ajutat mai mult de 100 de noi-veniți doar anul trecut.

Știați? Statul Washington are cel mai mare salariul minim în Statele Unite ale Americii. Salariul minim 9.19 dolari; Washington are cel mai mare salariu minim din natiune de 9.19 dolari pe oră. Recent, oficialii de stat au propus un nou proiect prin care sa legalizeze salriul minim de 15 dolari în orașul Seattle, capitala statului Washington. Noua lege, în cazul în care va trece, va afecta aproximativ 6.000 de angajați de la aeroporturile și hotelurile de aici. Washington este, de asemenea, printre statele cele mai bogate din America, cu un venit mediu de 57.573 dolari in 2012, comparativ cu o medie națională de 51.371 dolari.

Fotbal American[modificare | modificare sursă]

Fotbalul american, cunoscut în Statele Unite și Canada doar sub termenul de fotbal este un sport de echipă, care îmbină strategia cu jocul fizic. Obiectivul jocului este să se câștige puncte avansând cu mingea în terenul echipei adverse.

O informație interesantă despre Fotbal american la @Wikipedia: https://ro.wikipedia.org/wiki/Fotbal_american?wprov=sfia1

Transport[modificare | modificare sursă]

Turism[modificare | modificare sursă]

Cultură[modificare | modificare sursă]

Arhitectură și arte plastice[modificare | modificare sursă]

Patrimoniu mondial UNESCO[modificare | modificare sursă]

Până în anul 2011 pe lista patrimoniului mondial UNESCO au fost incluse 21 obiective din această țară.

Cinematografie și televiziune[modificare | modificare sursă]

Muzică[modificare | modificare sursă]

Sport[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ U.S. POPClock Projection”. U.S. Census Bureau. http://www.census.gov/population/www/popclockus.html.  Numărul se actualizează automat.
  2. ^ Adams, J. Q., and Pearlie Strother-Adams (2001). Dealing with Diversity. Chicago: Kendall/Hunt. ISBN 0-7872-8145-X.
  3. ^ World Economic Outlook Database”. International Monetary Fund. 1 septembrie 2011. http://www.imf.org/external/pubs/ft/weo/2011/02/weodata/weorept.aspx?sy=2009&ey=2011&scsm=1&ssd=1&sort=country&ds=.&br=1&c=111&s=NGDPD%2CNGDPDPC%2CPPPGDP%2CPPPPC%2CPPPSH%2CLP&grp=0&a=&pr.x=35&pr.y=14. Accesat la 11 septembrie 2011. 
  4. ^ The European Union has a larger collective economy, but is not a single nation.
  5. ^ America rurală, pe cale de dispariție, 29 iulie 2011, Cătălina Mihai, adevarul.ro, accesat la 1 august 2011
  6. ^ America’s Changing Religious Landscape
  7. ^ Official English Map
  8. ^ President Bush's Cabinet de pe situl Casei Albe
  9. ^ a b Cât cheltuim pentru război, capital.ro, accesat la 2 iunie 2010
  10. ^ Occupational Employment and Wages
  11. ^ This is what the political scientists Jacob Hacker and Paul Pierson call the "winnertake- all economy." It is not a picture of a healthy society. Such a level of economic inequality, not seen in the United States since the eve of the Great Depression, bespeaks a political economy in which the financial rewards are increasingly concentrated among a tiny elite and whose risks are borne by an increasingly exposed and unprotected middle class. Income inequality in the United States is higher than in any other advanced industrial democracy and by conventional measures comparable to that in countries such as Ghana, Nicaragua, and Turkmenistan. It breeds political polarization, mistrust, and resentment between the haves and the have-nots and tends to distort the workings of a democratic political system in which money increasingly confers political voice and power. - http://www.foreignaffairs.com/articles/67046/robert-c-lieberman/why-the-rich-are-getting-richer
  12. ^ Fact-Free Liberals

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Guvern

Sinteze și date

Istorie

Hărți

Altele