Arabia Saudită

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Regatul Arabiei Saudite
المملكة العربية السعودية
al-Mamlaka al-ʻArabiyya as-Suʻūdiyya
Drapelul Arabiei Saudite Stema Arabiei Saudite
Flag of Saudi Arabia[*] Coat of Arms of Saudi Arabia[*]
Deviză„لا إله إلا الله محمد رسول الله”
„Nu există alt Dumnezeu decât Allah, Mohammad este trimisul lui Allah”, Shahada[1]
Imnul naționalالسلام الملكي („Aash Al Maleek”)
„Trăiască Regele”

Imnul Regallimbi locale
Amplasarea Arabiei Saudite
Capitală
(și cel mai mare oraș)
Riyadh
24°39′N 46°46′E / 24.650°N 46.767°E / 24.650; 46.767
Limbi oficiale Arabă
Etnonim Saudit, arab saudit
Sistem politic Monarhie absolută
 -  Rege Salman bin Abdulaziz al Saud
 -  Prințul moștenitor Muqrin bin Abdulaziz
Fondare
 -  Primul Stat Saudit 1744 
 -  Al Doilea Stat Saudit 1824 
 -  Al Treilea Stat Saudit 8 ianuarie 1926 
 -  Recunoscut 20 mai 1927 
 -  Unificarea regatului 23 septembrie 1932 
Suprafață
 -  Total 2 149 690 km² (locul 13)
 -  Apă (%) 0,7%
Populație
 -  Estimare  30 770 375[2] (locul 41)
 -  Densitate 12,3 loc/km² (locul 216)
PIB (PPC) estimări 2014
 -  Total $1,652 trilioane[3] 
 -  Pe cap de locuitor $53 935[3] (locul 11)
PIB (nominal) estimări 2014
 -  Total 777 870 miliarde USD[3] (locul 19)
 -  Pe cap de locuitor 25 401 USD[3] (locul 31)
IDU (2013)[4] 0,836 (foarte ridicat) (locul 34)
Monedă Rial saudit (SR) (SAR)
Prefix telefonic 00966
Domeniu Internet .sa
ISO 3166-2 SA
Fus orar AST (UTC+3)
 -  Ora de vară (ODV) (neobservat) (UTC+3)
Populația estimată include 8,429,401 de non-resortisanți

Arabia Saudită (în arabă: السعودية; as-Su‘ūdiyyah sau as-Sa‘ūdiyyah), oficial, denumită Regatul Arabiei Saudite (arabă: المملكة العربية السعودية al-Mamlakah al-‘Arabiyyah as-Su‘ūdiyyah) este cea mai mare țară din Peninsula Arabă și cea mai mare țară arabă din Asia de Vest. Se învecinează cu Iordania la nord, cu Irak - la nord și nord-est, cu Kuweit, Qatar, Bahrain și Emiratele Arabe Unite la est, Oman - la sud și sud-est și Yemen - la sud. De asemenea, are o coastă maritimă de mari dimensiuni, în partea estică aflându-se Golful Persic, iar în partea vestică aflându-se Marea Roșie. Este numită "Țara celor doua moschei sfinte", o referință la Mecca și Medina, cele mai sfinte locuri ale Islamului. Aderări mai importante: O.N.U. (1945), Liga Arabă, OPEC (Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol).

Istorie[modificare | modificare sursă]

Peninsula Arabia în 1914
Regatul Arabiei Saudite după unificare în 1932

Locuită din mileniul I î.Hr. de triburi arabe care întemeiază mici regate efemere, Peninsula Arabică este unificată pentru prima dată, între 630 și 635, de Muhammad (Mahomed), întemeietorul Islamului. De aici pornesc cavalerii arabi care vor răspândi noua religie prin Africa de Nord până în Spania, iar în Asia până în inima Indiei. O dată cu decăderea Califului Abbasid, în Peninsula Arabică iau naștere, în secolele 9 – 10, mici principate feudale, care ajung, în secolul xvi SUB suzeranitatea Imperiului Otoman, situație menținută, cu întreruperi, până în 1918.
Muhammad Ibn al-Wahhab pune în Nejd, după 1740, bazele unei secte islamice puritane și militante, câștigând de partea sa și pe emirul de Daraiyya, Muhammad Ibn Saud, fondatorul actualei dinastii dominatoare din Arabia Saudită. Ibn Saud și fiul său cuceresc Nejdul, unificând aproape întreaga peninsulă sub autoritatea dinastiei saudite, dar statul Wahhabit este înfrânt, în 1818, de forțe britanice și egiptene. Eșuează, astfel, prima tentativă de constituire a unui stat saudit. Începând cu anulL 1902, Abd al-Aziz II Ibn Saud (1902 –1953), emir din Nejd și imam al wahhabiților, reconstituie statul wahhabit și unește sub autoritatea sa cea mai mare parte a Peninsulei Arabice.

La 23 septembrie 1932 el ia titlul de rege al Arabiei.

Politică[modificare | modificare sursă]

Arabia Saudită este o monarhie absolutistă. Succesiunea la tron este ereditară, regele trebuind să fie urmașul lui Ibn Saud, dar și electivă, el fiind ales de către un consiliu al familiei regale. De obicei, este ales rege cel mai vârstnic dintre fiii lui Ibn Saud.

Administrația centrală și alegerile[modificare | modificare sursă]

Instituția centrală, Guvernul Arabiei Saudite, este monarhia Arabia. Legea fundamentală adoptată în 1992 a declarat că Arabia Saudită este o monarhie condusă de descendenții de sex masculin pentru primul rege, Abd Al Aziz Al Saud (sau Abdulaziz Al Saud), și că, Coranul este constituția țării, care este reglementată pe baza legii islamice (Shari'a). La 20 octombrie 2006, a fost înființat un comitet de principi care să voteze cu privire la eligibilitatea viitorilor regi și prinți moștenitori. Comitetul, care urmează să fie cunoscut sub numele instituției credință, include fiii și nepoții cheie ai Regelui Abdul Aziz. Conform noilor norme, comisia poate vota pentru unul din cei trei principi numiți de către rege. În cazul în care nici regele nici prințul moștenitor nu sunt în măsura de a lua decizii, un consiliu de tranziție format din 5 membri va conduce afacerile de stat pentru o perioadă de maximum o săptămână.

Nu sunt recunoscute nici partidele politice sau alegerile naționale, cu excepția alegerilor locale care au avut loc în anul 2005. Puterile regelui sunt, teoretic, limitate de Shari'a și alte tradiții saudite. El trebuie, de asemenea, să păstreze un consens al familiei regale saudite, lideri religioși (ulema) și alte elemente importante în societatea arabă.

Arabia Saudită nu are parlament, în schimb există un program național "Consiliul Consultativ" (care este compus din 150 cetățeni arabi numiți de rege, pentru o perioadă de patru ani pentru a servi într-un rol consultativ). Numărul membrilor Consiliului a crescut în mod constant de-a lungul anilor și are propriile sale comitete și o capacitate limitată de a discuta despre legislația propusă, dar funcția sa principală este de a-l consilia pe rege.

Nici partidele politice sau sindicatele nu sunt permise. În anii 1990, Partidul Acțiunii Arabe Socialiste și Partidul Comunist din Arabia Saudită s-au desființat și membrii lor au fost eliberați din închisoare, după ce au acceptat să își înceteze activitățile lor politice.

În 2005, au avut loc primele alegeri municipale arabe, dar așa cum alegerile au fost non-partizane, partidele politice nu au fost permise.

Alte partide interzise, cum ar fi Hizb ut-Tahrir, continuă să funcționeze, dar nu în mod deschis.

Drepturile omului[modificare | modificare sursă]

În 2014, scriitorul saudit Raif Badawi a fost condamnat la 10 ani de închisoare și 1000 lovituri de bici pentru „insultă adusă islamului”

Organizații cu sediul în Occident precum Amnesty International și Human Rights Watch au condamnat în mod repetat sistemul judiciar saudit și pedepsele lui severe. Nu există procese cu jurați în Arabia Saudită, iar completele de judecată au proceduri sumare.[5] Human Rights Watch, într-un raport din 2008, nota că un cod de procedură penală fusese introdus pentru prima oară în 2002, dar îi lipseau cele mai de bază proceduri de apărare și, în orice caz, era în mod obișnuit ignorat de judecători. Deseori, cei arestați nu sunt informați despre infracțiunea de care sunt acuzați, sunt lipsiți de dreptul la un avocat și sunt subiectul tratamentelor abuzive dacă nu mărturisesc ce li se cere. La proces se pornește de la prezumția de vinovăție, iar acuzaților li se interzice adesea dreptul de a examina martorii și dovezile sau de a prezenta o apărare legală. Multe procese se desfășoară în secret.[6][7] Un exemplu de pedeapsă în urma unui astfel de proces: în octombrie 2015, pensionarul britanic bolnav de cancer Karl Andree, în vârstă de 74 de ani, a fost condamnat la 360 lovituri de bici pentru că a fermentat alcool pentru uzul propriu. Familia sa se teme că pedeapsa l-ar putea ucide.[8]

Arabia Saudită este acuzată ca având unul din cele mai proaste istorice din lume în privința încălcării drepturilor omului. Problemele din acest domeniu care au atras cele mai multe critici includ extrema discriminare a femeilor, pedeapsa capitală pentru homosexualitate,[9] discriminarea religioasă, lipsa libertății cuvântului și a libertății de conștiință, precum și acțiunile poliției religioase.[10] Între 1996 și 2000, Arabia Saudită a participat la patru convenții ONU privind drepturile omului și, în 2004, guvernul a aprobat înființarea Societății Naționale pentru Drepturile Omului (SNDO), condusă de personal guvernamental, pentru a monitoriza implementarea acestora. Până în prezent, activitățile SNDO sunt extrem de limitate și persistă dubiile privind neutralitatea și independența sa.[11] Arabia Saudită rămâne una din puținele țări din lume care nu acceptă Declarația Universală a Drepturilor Omului. Ca răspuns la criticile continue ale încălcărilor drepturilor omului în regat, guvernul saudit subliniază caracterul islamic special al țării și sugerează că acesta justifică o ordine socială și politică diferită.[12] Comisia Statelor Unite pentru Libertatea Religioasă Internațională a încercat fără succes[13] să-l forțeze pe președintele Barack Obama să ridice chestiunea drepturilor omului în convorbirile cu Regele Abdullah, în timpul vizitei pe care a efectuat-o în regat în martie 2014, în special privitor la încarcerarea lui Sultan Hamid Marzooq al-Enezi, Saud Falih Awad al-Enezi și Raif Badawi.[14] De asemenea, Arabia Saudită organizează zeci de execuții în fiecare an, în general pentru omoruri sau trafic de droguri, deși sunt executați oameni și pentru renunțarea la islam sau pentru pentru „crime” împotriva familiei regale.[15] Metoda de execuție obișnuită este decapitarea în public.[16][17] Spre exemplu, Ali Mohammed Baqir al-Nimr a fost arestat în 2012, când avea doar 17 ani, pentru că a luat parte la protestele antiguvernamentale din timpul Primăverii Arabe.[18] În mai 2014, Ali al-Nimr a fost condamnat la decapitare în public și crucificare.[19]

În 2013, guvernul a deportat mii de ne-saudiți, mulți dintre ei lucrând ilegal în țară sau având vizele expirate. Abundă rapoartele privind lucrători străini care au fost abuzați sau torturați de angajatorii lor sau de către alți cetățeni saudți.[20][21] Deportarea a condus la faptul că multe servicii de bază suferă acum de lipsa forței de muncă, deoarece mulți cetățeni saudiți se feresc să ocupe posturi în meserii considerate inferioare.[22][23][24]

Arabia Saudită are un „Program Împotriva Radicalizării”, al cărui scop este să „combată răspândirea și atracția ideologiilor extremiste în sânul populației” și să „insufle adevăratele valori ale credinței islamice, precum toleranța și moderația”.[25] „Toleranța și moderația” au fost puse sub semnul întrebării de ziarul Baltimore Sun, pe baza rapoartelor Amnesty International privindu-i pe Raif Badawi[26] sau pe un bărbat din Hafr al-Batin condamnat la moarte pentru că a respins islamul.[27] În septembrie 2015, Faisal bin Hassan Trad, ambasadorul saudit la biroul ONU din Geneva, a fost ales președintele Consiliului Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului, organism ce numește experți independenți.[28]

Geografie[modificare | modificare sursă]

Arabia Saudită ocupă 20% din suprafața Peninsulei Arabice. O mare parte a frontierelor cu Emiratele Arabe Unite, Oman și Yemen nu sunt bine definite, din acest motiv, dimensiunea exact a țării nu se cunoaște, dar este estimată la aproximativ 2.240.000 km².

Clima este uscată și caldă. Jumătate din țară este pustiu, pentru că este un deșert cu temperaturi extreme, cu unele zone în care se găsesc oaze. În cea mai mare parte a Arabiei Saudite, vegetația este rară și are un număr limitat de ierburi și arbuști. Fauna cuprinde pisici sălbatice, maimuțe babuin, lei și hiene. Coasta Mării Roșii are o importantă faună maritim, îndeosebi recife de corali. Zona de coastă se extinde pe 2.640 km.

Regiunea sud-vestică are munți care ajung la 3000 de metri altitudine și este cea mai verde și proaspătă zonă din țară.

În capitala Riyadh predomină o temperatură medie de 42 °C și 14 °C în luna ianuarie. În schimb, În Jeddah, pe coasta vestică are o temperatură de 31 °C în luna iulie și de 23 °C în luna ianuarie.

Principalele orașe din Arabia Saudită sunt: Riad (capitala), Dammam, Jeddah, Mecca, Medina. Orașele Mecca și Medina sunt notabile pentru semnificația religioasă pentru musulmani sau urmașii islamului.

Jeddah este un important oraș-port situat de-a lungul Mării Roșii și este poarta de acces pentru pelerinii africani.

În Dammam se găsește principalul centru de exploatare din bogatele câmpuri petroliere din Arabia Saudită.

Diviziuni administrative[modificare | modificare sursă]

Arabia Saudită este împărțită în 13 provincii[29](manatiq idāriyya, – singular mintaqah idariyya). Provinciile sunt, mai departe, divizate în 118 guvernorate, inclusiv cele 13 capitale provinciale, care au un statut diferit de municipiu (amanah) conduse de un primar (amin). Guvernoratele sunt, la rândul lor, împărțite în sub-guvernorate (marakiz, singular: markaz).

Nr. Provincie Capitală
Provinciile Arabiei Saudite
1 Al Jawf (sau Jouf) Sakaka
2 Regiunea Hotarelor de Nord Arar
3 Tabuk Tabuk
4 Ha'il Ha'il
5 Al Madinah Medina
6 Al Qasim Buraidah
7 Makkah Mecca
8 Al Riyadh Riyadh
9 Provincia Est Dammam
10 Al Bahah (sau Baha) Al Bahah
11 Asir Abha
12 Jizan Jizan
13 Najran Najran

Economie[modificare | modificare sursă]

Arabia Saudită are o economie bazată pe petrol, iar Guvernul menține puternic controlul asupra principalelor activități economice. Baza economiei este reprezentată de cele mai bogate zăcăminte de țiței din lume. Arabia Saudită este principala țară a lumii în producția și exportul " aurului negru ", cea mai căutată materie primă energetică. Veniturile provenite din exportul de țiței și derivați ai petrolului (90% din export) sunt completate de veniturile din exportul bogatelor surse de gaze naturale.

Demografie[modificare | modificare sursă]

Densitatea populației Arabiei Saudite (locuitori pe km2)

Populație, limbă și probleme sociale[modificare | modificare sursă]

Populația Arabiei Saudite, conform estimărilor făcute în luna iulie 2010, este în jur de 25,731,776, inclusiv 5,576,076 non-naționali.

Religie[modificare | modificare sursă]

În Arabia Saudită trăiesc 25 milioane de musulmani, sau 97% din populația totală. Practicarea altei religii decât Islam este permisă doar în căminuri și locuri private, iar guvernul nu garantează vreun drept sau protecție religioasă non-musulmanilor. A doua religie majoră în Arabia Saudită este Creștinismul, cu aproximativ 1,500,000 de credincioși. O majoritate dintre aceștia sunt lucrători străini veniți din Filipine, India, Pakistan, Bangladesh și state din Africa, precum: Etiopia, Nigeria și Kenya. Cu excepția moscheilor, nu există alte lăcașuri de cult permise. De asemenea, convertirea la altă religie, în afară de islam, este strict interzisă și se pedepsește cu moartea.

Patrimoniu mondial UNESCO[modificare | modificare sursă]

Până în anul 2011 pe lista patrimoniului mondial UNESCO au fost incluse 2 obiective din această țară.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Despre Arabia Saudită, Ambasada regală a Arabiei Saudite, Washington D.C.
  2. ^ Official annual projection”. 2014. http://www.cdsi.gov.sa/pdf/PopulationEstimates2010-2025-admareas.pdf. Accesat la 1 iulie 2014. 
  3. ^ a b c d Saudi Arabia”. International Monetary Fund. http://www.imf.org/external/pubs/ft/weo/2014/02/weodata/index.aspx. Accesat la 2 noiembrie 2014. 
  4. ^ 2014 Human Development Report Summary”. United Nations Development Programme. 2014. pp. 21–25. http://hdr.undp.org/sites/default/files/hdr14-summary-en.pdf. Accesat la 27 iulie 2014. 
  5. ^ Anthony Shoult (2006). Doing business with Saudi Arabia. p. 95. ISBN 978-1-905050-06-2 
  6. ^ Human Rights Watch (2008). Precarious Justice. pp. 3, 4, 101, 102, 108–115. https://books.google.com/?id=xwGojEygbqAC&pg=PA3 
  7. ^ Analysis: Saudi rough justice”. BBC News. 28 martie 2000. http://news.bbc.co.uk/1/hi/world/middle_east/693680.stm. 
  8. ^ Karl Andree case: David Cameron to write to Saudi government”. BBC News. http://www.bbc.co.uk/news/uk-34513096. 
  9. ^ Here are the 10 countries where homosexuality may be punished by death”. The Washington Post. 24 februarie 2014. http://www.washingtonpost.com/blogs/worldviews/wp/2014/02/24/here-are-the-10-countries-where-homosexuality-may-be-punished-by-death/. 
  10. ^ Otto, Jan Michiel (2010). Sharia Incorporated: A Comparative Overview of the Legal Systems of Twelve Muslim Countries in Past and Present. p. 175. ISBN 978-90-8728-057-4 
  11. ^ Al-Rasheed, pp. 250–252
  12. ^ Otto, pp. 168, 172
  13. ^ Dispatches: Obama Refuses to Talk Human Rights in Saudi Arabia”. Human Rights Watch. 31 martie 2014. http://www.hrw.org/news/2014/03/31/dispatches-obama-refuses-talk-human-rights-saudi-arabia. 
  14. ^ "USCIRF Urges President: Raise Religious Freedom on Saudi Trip". United States Commission on International Religious Freedom. 26 martie 2014.
  15. ^ "SAUDI ARABIA: THE DEATH OF A DESERT MONARCH". TIME. 7 aprilie 1975.
  16. ^ "Saudi Arabian justice: Cruel, or just unusual?". The Economist. 14 iunie 2001
  17. ^ "Saudi Justice?". CBS news. 6 mai 2004.
  18. ^ "Saudi Arabia must immediately halt execution of children – UN rights experts urge". Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului. 22 septembrie 2015.
  19. ^ "When Beheading Won’t Do the Job, the Saudis Resort to Crucifixion ". The Atlantic. 24 septembrie 2015.
  20. ^ Bayan Perazzo (14 ianuarie 2013) "Nightmare in Saudi Arabia: The Plight of Foreign Migrant Workers". The Daily Beast.
  21. ^ Saudi Arabian official filmed beating foreign workers with a belt as they visit passport office to get their visas”. Daily Mail (London). http://www.dailymail.co.uk/news/article-2332691/Saudi-Arabian-official-filmed-beating-foreign-workers-belt-visit-passport-office-visas.html. 
  22. ^ Genet Kumera (24 noiembrie 2013). „Beyond Outrage: How the African Diaspora Can Support Migrant Worker Rights in the Middle East”. The Huffington Post. http://www.huffingtonpost.com/kumera-genet/beyond-outrage-how-the-af_b_4319840.html. 
  23. ^ Beatrice Thomas (10 noiembrie 2013) "Saudi services suffer under visa clampdown". Arabian Business.
  24. ^ "Saudi 'beating' video sparks human rights probe". Arabian Business.
  25. ^ Initiatives and Actions to Combat Terrorism”. Kingdom of Saudi Arabia. p. 6. http://www.saudiembassy.net/files/PDF/Reports/Counterterrorism.pdf. 
  26. ^ Saudi Arabia's brutal punishment of a dissident”. The Baltimore Sun. http://www.baltimoresun.com/news/opinion/oped/bs-ed-saudi-arabia-20150114-story.html. 
  27. ^ Saudi Arabia court gives death penalty to man who renounced his Muslim faith”. The Daily Telegraph. 24 februarie 2015. http://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/middleeast/saudiarabia/11431509/Saudi-Arabia-court-gives-death-penalty-to-man-who-renounced-his-Muslim-faith.html. 
  28. ^ "UK helped Saudi Arabia get UN human rights role through 'secret deal' to exchange votes, leaked documents suggest". The Independent. 30 septembrie 2015.
  29. ^ Saudi Arabia: Administrative divisions”. arab.net. http://www.arab.net/saudi/sa_admindivisions.htm. Accesat la 21 septembrie 2008. 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Long, David E. (2005). Culture and Customs of Saudi Arabia. ISBN 978-0-313-32021-7 
  • Otto, Jan Michiel (2010). Sharia Incorporated: A Comparative Overview of the Legal Systems of Twelve Muslim Countries in Past and Present. ISBN 978-90-8728-057-4 
  • Al-Rasheed, Madawi (2010). A History of Saudi Arabia. ISBN 978-0-521-74754-7 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Arabia Saudită



Flag of Saudi Arabia.svg Subiecte Arabia SaudităSaudițiLimba arabă

Apărare  • Așezări  • Capitala  • Climă  • Conducători  • Cultură  • Demografie
Economie  • Educație  • Faună  • Floră  • Geografie  • Hidrografie  • Istorie  • Orașe  • Politică
Sănătate  • Sport  • Steag  • Stemă  • Subdiviziuni  • Turism  • • Cioturi  • • Formate  • • Imagini  • • Portal