Alexander Graham Bell

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Alexander Graham Bell
Alexander Graham Bell.jpg
Alexander Graham Bell
Date personale
Născut 3 martie 1847[1][2]
Edinburgh, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei
Decedat 2 august 1922 (75 de ani)[3][2]
Insula Capul Breton, Canada
Părinți Alexander Melville Bell
Căsătorit cu Mabel Gardiner Hubbard[*] (1877–2 august 1922)
Cetățenie Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord
Ocupație fizician
Activitate
Alma Mater Universitatea din Edinburgh
University College London
Royal High School[*]
Premii Edison Medal[*] (1914)
Elliott Cresson Medal[*]
Medalia John Fritz[*]
Hughes Medal[*] (1913)
Soț(ie) Mabel Gardiner Hubbard[*]
Semnătură Alexander Graham Bell (signature).svg

Alexander Graham Bell (n. 3 martie 1847, Edinburgh, Scoția - d. 22 august 1922, insula Cap Breton, Canada) a fost un om de știință, inventator și, ulterior, industriaș american, care în anul 1876 a brevetat pentru prima dată în istorie un dispozitiv capabil să emită și să recepționeze cuvintele rostite. În transmițător undele sonore loveau o diafragmă flexibilă de care era atasat un magnet permanent.

Biografia[modificare | modificare sursă]

Pe bunicul său îl preocupă tehnica vorbirii, fiind interesat de un sistem fonetic de scris universal (alfabetic fonetic). Urmează pe tatăl său care este profesor și predă la "House Academy pentru tehnica vorbirii și muzică" din Elgin Scoția, mai târziu predă la "University College pentru tehnic vorbirii" din Londra. Graham studiază până în anul 1870 anatomia și fiziologia glasului uman. Părăsește Anglia 1870 împreună cu tatăl său care dorește clima mai sănătoasă a Canadei, după ce doi frați ai lui Graham mor de tuberculoză.

Descoperirea istorică a telefonului în 1876 care după introducerea în sistemul de comunicație internațional fiind la început firma "Bell Telephone Company", devenind ulterior un concern gigant de comunicație AT&T.[4] În anul 1876 se căsătorește cu fiica surdă a unui partener de afaceri Hubbard, căsătorie din care va avea două fiice și doi fii care mor în copilărie.

În anul 1882 primește cetățenia americană (a SUA), până la moartea sa se ocupă mai ales cu studiul eugenic al surzeniei Francis Galton (1822-1911) care este de fapt o fază preliminară a studiilor genetice la om.

Alexander Graham Bell și telefonul[modificare | modificare sursă]

Bell vorbeşte la Telefon

Deja în 1861 profesorul german Johann Philipp Reis a descoperit un "aparat de vorbit la distanță" care funcționa, mulțumindu-se cu acesta și fără a căuta perfecționarea lui. La scurt timp după aceasta, Elisha Gray și Antonio Meucci experimentează in USA transmiterea sonoră prin cabluri electrice.
In anul 1873 Bell încearcă să perfecționeze "telegraful harmonic". Aceste experimentări ale lui au folosit mai târziu la înregistrarea sonoră. Construiește "fonoautograful" care înregistrează tonul pe un cilindru înnegrit cu funingine.
Directorul școlii "Clarke School for the Deaf" "Gardiner Greene Hubbard" și "Thomans Sanders" aflând de cercetările "telegrafului harmonic", oferă finanțarea lor. Bell descoperă întâmplător transmiterea tonului, cu toate că nu reușește din nou să-l reproducă. La 14 februarie 1876 i se acordă patentul pentru descrierea fenomenului, cu solicitarea de a trimite un aparat care funcționează. Alexander Graham Bell a experimentat cu aparatul inventat de profesorul german Johann Philipp Reis. Reis a si denumit aparatul inventat "Telephon" si este inventatorul initial a aparatului de telefon construit in Germania deja in octombrie 1861. Bell a depus pe data de 14 Februarie 1876 cererea de patent in America. Dupa patentul acordat gresit lui Bell aparatul lui nu putea sa functioneze niciodata. Un fapt care a dus la mari controverse.
Acordarea falsa a patentului lui Graham Bell are loc cu câteva ore înaintea lui Elisha Gray. Gray a realizat perfecționarea aparatului construit de profesorul de fizică Reis si a prezentat spre deosebire de Bell un aparat in stare de funcționare. Bell a prezentat si el un aparat in stare de functionare mult mai târziu dupa acordarea oficiala a patentului, dar acest aparat nu era construit dupa patentul acordat inițial lui Bell. Aparatul lui Bell construit după patentul depus inițial nu putea să funcționeze. Deci si acordarea patentului si denumirea de inventator al telefonului este gresită. După această realizare (descoperire este un termen fals) Bell ajunge împreună cu Thomas Sanders și Gardiner G. Hubbard proprietarul "Bell Telephone Company".[necesită citare]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ "Alexander Graham Bell", Gemeinsame Normdatei, accesat la 9 aprilie 2014 
  2. ^ a b "Alexander Graham Bell", data.bnf.fr, accesat la 10 octombrie 2015 
  3. ^ Internet Movie Database 
  4. ^ Alexander Graham Bell Laboratory Notebook, 1875-1876”. 1875-1876. http://www.wdl.org/en/item/11375/. Accesat la 23 iulie 2013. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikicitat
La Wikicitat găsiți citate legate de Alexander Graham Bell.