Alexander Graham Bell

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Alexander Graham Bell
Alexander Graham Bell.jpg
Date personale
Născut[1][2][3][4][5][6] Modificați la Wikidata
Edinburgh, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei[6] Modificați la Wikidata
Decedat (75 de ani)[7][2][6] Modificați la Wikidata
Beinn Bhreagh[*], Canada Modificați la Wikidata
PărințiAlexander Melville Bell[6] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuMabel Gardiner Hubbard[*] ()[6] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of the United Kingdom.svg Regatul Unit
Flag of the United States.svg SUA Modificați la Wikidata
Ocupațiefizician
inginer electrician[*]
inginer Modificați la Wikidata
Activitate
DomeniuLogopedie  Modificați la Wikidata
InstituțieInstitutul Smithsonian  Modificați la Wikidata
Alma MaterUniversitatea din Edinburgh[6]
University College London
Royal High School[*][6]  Modificați la Wikidata
OrganizațiiInstitutul Smithsonian  Modificați la Wikidata
SocietățiAmerican Philosophical Society[*]
Academia Națională de Științe a Statelor Unite ale Americii[*][8]
Academia Americană de Arte și Științe[*]
Academia Leopoldină
Phi Beta Kappa Society[*]  Modificați la Wikidata
PremiiMedalia Edison[*] ()
Medalia Elliott Cresson[*] ()
Medalia John Fritz[*]
Medalia Hughes[*] ()
National Aviation Hall of Fame[*]
National Inventor Hall of Fame[*]
Albert Medal[*] (Modificați la Wikidata
Semnătură
Alexander Graham Bell (signature).svg
Prezență online

Alexander Graham Bell (n. 3 martie 1847, Edinburgh, Scoția - d. 22 august 1922, insula Cap Breton, Canada) a fost un om de știință, inventator și, ulterior, industriaș american, care în anul 1876 a brevetat pentru prima dată în istorie un dispozitiv capabil să emită și să recepționeze cuvintele rostite. În transmițător undele sonore loveau o diafragmă flexibilă de care era atașat un magnet permanent.

Biografia[modificare | modificare sursă]

Pe bunicul său îl preocupă tehnica vorbirii, fiind interesat de un sistem fonetic de scris universal (alfabetic fonetic). Urmează pe tatăl său care este profesor și predă la "House Academy pentru tehnica vorbirii și muzică" din Elgin Scoția, mai târziu predă la "University College pentru tehnic vorbirii" din Londra. Graham studiază până în anul 1870 anatomia și fiziologia glasului uman. Părăsește Anglia 1870 împreună cu tatăl său care dorește clima mai sănătoasă a Canadei, după ce doi frați ai lui Graham mor de tuberculoză.

Descoperirea istorică a telefonului în 1876 care după introducerea în sistemul de comunicație internațional fiind la început firma "Bell Telephone Company", devenind ulterior un concern gigant de comunicație AT&T.[9] În anul 1876 se căsătorește cu fiica surdă a unui partener de afaceri Hubbard, căsătorie din care va avea două fiice și doi fii care mor în copilărie.

În anul 1882 primește cetățenia americană și, până la moartea sa, se ocupă mai ales cu studiul eugenic al surzeniei Francis Galton (1822-1911) care este de fapt o fază preliminară a studiilor genetice la om.

Alexander Graham Bell și telefonul[modificare | modificare sursă]

Bell vorbește la Telefon

Deja în 1861 profesorul german Johann Philipp Reis a descoperit un "aparat de vorbit la distanță" care funcționa, mulțumindu-se cu acesta și fără a căuta perfecționarea lui. La scurt timp după aceasta, Elisha Gray și Antonio Meucci experimentează in USA transmiterea sonoră prin cabluri electrice.
In anul 1873 Bell încearcă să perfecționeze "telegraful harmonic". Aceste experimentări ale lui au folosit mai târziu la înregistrarea sonoră. Construiește "fonoautograful" care înregistrează tonul pe un cilindru înnegrit cu funingine.
Directorul școlii "Clarke School for the Deaf" "Gardiner Greene Hubbard" și "Thomans Sanders" aflând de cercetările "telegrafului harmonic", oferă finanțarea lor. Bell descoperă întâmplător transmiterea tonului, cu toate că nu reușește din nou să-l reproducă. La 14 februarie 1876 i se acordă patentul pentru descrierea fenomenului, cu solicitarea de a trimite un aparat care funcționează. Alexander Graham Bell a experimentat cu aparatul inventat de profesorul german Johann Philipp Reis. Reis a si denumit aparatul inventat "Telephon" și este inventatorul inițial a aparatului de telefon construit în Germania deja în octombrie 1861. Bell a depus pe data de 14 februarie 1876 cererea de patent în America. După patentul acordat greșit lui Bell aparatul lui nu putea sa funcționeze niciodată. Un fapt care a dus la mari controverse.
Acordarea falsă a patentului lui Graham Bell are loc cu câteva ore înaintea lui Elisha Gray. Gray a realizat perfecționarea aparatului construit de profesorul de fizică Reis și a prezentat spre deosebire de Bell un aparat în stare de funcționare. Bell a prezentat și el un aparat în stare de funcționare mult mai târziu după acordarea oficială a patentului, dar acest aparat nu era construit după patentul acordat inițial lui Bell. Aparatul lui Bell construit după patentul depus inițial nu putea să funcționeze. Deci și acordarea patentului și denumirea de inventator al telefonului este greșită. După această realizare (descoperire este un termen fals) Bell ajunge împreună cu Thomas Sanders și Gardiner G. Hubbard proprietarul "Bell Telephone Company".[necesită citare]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Alexander Graham Bell”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b „Alexander Graham Bell”, data.bnf.fr, accesat în  
  3. ^ SNAC, accesat în  
  4. ^ Find a Grave, accesat în  
  5. ^ American National Biography, accesat în  
  6. ^ a b c d e f g h https://www.biography.com/people/alexander-graham-bell-9205497, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  7. ^ „Alexander Graham Bell”, Internet Movie Database, accesat în  
  8. ^ Notable Names Database 
  9. ^ „Alexander Graham Bell Laboratory Notebook, 1875-1876”. World Digital Library. . Accesat în . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikicitat
La Wikicitat găsiți citate legate de Alexander Graham Bell.