Bulevardul amurgului

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Sunset Boulevard
Sunset Boulevard
SunsetBoulevardfilmposter.jpg
Afișul filmului
Titlu originarSunset Boulevard
Genfilm dramatic[1][2][3]
film de flashback[*]
Film noir[4]  Modificați la Wikidata
RegizorBilly Wilder
AutorCharles Brackett[*]
Billy Wilder
D. M. Marshman, Jr.[*]  Modificați la Wikidata
ScenaristBilly Wilder
Charles Brackett
D. M. Marshman, Jr.
ProducătorCharles Brackett
DistribuitorParamount Pictures
StudioParamount Pictures
Director de imagineJohn F. Seitz[*]  Modificați la Wikidata
MontajArthur P. Schmidt[*]  Modificați la Wikidata
MuzicaFranz Waxman
CostumeEdith Head[*]  Modificați la Wikidata
DistribuțieWilliam Holden
Gloria Swanson
Erich von Stroheim
Nancy Olson
Premiera4 august 1950
Durata110 min.
ȚaraStatele Unite
Locul acțiuniiLos Angeles  Modificați la Wikidata
Limba originalăengleză
Disponibil în românăsubtitrat
PremiiNational Film Registry
Premiul Oscar pentru cel mai bun scenariu original
Premiul Oscar pentru cele mai bune decoruri într-un film alb-negru[*]
Premiul Oscar pentru cea mai bună muzică de film originală într-o comedie sau dramă[*]
National Board of Review: Top Ten Films[*]
National Board of Review Award for Best Film[*]  Modificați la Wikidata
NominalizăriPremiul Oscar pentru cea mai bună actriță în rol secundar
Premiul Oscar pentru cel mai bun actor în rol secundar
Premiul Oscar pentru cel mai bun actor
Premiul Oscar pentru cea mai bună actriță
Premiul Oscar pentru cel mai bun regizor
Premiul Oscar pentru cea mai bună imagine într-un film alb-negru[*]
Premiul Oscar pentru cel mai bun montaj
Premiul Oscar pentru cel mai bun scenariu original
Premiul Oscar pentru cel mai bun film
Premiul Oscar pentru cele mai bune decoruri într-un film alb-negru[*]
Premiul Oscar pentru cea mai bună muzică de film originală într-o comedie sau dramă[*]  Modificați la Wikidata
Buget1,75 milioane $
Încasări5 milioane $
Prezență online

Bulevardul amurgului (în engleză Sunset Boulevard, cunoscut și ca SUNSET BLVD.) este un film noir[5] american din 1950 regizat de Billy Wilder și produs de Charles Brackett, scenariul fiind realizat de Wilder și Brackett. A fost numit după numele bulevardului care trece prin Los Angeles și Beverly Hills, California.

În rolurile principale interpretează actorii William Holden ca Joe Gillis, un scenarist falit și Gloria Swanson ca Norma Desmond, o fostă vedetă de film mut, care îl atrage în lumea ei fantomatică dementă, în care visează halucinant să se întoarcă triumfător pe ecran. Erich von Stroheim îl joacă pe Max von Mayerling, majordomul ei devotat, iar în rolurile secundare apar Nancy Olson, Jack Webb, Lloyd Gough și Fred Clark. Regizorul Cecil B. DeMille și jurnalistul Hedda Hopper apar în propriile roluri, de asemenea filmul include alte apariții cameo ale unor actori de frunte ale filmului mut: Buster Keaton, H. B. Warner și Anna Q. Nilsson.

Lăudat de mulți critici de film la lansarea sa, Bulevardul amurgului a fost nominalizat la 11 premii Oscar (inclusiv nominalizări în toate cele patru categorii de actorie) și a câștigat trei. Este adesea clasat printre cele mai bune filme realizate vreodată. Întrucât a fost considerat „semnificativ din punct de vedere cultural, istoric sau estetic” de către Biblioteca Congresului Statelor Unite în 1989, Bulevardul amurgului a fost inclus în primul grup de filme selectate pentru păstrare în Registrul Național al Filmului.[6] În 1998, s-a clasat pe locul 12 în lista Institutului American de Film cu cele mai bune 100 de filme americane ale secolului al XX-lea, iar în 2007 a fost pe locul 16 în lista lor de la a 10-a aniversare.

Prezentare[modificare | modificare sursă]

Information icon.svg Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Într-un conac de pe Sunset Boulevard, corpul lui Joe Gillis plutește în piscină. Într-un flashback, Joe relatează evenimentele care au dus la moartea sa.

Șase luni mai devreme, scenaristul falit Joe încerca să-i vândă lui Sheldrake, un producător de la Paramount Pictures, o poveste pe care i-a trimis-o. Cititoarea de scenarii Betty Schaefer îl critică aspru, fără să știe că Joe este în spatele ei. Mai târziu, în timp ce fuge de recuperatorii de credit care vroiau să-i confiște mașina sa, Joe are pană de cauciuc și ajunge pe aleea unui conac aparent pustiu. După ce a ascuns mașina într-un garaj, el aude o femeie care îl cheamă, confundându-l cu altcineva. Condus de Max, majordomul, Joe o recunoaște pe femeie drept vedeta filmelor mute, de mult timp uitată, Norma Desmond. Aflând că Joe este scenarist, Norma îi cere părerea despre un scenariu pe care l-a scris pentru un film despre Salomeea. Ea planifică să revină pe marele ecran prin interpretarea rolului principal. Joe își dă seama că scenariul ei este copilăresc, dar o măgulește pentru a fi angajat să-i rescrie scenariul.

Se mută în conacul Normei la insistențele ei. Joe nu se simte în apele sale, dar acceptă treptat situația sa dependentă. El observă că Norma refuză să accepte că faima ei s-a dus și află că scrisorile fanilor pe care încă le mai primește sunt scrise în secret de Max, care explică că Norma este instabilă emoțional și a încercat de mai multe ori să se sinucidă. Norma devine obsedată de Joe și îi cumpără haine scumpe. La petrecerea ei de Revelion, Joe descoperă că el este singurul invitat și își dă seama că Norma s-a îndrăgostit de el. Joe încearcă să o părăsească cu binișorul, dar Norma îl păcălește și se retrage în camera ei. Joe îl vizitează pe prietenul său Artie Green pentru a-i cere să locuiască cu acesta. El o întâlnește din nou pe Betty, despre care află că este iubita lui Artie. Betty crede că o scenă din unul dintre scenariile lui Joe are potențial, dar Joe nu este interesat. Când îl sună pe Max pentru a-i împacheta lucrurile, Max îi spune că Norma și-a tăiat venele cu un brici. Joe se întoarce la Norma.

Isotta-Fraschini Tipo 8A din 1929.

Norma a trimis scenariul Salomeea fostului ei regizor Cecil B. DeMille la Paramount. Începe să primească apeluri de la producătorul executiv Paramount, Gordon Cole, dar refuză să vorbească cu subalterni, ea vrea să discute doar cu DeMille. În cele din urmă, se duce cu Max și Joe la Paramount într-o Isotta Fraschini din 1929. Angajații mai vechi ai studioului o recunosc și o salută cu căldură. DeMille o primește afectuos și o tratează cu mult respect, evitând cu tact întrebările despre scenariul ei. Între timp, Max află că Gordon Cole vrea doar să-i închirieze mașina neobișnuită pentru un film.

Pregătindu-se pentru revenirea sa imaginată, Norma este supusă unor tratamente riguroase de înfrumusețare. Între timp, Joe lucrează în secret în biroul lui Betty de la Paramount, colaborând la un scenariu original. Activitatea sa este descoperită de Max, care dezvăluie că a fost un regizor de film respectat, că el a descoperit-o pe Norma când era o fată adolescentă, a făcut-o vedetă și a fost primul ei soț. După ce a divorțat de el, a considerat că viața fără ea este insuportabilă și și-a abandonat cariera pentru a intra în slujba ei. Între timp, în ciuda logodnei lui Betty cu Artie, Betty și Joe se îndrăgostesc. După ce Norma descoperă un manuscris cu numele lui Joe și Betty pe el, o telefonează pe Betty și îi insinuează ce fel de bărbat este Joe. Joe, auzind, o invită pe Betty să vină să se convingă singură. Când ea ajunge, el se preface că este mulțumit că este un gigolo, dar după ce pleacă în lacrimi, el împachetează pentru a reveni la vechiul său serviciu de la un ziar din Ohio. El o informează brutal pe Norma că nu va fi nici o revenire, că scrisorile ei de la fani sunt de fapt de la Max, iar ea a fost uitată de mult. Nu ia în seamă amenințarea Normei de a se sinucide și nici arma pe care o ține în mână. Când Joe iese din casă, Norma îl împușcă de trei ori și cade în piscină.

Flashback-ul se termină. Casa este plină de polițiști și de reporteri. Norma, care a pierdut orice legătura cu realitatea, crede că toți sunt acolo pentru a filma Salomeea. Max se preface că pregătește o scenă pentru ea și strigă: „Acțiune!” În timp ce camerele de filmat pornesc, Norma coboară dramatic pe scara ei cea mare. Face o pauză și începe un discurs improvizat despre cât de fericită este să facă din nou un film, terminând cu: „Bine, domnule DeMille, sunt gata pentru prim plan”, în timp ce ea pășește apoi într-o halucinație de grandoare spre camera de filmat.

Distribuție[modificare | modificare sursă]

Gloria Swanson și William Holden în Sunset Boulevard

Premii și nominalizări[modificare | modificare sursă]

Premiu Categorie Nominalizat(i) Rezultat
Premiile Oscar[7] cel mai bun film Charles Brackett Nominalizare
cel mai bun regizor Billy Wilder Nominalizare
cel mai bun actor William Holden Nominalizare
Best Actress Gloria Swanson Nominalizare
Best Supporting Actor Erich von Stroheim Nominalizare
Best Supporting Actress Nancy Olson Nominalizare
Best Story and Screenplay Charles Brackett, Billy Wilder and D. M. Marshman Jr. Câștigat
Best Art Direction – Black-and-White Hans Dreier, John Meehan, Samuel M. Comer and Ray Moyer Câștigat
Best Cinematography – Black-and-White John F. Seitz Nominalizare
Best Film Editing Arthur P. Schmidt and Doane Harrison Nominalizare
Best Scoring of a Dramatic or Comedy Picture Franz Waxman Câștigat
Blue Ribbon Awards Best Foreign Film Billy Wilder Câștigat
Bodil Awards Best American Film Câștigat
Cahiers du Cinéma Best Film Nominalizare
Directors Guild of America Awards Outstanding Directorial Achievement in Motion Pictures Nominalizare
DVD Exclusive Awards Best Overall New Extra Features – Library Release John Barbour (for the "Special Collector's Edition") Nominalizare
Golden Globe Awards Best Motion Picture – Drama Sunset Boulevard Câștigat
Best Actress in a Motion Picture – Drama Gloria Swanson Câștigat
Best Supporting Actor – Motion Picture Erich von Stroheim Nominalizare
Best Director – Motion Picture Billy Wilder Câștigat
Best Screenplay – Motion Picture Charles Brackett, Billy Wilder and D. M. Marshman Jr. Nominalizare
Best Original Score – Motion Picture Franz Waxman Câștigat
Best Cinematography – Black and White John F. Seitz Nominalizare
Jussi Awards Best Foreign Actress Gloria Swanson Câștigat
Nastro d'Argento Best Foreign Director Billy Wilder Câștigat
Best Foreign Actress Gloria Swanson Câștigat
National Board of Review Awards Best Film Sunset Boulevard Câștigat
Top Ten Films Câștigat
Best Actress Gloria Swanson Câștigat
National Film Preservation Board National Film Registry Sunset Boulevard Inducted
New York Film Critics Circle Awards Best Film Câștigat
Best Director Billy Wilder Câștigat
Best Actress Gloria Swanson Câștigat
Online Film & Television Association Hall of Fame – Motion Picture Sunset Boulevard Câștigat
Picturegoer Awards Best Actor William Holden Nominalizare
Best Actress Gloria Swanson Nominalizare
Writers Guild of America Awards Best Written American Drama Charles Brackett, Billy Wilder and D. M. Marshman Jr. Câștigat

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ http://www.imdb.com/title/tt0469609/, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ http://www.imdb.com/title/tt0043014/, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ http://www.filmaffinity.com/en/film536488.html, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ http://stopklatka.pl/film/bulwar-zachodzacego-slonca, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  5. ^ Dirks, Tim. „Sunset Boulevard (1950)”. AMC Filmsite. 
  6. ^ „ENTERTAINMENT: Film Registry Picks First 25 Movies”. Los Angeles Times. Washington, D.C. . Accesat în . 
  7. ^ Academy of Motion Picture Arts and Sciences, award nominations for Sunset Boulevard Arhivat în , la Wayback Machine.. Retrieved July 21, 2005.

Legături externe[modificare | modificare sursă]