Premiul Nobel pentru literatură

Premiul Nobel pentru literatură

Prezentat de	Academia Suedeză[*]
Țara	Suedia
Site oficial	https://www.nobelprize.org/prizes/literature/
Modifică text

Premiul Nobel pentru Literatură este acordat anual unui autor din orice țară care, cu cuvintele lui Alfred Nobel, a produs „cea mai remarcabilă lucrare într-o tendință idealistică”. „Opera” în acest caz se referă în general la opera autorului ca un tot, nu la o lucrare individuală, deși lucrările individuale sunt uneori citate în decernări. Academia Suedeză decide cine, dacă este cazul, primește acest premiu în fiecare an.

Citatul original al lui Nobel a condus la multe controverse. În suedeza originală, cuvântul idealisk poate fi tradus fie ca „idealistic”, fie „ideal”. În anii anteriori, Comitetul Nobel a lovit aproape în intenția testamentului, omițând anumiți scriitori cu renume mondial, precum Lev Tolstoi și Henrik Ibsen, probabil din prisma faptului că opera lor nu era îndestul de „idealistică”. În anii de mai târziu, formularea a fost interpretată mult mai liberal, iar premiul este acordat, cum adesea se argumentează că ar trebui să se întâmple, pentru merit literar de durată. Însă, distincția continuă să genereze o cantitate de controversă, cum multe alte nume faimoase în literatură sunt uneori neglijate în favoarea unora mai puțin vehiculate, precum Dario Fo în 1997. Din păcate, acest fapt poate fi privit drept inevitabil în toate decernările literare bazate pe opinii subiective. Un subiect de discuție este variabilitatea comitetului predispus nejustificat pentru anumite perspective politice.

Procedura de nominalizare

În fiecare an Academia Suedeză trimite cereri de nominalizare a candidaților pentru Premiul Nobel în Literatură. Membrii Academiei, membri ai academiilor și societăților literare, profesori de literatură și limbă, foști laureați pentru literatură ai Premiului și președinți de organizații ale scriitorilor au permisiunea de a nominaliza un candidat. Însă nu sunt posibile auto-nominalizările.

Mii de cereri sunt trimise anual, iar doar cincizeci de propuneri sunt admise. Acestea trebuie admise la Academie până la data de 1 februarie, după care sunt examinate de către Comitetul Nobel. Până în luna aprilie, Academia îngustează cercul la aproximativ douăzeci de candidați și până la ivirea verii lista se reduce la cinci nume. În luna octombrie a anului, membrii Academiei votează, iar candidatul care primește mai mult decât jumătate din numărul voturilor este numit Laureatul Nobel pentru Literatură. Procesul este similar celorlalte Premii Nobel.

Răsplata în bani a Premiului Nobel a fluctuat de la inaugurarea sa, dar în prezent se află la 10 milioane de coroane suedeze. Câștigătorul primește și o medalie de aur și o diplomă Nobel.

Listă de laureați Nobel pentru literatură

Listă a laureaților Premiului Nobel din 1901 până în prezent.

An		Nume	Țară	Limbă (limbi)	Motivație
1901		Sully Prudhomme	Franța	Franceză	„în semn de recunoaștere specială a compoziției sale poetice, dând dovadă de un idealism înalt, perfecțiune artistică și o combinație deosebită a calităților inimii și intelectului. ^[1]
1902		Theodor Mommsen	Germania	Germană	„cel mai mare maestru în viață al artei scrierii istorice, cu referire specială la opera sa monumentală, O istorie a Romei” ^[2]
1903		Bjørnstjerne Bjørnson	Norvegia	Norvegiană	„ca un omagiu adus poeziei sale nobile, magnifice și versatile, care s-a distins întotdeauna atât prin prospețimea inspirației sale, cât și prin rara puritate a spiritului său”^[3]
1904		Frédéric Mistral	Franța	Occitană	„în semn de recunoaștere a prospețimii originale și a autenticei inspirații a creației sale poetice, care reflectă cu fidelitate peisajul natural și spiritul autohton al poporului său, precum și a contribuției sale remarcabile ca filolog provensal.”^[4]
1904		José Echegaray y Eizaguirre	Spania	Spaniolă	„în semn de recunoaștere a numeroaselor și strălucitelor sale creații care, într-o manieră personală și originală, au readus la viață marile tradiții ale dramaturgiei spaniole.”^[5]
1905		Henryk Sienkiewicz	Polonia	Poloneză	„pentru meritele sale remarcabile ca scriitor epic”^[6]
1906		Giosuè Carducci	Italia	Italiană	„nu doar luând în seamă vasta sa erudiție și cercetarea critică aprofundată, ci mai ales ca un omagiu adus energiei creatoare, prospețimii stilului și forței lirice care caracterizează capodoperele sale poetice.”^[7]
1907		Rudyard Kipling	Regatul Unit	Engleză	„ținând cont de puterea observației, originalitatea imaginației, vigoarea ideilor și remarcabilul talent narativ care caracterizează creațiile acestui autor de faimă mondială.”^[8]
1908		Rudolf Christoph Eucken	Germania	Germană	„în semn de recunoaștere a căutării sale sincere a adevărului, a forței pătrunzătoare a gândirii, a amplei sale viziuni și a căldurii și vigorii expresive cu care, în numeroasele sale lucrări, a afirmat și a dezvoltat o filozofie idealistă a vieții.”^[9]
1909		Selma Lagerlöf	Suedia	Suedeză	„în aprecierea idealismului înalt, a imaginației vii și a profunzimii spirituale care caracterizează scrierile sale.”^[10]
1910		Paul Heyse	Germania	Germană	„ca un omagiu adus măiestriei supreme, pătrunse de idealism, pe care a dovedit-o de-a lungul lungii sale cariere productive în calitate de poet liric, dramaturg, romancier și autor de povestiri de renume mondial.”^[11]
1911		Maurice Maeterlinck	Belgia	Franceză	„în semn de apreciere pentru activitatea sa literară multiplă și, în special, pentru lucrările dramatice, care se disting prin bogăția imaginației și printr-un fantezist poetic ce dezvăluie, uneori în chip de basm, o inspirație profundă, captivând în mod misterios trăirile cititorilor și stimulându-le imaginația.”^[12]
1912		Gerhart Hauptmann	Germania	Germană	„în principal ca recunoaștere a unei producții rodnice, variate și remarcabile în domeniul artei dramatice.” ^[13]
1913		Rabindranath Tagore	India	Bengaleză	„pentru versurile sale profund sensibile, proaspete și frumoase, prin care, cu măiestrie desăvârșită, a făcut din gândirea sa poetică, exprimată în propriile sale cuvinte englezești, o parte integrantă a literaturii occidentale.”^[14]
1914	Premiu neacordat (Primul Război Mondial)
1915		Romain Rolland	Franța	Franceză	„ca un tribut adus idealismului înalt al producției sale literare, simpatiei și dragostei de adevăr cu care a descris diferite tipuri de ființe umane.”^[15]
1916		Verner von Heidenstam	Suedia	Suedeză	„în recunoașterea importanței sale ca principal reprezentant al unei noi epoci în literatura noastră.”^[16]
1917		Karl Adolph Gjellerup	Danemarca	Daneză	„pentru poezia sa variată și bogată, inspirată de idealuri înalte”.^[17]
1917		Henrik Pontoppidan	Danemarca	Daneză	„pentru descrierile sale autentice ale vieții contemporane din Danemarca”.^[18]
1918	Premiu neacordat (Primul Război Mondial)
1919		Carl Spitteler	Elveția	Germană	„în semn de apreciere specială pentru epopeea sa Primăvara olimpiană”.^[19]
1920		Knut Hamsun	Norvegia	Norvegiană	„pentru opera sa monumentală, Rodul pământului”.^[20]
1921		Anatole France	Franța	Franceză	„în semn de recunoaștere a strălucitelor sale realizări literare, caracterizate prin noblețea stilului, o profundă simpatie umană, grație și un veritabil temperament galic”.^[21]
1922		Jacinto Benavente	Spania	Spaniolă	„pentru felul fericit în care a perpetuat ilustrele tradiții ale dramaturgiei spaniole”. ^[22]
1923		William Butler Yeats	Irlanda	Engleză	„pentru poezia sa mereu inspirată, care, într-o formă de înaltă măiestrie artistică, dă expresie spiritului unui întreg popor”.^[23]
1924		Władysław Reymont	Polonia	Poloneză	„pentru marea sa epopee națională, Țăranii”^[24]
1925		George Bernard Shaw	Irlanda	Engleză	„pentru opera sa, marcată deopotrivă de idealism și umanitate, a cărei satiră stimulatoare este adesea pătrunsă de o frumusețe poetică aparte”.^[25]
1926		Grazia Deledda	Italia	Italiană	„pentru scrierile sale inspirate de idealism, care descriu cu claritate plastică viața de pe insula sa natală și care, cu profunzime și empatie, abordează problemele umane în general”.^[26]
1927		Henri Bergson	Franța	Franceză	„în semn de recunoaștere a ideilor sale bogate și revitalizante și a strălucitei măiestrii cu care acestea au fost prezentate.”^[27]
1928		Sigrid Undset	Norvegia	Norvegiană	„pentru descrierile sale puternice ale vieții nordice din Evul Mediu.”^[28]
1929		Thomas Mann	Germania	Germană	„în principal pentru marele său roman Buddenbrooks, care a dobândit o recunoaștere tot mai largă ca una dintre operele clasice ale literaturii contemporane”.^[29]
1930		Sinclair Lewis	Statele Unite ale Americii	Engleză	„pentru arta sa viguroasă și sugestivă a descrierii și pentru capacitatea de a crea, cu spirit și umor, tipuri noi de personaje”.^[30]
1931		Erik Axel Karlfeldt	Suedia	Suedeză
1932		John Galsworthy	Regatul Unit	Engleză
1933		Ivan Alexeevici Bunin	Rusia (în exil)	Rusă
1934		Luigi Pirandello	Italia	Italiană	„pentru reînnoirea sa îndrăzneață și strălucită a artei dramatice și scenice”.^[31]
1935	Premiu neacordat
1936		Eugene O'Neill	Statele Unite ale Americii	Engleză	„pentru forța, sinceritatea și emoția profund resimțită a operelor sale dramatice, care întruchipează o concepție originală asupra tragediei”.^[32]
1937		Roger Martin du Gard	Franța	Franceză
1938		Pearl S. Buck	Statele Unite ale Americii	Engleză
1939	Premiu neacordat (Al Doilea Război Mondial)
1940
1941
1942
1943
1944		Johannes Vilhelm Jensen	Danemarca	Daneză
1945		Gabriela Mistral	Chile	Spaniolă	„pentru poezia sa lirică, care, inspirată de emoții puternice, a făcut din numele ei un simbol al aspirațiilor idealiste ale întregii lumi latino-americane”.^[33]
1946		Hermann Hesse	Elveția	Germană
1947		André Gide	Franța	Franceză
1948		T. S. Eliot	Statele Unite ale Americii/ Regatul Unit	Engleză	„pentru contribuția sa remarcabilă, de pionierat, la poezia contemporană”.^[34]
1949		William Faulkner	Statele Unite ale Americii	Engleză	„pentru contribuția sa puternică și unică artistic, la romanul american modern”.^[35]
1950		Bertrand Russell	Regatul Unit	Engleză	„în semn de recunoaștere a scrierilor sale variate și importante, prin care apără idealurile umanitare și libertatea de gândire”^[36]
1951		Pär Lagerkvist	Suedia	Suedeză
1952		François Mauriac	Franța	Franceză	„pentru profunzimea pătrunderii sale spirituale și intensitatea artistică prin care, în romanele sale, a surprins drama vieții omenești”.^[37]
1953		Sir Winston Churchill	Regatul Unit	Engleză	„pentru măiestria sa în descrierea istorică și biografică, precum și pentru oratoria strălucită prin care a apărat înalte valori umane”. ^[38]
1954		Ernest Hemingway	Statele Unite ale Americii	Engleză	„pentru măiestria sa în arta narațiunii, demonstrată cel mai recent în Bătrânul și marea, și pentru influența pe care a exercitat-o asupra stilului contemporan”.^[39]
1955		Halldór Laxness	Islanda	Islandeză
1956		Juan Ramón Jiménez	Spania	Spaniolă
1957		Albert Camus	Franța	Franceză	„pentru importanta sa creație literară, care, cu o lucidă gravitate, luminează problemele conștiinței umane în vremurile noastre”.^[40]
1958		Boris Leonidovici Pasternak (a refuzat premiul) ^[1]	Rusia	Rusă
1959		Salvatore Quasimodo	Italia	Italiană
1960		Saint-John Perse	Franța	Franceză
1961		Ivo Andric	Iugoslavia	Sârbo-croată
1962		John Steinbeck	Statele Unite ale Americii	Engleză	„pentru scrierile sale realiste și pline de imaginație, care îmbină un umor empatic cu o ascuțită percepție socială”.^[41]
1963		Giorgos Seferis	Grecia	Greacă
1964		Jean-Paul Sartre (a refuzat premiul)^[2]	Franța	Franceză	„pentru opera sa care, bogată în idei și plină de spiritul libertății și al căutării adevărului, a exercitat o amplă influență asupra epocii noastre” ^[42]
1965		Mihail Șolohov	Rusia	Rusă
1966		Șemuel Iosef Agnon	Israel	Ebraică
1966		Nelly Sachs	Germania	Germană
1967		Miguel Ángel Asturias	Guatemala	Spaniolă
1968		Yasunari Kawabata	Japonia	Japoneză
1969		Samuel Beckett	Irlanda	Engleză/Franceză	„pentru scrierile sale care – în forme noi ale romanului și ale dramaturgiei – dobândesc măreție în înstrăinarea omului modern”.^[43]
1970		Alexandr Soljenițîn	Rusia	Rusă	„pentru forța etică cu care a urmat tradițiile indispensabile ale literaturii ruse”.^[44]
1971		Pablo Neruda	Chile	Spaniolă	„pentru o poezie care, prin acțiunea unei forțe elementare, dă viață destinului și visurilor unui continent”.^[45]
1972		Heinrich Böll	Germania (Vest)	Germană	„pentru scrisul său care, prin combinația dintre o perspectivă largă asupra epocii sale și o abilitate sensibilă în caracterizarea personajelor, a contribuit la o reînnoire a literaturii germane.”^[46]
1973		Patrick White	Australia	Engleză	„pentru o artă epică și psihologică a narațiunii, care a introdus un nou continent în literatură.”^[47]
1974		Eyvind Johnson	Suedia	Suedeză	„pentru o artă narativă cu o viziune largă asupra țărilor și epocilor, în slujba libertății.”^[48]
1974		Harry Martinson	Suedia	Suedeză	„pentru scrieri care surprind picătura de rouă și reflectă cosmosul.”^[49]
1975		Eugenio Montale	Italia	Italiană	„pentru poezia sa distinctă, care, cu mare sensibilitate artistică, a interpretat valorile umane sub semnul unei viziuni asupra vieții lipsite de iluzii.”^[50]
1976		Saul Bellow	Canada/ Statele Unite ale Americii	Engleză	„pentru înțelegerea profund umană și analiza subtilă a culturii contemporane îmbinate în opera sa.”^[51]
1977		Vicente Aleixandre	Spania	Spaniolă	„pentru o operă de creație care luminează condiția omului în cosmos și în societatea contemporană, reprezentând totodată marea reînnoire a tradițiilor poeziei spaniole din perioada interbelică”.^[52]
1978		Isaac Bashevis Singer	Statele Unite ale Americii	Idiș
1979		Odysseas Elytis	Grecia	Greacă
1980		Czesław Miłosz	Polonia/ Statele Unite ale Americii	Poloneză
1981		Elias Canetti	Regatul Unit	Germană	„pentru scrierile sale caracterizate printr-o viziune amplă, o bogăție de idei și o mare forță artistică.”^[53]
1982		Gabriel García Márquez	Columbia	Spaniolă	„pentru scrierile sale, marcate de o amploare a viziunii și o bogăție de idei, care stau la baza unei mari arte narative”.^[54]
1983		William Golding	Regatul Unit	Engleză	„pentru romanele sale care, prin perspicacitatea artei narative realiste și universalitatea mitului, luminează condiția umană în lumea de astăzi”.^[55]
1984		Jaroslav Seifert	Cehoslovacia	Cehă	„pentru poezia sa care, înzestrată cu prospețime, senzualitate și o bogată inventivitate, oferă o imagine eliberatoare a spiritului neîmblânzit și a versatilității omului.”^[56]
1985		Claude Simon	Franța	Franceză	„care, în romanele sale, îmbină creativitatea poetului și a pictorului cu o conștiință aprofundată a timpului în reprezentarea condiției umane.”^[57]
1986		Akinwande Oluwole Soyinka	Nigeria	Engleză	„care, dintr-o amplă perspectivă culturală și cu accente poetice, a modelat drama existenței.”^[58]
1987		Iosif Brodski / Joseph Brodsky	Rusia/ Statele Unite ale Americii	Rusă/Engleză	„pentru o operă de autor cuprinzătoare, pătrunsă de claritatea gândirii și de intensitate poetică.”^[59]
1988		Naguib Mahfouz	Egipt	Arabă	„care, prin opere bogate în nuanțe — când lucid realiste, când evocator ambigue — a creat o artă narativă arabă cu valabilitate universală.”^[60]
1989		Camilo José Cela	Spania	Spaniolă	„pentru o proză bogată și intensă, care, cu o compasiune reținută, conturează o viziune provocatoare asupra vulnerabilității omului”.^[61]
1990		Octavio Paz	Mexic	Spaniolă	„pentru scrieri pasionate cu orizonturi largi, caracterizate de o inteligență senzorială și o integritate umanistă.”^[62]
1991		Nadine Gordimer	Africa de Sud	Engleză	„care, prin magnifica sa scriere epică, a fost — în cuvintele lui Alfred Nobel — de foarte mare folos omenirii.”^[63]
1992		Derek Walcott	Sfânta Lucia	Engleză	„pentru o operă poetică de mare luminozitate, susținută de o viziune istorică, rezultatul unui angajament multicultural.”^[64]
1993		Toni Morrison	Statele Unite ale Americii	Engleză	„care, în romane caracterizate prin forță vizionară și importanță poetică, dă viață unui aspect esențial al realității americane.”^[65]
1994		Kenzaburo Oe	Japonia	Japoneză	„care, cu forță poetică, creează o lume imaginară, în care viața și mitul se condensează pentru a forma o imagine tulburătoare a condiției umane de astăzi.”^[66]
1995		Seamus Heaney	Irlanda	Engleză	„pentru opere de frumusețe lirică și profunzime etică, care înalță miracolele cotidiene și trecutul viu.”^[67]
1996		Wisława Szymborska	Polonia	Poloneză	„pentru poezia care, cu o precizie ironică, face să iasă la lumină contextul istoric și biologic în fragmente ale realității umane.”^[68]
1997		Dario Fo	Italia	Italiană	„care, imitând bufonii Evului Mediu, biciuiește autoritatea și apără demnitatea celor asupriți.”^[69]
1998		José Saramago	Portugalia	Portugheză	„pentru parabolele sale susținute de imaginație, compasiune și ironie, care privesc neîncetat o realitate efemeră.”^[70]
1999		Günter Grass	Germania	Germană	„ale cărui fabule negre, pline de vervă, înfățișează chipul uitat al istoriei.”^[71]
2000		Gao Xingjian	Franța/ China	Chineză	„pentru o operă de valabilitate universală, marcată de intuiții amare și ingeniozitate lingvistică, care a deschis noi direcții pentru romanul și drama chineză.”^[72]
2001		Vidiadhar Surajprasad Naipaul	Regatul Unit	Engleză	„pentru faptul că a unit o narațiune pătrunzătoare cu o examinare incoruptibilă în opere care ne constrâng să recunoaștem prezența unor istorii reprimate.”^[73]
2002		Imre Kertész	Ungaria	Maghiară	„pentru o operă care susține experiența fragilă a individului în fața arbitrarului barbar al istoriei.”^[74]
2003		John Maxwell Coetzee	Africa de Sud	Engleză	„pentru numeroasele sale opere, în care surprinde implicarea neașteptată a celui aflat în afara societății.”^[75]
2004		Elfriede Jelinek	Austria	Germană	„pentru fluxul muzical de voci și contravoci din romanele și piesele sale, care, printr-un zel lingvistic extraordinar, dezvăluie absurdul clișeelor societății și puterea lor de subjugare.”^[76]
2005		Harold Pinter	Regatul Unit	Engleză	„pentru că în piesele sale dezvăluie prăpastia sub conversația cotidiană și forțează intrarea sub tărâmul represiunii.”^[77]
2006		Orhan Pamuk	Turcia	Turcă	„pentru descoperirea unor noi simboluri pentru disputa dintre culturile tradiționale și moderne.”^[78]
2007		Doris Lessing	Regatul Unit	Engleză	„acelei autoare de epopee a experienței feminine care, cu scepticism, pasiune și forță vizionară, a supus unei examinări critice o civilizație divizată.”^[79]
2008		Jean-Marie Gustave Le Clézio	Franța și Mauritius	Franceză	„pentru explorarea sensibilă a exilului și pustiurilor civilizației, alături de pasiunea sa pentru copilăria pierdută.”^[80]
2009		Herta Müller	Germania și România	Germană/Română	„care, prin concentrarea poeziei și franchețea prozei, descrie peisajul celor deposedați.”^[81]
2010		Mario Vargas Llosa	Peru / Spania	Spaniolă	„pentru cartografierea structurilor puterii și pentru imaginile sale incisive ale rezistenței, revoltei și înfrângerii individului.”^[82]
2011		Tomas Tranströmer	Suedia	Suedeză	„pentru că, prin imaginile sale condensate și translucide, ne oferă un acces proaspăt la realitate.”^[83]
2012		Mo Yan	China	Chineză	„care, prin realismul halucinant, îmbină basme populare, istoria și contemporaneitatea.”^[84]
2013		Alice Munro	Canada	Engleză	„maestră a nuvelei contemporane.”^[85]
2014		Patrick Modiano	Franța	Franceză	„pentru arta memoriei prin care a evocat destinele umane cele mai de neprins și a dezvăluit lumea vieții din timpul ocupației.”^[86]
2015		Svetlana Alexievici	Belarus	Rusă	„pentru scrierile sale polifonice, un monument al suferinței și curajului din timpul nostru.”^[87]
2016		Bob Dylan	Statele Unite ale Americii	Engleză	„pentru că a creat noi expresii poetice în cadrul marii tradiții a cântecului american.”^[88]
2017		Kazuo Ishiguro	Regatul Unit	Engleză	„pentru romane de mare forță emoțională, care dezvăluie abisul din spatele sentimentului nostru iluzoriu de conexiune cu lumea.”^[89]
2018		Olga Tokarczuk (decernat în 2019)	Polonia	Poloneză	„pentru o imaginație narativă care, cu o pasiune enciclopedică, reprezintă traversarea frontierelor ca formă de viață.”^[90]
2019		Peter Handke	Austria	Germană	„pentru o operă influentă care, prin ingeniozitate lingvistică, a explorat periferia și specificul experienței umane.”^[91]
2020		Louise Glück	Statele Unite ale Americii	Engleză	„pentru vocea sa poetică inconfundabilă, care, printr-o frumusețe austeră, face ca experiența existenței individuale să capete valoare universală.”^[92]
2021		Abdulrazak Gurnah	Regatul Unit	Engleză	„pentru penetrarea sa necompromițătoare și plină de compasiune a efectelor colonialismului și a destinului refugiatului în golful dintre culturi și continente.”^[93]
2022		Annie Ernaux	Franța	Franceză	„pentru curajul și acuitatea clinică cu care dezvăluie rădăcinile, îndepărtările și constrângerile colective ale memoriei personale.”^[94]
2023		Jon Fosse	Norvegia	Norvegiană	„pentru piesele și proza sa inovatoare care dau glas celui de negrăit.”^[95]
2024		Han Kang	Coreea de Sud	Coreeană	„pentru proza sa poetică intensă care confruntă traume istorice și expune fragilitatea vieții umane.”^[96]
2025		László Krasznahorkai	Ungaria	Maghiară	„pentru opera sa convingătoare și vizionară care, în mijlocul terorii apocaliptice, reafirmă puterea artei”^[97]