Boală arterială coronariană

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Boală arterială coronariană
Blausen 0257 CoronaryArtery Plaque.png
Imagine ilustrând arterioscleroză într-o arteră coronară.
Specialitatecardiologie
pediatric cardiac surgery[*][[pediatric cardiac surgery (medical specialty)|​]]  Modificați la Wikidata
Cauzearterioscleroză[*]  Modificați la Wikidata
Clasificare și resurse externe
ICD-9410-414, 429.2
ICD-10I20-I25
ICD-11  Modificați la Wikidata
ICD-9-CM410-414.99[1]
414.0[1]
414.9[1]
414.00[2]  Modificați la Wikidata
MedlinePlus007115
eMedicineradio/192
Patient UKBoală arterială coronariană
MeSH IDD003324

Boala arterială coronariană (BAC), cunoscută și sub numele de cardiopatie ischemică (CI),[3] boala ateriosclerotică a inimii,[4] boala ateriosclerotică cardiovasculară,[5] și boala coronariană,[6] reprezintă un grup de boli ce include: angina stabilă, angina instabilă, infarctul miocardic și decesul cardiac subit.[7] Se încadrează din grupul bolilor cardiovasculare, fiind cel mai frecvent tip al acestora.[8]

Bolile cardiovasculare reprezintă principala cauză de mortalitate și morbiditate la nivel global, iar conform Organizației Mondiale a Sănătății, acestea sunt responsabile de aproximativ 32% din totalul de decese în fiecare an.[9]

Simptome[modificare | modificare sursă]

Un simptom comun este durerea în piept sau disconfortul ce s-ar putea resimți în umăr, braț, spate, gât sau maxilar.[10] Ocazional, poate fi resimțit ca un fenomen de arsuri în capul pieptului.[10] De obicei, simptomele apar în timpul exercițiilor sau stresului emoțional, durează mai puțin de câteva minute, iar persoana se simte mai bine după odihnă.[10] Ar mai putea apărea și dificultăți în respirație, iar uneori nu sunt prezente simptome.[10] Primul semn este, de obicei, un atac de cord.[11] Alte complicații includ insuficiența cardiacă sau bătăile neregulate ale inimii.[11]

Factori de risc[modificare | modificare sursă]

Factorii de risc includ, printre altele: tensiune arterială crescută, fumatul, diabetul, lipsa de exercițiu, obezitatea, colesterolul ridicat, dieta precară și alcoolul în exces.[12][13] Alte riscuri includ depresia.[14] Mecanismul de bază implică arterioscleroza a arterelor inimii.[13]

Diagnostic[modificare | modificare sursă]

Un număr de teste ar putea ajuta diagnosticarea, printre altele, aflându-se: electrocardiograma sau EKG-ul, scintigrafia miocardică, testarea stresului cardiac, și angiografia coronariană.[15]

Scintigrafia miocardică[modificare | modificare sursă]

Prevalența bolii arteriale coronariene se află în creștere, iar metodele non-invazive de imagistică  nucleară sunt folosite din ce în ce mai mult pentru:

  • detecția bolii arteriale coronariene de tip obstructiv și evaluarea impactului fiziologic al obstrucției
  • determinarea numărului, localizării și a suprafețelor de leziuni cicatriceale fibrozate
  • evaluarea eficienței tratamentului medicamentos și monitorizarea tratamentului după proceduri de revascularizare
  • stratificarea riscului și asigurarea informațiilor legate de prognostic
  • evaluarea viabilitității țesutului miocardic

Cu toate că angiografia coronariană este considerată “gold-standard”-ul de diagnostic al cardiopatiei, oferind informații de natură strict anatomică, nu poate oferi și informații ale modificărilor metabolice care determină apariția ischemiei miocardice. Astfel, pentru o analiză completă, se folosește scintigrafia miocardică de perfuzie, ce oferă informații importante legate de stenoza arterelor coronare în baza parametrilor funcționali ai miocardului.

De asemenea, scintigrafia miocardică de perfuzie prezintă și o sensibilitate și specificitate mult mai ridicată spre deosebire de electrocardiograma de efort, în ceea ce privește diagnosticul de boală arterială coronariană (80% și 92% versus 64% și 82%).

Metodele de imagistică nucleară sunt folosite nu doar ca tehnici de diagnostic, dar și ca instrumente de analiză a informațiilor legate de perfuzia miocardică, funcția ventriculară și viabilitatea țesutului miocardic, toate într-un singur test (“gated MPS” – scintigrafie combinată cu electrocardiogramă-EKG).

Radiofarmaceutice utilizate:

Cel mai utilizat radiofarmaceutic în scintigrafia miocardică este MIBI (metoxi-isobutil-isonitril) combinat cu radioizotopi Technețiu-99m (Tc-99m-MIBI).

Caracteristicile metabolice ale radiofarmaceuticului:

  • se injectează intravenos și se elimină rapid din patul circulator: la circa 3-5 minute de la administrare, conținutul de la acest nivel nu reprezintă mai mult de 2% din concentrația ințială.
  • cantitatea maximă acumulată la nivelul miocardului viabil se atinge după circa 5 minute de la administrare, și reprezintă o medie de (2,68 ±0,1)% din cantitatea administrată.

Această concentrație de radiofarmaceutic de la nivelul cordului rămâne neschimbată în decursul următoarelor 3 ore, oferind un timp optim de scanare scintigrafică planară sau SPECT, care se realizează la aproximativ 1-2 ore după injectare.

  • retenție stabilă la nivelul miocardului, nu se redistribuie în alte țesuturi: permite scanarea tardivă, dar necesită câte o doză injectată separat pentru scintigrafia de stres, și cea de repaus.
  • prezintă absorbție crescută în regiunea subdiafragmatică : scanarea trebuie amânată cu cel puțin 45-90 minute
  • timpul de înjumătățire este de aproximativ 6 ore
  • radiofarmaceuticul se elimină în proporția cea mai mare pe calea tractului hepato-biliar (33%) și a intestinelor subțiri, și parțial pe cale renală (15%)
  • se utilizează în cele mai multe dintre cazuri pentru estimarea perfuziei miocardice din diverse procese patologice care conduc la disfuncții ale aprovizionării cu oxigen: ateroscleroza coronariană, infarct miocardic acut, status post-infarct miocardic, cardioscleroză, boală arterială coronariană.[16]

Interpretări scintigrafice

Absorbția radiofarmaceuticului la nivelul celulelor viabile (miocite) se află în relație direct proporțională cu debitul sangvin.

În baza acestui principiu, se fac următoarele observații:

  • în ariile în care există un debit sangvin scăzut sau absent, din cauza stenozei prezente la nivelul arterelor coronare, acumularea radiotrasorului este diminuată comparativ cu ariile de țesut miocardic înconjurător cu perfuzie normală.

În consecință, anomaliile locale evidențiate de absorbția radiotrasorului furnizează informații cu privire la localizarea și gradul de severitate al unei obstrucții coronare semnificativ importante.

  • în cazul unui infarct miocardic produs anterior (recent, sau mai puțin recent), datorită absenței irigației sangvine în țesutul cicatriceal fibros, nu se observă niciun fel de absorbție a radiotrasorului în zona infarctizată, rezultând într-un defect de perfuzie persistent, atât pe imaginile obținute prin stres indus, cât și pe cele obținute în timpul scanării la repaus.

Prezența unei arii de țesut miocardic care este privat de perfuzie în timpul unei cereri crescute de oxigen a miocardului (stres- prin efort sau farmacologic) și care se reperfuzează atunci când activitatea cordului revine în limite normale, este considerat un defect reversibil.[17]

Date clinice obținute

Scintigrafia oferă informații esențiale legate de gradul de severitate și extensie a defectelor de perfuzie miocardică: ischemie miocardică, dimensiunea cavității și funcția VS (ventricul stâng), activitate de desincronizare mecanică a cordului.

Mai mult decât atât, poate oferi diverse date de prognostic în ceea ce privește dilatația ischemică tranzitorie, capacitatea pulmonară, capacitatea ventriculului drept, fractia de ejecție a VS post-stres (scintigrafie de repaus), indicele de sfericitate al VS.

Unul din avantajele scintigrafiei miocardice este că poate fi folosită pentru managementul tuturor pacienților cu cardiopatie ischemică suspectată sau diagnosticată, chiar și în cazul pacienților cu o “fereastră acustică” slabă (obezitate, imagini ecografice slabe), obiecte metalice implantate, aritmii cardiace sau disfuncții renale.

Odată cu introducerea agenților farmacologici de inducere a stresului, scintigrafia poate fi efectuată la majoritatea pacienților pentru care este contraindicat testul de efort fizic, creând o strategie de testare flexibilă și crescând disponibilitatea testării, practic, pentru orice tip de pacienți.

1. Diagnosticarea bolii ischemice.

Principala indicație clinică a scintigrafiei o reprezintă diagnosticul de boală arterială coronariană sau cardiopatie ischemică (CI).

De-a lungul timpului, utilitățile scintigrafiei s-au extins, aceasta având nu doar rol diagnostic, dar și o funcție importantă în stratificarea riscului la pacienți suspectați sau diagnosticați cu cardiopatie ischemică, și/sau factori de risc.

Diametrul vaselor coronare sunt progresiv îngustate printr-un proces activ de depunere a lipidelor și calcifiere (=ateroscleroză), depuneri cunoscute și sub numele de plăci ateromatoase sau ateroame. Debitul sangvin, în aceste condiții, este normal în stare de repaus, dar creșterea fluxului sangvin în condiții de efort (contractilitate și frecvență cardiacă crescută) este limitată. În mod normal, vasele de sânge se pot adapta cererii de creștere a debitului sangvin, prin creșterea diametrului capilar (vasodilatație).

Evaluarea scintigrafică se bazează pe acest principiu fiziopatologic, conform căruia arterele coronare stenozate nu pot crește debitul sangvin prin vasodilatație, în condiții de stres miocardic, în aceeași măsură precum arterele coronare neafectate (rezervă de debit coronarian este redusă), în timp ce debitul sangvin în condiții de repaus, se menține în limite comparabile cu cel al coronarelor neafectate, chiar dacă lumenul capilar este afectat în proporție de 90% de stenoză.

Pe lângă abilitatea de a detecta ischemia miocardică, scintigrafia poate să determine localizarea acesteia (și astfel să aprecieze principalul vas epicardic implicat), extensia (suprafața de țesut miocardic afectată) și gradul de severitate (nivelul de ischemie).

2. Stratificarea riscului/prognosticul cardiopatiei ischemice

De departe, unul dintre cele mai importante roluri ale scintigrafiei îl reprezintă stratificarea sau calcularea riscului pacienților predipsusi la risc major de evenimente cardiace nefavorabile (infarct miocardic, moarte cardiacă subită).

Extensia (suprafața de miocard afectată) și severitatea (gradul de ischemie) defectelor de perfuzie, pot împărții pacienții în termeni de risc pentru eveniment cardiac.

Mai multe studii au demonstrat importanța scintigrafiei în ceea ce privește suplimentarea datelor cu valoare prognostică, pe lângă informațiile obținute din variabilele clinice ale pacientului , a testelor de stres și explorărilor angiografice.

Datele de prognostic oferite de scintigrafie s-au dovedit a fi cele mai benefice în cazul pacienților cu risc intermediar de cardiopatie ischemică . După efectuarea scintigrafiei, o mare parte din pacienții cu risc intermediar pot fi reîncadrați în categoria cu risc scăzut ( rezultat negativ ), sau în categoria cu risc crescut ( imagini ale perfuziei miocardice cu anomalii moderate spre severe ).  În general,  jumătate dintre pacienții cu risc intermediar vor fi încadrați în categoria cu risc scăzut după efectuarea scintigrafiei, având o rată anuală a mortalității de aproximativ 0.6 %.

Pacienții cu rezultate normale ale scintigrafiei au un prognostic bun, cu o incidență a evenimentelor cardiace situată sub 1%. În cazul acestor pacienți, în absența simptomelor și a unor diagnostice precum diabet sau cardiopatie ischemică, scintigrafia nu se va mai repeta în cel puțin următorii 3-5 ani.

3. Evaluarea viabilității țesutului cardiac

Ischemia severă determină disfuncție contractilă regională tranzitorie, care poate persista mult timp după episodul ischemic. Mai multe episoade repetate de disfuncție și progresia bolii (îngustarea progresivă a vaselor coronare), poate conduce la modificări ale perfurziei miocardice regionale, ale metabolismului și eventual, a structurii anatomice.

Rezultatul de adaptare a miocardului  prin reducerea regională a contractilității  (hipokinezie sau akinezie) și schimbările metabolice (trecerea de la acizi grași liberi la glucoză ca și substrat energetic principal-trecerea la metabolism anaerobic) este numit proces de “hibernare”. Important este faptul că miocardul aflat în “hibernare” își poate recăpăta funcția odată cu restaurarea debitului de vascularizare regional.

Deteriorarea funcției miocardului (gradul de diminuare a fractiei de ejecție a ventriculului stâng-FEVS) reprezintă un predictor important de supraviețuire în pacienți cu cardiomiopatie ischemică.

Scintigrafia este utilă în identificarea acelor subgrupuri de pacienți care ar putea beneficia de procedura chirurgicală de revascularizare (identificarea teritoriilor de miocard viabil, aflat în “hibernare”, cu potențial de recuperare mare) prin restaurarea funcției ventriculare, diminuând simptomele și crescând rata de supraviețuire.

Un alt beneficiu atribuit ar fi cel al prevenirii episoadelor de infarct miocardic, care reprezintă principala cauză de deces a pacienților cu insuficiență cardiacă.[18]

Rolul scintigrafiei în evaluarea viabilității cordului constă în analiza următoarelor caracteristici:

  • magnitudinea modificărilor de perfuzie
  • funcția VS: prezervarea contractilității miocardice
  • integritatea membranelor celulare
  • imagini ale metabolismului miocardic, cu menținerea mediului celular intern: gradient transmembranar al Tc-99m-MIBI în mitocondrie

O rată relativă de asimilare de peste 50-60% al radiofarmaceuticului, din potențialul maxim de asimilare al miocardului la repaus, semnifică, de regulă, prezența țesutului miocardic viabil.

Prevenție și tratament[modificare | modificare sursă]

Prevenția se face printr-o dietă sănătoasă, exerciții regulate, menținerea unei greutăți sănătoase și lipsa fumatului.[19] Uneori sunt utilizate, de asemenea, medicamente pentru diabet, nivel ridicat al colesterolului și tensiune arterială crescută.[19] Există dovezi puține pentru screening-ul persoanelor cu un risc scăzut sau care nu prezintă simptome.[20] Tratamentul implică aceleași măsuri ca și prevenția.[21][22] Ar putea fi recomandate medicamente suplimentare, precum aspirina, beta-blocantele sau nitroglicerina.[22] Procedurile precum intervenția coronariana percutanată (ICP) sau intervenția chirurgicală pentru bypass coronarian (ICBC) ar putea fi utilizate în cazuri severe.[22][23] La persoanele cu BAC stabil este neclar dacă ICP sau ICBC îmbunătățesc speranța de viață față de alte tratamente sau scad riscul unui atac de cord.[24]

Epidemiologie[modificare | modificare sursă]

În anul 2013, BAC a înglobat cea mai comună cauză de deces la nivel global, ducând la 8,14 milioane de decese (16,8%) față de 5,74 milioane de decese (12%) în 1990.[8] Riscul de deces din cauza BAC la o anumită vârstă a scăzut între anii 1980 și 2010, în special în țările dezvoltate.[25] De asemenea, riscul de deces din cauza BAC pentru o anumită vârstă a scăzut și între 1990 și 2010.[26] În Statele Unite ale Americii, în 2010, aproximativ 20% dintre persoanele de peste 65 de ani au suferit de BAC, 7% între vârstă de 45 și 64 de ani, și 1,3% între 18 și 45 de ani.[27] Ratele sunt mai ridicate în rândul bărbaților dintr-o anumită categorie de vârstă.[27]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c Disease Ontology, accesat în  
  2. ^ Monarch Disease Ontology release 2018-06-29sonu[*][[Monarch Disease Ontology release 2018-06-29sonu (Release of the Monarch Disease Ontology)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor);
  3. ^ Bhatia, Sujata K. (). Biomaterials for clinical applications (ed. Online-Ausg.). New York: Springer. p. 23. ISBN 9781441969200. 
  4. ^ „Coronary heart disease - causes, symptoms, prevention”. Southern Cross Healthcare Group. Accesat în . 
  5. ^ Faxon, D. P. (). „Atherosclerotic Vascular Disease Conference: Executive Summary: Atherosclerotic Vascular Disease Conference Proceeding for Healthcare Professionals From a Special Writing Group of the American Heart Association”. Circulation. 109 (21): 2595–2604. doi:10.1161/01.CIR.0000128517.52533.DB. 
  6. ^ „Coronary heart disease”. ADAM. Accesat în . 
  7. ^ Wong, ND (mai 2014). „Epidemiological studies of CHD and the evolution of preventive cardiology”. Nature reviews. Cardiology. 11 (5): 276–89. PMID 24663092. 
  8. ^ a b GBD 2013 Mortality and Causes of Death, Collaborators (). „Global, regional, and national age-sex specific all-cause and cause-specific mortality for 240 causes of death, 1990-2013: a systematic analysis for the Global Burden of Disease Study 2013”. Lancet. doi:10.1016/S0140-6736(14)61682-2. PMID 25530442. 
  9. ^ „Scintigrafia miocardica de perfuzie”. www.gaussclinics.com. 
  10. ^ a b c d „What Are the Signs and Symptoms of Coronary Heart Disease?”. http://www.nhlbi.nih.gov/. . Accesat în .  Legătură externa în |website= (ajutor)
  11. ^ a b „Coronary Artery Disease (CAD)”. cdc.gov. . Accesat în . 
  12. ^ Mehta, PK; Wei, J; Wenger, NK (). „Ischemic heart disease in women: A focus on risk factors”. Trends in cardiovascular medicine. PMID 25453985. 
  13. ^ a b Mendis, Shanthi; Puska,, Pekka; Norrving, Bo (). Global atlas on cardiovascular disease prevention and control (PDF) (ed. 1st ed.). Geneva: World Health Organization in collaboration with the World Heart Federation and the World Stroke Organization. pp. 3–18. ISBN 9789241564373.  Lipsește |last1= în Authors list (ajutor)
  14. ^ Charlson, FJ; Moran, AE; Freedman, G; Norman, RE; Stapelberg, NJ; Baxter, AJ; Vos, T; Whiteford, HA (). „The contribution of major depression to the global burden of ischemic heart disease: a comparative risk assessment”. BMC medicine. 11: 250. PMID 24274053. 
  15. ^ „How Is Coronary Heart Disease Diagnosed?”. http://www.nhlbi.nih.gov/. . Accesat în .  Legătură externa în |website= (ajutor)
  16. ^ Verberne, Hein J.; Acampa, Wanda; Anagnostopoulos, Constantinos; Ballinger, Jim; Bengel, Frank; De Bondt, Pieter; Buechel, Ronny R.; Cuocolo, Alberto; van Eck-Smit, Berthe L. F. (), „EANM procedural guidelines for radionuclide myocardial perfusion imaging with SPECT and SPECT/CT: 2015 revision”, European Journal of Nuclear Medicine and Molecular Imaging (în engleză), 42 (12), pp. 1929–1940, doi:10.1007/s00259-015-3139-x, ISSN 1619-7089, PMC 4589547Accesibil gratuit, PMID 26290421, accesat în  
  17. ^ „Myocardial Perfusion Imaging, a Technologist's Guide” (PDF). www.eanm.org. 
  18. ^ Cláudio Tinoco Mesquita; Maria Fernanda Rezende (). Nuclear cardiology. Springer Berlin. 
  19. ^ a b „How Can Coronary Heart Disease Be Prevented or Delayed?”. http://www.nhlbi.nih.gov/. Accesat în .  Legătură externa în |website= (ajutor)
  20. ^ Desai, CS; Blumenthal, RS; Greenland, P (aprilie 2014). „Screening low-risk individuals for coronary artery disease”. Current atherosclerosis reports. 16 (4): 402. PMID 24522859. 
  21. ^ Boden, WE; Franklin, B; Berra, K; Haskell, WL; Calfas, KJ; Zimmerman, FH; Wenger, NK (octombrie 2014). „Exercise as a therapeutic intervention in patients with stable ischemic heart disease: an underfilled prescription”. The American journal of medicine. 127 (10): 905–11. PMID 24844736. 
  22. ^ a b c „How Is Coronary Heart Disease Treated?”. http://www.nhlbi.nih.gov/. . Accesat în .  Legătură externa în |website= (ajutor)
  23. ^ Deb, S; Wijeysundera, HC; Ko, DT; Tsubota, H; Hill, S; Fremes, SE (). „Coronary artery bypass graft surgery vs percutaneous interventions in coronary revascularization: a systematic review”. JAMA. 310 (19): 2086–95. PMID 24240936. 
  24. ^ Rezende, PC; Scudeler, TL; da Costa, LM; Hueb, W (). „Conservative strategy for treatment of stable coronary artery disease”. World journal of clinical cases. 3 (2): 163–70. PMID 25685763. 
  25. ^ Moran, AE; Forouzanfar, MH; Roth, GA; Mensah, GA; Ezzati, M; Murray, CJ; Naghavi, M (). „Temporal trends in ischemic heart disease mortality in 21 world regions, 1980 to 2010: the Global Burden of Disease 2010 study”. Circulation. 129 (14): 1483–92. PMID 24573352. 
  26. ^ Moran, AE; Forouzanfar, MH; Roth, GA; Mensah, GA; Ezzati, M; Flaxman, A; Murray, CJ; Naghavi, M (). „The global burden of ischemic heart disease in 1990 and 2010: the Global Burden of Disease 2010 study”. Circulation. 129 (14): 1493–501. PMID 24573351. 
  27. ^ a b Centers for Disease Control and Prevention, (CDC) (). „Prevalence of coronary heart disease--United States, 2006-2010”. MMWR. Morbidity and mortality weekly report. 60 (40): 1377–81. PMID 21993341.